Munca, iulie 1959 (Anul 15, nr. 3625-3651)

1959-07-01 / nr. 3625

Pag. 2-a La uzinele „Steaua Roşie“ din Capitală Munca cu cartea trebuie îmbunătăţită Uzinele „Steaua Roşie“ din Capitală au un cabinet tehnic fruntaş pe ra­mură, care a luat doi ani consecutiv (1957—1958) menţiune pentru fru­moasa activitate depusă. Cabinetul tehnic posedă o frumoasă bibliotecă, care însumează peste 15.000 vo­lume. Numai în acest semestru bi­blioteca s-a îmbogăţit cu peste 100 de cărţi nou apărute. Sunt şi cititori pasionaţi ai cărţii tehnice ca inginerii Florentina Vlad şi Ovidiu Ştefănescu, ca lăcătuşii Gh. Racoviţă şi Marin Sticlă, sau ca muncitorul Victor Ni­­culescu din atelierul de turnătorie. Ca ei am fi vrut să găsim mai mulţi. Dar, din păcate, lucrul acesta nu s-a întîmplat. In primul semestru al a­­cestui an, de pildă, sînt înscrişi nu­mai 78 de cititori. Care sîn­t cauzele unei activităţi atît de sărace ? Principala cauză a acestei stări de lucruri constă în lipsa unei permanen­te popularizări a cărţii tehnice. Dacă de bine de rău, anul trecut se mai afişau la gazeta A.S.I.T. din uzină liste cu cărţi nou apărute, anul acesta nu se mai face nici atît, „pentru că n-am găsit o dactilografă care să bată la maşină aceste liste“ — spune respon­­sabila bibliotecii, tovarăşa inginer Ve­ronica Comendat. Superficialitate ? Da ! Aproape totul se „rezolvă“ în uzină prin standul de cărţi care func­ţionează să­ptămînal. Cele cîteva pa­nouri cu coperte de cărţi tehnice sau de literatură politică şi beletristică, nu se mai ştie pe unde sînt. La staţia de radioamplificare nu s-a vorbit niciodată despre cartea tehnică, în consfătuirile de producţie nici atît, concursuri pe teme tehnice, articole la gazetele de perete n-au existat niciodată — deşi Institutul de docu­mentare tehnică trimite pe linie de A.S.I.T. materiale gata prelucrate pentru popularizarea cărţii tehnice. Vinovaţi ? Sînt destui. Dar să vedem­ mai amănunţit cauzele lipsurilor. In jurul datei de 14 ianuarie 1959 biblioteca tehnică a primit o încăpere mai corespunzătoare. Nici pînă astăzi însă nu s-au aranjat toate cărţile în bibliotecă. Cînd intri pe uşă, te în­­tîmpină în pr­ag un maldăr de cîteva mii de volume, reviste, ziare, broşuri, etc., care zac de-a dreptul pe podea, în aşteptarea comisiei de triere.­­Tre­buie ştiut însă că s-a mai format o comisie de triere care însă „n-­a dat rezultate“). — Intr-o lună de zile, biblioteca va fi pusă la punct, va începe să func­ţioneze cu adevărat! — îmi spun to­varăşii din noua comisie. Vom vedea... In orice caz, bibliote­­ca va funcţiona cu adevărat atunci cînd tovarăşa Comendat va putea spune că nu se mai ocupă sporadic de, activitatea cu cartea tehnică, cînd va folosi toate mijloacele pentru popu­larizarea acesteia în masa muncitori­lor — inclusiv staţia de amplificare, consfătuirile de producţie, agitaţia vizuală şi, mai ales, prin organizarea de biblioteci volante, care să se de­plaseze regulat pe locurile de muncă. Poate nu ar fi rău dacă tovarăşa Co­­mendat şi-ar face timp într-o zi şi ar merge să vadă cum se duce munca cu cartea la uzinele „Tudor Vladimi­­rescu“. Va vedea că aci se organi­zează bilunar consfătuiri pe tema „Cartea tehnică“, care au m­are e­ficacitate. De curînd, expunîndu-se în faţa muncitorilor conţinutul agen­dei tehnice pe anul acesta, într-o sin­gură zi s-au vîndut peste 70 agende Aici cercul A.S.I.T. sprijină bibliote­ca tehnică, o serie de ingineri şi teh­nicieni iau cuvîntul în faţa muncitori­lor, făcînd expuneri pe marginea noi­lor cărţi apărute în domeniul care î interesează pe aceştia. Nu s-ar putea face oare acest lucru şi la „Steaua Roşie“ ? S-ar putea. Insă aceasta pre­supune nu o muncă superficială, ci o muncă corespunzătoare importanţei p­e care o are cartea tehnică în pro­cesul de producţie. Cu mici deosebiri, activitatea biblio­tecii cu literatură politică şi beletris­tică este asemănătoare cu cea a bi­bliotecii tehnice. La un fond de 5.000 de cărţi, lunar sunt aproximativ 60 de cititori. Responsabila acestei biblioteci, tovarăşa Micu Paulina, s-a străduit într-o oarecare măsură să popularizeze cartea şi la staţia de radioamplificare. Există 25 de noi purtători ai insignei „Iubiţi cartea“, 3 brigăzi utemiste de agitaţie spe­cial pentru popularizarea cărţii, dar... nu s-a făcut încă totul în această pri­vinţă. Dovadă, numărul mic de citi­tori. Anul acesta — spre exemplu — nu s-a ţinut nici o recenzie, bibliote­ca funcţionează numai de 3 ori pe săptămînă(?), despre serile literare nu se ştiu prea multe lucruri. Prin secţii nu se merge cu standul de cărţi, deşi toţi recunosc că standul are ac­tivitate mai bogată decît biblioteca. Discuţii despre diferite cărţi au loc numai incidental, cînd muncitorii trec pe la bibliotecă, sau, pur şi sim­plu, cînd o întîlnesc pe bibliotecară prin fabrică. Este clar deci că la uzinele „Steaua Roşie“ munca cu cartea şchioapătă. Or, este inadmisibil ca o bază mate­rială atît de frumoasă (cărţi, local, material de agitaţie vizuală, stand de cărţi, staţie de amplificare etc.), să nu fie folosită pentru ridicarea continuă a nivelului politic, profesional şi cultu­ral al muncitorilor. Va trebui ca pe viitor să se ia grabnic măsuri pentru lichidarea acestor lipsuri, formîndu-se colective de agitatori, difuzori volun­tari şi mai ales standuri de cărţi şi biblioteci volante, care să fie aduse în mijlocul muncitorilor, la locul de producţie. De asemenea, organizarea de seri literare, recenzii, concursuri pe teme literare şi tehnice şi îndeo­sebi sporirea numărului de partici­panţi la concursul „Iubiţi cartea“, trebuie să stea ca o sarcină principa­lă în atenţia colectivului biblioteci­lor, în atenţia comitetului de între­prindere. Muncindu-se în felul acesta, rezultatele nu vor întîrzia să se ara­te. Un număr tot mai mare de mun­citori vor îndrăgi cartea tehnică sau literatura beletristică, va spori numă­rul inovatorilor, al fruntaşilor în pro­ducţie. M. IONESCU PENTRU PETROLIŞTI Clubul petroliştilor din scheli Boldeşti desfăşoară o bogată activi­tate cultural-educativă. In planul de muncă al acestui club sunt progra­mate o seamă de manifestări interesante care au ca scop să atragă un număr cit mai mare de participanţi. Conferinţe cu caracter tehnic legate de producţie, organizări de schimburi de experienţă, în care sondorii fruntaşi vorbesc despre metodele lor de muncă, conferinţe de educaţie cetăţenească, seri pentru tineret, recenzii, seri de poveşti pentru copii, iată numai cîteva din manifestările din cadrul planului de desfăşurare a activităţii clubului. Cele peste 17.000 de volume ale bibliotecii stau de asemenea la dispoziţia cititorilor. Nici munca sportivă nu este neglijată. In apropierea clubului se află un adevărat complex sportiv cu terenuri de volei, tenis de dmp, fotbal şi un frumos ştrand cu două bazine: unul pentru cei mari, iar celălalt pentru copii. Clişeele noastre reprezintă două aspecte din activitatea cultural­sportivă a petroliştilor din Boldeşti. Sus: O zi obişnuită la bibliotecă, jos , zilele călduroase din ultima vreme au permis începerea activităţii la ştrand. Foto text: ȘT. ALBESCU „Cîntecul matrozilor nu va putea fi înăbuşit niciodată. El va răsuna veş­nic“ — spunea Bartuşek, marinarul co­munist, din Kiel, tovarăşilor săi de luptă în acea zi de noiembrie 1918 cînd deasupra fortului amiralităţii din Kiel marinarii au înălţat steagul roşu al Revoluţiei. In rinduri strînse, ei au pornit victorioşi spre Berlin, a­ducînd flacăra Revoluţiei în inima ţării, acolo unde muncitorii aveau nevoie de braţul lor puternic. Au pornit să înfăptuiască Republica Socialistă şi „să înalţe acel furt pe care nimeni nu-l va putea cu­ceri : Partidul“. Acest „Cîntec al matrozilor“ s-a năs­cut în furtunoasele zile ale toamnei lui 1917. In el răsuna dorinţa de pace a celor sătui de a fi minaţi într-un mă­cel de pe urma căruia nu aveau de ciştigat decît exploatatorii, şi deopo­trivă ura împotriva imperialismului şi militarismului german. „Nu uitaţi cintecul matrozilor Despre pace, libertate şi pline. La Kiel in septembrie 1917 Cine-l cinta era trimis la moarte". Acest cîntec devenea mereu mai pu­ternic. La început îl cîntau marinarii. L-au preluat docherii din Kiel, munci­torii din Hamburg, Lenna şi Bremen şi a răsunat apoi în întreaga Germa­nie. In el se auzeau de acum şi ecou­rile salvelor de pe „Aurora“ şi acor­durile celuilalt „cîntec al marinarilor“ de pe malurile Nevei şi ale Mării Bal­tice. A crescut năvalnic, s-a transfor­mat în vînt nimicitor şi vîntul a iscat furtuna. Şi atunci deasupra vuietului ei s-a auzit răspicat cuvîntul comuniş­tilor : „înainte, tovarăşi, in sunetul cintecu­lui nostru Haideţi, haideţi, haideţi, haideţi, Fraţilor, fiţi gata ! Ceasul nostru a sosit. Astăzi e timpul nostru !" Filmul realizat în studiourile „Defa“ — Berlin de regizorii Kurt Maetzig, laureat al Premiului Naţional, şi Günt­her Reisch, după scenariul lui Karl- Georg Egel şi Paul Wiens, este o ilustrare prin imagini cinematogra­fice a nemuritorului „Cîntec al matro­zilor“ din Kiel, care primii au aprins flacăra revoluţiei socialiste în Germa­nia. Creatorii filmului au avut de reali­zat o sarcină grea, în afară de faptul că aceste evenimente deosebit de im­portante din lupta clasei muncitoare și a poporului german, erau aduse pen­tru prima oară pe ecran, ele presupu­neau găsirea unei forme suficient de cuprinzătoare pentru a le reda în toată complexitatea, adâncimea şi semnifica­ţia lor. Creatorii filmului au ales doar şase marinari şi prin intermediul lor ne-au redat nu numai cele mai carac­teristice trăsături ale luptătorilor re­voluţionari din marina germană, dar şi cele mai importante probleme care stăteau atunci în faţa celor ce doreau să înfăptuiască o republică socialistă, zdrobind imperialismul generator de războaie şi mizerie. Aceşti marinari făceau parte din mai multe grupări politice; toţi luptau însă pentru acelaşi scop. Prin aceasta, filmul ne redă fă­­rîmiţarea ideologică existentă atunci în Germania şi greutăţile pe care le provoca lipsa unui partid de avangar­dă. Comuniştii Bartuşek şi Steigert luptau din răsputeri pentru unitatea de acţiune, pentru a demonstra tuturor că numai cei din gruparea „Spartakus“ — nucleul din care a luat fiinţă Parti­dul Comunist din Germania — urmă­resc cu consecvenţă, fără nici un fel de compromisuri, înfăptuirea revoluţiei socialiste. Social-democratul August Lenz, preşedintele sfatului marinarilor revoluţionari din Kiel, credea la început ce spunea domnul Noske, dar cînd a înţeles trădarea acestuia, s-a alăturat fără şovăială comuniştilor. Jupp König era mai mult anarhist în manifestările sale şi cite­odată îi venea greu să ac­cepte disciplina de fier a comuniştilor. După proclamarea republicii socialiste i s-a părut că lupta s-a sfîrşit, că au învins şi că poate să se întoarcă deci liniştit acasă. Ii strînge mîna prietenu­lui său Henne Lobke, rămîne surd la îndemnurile acestuia şi pleacă. Dar de după colţul unei străzi se aude ţăcă­nitul unei mitraliere şi Henne se pră­buşeşte ciuruit de gloanţe. Jupp se re­pede ca un turbat la ofiţerul contra­revoluţionar care a tras şi îl ucide. Se apleacă apoi copleşit de durere asupra trupului neînsufleţit al tovarăşului său. Nu ! Lupta nu s-a sfîrşit! Jupp strînge în mînă mandatul prin care Heine era delegat să participe la 30 decembrie 1918 la Congresul de constituire a Partidului Comunist din Germania. Şi nimeni nu se miră văzîndu-l la Con­gres alături de Bartuşek şi de ceilalţi marinari din Kiel. El a venit să spună la Congres ce ar fi spus Henne dacă ar fi trăit. Şi a venit şi muncitoarea Anna — soţia lui Henne... A căzut un comunist, dar în locul lui s-au ridicat doi... Creatorii filmului au ştiut să scoată în evidenţă puternica dorinţă de pace a marinarilor revoluţionari din Kiel, hotărîrea şi curajul lor, importanţa luptei acestora. Au ştiut să folosească cu multă pricepere acele elemente ca­pabile să dezvăluie cele mai adînci semnificaţii ale evenimentelor respecti­ve. Filmul este străbătut de patosul luptei revoluţionare, este optimist şi transmite puterea de neînfrînt a celor ce au luptat pentru libertatea şi feri­cirea oamenilor de pretutindeni. Există o scenă admirabil rea­lizată din acest punct de ve­dere, a cărei valoare artistică este mult sporită şi de posibilităţile pe care le oferă ecranul lat. Mii de marinari­­ arestaţi pentru nerespectarea ordinului prin care amiralitatea intenţiona să ducă pe ascuns vasele la pieire pentru a înăbuşi revoluţia în faşă — sunt con­duşi între baionete spre fortul din Kiel. La început ca un murmur, apoi din ce în ce mai puternic, răsună din pieptu­rile lor „Internaţionala“. Ofiţerii îi credeau învinşi. Dar ei erau victorioşi. La o fereastră a fortului, vice-amiralul priveşte convoiul. Nu ştie ce cîntă ma­rinarii, dar simte în ei o forţă care-1 înspăimîntă. II întreabă pe aghiotantul său : „Ce fel de cîntec e ăsta ? Să în­ceteze imediat!“ I se răspunde: „E vîntul, domnule vice-amiral...“ Şi vîntul nu-l poţi opri. El a stîrnit furtuna şi furtuna a măturat din cale nu numai pe amiral şi pe ofiţerii cri­minali ai amiralităţii din Kiel, ci şi pe împărat, netezind drumul spre li­bertate al poporului. „Cîntecul matrozilor", prin ideile sale, ca şi prin felul în care au fost întruchipate artistic, este una din cele mai izbutite creaţii ale cinematografiei din R. D. Germană şi ocupă un loc de frunte printre filmele de acest gen create de cineaştii din ţările de demo­craţie populară. LUCIA BOGDAN CRONICA FILMULUI* „Cin­tecul Scenă din filmul „Cintecul matrozilor“ Vacanţă plăcută ! In curind, mii de copii ai oamenilor muncii din regiunea Stalin vor călă­tori spre colţurile pitoreşti ale patriei, unde îşi vor petrece o bună parte din vacanţa de vară. Consiliul sindical regional a luat mă­suri din timp pentru amenajarea şi re­organizarea taberelor. Datorită acestui fapt, taberele de la Sălişte, Cisnădi­­oara, Şanţuri, Breaza, Sadu V şi altele vor oferi copiilor condiţii foarte bune de hrană, cazare, distracţii, activitate cultural-sportiva. De asemenea, instruc­torii şi educatorii care deservesc tabe­rele au fost aleşi dintre oameni cu ex­perienţă în această direcţie. Condiţiile create oferă garanţia că atît cei 1.600 de copii care vor pleca in taberele centrale ale C.C.S., cit şi cei 4.400 găzduiţi in taberele regionale, vor petrece o vacanţă plăcută. Simion Bochis activist sindical MUNCA La întreprinderea „Flamura Roşie“ din Capitală se fac pregătiri pen­tru producerea pe scară industrială a ţesăturilor de fire sintetice de relon produse de noua fabrică de fire şi fibre sintetice de la Săvi­­neşti. In clişeu, ţesătoarea frun­taşă Bulboacă Speranţa schimbi­nd suveica la noua ţesătură „Hilda“ de fire de relon. In primele două decade ale acestei luni ea a reali­zat o depăşire a planului cu 140 m. ţesături relon. -090-Al 10-lea şlep lansat De curînd, constructorii navali din Tr. Severin au lansat la apă al 10-lea şlep de 100 tone construit anul acesta. Datorită aplicării noii tehnologii după sistemul piramidal, o bună parte a îmbinărilor se face cu automatul de sudură. Ca urmare, productivitatea muncii a crescut cu 200 la sută, îm­­bunătăţindu-se totodată şi indicele de calitate. In aplicarea acestei tehnolo­gii s-au evidenţiat în mod deosebit sudorii Anghel Dumitru, Ion Oproiu şi Nicolae Petcovici. Iile Curea corespondent voluntar NE SCRIU CORESPONDENŢII VOLUNTARI In centrul atenţiei—economiile ! Iniţiative valoroase în scopul reducerii preţului de cost Colectivul de muncă din sectorul bloc-motor al uzinelor „Ernst Thäl­mann“ din Oraşul Stalin desfăşoară o intensă activitate pentru reducerea continuă a preţului de cost al trac­toarelor. In acest scop au fost găsite forme noi. Una dintre acestea este folosirea mai raţională a materiilor prime şi a materialelor auxiliare. Datorită introducerii unei stricte evidenţe prin boniere speciale a materiei prime şi a pieselor finite care se întorc la magazie se înlătură aproape com­plet risipa acestora, iar pe de altă parte se reduc rebuturile. De pildă, dat fiind faptul că nu exista o evi­dență a materiei prime folosite, mare parte dintre cei care rebutau piesele rămîneau „anonimi“, aruncînd rebutu­rile. Actuala evidenţă împiedică ase­menea practici, întăreşte răspunderea personală pentru executarea celui mai mic şurub. O altă măsură introdusă recent este aceea a recuperării deşeurilor. In trecut deşeurile rezultate din pro­cesul de fabricaţie se aruncau în span, apoi se trimeteau la retopire. In prezent ele se adună şi se restituie bazei de materiale pentru valorificare. Numai într-o singură lună s-au pre­dat bazei aproape 2.000 kg­ capete de bară de oţel, care pot fi folosite pen­tru confecţionarea altor piese necesa­re tractoarelor. De curînd, comunistul Petre Sabăr şi maistrul-şef Constantin Ştefănescu au propus să se recupereze şpanul rezultat din prelucrarea cuzineţilor. Prin aplicarea acestei propuneri se pot recupera lunar cca. 3.000 kg metal, din care se pot uzina cuzineţi pentru cca. 700 motoare, ceea ce înseamnă o economie de 36.000 lei pe lună. Importantă este şi măsura de a se defalca consumul de scule pe fiecare reper ce se uzinează în sector, creîn­­du-se astfel condiţii în scopul orga­nizării întrecerii pentru cel mai bo­gat cont de economii. Aplicarea aces­tei măsuri a dat putinţă fiecărui mun­citor să-şi ia angajamentul de a cinsti a 15-a aniversare a eliberării patriei prin economii de metal, de a realiza o economie de 1.000 lei anual. Angajamentele au şi început să prindă viaţă. Astfel, muncitorii Gh. Seceleanu, Gh. Folea, Filon Scridun şi alţii au economisit într-o singură lună aproape 8.000 lei. O condiţie importantă pentru re­ducerea preţului de cost este ca mun­citorii, tehnicienii, inginerii şi func­ţionarii să cunoască cuantumul chel­tuielilor pe care le face întreprinde­rea pentru fabricarea produselor sale. In acest scop, începînd din luna mar­tie a.c. s-a trecut la defalcarea pla­nului tehnic şi economic pînă la maistru şi linie de fabricaţie. Se dă astfel posibilitatea ca fiecare maistru să mobilizeze muncitorii pe care îi conduce la îndeplinirea ritmică a tuturor indicilor de plan. De aseme­nea, toate­­problemele economico-fi­­nanciare al liniei de fabricaţie res­pective pot fi analizate pînă jos în grupa sindicală, pentru ca fiecare muncitor să participe direct la gos­podărirea întreprinderii, în urma măsurilor aplicate, precum şi a desfăşurării unei susţinute munci politice de masă, s-a reuşit ca în sec­torul nostru preţul de cost să fie re­dus în primul trimestru al anului cu 2,06% faţă de perioada corsepunză­­toare a anului trecut, iar în ultima lună la motorul U.T.O.S. — 26 cu 7,48% faţă de plan. CONSTANTIN CHIPEREA preşedintele comitetului de secţie bloc-motor, Uzinele de tractoare „Ernst Thälmann"-Oraşul Stalin­ i Aportul inovatorilor La înce­putul acestui an, conduce­rea tehnico-administrativă şi comite­tul sindical de la Uzina Mecanică Cîm­­pina au întreprins mai multe acţiuni în scopul dezvoltării mişcării inovato­rilor, pentru ca ea să aducă o con­tribuţie importantă la îmbunătăţirea procesului tehnologic, la creşterea pro­ductivităţii muncii şi la reducerea preţului de cost. Astfel, a fost lansat un plan tematic de inovaţii. Comitetul a organizat dezbaterea lui în consfă­tuirile de producţie, spre a fi cunos­cut de muncitori şi tehnicieni. Rezol­varea temelor din plan, care au fost stabilite conform cerinţelor produc­ţiei, a devenit o preocupare de seamă a inovatorilor. Din registrul de inovaţii al uzinei, se poate vedea că în decurs de 4 luni s-au înregistrat aci 35 inovaţii, dintre care s-au aplicat 20, iar restul sunt în studiu sau în curs de experimen­tare. Se poate constata că numărul inovaţiilor respinse a scăzut foarte mult, ceea ce constituie o dovadă a creşterii nivelului tehnic şi experienţei inovatorilor, cît şi a îmbunătăţirii ac­tivităţii organelor tehnice şi sindicale în acest domeniu. Printre inovaţiile aplicate sunt şi cele realizate de un colectiv format din Moise Ichim, Au­rel Apostol şi Ion Niţu. Acest colectiv a confecţionat mai multe dispozitive cu ajutorul cărora se face strîngerea pneumatică la maşinile-unelte care prelucrează zalele de tractor ,,S 80“. Ele înlocuiesc 9 operaţii manuale din cele 14 necesitate de acest reper. Ast­fel, productivitatea muncii a crescut cu 22 la sută, iar economiile anuale sunt de 25.000 lei. Inovatorii Nicolae Apostol, Alexan­­dru Chiţu şi Gheorghe Nistorică au adus îmbunătăţiri procesului tehnolog­­ic de prelucrare a cămăşilor de oi pentru pompele de extracţie, prin de­pozitivele realizate de ei, cu ajutorul cărora strunjirea exterioară şi tăierea cămăşilor se­ face simultan. Inovaţia lor reduce timpul de prelucrare cu 2,5 minute/buc., aduce economii anuale de 26.000 lei, iar un strung care se folosea înainte la operaţiile amintite este folosit acum pentru alte scopuri. Asemenea exemple se pot da multe la Uzina Mecanică Cîmpina. Th. Gherahiceanu Cînd există grijă pentru condiţiile de muncă s-ar părea că pentru fabricarea unor cutii de chibrituri nu trebuie prea multă pricepere. Vizitînd însă secţiile Fabricii de chibrituri din Capitală îţi dai seama că munca nu este deloc uşoară, că ea cere nu numai pricepere şi îndemînare, dar şi o calificare te­meinică pentru a şti să mînuieşti ma­şinile complicate cu care este înzes­trată întreprinderea. Nu-i uşor ca din buşteni masivi să scoţi beţişoarele de chibrituri. Să confecţionezi tocurile şi sertarele cutiei, să te închizi, într-un cuvînt, să le faci să arate aşa cum fiecare dintre noi le găseşte în comerţ. Dar cînd oamenii sînt harnici şi bine calificaţi, lucrul se desfăşoară normal, şi astfel ies zilnic din mîinile colecti­vului zeci de mii de cutii cu chibri­turi, despre calitatea cărora cumpără­torii se plîng în ultimul timp mai rar. In adevăr, s-au făcut multe în pri­vinţa îmbunătăţirii procesului de pro­ducţie şi concomitent s-au luat şi o serie de măsuri care privesc condiţiile de muncă. Aşa, de pildă, muncitoarele de la secţia închis au primit de curînd scaune metalice care sunt mult mai comode şi corespunzătoare locului de muncă decît cele de lemn fără spătar. De asemenea, cei care lucrează la pre­sa manuală cu şurub, nu mai au teamă în prezent, că se vor accidenta, deoa­rece a fost montat un cerc metalic în jurul braţului de acţionare a presei. Acestea nu sunt singurele constatări referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Cercetînd graficele din sec­ţii, observi că aici au fost îndeplinite la timp angajamentele prevăzute în convenţia-anexă a contractului colectiv privind protecţia muncii. Comitetul de întreprindere, prin comisia respectivă, s-a interesat permanent ca termenele de executare să fie respectate. Nu s-a tărăgănat nici traducerea în viaţă a măsurilor înscrise în prescripţia înche­iată de brigada de inspectori tehnici a Consiliului sindical orăşenesc. Din cele 28 obiective, mai mult de jumătate au fost realizate. Important este faptul că aici fiecare muncitor caută să contribuie la îmbu­nătăţirea condiţiilor de muncă. Nimă­nui nu-i este indiferent cînd observă vreo defecţiune, sau cînd vede că ci­neva nu respectă normele de tehnica securităţii. Cum s-a ajuns la această situaţie nu-i greu de aflat, deoarece majorita­tea muncitorilor îţi vor vorbi cu multă căldură despre activitatea inspectorilor obşteşti din grupele sindicale. Ei sunt aceia care veghează ca să se asigure oamenilor condiţii optime de lucru, ei sunt aceia care vin deseori cu propu­neri pentru remedierea lipsurilor. In felul acesta s-a reuşit să se aducă o serie de îmbunătăţiri suplimentare mai la toate locurile de muncă. De pildă, în urma propunerilor făcute de ins­pectorii obşteşti Ion Ioniţă şi Dumitru Păun, s-a construit în secţia de con­fecţionat tocuri un luminator sistem casă, avînd o lungime de 14 m., deoa­rece s-a constatat că cel vechi nu era corespunzător nici la etanşeitate, nici în ceea ce priveşte pătrunderea lumi­nii. In acelaşi mod a fost rezolvată şi problema ventilaţiei. Conducerea fabri­cii împreună cu comitetul de întreprin­dere au luat măsurile necesare, astfel că astăzi, existînd curent electric sufi­cient, sistemul de ventilaţie funcţio­nează în condiţii normale. Dacă inspectorii obşteşti de la Fabri­ca de chibrituri şi-au înţeles menirea, asta se datoreşte fără îndoială, comi­tetului de întreprindere, care a ştiut să-i mobilizeze, să-i instruiască perio­dic şi, bineînţeles, să vegheze ca pro­punerile făcute de ei să prindă viaţă. Totodată, la propunerea comitetului de întreprindere, conducerea fabricii or­ganizează lunar o şedinţă în care sunt analizate măsurile de tehnica securi­tăţii şi protecţia muncii, cît şi felul cum îşi fac datoria maiştrii din secţii. Această metodă s-a dovedit eficace, deoarece au existat maiştri care nu dădeau atenţia cuvenită instruirii mun­citorilor. Aşa a fost cazul maistrului Gh. Chiriac din secţia de umplut, care neinstruind temeinic oamenii au fost cîteva cazuri de accidentare. Lucru­rile s-au schimbat în urma unei şe­dinţe de analiză. Astăzi muncitorii manipulează cu atenţie tăvile, le petro­­lează la timp, tragerea omorului se execută corect, fapt ce a făcut să nu se mai producă arsuri. Asigurîndu-se condiţii optime de muncă, la Fabrica de chibrituri din Ca­pitală numărul accidentelor a scăzut în primele 5 luni ale anului curent cu peste 50 la sută faţă de perioada co­respunzătoare a anului trecut, fiind astfel cîştigate aproape 370 zile de muncă. M. MEREANU Cît mai mici consumuri specifice In anii trecuţi, la fabrica de confec­ţii „Flacăra“ din Cluj se croiau din acelaşi balot de stofă numai haine de aceeaşi mărime, din care c­auză nu se putea face o ş­ablonizare raţională, iar, procentul deşeurilor era destul de mare. Cînd s-a pus problema aplică-­ rii iniţiativei muncitorilor de la uzi -­ nele „Ianoş Herbak“, de a da cît multe produse cu consumuri specii cît mai mici, s-au căutat şi la noi căi de economisire a stofei şi furnituri­lor. Şi au fost găsite. Acum, pe un şpan se şablonizează costume de di­ferite mărimi, ceea ce duce la înlă­turarea deşeurilor. Folosindu-se croi­rea combinată, s-au economisit în 4 luni peste 1.200 m. stofă, din care se pot confecţiona aproximativ 400 cos­tume. Top Samoil muncitor &MUNCESC90M­AXA Frecvenţă regulată, pregătire temeinică Cadrele didactice din oraşul Sibiu, sprijinite de Secţia de învăţămînt şi cultură a Sfatului popular orăşenesc şi de Consiliul sindical raional, desfă­şoară o intensă muncă de pregătire a elevilor-muncitori pentru admiterea lor la învăţămîntul seral de stat. Dornici să-şi îmbogăţească cunoştin­ţele de cultură generală, elevii depun multe străduinţe pentru însuşirea temeinică a materialului predat. De altfel, în acest scop li s-au creat şi condiţii optime. La organizarea cursurilor de pregă­tire s-a ţinut seama de faptul că cei ce le vor urma provin din diferite în­treprinderi. De aceea, ei au fost îm­părţiţi în trei grupe de studiu, pe ra­muri de producţie cu un specific a­­propiat. Aşa de pildă, din grupa l-a fac parte muncitori de la uzinele „In­dependenţa“, „Balanţa“, de la I.M.S. „Metalurgica“ şi altele, in altă grupă au fost repartizaţi textiliştii etc. In felul acesta, s-au putut constitui co­lective mai închegate şi întreprinde­­rile au posibilitatea de a exercita un control mai eficace. S-a mai ţinut seama şi de faptul că elevii n-au acelaşi nivel de pregătire, dat fiind că unii dintre ei au întrerupt de mult timp şcoala. De aceea, au fost repartizaţi la aceste cursuri pro­fesori cu o bogată experienţă pedago­gică. Munca depusă de aceştia este la rîndul ei controlată, odată cu ur­mărirea zilnică a rezultatelor obţinute de cursanţi, precum şi a frecvenţei lor. Primele lecţii au constituit un prilej bun pentru profesori de a cunoaşte nivelul cunoştinţelor elevilor, stabi­­lindu-se astfel de l­a început asupra căror materii trebuie să se insiste mai mult. Lecţiile predate au fost bine sistematizate, iar la materiile mai greu asimilabile s-a folosit în timpul expunerii un bogat material didactic corespunzător. Aşa, de pildă, la lecţia „Măsurătorile şi importanţa lor în studiul fizicii“ s-au adus în clasă mi­crometre, şublere, comparatoare etc., cu ajutorul cărora s-au dat explicaţii practice asupra modului cum se folo­sesc. La matematică şi limba romina pro­fesorii de specialitate au predat mate­rialul în aşa fel Incit, după numai ci­­teva lecţii, au reuşit să trezească in­teresul cursanţilor. Toate acestea au făcut ca numeroşi­­ elevi printre care Matei Beer, tîmplari la întreprinderea 2 Construcţii, lăcă­tuşul Gavril Clepe, montatorul Ioan Popa, Eduard Wolf, mecanic-şef la „Metalurgica“, muncitoarea Elisabeta Boitor, de la „Flamura Roşie“ şi alţii să-şi însuşească temeinic lecţiile pre­date. Acest lucru se datoreşte in bună parte şi ajutorului pe care-l primesc muncitorii din partea întreprinderilor respective. Acolo unde activitatea comisiilor de selecţionare s-a desfăşurat neîntrerupt, frecvenţa cursanţilor este dintre cele mai bune. Astfel, elevii muncitori de la uzinele „Independenţa“, de la „Steaua Roşie“, întreprinderea Poli­grafică, „Elastic“ frecventează regu­lat şi, în general, se pregătesc cu multă seriozitate pentru admiterea in învăţămîntul seral. In schimb la întreprinderea „13 Decembrie“, din 9 muncitori înscrişi, frecventează cursurile numai 2. De a­­semenea, numărul elevilor de la „Fla­mura Roşie“, „Libertatea” şi „7 Noiembrie“ este foarte mic. De la în­ceperea cursurilor şi pînă în prezent, nici un membru al comisiilor de se­lecţionare sau al comitetelor sindica­le de la aceste din urmă întreprinderi n-a trecut pe la şcoală pentru a se interesa de situaţia la învăţătură a elevilor şi de frecvenţa lor. Cursurile de pregătire a elevilor­­muncitori trebuie să fie privite cu a­­ceeaşi atenţie de toate organizaţiile sindicale din întreprinderile sibiene. Prof. I. GAVRILA corespondent voluntar

Next