Munca, februarie 1959 (Anul 15, nr. 3499-3522)
1959-02-01 / nr. 3499
Hag. 2-a Viaţa organizaţiilor sindicale Activitatea sindicală poate fi îmbunătăţită la Ministerul Industriei Bunurilor de Consum Comitetul sindical din Ministerul Industriei Bunurilor de Consum (preşedinte tovarăşa Salomeia Mitarcă) desfăşoară o activitate rodnică. Merită, de pildă, de menţionat activitatea acestui organ sindical în domeniul muncii culturale de masă. Comitetul sindical de aici a acordat o importanţă deosebită informării politice a lucrătorilor din minister, organizînd convorbiri pe servicii şi direcţii în legăturăcu evenimentele interne şi internaţionale. In scopul educării patriotice a lucrătorilor din minister, comitetul sindical a organizat un ciclu de conferinţe pe tema : „Patriotismul socialist şi internaţionalismul proletar“ şi două concursuri gen „Drumeţii veseli" cu subiectele: „Zece ani de realizări în industria bunurilor de consum“ şi „Munţii Apuseni". O rodnică activitate desfăşoară formaţiile artiştilor amatori din minister. In ultima vreme echipa de teatru a prezentat noi spectacole cu piesele: „O intîmplare“ de H. Lovinescu, „Intr-o haltă" de Uliaminski şi altele. Succese de seamă a obţinut acest comitet şi în ceea ce priveşte munca educativă. In servicii şi direcţii s-au discutat cazurile de abateri ale unor funcţionari de la disciplina muncii etc. Şi pe linie socială se pot enumera succese la fel de însemnate. Prin grija comitetului sindical în anul ce a trecut aproape 500 de lucrători şi-au petrecut concediul de odihnă la mare sau la munte. Un număr de 320 de copii ai salariaţilor au fost pe timpul vacanţei în taberele de vară. Există însă un domeniu în care activitatea sindicală are mai multe lacune şi anume munca de mobilizare a lucrătorilor la îndeplinirea sarcinilor profesionale. In expunerea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la plenara C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958 sînt cuprinse sarcini de seamă pentru dezvoltarea producţiei bunurilor de consum. Se prevede ca în anul 1959 producţia bunurilor de consum să crească cu 6,9 la sută faţă de anul 1958. Un rol de seamă îl au în această privinţă şi lucratorii din Ministerul Industriei Bunurilor de Consum. De grija şi atenţia cu care ei lucrează, de operativitatea cu care rezolvă problemele ivite, de calitatea controlului şi îndrumării efectuate pe teren, depinde în mare măsură îndeplinirea cu succes a sarcinilor puse de partid în faţa acestui sector. Comitetului sindical din Ministerul Industriei Bunurilor de Consum îi revine sarcina de a mobiliza pe lucrători în vederea realizării în cele mai bune condiţiuni a sarcinilor profesionale. O formă folosită în multe instituţii, prin care lucrătorii din aparatul de stat pot fi mobilizaţi să vină cu propuneri pentru introducerea unor metode cît mai raţionale şi mai operative de muncă în instituţiile unde lucrează, o constituie organizarea consfătuirilor de muncă. Dar aici, în organizarea consfătuirilor de muncă există anumite confuzii. La unele direcţii, ca la Direcţia Generală a Industriei Peştelui, spre exemplu, se discută în acelaşi timp în cadrul consfătuirilor de muncă în afară de problemele profesionale şi despre activitatea desfăşurată de organele sindicale pe linie de asigurări sociale, sportivă, încasarea cotizaţiilor sindicale, probleme care sunt de fapt de competenţa adunărilor sindicale. Lărgindu-se astfel în mod nepotrivit, conţinutul consfătuirilor de muncă, lucrătorii nu-şi pot concentra atenţia asupra chestiunilor profesionale şi, drept urmare, consfătuirile nu au efect practic. Organele sindicale din servicii şi direcţii trebuie instruite de către comitetul de instituţie, incit ele să poată face distincţie între problemele ce trebuie puse în dezbaterea adunărilor sindicale şi între acelea cere trebuiesc supuse consfătuirilor de muncă. Iar subiecte de discuţie în cadrul consfătuirilor de muncă sînt aici destul de numeroase. La Direcţia Contractărilor şi Achiziţiilor, de pildă, s-ar putea pune în discuţia consfătuirii de muncă problema : „Contribuţia adusă de fiecare lucrător la lichidarea debitelor“, cunoscînd că pentru îmbunătăţirea situaţiei existente în acest domeniu este necesar un aport susţinut al tuturor funcţionarilor din direcţia respectivă şi nu numai a serviciului care se ocupă de această problemă , la Direcţia Generală Industrială a Bumbaciului unde în ultima vreme au sosit cadre noi, s-ar putea discuta despre: „Ajutorarea în muncă a lucrătorilor nou veniţi de către cei cu experienţă mai multă“ etc. Consfătuirile de muncă nu epuizează tot arsenalul de forme prin care comitetele sindicale de instituţie pot acţiona în domeniul îmbunătăţirii muncii profesionale. Ele pot iniţia cursuri de specializare. Pot organiza schimburi de experienţă între lucrători. Pot organiza prelegeri pe teme ideologice, politice, ştiinţifice pe servicii sau pe direcţii. Dar la Ministerul Bunurilor de Consum nu s-au iniţiat asemenea acţiuni. Interesîndu-mă de felul în care-şi desfăşoară activitatea pe linie profesională organele sindicale de aici, am aflat că există unele iniţiative interesante. La Direcţia Contractărilor şi Achiziţiilor de animale comitetul sindical a pus în discuţia unei consfătuiri de muncă o problemă de seamă : colaborarea între servicii. La Direcţia ulei-săpun comitetul sindical s-a preocupat de îmbunătăţirea stilului de muncă pe teren al membrilor de sindicat care se deplasează în întreprinderi. Dar iniţiativele acestor organe sindicale nu au fost generalizate şi în consecinţă au un caracter izolat. Şi cine dacă nu comitetul de instituţie avea datoria să facă aceasta ? Ce-i drept, acesta a organizat mai multe adunări ale activului, în cadrul cărora s-a discutat despre munca depusă de comitetele sindicale de secţii. Dar s-a discutat activitatea acestora „în general“. Nu era mai bine oare să se organizeze schimburi de experienţă asupra modului în care muncesc organele sindicale în domeniul profesional, pentru a se cristaliza formele cele mai potrivite de muncă, cunoscînd că tocmai în acest compartiment există multe neclarităţi ? Stă însă în putinţa comitetului sindical de instituţie de la Ministerul Industriei Bunurilor de Consum să înlăture deficienţele arătate, pentru ca activitatea sa să aibă rezultate bune în toate direcţiile. Totodată ar fi bine ca Consiliul Sindical Orăşenesc Bucureşti să acorde mai multă atenţie organelor sindicale din ministere şi instituţii şi să le dea un sprijin substanţial. B. SEBASTIAN Plenara Consiliului sindical regional Constanţa CONSTANŢA (Coresp. „Munca“). Joi 29 ianuarie a avut loc plenara Consiliului sindical regional Constanţa. Din raportul prezentat de tov. Ion Iliescu, preşedintele C.S.R., a reieşit că deşi de la constituirea consiliului n-au trecut decât două luni, organele sindicale din regiunea Constanţa au primit totuşi un ajutor de preţ din partea lui în organizarea şi conducerea întrecerii socialiste, în îmbunătăţirea conţinutului consfituirilor de producţie, în pregătirea dărilor de seamă asupra îndeplinirii contractelor colective, în sprijinirea muncii cultural-educative etc. Plenara a luat apoi cunoştinţă de unele instrucţiuni ale C.C.S. cu privire la îmbunătăţirea formei organizatorice a organelor sindicale din comune, de îndrumarul referitor la întocmirea bugetelor financiare şi de asigurări sociale, de instrucţiunile privitoare la preschimbarea, păstrarea şi evidenţa carnetelor de membru de sindicat, precum şi de planul de muncă al C.S.R. pe trimestrul I al anului 1959. Planul pe trimestrul în curs prevede noi acţiuni in sprijinul îndeplinirii sarcinilor de producţie, acţiuni dintre care cităm : organizarea întrecerii pe regiune intre cabinetele tehnice, a unor schimburi de experienţă în problema consfătuirilor de producţie, a întrecerii socialiste etc. Munca culturală va fi axată cu precădere pe sprijinirea producţiei. In acest sens se prevede intensificarea ei în G.A.S. şi S.M.T. în scopul sprijinirii reparaţiilor maşinilor agricole, precum şi pe munca de educare a salariaţilor din aceste unităţi. In ziua de 25 februarie se va analiza munca culturală în raionul Medgidia. O analiză asemănătoare va avea loc în orașul Constanța în luna martie. Cînd lipseşte munca colectivă Consiliul sindical raional Alexandria a întreprins unele acţiuni de seamă. Astfel, organele sindicale din întreprinderile şi instituţiile raionului au fost instruite asupra modului cum trebuie să se ocupe de pregătirea dărilor de seamă şi acţiunea de elaborare a contractelor colective pe 1959. Şi în ceea ce priveşte sporirea volumului de acumulări băneşti peste plan, Consiliul sindical raional a îndrumat organele sindicale să intensifice întrecerea socialistă pentru obţinerea a cît mai multe economii. De asemenea s-au luat măsuri pentru dezvoltarea mişcării inovatorilor şi raţionalizatorilor în scopul îmbunătăţirii necontenite a procesului tehnologie Fără îndoială că aceste măsuri sînt lăudabile. Totuşi dacă analizăm mai adine munca Consiliului sindical raional Alexandria, vom vedea că în activitatea sa mai există o seamă de lipsuri, că sprijinul dat organizaţiilor sindicale este încă insuficient. In raion există 4 G.A.S.-uri şi 2 S.M.T.-uri. Pînă în prezent nici una din aceste unităţi nu a fost sprijinită în scopul îndeplinirii sarcinilor ce stau în faţa lor în perioada de iarnă. Una din sarcinile centrale ce stăteau în faţa consiliului în această perioadă era sprijinirea organelor sindicale în vederea desfăşurării unei vii activităţi cultural-educative la sate. Dar această sarcină nu a fost dusă la bun sfîrşit. Consiliul s-a mulţumit să facă o sumară instruire a comitetelor sindicale comunale şi cu aceasta a terminat. Aceste lipsuri îşi au rădăcina în munca sectară pe care o desfăşoară tovarăşul Nicolae Bălteanu, preşedintele, şi Mihai Toader, secretarul consiliului. Deşi din consiliu fac parte 29 de tovarăşi, ei nu au reuşit pînă acum să atragă în activitate decît puţini dintre aceştia. Sînt membri ai biroului executiv, cum ar fi tovarăşii Radu Nedelea de la G.A.S. Mavrodin, Ilie Bulumac de la S.M. Nanov, care nu îndeplinesc încă conştiincios sarcinile ce le revin. Cum e şi normal, în astfel de condiţii nu se poate realiza o activitate rodnică. O altă lipsă constă în aceea că Consiliul sindical raional Alexandria nu a colaborat cu filiala A.S.I.T. şi cu S.R.S.C. Colaborînd cu aceste organe, consiliul ar fi putut organiza numeroase acţiuni. S.R S.C. Alexandria, de pildă, are un număr de peste 80 de conferenţiari pregătiţi atît în domeniul tehnic cît şi în domeniul ştiinţific. Cu toate acestea pînă acum, consiliul, nu a organizat nici o acţiune comună cu S R.S.C.-ul pentru popularizarea metodelor înaintate de lucru în agricultură, pentru a arăta importanţa deosebită pe care o are lupta pentru realizarea a cît mai multe economii. Consiliul sindical raional Alexandria a dovedit prin cele cîteva acţiuni bune întreprinse că poate aduce o contribuţie mai mare la îmbunătăţirea activităţii sindicale. Prima condiţie pentru aceasta este însă asigurarea unei munci colective şi rezolvarea unei colaborări mai strînse cu celelalte organizaţii de masă din raion. A. MUNT corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bucureşti (Urmare din pag. la) calificativele „nene“, „moş" — deşi prim-topitorul are 50 de ani) ne-a făcut o surpriză. S-a înţeles cu cîţiva topitori şi au venit aci in miez de noapte. Dimineaţa, cînd turnătoria a început lucrul, macaragiii abia au prididit intre cuptoare şi forma care aştepta lichidul...“ Paradox . Eu amănuntului acesta i-aş spune conştiinţă socialistă. Parcă în pofida tuturor legendelor despre comori, aici filonul se arată în plină zi şi în felurite chipuri. Minereu sau lichid, calup sau bară, aurul rămîne aur. Atîta doar că nu se lasă lesne răpit; mai abitir la cei care cu greu îl deosebesc de steril. La forje i-am ascultat geamătul, l-am văzut zbătîndu-se, împroșcînd fulgere. Iar mai apoi, înfrînt sub ciocanul de o mie de ocale, s-a desprins de găoacea în care își lăfăia atomii, adunîndu-se, alungindu-se, după voia omului. L-am privit în faţă pe fierar şi i-am ghicit licărul izbîndei — licoare dătătoare de ciclopică forţă. O forţă care nu emana din bicepşii ce-i tresăltau sub cămaşa leoarcă. — Eu, tovarăşe, socot că trebuie să fiu întîi. — In întrecere ? — Şi asta, dar la altceva mă gîndesc. Uite, azi la amiază avem adunare sindicală. O să cer cuvîntul și o să arăt tovarăşilor mei fapte. Fără asta, angajamentul e o vorbă în vînt. — Ce fapte ? — Piesa care am lăsat-o acu' din cleşte. Credeam că nu mai am ce-i face, fiindcă în anul ce a trecut iam tot micşorat timpul de prelucrare. Şi uite aşa mă tot frămîntam în zilele acestea, zicîndu-mi: Cu ce să răspund eu chemării partidului ?... Şi-a aprins o ţigară, a supt o jumătate din două fumuri şi a continuat să vorbească cu ochii aţintiţi în jăratecul ei. — ...Acum mi-am emit bară pentru două piese deodată şi o forjez dintr un cald. A naibii treabă. S a ţinut ascunsă... Mi-a dat două cîştiguri: cam o treime din timpul de lucru şi cinsprezece milimetri, la fiecare piesă. Asta înseamnă, numai la comanda ce o avem acum, vreo treizeci de metri de bară economie. — Dar tot n-am înţeles de ce trebuie să fii întîi. Eşti maistru ! — Nu! — Eşti organizatoricul grupei sindicale P — Nu... S-a dus de a ridicat bucata de metal încă caldă, a întors-o pe toate feţele şi nu ştiu dacă îmi vorbea mie sau ei: —... Greu, ai, greu ! Ehei, o scoatem noi la capăt! — Apoi către puştanul de lingă vatră: Pregăteşte matriţa, Ionică, să mai încercăm una ! Le-am dat pace făurarilor. Abia mai tîrziu am înţeles de ce trebuie să fie întîi Gheorghe Frăsinescu, cînd am aflat că-i comunist. Ce izvor de nezăgăzuită energie ! Şi nici nu i-o bănui în trăsăturile-i blajine, în vorbei domoală. In pauza de la amiază, cînd am fumat iar o ţigară împreună am aflat că pînă în urmă cu un deceniu nici el nu s-a cunoscut pe sine. Am reţinut aceste spuse ale fierarului: — Cînd lucram la patron, nu ştiu cum să-ţi spun ca să înţelegi, parcă nu eram om. Să-ţi dau o pildă: „Măi Gheorghe, — zicea jupînul — dacă nu laşi o fisură, un şurub nestrîns, clientul îţi calcă pragul din an în paşte. Lucrează- i aşa, ca să aibă nevoie şi de reparaţii..." Iată deosebirea. . . De această deosebire, epocală deosebire, deosebirea între om şi robot, mi am dat seama şi din următorul fapt: i-am cerut fierarului o fotografie, să o public în ziar. Mi-a dat o poză de format mic, spuriindu-mi: — Să nu se piardă cumva. Am făcut doar trei bucăţi, cite mi au cerut pentru legitimaţia de purtător al Ordinului Muncii... Cînd căutătorii sînt la tot pasul, cînd pînă şi aerul ce-l respiri, pămîntul care-l calci, vorba ce o asculţi, cînd totul poartă pecetea comorii, nesaţul te molipseşte. Şi cauţi şi tu. Cauţi cu aviditate oameni şi fapte din împletitura uriaşului filon. Şi-l afli pe inginerul Constantin Vasilescu, om matur, foarte ocupat. 11 iei repede, pe nerăsuflate : — Ce angajament v-aţi luat P La cît se cifrează economiile ? Aveţi vreo inovaţie P Urmează duşul: — Să răspund la toate deodată P — La ultima consfătuire de producţie, în numele atelierului de freze, m-am angajat pentru reducerea rebuturilor pînă la un procent sub admis. Echivalentul valoric, mi-ar fi greu să-l dau exact. Noi lucrăm repere variate. In orice caz, dacă ne respectăm făgăduiala... — Modestie. — Nu e cazul. In legătură cu a treia întrebare, mi-aş permite o tangentă. Uneori, în publicistică ... — Știu, schematismul... — Întocmai. Și pentru că ne înţelegem, o să vă fac o destăinuire. Aseară, după consfătuirea de producţie, m-am dus acasă şi m-am culcat. Nu nu... — Ştiu. Nu v-aţi sculat la miezul nopţii, ca să faceţi calculele unei inovaţii, n-aţi avut un conflict cu soţia din cauza asta... Ne-am despărţit rizînd. Dar în sine îmi hotărisem să-i plătesc polița, adică să nu scriu un rind despre acest inginer care ia gazetarii „pe sus". Poftim de nu scrie, dacă-ți dă mina ! In tot atelierul de freze-raboteze, în toate discuțiile purtate aici, inginerul, printr-o asiduă imagine, a fost nelipsit. Judecaţi: — Am auzit că reduceţi rebutul, sub procentul admis . — Sigur că-l reducem — îmi răspunde frezorul Vasile Antohi — sub admis. Uite eu, înainte să mă ajute inginerul Vasilescu, care e un om pe cinste, dădeam cinci procente peste admis... — Ce părere ai, tovarăşe, despre angajamentul cu reducerea rebutului P — Cred că-l respectăm (părerea tînărului Ion Constantinescu). Înainte, pînă a nu veni la noi, ca maistru, inginerul Vasilescu, n-ar fi fost posibil. Dînsul... — Ți-ai luat vreun angajament ieri, tovarăşe Preda . — Ne-am luat, toți ne-am luat. A vorbit Costică în numele nostru ... — Care Costică P — Costică Vasilescu, maistrul nostru. — Vă tutuiţi P — Ei, ce vrei, frate, obişnuinţa! Doar am lucrat ani de zile laolaltă. El e muncitor. De aici a plecat la facultate ... In faţa unei atare situaţii, am schimbat tactica, punîndu-i următoarea întrebare frezorului Ştefan Cojocaru : — Cum munceşte inginerul Vasilescu, cum reuşeşte el să scadă rebutul ? — Mai întîi, trebuie ştiut că el are o îndelungată practică pe maşină. Asta nu înseamnă că nu o îmbină cu teoria... Vrînd, nevrînd, am făcut însemnări despre pedagogie. Despre metodele unui muncitor — maistru — pedagog, care îmbină factorii „prietenie“, apropierea de oameni, cu „trigonometrie", lecţii predate la tablă şi la maşină. Insă esenţialul rămîne faptul că frezorii şi rabotorii, toţi ca unul, sînt neclintiţi in realizarea angajamentului... În mină, filonul intră în adîncuri, se arcuieşte sub talpa muntelui. Aici, asemeni torentului primăvăratec, clocoteşte în praguri şi se revarsă din limanul ce nu-i poate ostoi valul. După ce a cuprins turnătoria, forja, mecanica, a bătut năvalnic în pragul cazangeriei. Şi oamenii l-au primit... — Ai aflat, măi frate, ce angajamente s-au luat în celelalte secţii ? — Lasă-i tu pe alţii ! Gîndeşte-te mai bine ce angajament ne luăm noi, că azi la amiază, avem consfătuire... Discuţia se poartă dimineaţa, cu ceva înainte de a începe răpăiturile pneumaticelor. Pe rind, cum sosesc de la vestiar, băieţii se opresc în jurul şefului de brigadă, aşezat pe planul şanfren-maşinei. Nicolae Turceasca, unul mic şi îndesat, păşeşte pe dibuite, fiindcă-şi ţine nasul virat în paginile ziarului. Mircea Badea, înalt cît o prăjină, cu capul virat intr-o căciulită cu ciucure, fluieră un tango. Gheorghe David şi Petre Dobre sînt gata să-şi facă porţia de trîntă, „pofta de lucru", cum îi spun ei... — Sintem toţi ? — Ce-i, şefule, de cînd ţii şedinţe neanunţate ? — Nu-i şedinţă, măi ! Dă-te-ncoa, niţeluş ! Băuţii s-au strîns ciucure. Şuşotesc. Curios, Savu Ceauşescu s-a apropiat de ei. Insă un craiţuitor grăbit a pornit tocmai atunci stemenul, şi n-a mai auzit decît frînturi fără noimă: „experienţă... festival... utemişti...“ Şi cei doisprezece s-au răspîndit ca potîrnichile. După vreun ceas de vreme, Savu Ceauşescu, în calitatea-i de preşedinte al comitetului de secţie, l-a chemat pe Ştefan Tache, organizatorul grupei sindicale de la lăcătuşi (grupa celor doisprezece tineri constituiţi în brigadă U.T.M.). Au discutat pe îndelete... După lăsarea lucrului, cu puţin înainte de adunare, duzina de mînji s-a strîns iar laolaltă. — Să iei cuvîntul întîi, Sandule! Să dai linia ! — Lăsaţi pe mine, băieţi ! ... Adunarea a fost prezidată de Savu Ceauşescu.— Are cuvîntul tovarăşul... Mihai Stelian. Munjii, strinşi buluc, îşi dau coate. — Nu te-ai înscris vntu, măi Sandule? — Doar ai văzut că am ridicat mîna ! ... Vorbeşte Mihai Stelian. — ... ştiu că sînt şi în asentimentul brigăzii de utemişti, propunînd realizarea a două vagoane-cisternă prin muncă voluntară. Băieţii o să le asambleze, iar noi le sudăm... — Are cuvîntul tovarăşul Alexandru Vasilescu, şeful brigăzii U.T.M... — Hm ! Păi... Ce să mai zic ! A spus tovarăşul Mihai Stelian ce aveam de zis ... Noi avem experienţă. Am mai făcut şi în cinstea Festivalului. Gata ! Şi iar a început şuşoteala în grupul băieţilor: — Care nu ţi-ai ţinut gura mă P — Ce gură ?! la gîndeşte-te puţin. Noi le virolăm, dar cine la sudează P Ai fi vrut să livrezi două cisterne în formă de fîşii de tablă PI Toţi s-au întors spre Ştefan Tache, care se îmbujorase vorbind. După un minut de tăcere, Sandu a rostit gînditor: — De, păi... După alt moment de adîncă tăcere ? — Bravo, măi Tache ! Asta zic și eu tactică... Un ins sănătos, pornit din piepturi tinere, a făcut o clipă distonantă cu sobrietatea adunării... Cu ce se poate măsura calitatea acestui aur ? Caratele 14, 18 sau 24, nu pot cuprinde și conștiința. Căci aurul din acest filon minunat nu se înseamnă cu simbol chimic. Se scrie astfel: MUNCITORI.. * CH. GOGU AL. VASILESCU C. VASILESCU MUNKA Spectacolele formaţiilor artistice de amatori din Capitală Scena Teatrului C.C.S. este pusă o zi pe săptămînă la dispoziţia formaţiilor artistice de amatori din întreprinderile şi instituţiile Capitalei pentru a da spectacole în faţa oamenilor muncii. La fiecare spectacol îşi dau concursul mai multe formaţiuni artistice de amatori, din cele mai bune. Aceste spectacole, organizate de Consiliul Sindical Orăşenesc Bucureşti, se bucură de un deosebit succes. Aducerea formaţiilor artistice de amatori pe scena unui mare teatru constituie un stimulent puternic şi o întrecere intre comitetele sindicale din întreprinderi şi instituţii pentru ridicarea la un nivel cît mai înalt al activităţii formaţiilor artistice de amatori. In clişeele alăturate prezentăm două aspecte de la un spectacol dat săptămîna aceasta de artişti amatori pe scena Teatrului C.C.S. (Sus): Corul uzinelor „Republica". (Jos): O scenă din piesa „Vînătorii de zestre“ în interpretarea cercului dramatic de amatori de la R.R.P.R. Foto: D. NEGOIŢA r ^ D 2 iţ scris o ji j I 0 , r rr r rr r r, CORESPONDENŢILOR VOLUNTARI Agregatele pot da mai mult Cimentiştii de la fabrica „Ilie Pintilie“ din Fieni, călăuziţi de măreţele sarcini reieşite din documentele plenarei C.C. al P.M.R. din 26-28 noiembrie 1958, au pornit cu hotărîre să dea patriei în acest an ciment, mai mult şi mai ieftin. Comitetul de întreprindere (preşedinte Gh. Răduţă), prin activul sindical din secţii şi grupe, a desfăşurat o largă activitate de popularizare a sarcinilor privind creşterea productivităţii muncii şi scăderea preţului de cost. Datorită acestui lucru, cu ocazia dezbaterii planului pe anul 1959, muncitorii şi tehnicienii s-au angajat să dea cu peste 8% mai mult ciment decît în 1958 şi să reducă preţul de cost pe tonă cu 10 lei. Totodată, ei au făcut numeroase propuneri în vederea descoperirii de noi rezerve interne care să ajute la realizarea angajamentelor luate. Unele din aceste propuneri se referă la îmbunătăţirea —★★★— indicilor de utilizare intensivi şi extensivi la mori şi cuptoare. De pildă, tov. Ion Neagu a propus ca la mioara brută nr. 4 să se inverseze plăcile în cascadă. In urma aplicării acestei propuneri s-a mărit productivitatea de la 18 m3/oră cît era înainte, la 24 m3/oră. In acelaşi timp plăcile se uzează mai puţin, reducîndu-se şi consumul lor. Dat fiind aceste rezultate bune. Inversarea plăcilor în cascadă se va face şi la celelalte mori. La secţia cuptoare, în urma propunerilor făcute se etanşează capetele calde şi reci ale cuptoarelor pentru a nu mai intra aer fals. In acest fel se măreşte productivitatea muncii. Datorită elanului sporit în muncă al colectivului cît şi luării unor măsuri eficiente pe baza propunerilor făcute, în primele 10 zile din acest an s-au dat peste plan 500 tone de ciment, 700 tone klinker și 1.200 tone calcar concasat. Nicolae Popescu AUTOCRITICA? In cursul anului trecut, In urma unei scrisori ce am trimis-o redacţiei, „Munca“, a apărut In acest ziar o caricatură pe marginea faptului că ceasornicele instalate in diverse puncte ale oraşului Craiova, nefiind întreţinute, mergeau anapoda. După citva timp am primit din partea ziarului un răspuns in care se arăta că Sfatul popular al oraşului Craiova, găsind întemeiată critica, a hotărît angajarea unui om care să se ocupe de întreţinerea ceasornicelor publice. M-am bucurat la aflarea acestei veşti şi am aşteptat rezultatele. Dar aşteptarea mea şi a altor craioveni a fost zadarnică. Spre surprinderea noastră, ceasornicele au dispărut cu totul şi, în locul lor, au apărut nişte reclame. Asta să fie concretizarea autocriticii tovarăşilor de la Sfatul popular al oraşului Craiova ? Ion Drăghiceanu muncitor la fabrica de confecţii „I. C. Frimu“ din Craiova Poşta Juridică ION BANDAL, angajat permanent la o întreprindere din Piatra Neamţ, cu un salariu tarifar de 790 lei lunar, ne scrie că soţia sa, nesalariată, fiind suferindă a fost trimisă de către organele medicale la o clinică din Bucureşti pentru precizarea diagnosticului. Starea sănătăţii ei a necesitat un însoţitor, întreabă dacă are dreptul la rambursarea unei părţi din cheltuielile efectuate cu transportul bolnavei şi însoţitorului. RĂSPUNS: Da. Potrivit dispoziţiunilor legale, aveţi dreptul la un ajutor de 50 la sută din cheltuielile efectuate cu transportul soţiei bolnave şi al însoţitorului. Mai mulţi cititori ne întreabă cum trebuie să procedeze angajaţii pentru a căpăta, de la întreprinderile în care au lucrat, adeverinţele de vechime necesare pentru completarea carnetului de muncă ? Trebuie să meargă personal acolo sau este suficient să se adreseze în scris întreprinderilor respective? RĂSPUNS: Instrucţiunile de aplicare a Decretului Nr. 256/1958 prevăd că înaintea întocmirii carnetului de muncă, fiecare angajat va face o declaraţie pe un formular tip, în care va indica, printre altele, unităţile în care a lucrat şi perioadele cît a servit acolo şi pentru care nu posedă acte doveditoare. Pe baza acestei declaraţii, unitatea care trebuie să completeze carnetul de muncă este obligată ca în termen de 30 zile să ceară prin cite o adresă, la unităţile indicate de angajatul respectiv, adeverinţele de vechime în muncă. La rîndul lor, unităţile care primesc astfel de adrese sînt obligate să elibereze de urgenţă adeverinţele solicitate, într-un termen care în nici un caz nu poate depăşi 30 zile. Fireşte, angajaţii se pot adresa şi ei direct întreprinderilor respective, care sînt datoare să răspundă în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţiuni. Amintim că potrivit H.C.M. nr. 1571/1958 „netrimiterea sau neeliberarea în termen de 30 de zile, fără motive temeinice a adeverinţelor de vechime în muncă, cerute de unităţile care completează carnetul de muncă, sau de către salariaţi“, constituie contravenţie şi se sancţionează ca atare. Duminică 1 februarie 1959 — nr. 3499 AMINTIRI despre un club... în biroul preşedintelui comitetu- 7 |ui de întreprindere de la XJ.I.L. | Bixad, raionul Oaş, a intrat în fugă I responsabilul comisiei muncii cultu- 7 rale de masă, fluturînd un ziar. J — Scrie la gazetă despre noi, to t varăşe preşedinte ... T Tovarăşul Victor Medve, preşedin tele, ia în mină ziarul, dar, pentru că responsabilul plecase să ducă şi în altă parte vestea, nu se grăbeşte I să-l desfacă. Stă şi se gîndeşte. Vreai să ghicească. „O fi scriind despre producţie, despre activitatea corni-f torului, despre ..Pînă la urmă , insă, desface încetişor ziarul şi dăm de materialul cu pricina. Din titlu i s-a edificat. Despre club e vorba ! î Înainte de a citi, amintirile îl duci înapoi în timp. f „Da, în urmă cu ani nu aveam J club, — îşi spune el — cu sprijinul nostru însă s-a făcut. Trei sute de ♦ mii de lei a costat. Plus mobilier, cărţi pentru bibliotecă, 30.000 lei pentru instrumente muzicale etc. Frumos club. Aşa ceva, mai rar în Ţara Oaşului". Gîndind la toate acestea pieptul preşedintelui se bombează şi obrajii i se înroşesc de plăcere. Îşi aminteşte de programele culturale prezentate ândva cu regularitate de echipa artistică, de aplauzele furtunoase cu care au răsplătit munca artiştilor amatori muncitorii, tehnicienii, inginerii şi familiile acestora, ce umpleau pînă la refuz sala de spectacole la asemenea manifestări, îşi mai aminteşte de bibliotecă, care, deşi avea cărţi din belşug, era mai întotdeauna cu rafturile goale, datorită abundenţei de cititori, de sala liniştită unde în timpul liber muncitorii veneau să citească ziare, reviste, de cealaltă sală unde se juca şah sau tenis de masă; aude ca prin vis acordurile instrumentelor muzicale la repetiţie, glasurile voioase ale tinerilor ce pregăteau un nou spectacol... — Ne critică, tovarăşe preşedinte. Vocea responsabilului cu munca culturală de masă, intrat pe nesimţite în cameră, întrerupse şirul amintirilor plăcute pe care le retram preşedintele. — Cum ? ! — Da, tovarăşe preşedinte, ne critică ! Spun că de luni de zile am lăsat clubul baltă, că la noi nu se mai desfăşoară nici o activitate. — Păi, echipa artistică, orchestra, conferinţele, biblioteca, concursurile de şah, de tenis de masă... — Amintiri, tovarăşe preşedinte. Toate acestea au fost odată. Acum, biblioteca-i închisa, iar activitate joc! Tinerii sînt dornici să aibă o activitate bogată, mai ales că vor să participe la viitoarele concursuri ale formaţiilor artistice de amatori, dar dacă n-au îndrumare, dacă noi nu-i sprijinim . .. Pieptul preşedintelui, bombat de plăcerea ce i-o hărăziseră amintirile, s-a dezumflat. Numai roşeaţa ce-i îmbujorase obrajii a rămas. Acum are însă o altă cauză : ruşinea ! ★ Nu ştim dacă discuţia preşedintelui cu el însuşi şi cu responsabilul comisiei culturale de masă se va petrece întocmai cum am descris-o mai sus. Cînd ziarul acestaa va ajunge la U. I. L. Bixad însă, sperăm că lipsurile din activitatea clubului vor fi urgent lichidate de către comitetul de întreprindere, AL. NEDELCOVICI (după o scrisoare primită de la muncitorul Ioan Huzsti).