Munca, iulie 1959 (Anul 15, nr. 3625-3651)
1959-07-01 / nr. 3625
Pag. 2-a La uzinele „Steaua Roşie“ din Capitală Munca cu cartea trebuie îmbunătăţită Uzinele „Steaua Roşie“ din Capitală au un cabinet tehnic fruntaş pe ramură, care a luat doi ani consecutiv (1957—1958) menţiune pentru frumoasa activitate depusă. Cabinetul tehnic posedă o frumoasă bibliotecă, care însumează peste 15.000 volume. Numai în acest semestru biblioteca s-a îmbogăţit cu peste 100 de cărţi nou apărute. Sunt şi cititori pasionaţi ai cărţii tehnice ca inginerii Florentina Vlad şi Ovidiu Ştefănescu, ca lăcătuşii Gh. Racoviţă şi Marin Sticlă, sau ca muncitorul Victor Niculescu din atelierul de turnătorie. Ca ei am fi vrut să găsim mai mulţi. Dar, din păcate, lucrul acesta nu s-a întîmplat. In primul semestru al acestui an, de pildă, sînt înscrişi numai 78 de cititori. Care sînt cauzele unei activităţi atît de sărace ? Principala cauză a acestei stări de lucruri constă în lipsa unei permanente popularizări a cărţii tehnice. Dacă de bine de rău, anul trecut se mai afişau la gazeta A.S.I.T. din uzină liste cu cărţi nou apărute, anul acesta nu se mai face nici atît, „pentru că n-am găsit o dactilografă care să bată la maşină aceste liste“ — spune responsabila bibliotecii, tovarăşa inginer Veronica Comendat. Superficialitate ? Da ! Aproape totul se „rezolvă“ în uzină prin standul de cărţi care funcţionează săptămînal. Cele cîteva panouri cu coperte de cărţi tehnice sau de literatură politică şi beletristică, nu se mai ştie pe unde sînt. La staţia de radioamplificare nu s-a vorbit niciodată despre cartea tehnică, în consfătuirile de producţie nici atît, concursuri pe teme tehnice, articole la gazetele de perete n-au existat niciodată — deşi Institutul de documentare tehnică trimite pe linie de A.S.I.T. materiale gata prelucrate pentru popularizarea cărţii tehnice. Vinovaţi ? Sînt destui. Dar să vedem mai amănunţit cauzele lipsurilor. In jurul datei de 14 ianuarie 1959 biblioteca tehnică a primit o încăpere mai corespunzătoare. Nici pînă astăzi însă nu s-au aranjat toate cărţile în bibliotecă. Cînd intri pe uşă, te întîmpină în prag un maldăr de cîteva mii de volume, reviste, ziare, broşuri, etc., care zac de-a dreptul pe podea, în aşteptarea comisiei de triere.Trebuie ştiut însă că s-a mai format o comisie de triere care însă „n-a dat rezultate“). — Intr-o lună de zile, biblioteca va fi pusă la punct, va începe să funcţioneze cu adevărat! — îmi spun tovarăşii din noua comisie. Vom vedea... In orice caz, biblioteca va funcţiona cu adevărat atunci cînd tovarăşa Comendat va putea spune că nu se mai ocupă sporadic de, activitatea cu cartea tehnică, cînd va folosi toate mijloacele pentru popularizarea acesteia în masa muncitorilor — inclusiv staţia de amplificare, consfătuirile de producţie, agitaţia vizuală şi, mai ales, prin organizarea de biblioteci volante, care să se deplaseze regulat pe locurile de muncă. Poate nu ar fi rău dacă tovarăşa Comendat şi-ar face timp într-o zi şi ar merge să vadă cum se duce munca cu cartea la uzinele „Tudor Vladimirescu“. Va vedea că aci se organizează bilunar consfătuiri pe tema „Cartea tehnică“, care au mare eficacitate. De curînd, expunîndu-se în faţa muncitorilor conţinutul agendei tehnice pe anul acesta, într-o singură zi s-au vîndut peste 70 agende Aici cercul A.S.I.T. sprijină biblioteca tehnică, o serie de ingineri şi tehnicieni iau cuvîntul în faţa muncitorilor, făcînd expuneri pe marginea noilor cărţi apărute în domeniul care î interesează pe aceştia. Nu s-ar putea face oare acest lucru şi la „Steaua Roşie“ ? S-ar putea. Insă aceasta presupune nu o muncă superficială, ci o muncă corespunzătoare importanţei pe care o are cartea tehnică în procesul de producţie. Cu mici deosebiri, activitatea bibliotecii cu literatură politică şi beletristică este asemănătoare cu cea a bibliotecii tehnice. La un fond de 5.000 de cărţi, lunar sunt aproximativ 60 de cititori. Responsabila acestei biblioteci, tovarăşa Micu Paulina, s-a străduit într-o oarecare măsură să popularizeze cartea şi la staţia de radioamplificare. Există 25 de noi purtători ai insignei „Iubiţi cartea“, 3 brigăzi utemiste de agitaţie special pentru popularizarea cărţii, dar... nu s-a făcut încă totul în această privinţă. Dovadă, numărul mic de cititori. Anul acesta — spre exemplu — nu s-a ţinut nici o recenzie, biblioteca funcţionează numai de 3 ori pe săptămînă(?), despre serile literare nu se ştiu prea multe lucruri. Prin secţii nu se merge cu standul de cărţi, deşi toţi recunosc că standul are activitate mai bogată decît biblioteca. Discuţii despre diferite cărţi au loc numai incidental, cînd muncitorii trec pe la bibliotecă, sau, pur şi simplu, cînd o întîlnesc pe bibliotecară prin fabrică. Este clar deci că la uzinele „Steaua Roşie“ munca cu cartea şchioapătă. Or, este inadmisibil ca o bază materială atît de frumoasă (cărţi, local, material de agitaţie vizuală, stand de cărţi, staţie de amplificare etc.), să nu fie folosită pentru ridicarea continuă a nivelului politic, profesional şi cultural al muncitorilor. Va trebui ca pe viitor să se ia grabnic măsuri pentru lichidarea acestor lipsuri, formîndu-se colective de agitatori, difuzori voluntari şi mai ales standuri de cărţi şi biblioteci volante, care să fie aduse în mijlocul muncitorilor, la locul de producţie. De asemenea, organizarea de seri literare, recenzii, concursuri pe teme literare şi tehnice şi îndeosebi sporirea numărului de participanţi la concursul „Iubiţi cartea“, trebuie să stea ca o sarcină principală în atenţia colectivului bibliotecilor, în atenţia comitetului de întreprindere. Muncindu-se în felul acesta, rezultatele nu vor întîrzia să se arate. Un număr tot mai mare de muncitori vor îndrăgi cartea tehnică sau literatura beletristică, va spori numărul inovatorilor, al fruntaşilor în producţie. M. IONESCU PENTRU PETROLIŞTI Clubul petroliştilor din scheli Boldeşti desfăşoară o bogată activitate cultural-educativă. In planul de muncă al acestui club sunt programate o seamă de manifestări interesante care au ca scop să atragă un număr cit mai mare de participanţi. Conferinţe cu caracter tehnic legate de producţie, organizări de schimburi de experienţă, în care sondorii fruntaşi vorbesc despre metodele lor de muncă, conferinţe de educaţie cetăţenească, seri pentru tineret, recenzii, seri de poveşti pentru copii, iată numai cîteva din manifestările din cadrul planului de desfăşurare a activităţii clubului. Cele peste 17.000 de volume ale bibliotecii stau de asemenea la dispoziţia cititorilor. Nici munca sportivă nu este neglijată. In apropierea clubului se află un adevărat complex sportiv cu terenuri de volei, tenis de dmp, fotbal şi un frumos ştrand cu două bazine: unul pentru cei mari, iar celălalt pentru copii. Clişeele noastre reprezintă două aspecte din activitatea culturalsportivă a petroliştilor din Boldeşti. Sus: O zi obişnuită la bibliotecă, jos , zilele călduroase din ultima vreme au permis începerea activităţii la ştrand. Foto text: ȘT. ALBESCU „Cîntecul matrozilor nu va putea fi înăbuşit niciodată. El va răsuna veşnic“ — spunea Bartuşek, marinarul comunist, din Kiel, tovarăşilor săi de luptă în acea zi de noiembrie 1918 cînd deasupra fortului amiralităţii din Kiel marinarii au înălţat steagul roşu al Revoluţiei. In rinduri strînse, ei au pornit victorioşi spre Berlin, aducînd flacăra Revoluţiei în inima ţării, acolo unde muncitorii aveau nevoie de braţul lor puternic. Au pornit să înfăptuiască Republica Socialistă şi „să înalţe acel furt pe care nimeni nu-l va putea cuceri : Partidul“. Acest „Cîntec al matrozilor“ s-a născut în furtunoasele zile ale toamnei lui 1917. In el răsuna dorinţa de pace a celor sătui de a fi minaţi într-un măcel de pe urma căruia nu aveau de ciştigat decît exploatatorii, şi deopotrivă ura împotriva imperialismului şi militarismului german. „Nu uitaţi cintecul matrozilor Despre pace, libertate şi pline. La Kiel in septembrie 1917 Cine-l cinta era trimis la moarte". Acest cîntec devenea mereu mai puternic. La început îl cîntau marinarii. L-au preluat docherii din Kiel, muncitorii din Hamburg, Lenna şi Bremen şi a răsunat apoi în întreaga Germanie. In el se auzeau de acum şi ecourile salvelor de pe „Aurora“ şi acordurile celuilalt „cîntec al marinarilor“ de pe malurile Nevei şi ale Mării Baltice. A crescut năvalnic, s-a transformat în vînt nimicitor şi vîntul a iscat furtuna. Şi atunci deasupra vuietului ei s-a auzit răspicat cuvîntul comuniştilor : „înainte, tovarăşi, in sunetul cintecului nostru Haideţi, haideţi, haideţi, haideţi, Fraţilor, fiţi gata ! Ceasul nostru a sosit. Astăzi e timpul nostru !" Filmul realizat în studiourile „Defa“ — Berlin de regizorii Kurt Maetzig, laureat al Premiului Naţional, şi Günther Reisch, după scenariul lui Karl- Georg Egel şi Paul Wiens, este o ilustrare prin imagini cinematografice a nemuritorului „Cîntec al matrozilor“ din Kiel, care primii au aprins flacăra revoluţiei socialiste în Germania. Creatorii filmului au avut de realizat o sarcină grea, în afară de faptul că aceste evenimente deosebit de importante din lupta clasei muncitoare și a poporului german, erau aduse pentru prima oară pe ecran, ele presupuneau găsirea unei forme suficient de cuprinzătoare pentru a le reda în toată complexitatea, adâncimea şi semnificaţia lor. Creatorii filmului au ales doar şase marinari şi prin intermediul lor ne-au redat nu numai cele mai caracteristice trăsături ale luptătorilor revoluţionari din marina germană, dar şi cele mai importante probleme care stăteau atunci în faţa celor ce doreau să înfăptuiască o republică socialistă, zdrobind imperialismul generator de războaie şi mizerie. Aceşti marinari făceau parte din mai multe grupări politice; toţi luptau însă pentru acelaşi scop. Prin aceasta, filmul ne redă fărîmiţarea ideologică existentă atunci în Germania şi greutăţile pe care le provoca lipsa unui partid de avangardă. Comuniştii Bartuşek şi Steigert luptau din răsputeri pentru unitatea de acţiune, pentru a demonstra tuturor că numai cei din gruparea „Spartakus“ — nucleul din care a luat fiinţă Partidul Comunist din Germania — urmăresc cu consecvenţă, fără nici un fel de compromisuri, înfăptuirea revoluţiei socialiste. Social-democratul August Lenz, preşedintele sfatului marinarilor revoluţionari din Kiel, credea la început ce spunea domnul Noske, dar cînd a înţeles trădarea acestuia, s-a alăturat fără şovăială comuniştilor. Jupp König era mai mult anarhist în manifestările sale şi citeodată îi venea greu să accepte disciplina de fier a comuniştilor. După proclamarea republicii socialiste i s-a părut că lupta s-a sfîrşit, că au învins şi că poate să se întoarcă deci liniştit acasă. Ii strînge mîna prietenului său Henne Lobke, rămîne surd la îndemnurile acestuia şi pleacă. Dar de după colţul unei străzi se aude ţăcănitul unei mitraliere şi Henne se prăbuşeşte ciuruit de gloanţe. Jupp se repede ca un turbat la ofiţerul contrarevoluţionar care a tras şi îl ucide. Se apleacă apoi copleşit de durere asupra trupului neînsufleţit al tovarăşului său. Nu ! Lupta nu s-a sfîrşit! Jupp strînge în mînă mandatul prin care Heine era delegat să participe la 30 decembrie 1918 la Congresul de constituire a Partidului Comunist din Germania. Şi nimeni nu se miră văzîndu-l la Congres alături de Bartuşek şi de ceilalţi marinari din Kiel. El a venit să spună la Congres ce ar fi spus Henne dacă ar fi trăit. Şi a venit şi muncitoarea Anna — soţia lui Henne... A căzut un comunist, dar în locul lui s-au ridicat doi... Creatorii filmului au ştiut să scoată în evidenţă puternica dorinţă de pace a marinarilor revoluţionari din Kiel, hotărîrea şi curajul lor, importanţa luptei acestora. Au ştiut să folosească cu multă pricepere acele elemente capabile să dezvăluie cele mai adînci semnificaţii ale evenimentelor respective. Filmul este străbătut de patosul luptei revoluţionare, este optimist şi transmite puterea de neînfrînt a celor ce au luptat pentru libertatea şi fericirea oamenilor de pretutindeni. Există o scenă admirabil realizată din acest punct de vedere, a cărei valoare artistică este mult sporită şi de posibilităţile pe care le oferă ecranul lat. Mii de marinari arestaţi pentru nerespectarea ordinului prin care amiralitatea intenţiona să ducă pe ascuns vasele la pieire pentru a înăbuşi revoluţia în faşă — sunt conduşi între baionete spre fortul din Kiel. La început ca un murmur, apoi din ce în ce mai puternic, răsună din piepturile lor „Internaţionala“. Ofiţerii îi credeau învinşi. Dar ei erau victorioşi. La o fereastră a fortului, vice-amiralul priveşte convoiul. Nu ştie ce cîntă marinarii, dar simte în ei o forţă care-1 înspăimîntă. II întreabă pe aghiotantul său : „Ce fel de cîntec e ăsta ? Să înceteze imediat!“ I se răspunde: „E vîntul, domnule vice-amiral...“ Şi vîntul nu-l poţi opri. El a stîrnit furtuna şi furtuna a măturat din cale nu numai pe amiral şi pe ofiţerii criminali ai amiralităţii din Kiel, ci şi pe împărat, netezind drumul spre libertate al poporului. „Cîntecul matrozilor", prin ideile sale, ca şi prin felul în care au fost întruchipate artistic, este una din cele mai izbutite creaţii ale cinematografiei din R. D. Germană şi ocupă un loc de frunte printre filmele de acest gen create de cineaştii din ţările de democraţie populară. LUCIA BOGDAN CRONICA FILMULUI* „Cintecul Scenă din filmul „Cintecul matrozilor“ Vacanţă plăcută ! In curind, mii de copii ai oamenilor muncii din regiunea Stalin vor călători spre colţurile pitoreşti ale patriei, unde îşi vor petrece o bună parte din vacanţa de vară. Consiliul sindical regional a luat măsuri din timp pentru amenajarea şi reorganizarea taberelor. Datorită acestui fapt, taberele de la Sălişte, Cisnădioara, Şanţuri, Breaza, Sadu V şi altele vor oferi copiilor condiţii foarte bune de hrană, cazare, distracţii, activitate cultural-sportiva. De asemenea, instructorii şi educatorii care deservesc taberele au fost aleşi dintre oameni cu experienţă în această direcţie. Condiţiile create oferă garanţia că atît cei 1.600 de copii care vor pleca in taberele centrale ale C.C.S., cit şi cei 4.400 găzduiţi in taberele regionale, vor petrece o vacanţă plăcută. Simion Bochis activist sindical MUNCA La întreprinderea „Flamura Roşie“ din Capitală se fac pregătiri pentru producerea pe scară industrială a ţesăturilor de fire sintetice de relon produse de noua fabrică de fire şi fibre sintetice de la Săvineşti. In clişeu, ţesătoarea fruntaşă Bulboacă Speranţa schimbind suveica la noua ţesătură „Hilda“ de fire de relon. In primele două decade ale acestei luni ea a realizat o depăşire a planului cu 140 m. ţesături relon. -090-Al 10-lea şlep lansat De curînd, constructorii navali din Tr. Severin au lansat la apă al 10-lea şlep de 100 tone construit anul acesta. Datorită aplicării noii tehnologii după sistemul piramidal, o bună parte a îmbinărilor se face cu automatul de sudură. Ca urmare, productivitatea muncii a crescut cu 200 la sută, îmbunătăţindu-se totodată şi indicele de calitate. In aplicarea acestei tehnologii s-au evidenţiat în mod deosebit sudorii Anghel Dumitru, Ion Oproiu şi Nicolae Petcovici. Iile Curea corespondent voluntar NE SCRIU CORESPONDENŢII VOLUNTARI In centrul atenţiei—economiile ! Iniţiative valoroase în scopul reducerii preţului de cost Colectivul de muncă din sectorul bloc-motor al uzinelor „Ernst Thälmann“ din Oraşul Stalin desfăşoară o intensă activitate pentru reducerea continuă a preţului de cost al tractoarelor. In acest scop au fost găsite forme noi. Una dintre acestea este folosirea mai raţională a materiilor prime şi a materialelor auxiliare. Datorită introducerii unei stricte evidenţe prin boniere speciale a materiei prime şi a pieselor finite care se întorc la magazie se înlătură aproape complet risipa acestora, iar pe de altă parte se reduc rebuturile. De pildă, dat fiind faptul că nu exista o evidență a materiei prime folosite, mare parte dintre cei care rebutau piesele rămîneau „anonimi“, aruncînd rebuturile. Actuala evidenţă împiedică asemenea practici, întăreşte răspunderea personală pentru executarea celui mai mic şurub. O altă măsură introdusă recent este aceea a recuperării deşeurilor. In trecut deşeurile rezultate din procesul de fabricaţie se aruncau în span, apoi se trimeteau la retopire. In prezent ele se adună şi se restituie bazei de materiale pentru valorificare. Numai într-o singură lună s-au predat bazei aproape 2.000 kg capete de bară de oţel, care pot fi folosite pentru confecţionarea altor piese necesare tractoarelor. De curînd, comunistul Petre Sabăr şi maistrul-şef Constantin Ştefănescu au propus să se recupereze şpanul rezultat din prelucrarea cuzineţilor. Prin aplicarea acestei propuneri se pot recupera lunar cca. 3.000 kg metal, din care se pot uzina cuzineţi pentru cca. 700 motoare, ceea ce înseamnă o economie de 36.000 lei pe lună. Importantă este şi măsura de a se defalca consumul de scule pe fiecare reper ce se uzinează în sector, creîndu-se astfel condiţii în scopul organizării întrecerii pentru cel mai bogat cont de economii. Aplicarea acestei măsuri a dat putinţă fiecărui muncitor să-şi ia angajamentul de a cinsti a 15-a aniversare a eliberării patriei prin economii de metal, de a realiza o economie de 1.000 lei anual. Angajamentele au şi început să prindă viaţă. Astfel, muncitorii Gh. Seceleanu, Gh. Folea, Filon Scridun şi alţii au economisit într-o singură lună aproape 8.000 lei. O condiţie importantă pentru reducerea preţului de cost este ca muncitorii, tehnicienii, inginerii şi funcţionarii să cunoască cuantumul cheltuielilor pe care le face întreprinderea pentru fabricarea produselor sale. In acest scop, începînd din luna martie a.c. s-a trecut la defalcarea planului tehnic şi economic pînă la maistru şi linie de fabricaţie. Se dă astfel posibilitatea ca fiecare maistru să mobilizeze muncitorii pe care îi conduce la îndeplinirea ritmică a tuturor indicilor de plan. De asemenea, toateproblemele economico-financiare al liniei de fabricaţie respective pot fi analizate pînă jos în grupa sindicală, pentru ca fiecare muncitor să participe direct la gospodărirea întreprinderii, în urma măsurilor aplicate, precum şi a desfăşurării unei susţinute munci politice de masă, s-a reuşit ca în sectorul nostru preţul de cost să fie redus în primul trimestru al anului cu 2,06% faţă de perioada corsepunzătoare a anului trecut, iar în ultima lună la motorul U.T.O.S. — 26 cu 7,48% faţă de plan. CONSTANTIN CHIPEREA preşedintele comitetului de secţie bloc-motor, Uzinele de tractoare „Ernst Thälmann"-Oraşul Stalin i Aportul inovatorilor La începutul acestui an, conducerea tehnico-administrativă şi comitetul sindical de la Uzina Mecanică Cîmpina au întreprins mai multe acţiuni în scopul dezvoltării mişcării inovatorilor, pentru ca ea să aducă o contribuţie importantă la îmbunătăţirea procesului tehnologic, la creşterea productivităţii muncii şi la reducerea preţului de cost. Astfel, a fost lansat un plan tematic de inovaţii. Comitetul a organizat dezbaterea lui în consfătuirile de producţie, spre a fi cunoscut de muncitori şi tehnicieni. Rezolvarea temelor din plan, care au fost stabilite conform cerinţelor producţiei, a devenit o preocupare de seamă a inovatorilor. Din registrul de inovaţii al uzinei, se poate vedea că în decurs de 4 luni s-au înregistrat aci 35 inovaţii, dintre care s-au aplicat 20, iar restul sunt în studiu sau în curs de experimentare. Se poate constata că numărul inovaţiilor respinse a scăzut foarte mult, ceea ce constituie o dovadă a creşterii nivelului tehnic şi experienţei inovatorilor, cît şi a îmbunătăţirii activităţii organelor tehnice şi sindicale în acest domeniu. Printre inovaţiile aplicate sunt şi cele realizate de un colectiv format din Moise Ichim, Aurel Apostol şi Ion Niţu. Acest colectiv a confecţionat mai multe dispozitive cu ajutorul cărora se face strîngerea pneumatică la maşinile-unelte care prelucrează zalele de tractor ,,S 80“. Ele înlocuiesc 9 operaţii manuale din cele 14 necesitate de acest reper. Astfel, productivitatea muncii a crescut cu 22 la sută, iar economiile anuale sunt de 25.000 lei. Inovatorii Nicolae Apostol, Alexandru Chiţu şi Gheorghe Nistorică au adus îmbunătăţiri procesului tehnologic de prelucrare a cămăşilor de oi pentru pompele de extracţie, prin depozitivele realizate de ei, cu ajutorul cărora strunjirea exterioară şi tăierea cămăşilor se face simultan. Inovaţia lor reduce timpul de prelucrare cu 2,5 minute/buc., aduce economii anuale de 26.000 lei, iar un strung care se folosea înainte la operaţiile amintite este folosit acum pentru alte scopuri. Asemenea exemple se pot da multe la Uzina Mecanică Cîmpina. Th. Gherahiceanu Cînd există grijă pentru condiţiile de muncă s-ar părea că pentru fabricarea unor cutii de chibrituri nu trebuie prea multă pricepere. Vizitînd însă secţiile Fabricii de chibrituri din Capitală îţi dai seama că munca nu este deloc uşoară, că ea cere nu numai pricepere şi îndemînare, dar şi o calificare temeinică pentru a şti să mînuieşti maşinile complicate cu care este înzestrată întreprinderea. Nu-i uşor ca din buşteni masivi să scoţi beţişoarele de chibrituri. Să confecţionezi tocurile şi sertarele cutiei, să te închizi, într-un cuvînt, să le faci să arate aşa cum fiecare dintre noi le găseşte în comerţ. Dar cînd oamenii sînt harnici şi bine calificaţi, lucrul se desfăşoară normal, şi astfel ies zilnic din mîinile colectivului zeci de mii de cutii cu chibrituri, despre calitatea cărora cumpărătorii se plîng în ultimul timp mai rar. In adevăr, s-au făcut multe în privinţa îmbunătăţirii procesului de producţie şi concomitent s-au luat şi o serie de măsuri care privesc condiţiile de muncă. Aşa, de pildă, muncitoarele de la secţia închis au primit de curînd scaune metalice care sunt mult mai comode şi corespunzătoare locului de muncă decît cele de lemn fără spătar. De asemenea, cei care lucrează la presa manuală cu şurub, nu mai au teamă în prezent, că se vor accidenta, deoarece a fost montat un cerc metalic în jurul braţului de acţionare a presei. Acestea nu sunt singurele constatări referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Cercetînd graficele din secţii, observi că aici au fost îndeplinite la timp angajamentele prevăzute în convenţia-anexă a contractului colectiv privind protecţia muncii. Comitetul de întreprindere, prin comisia respectivă, s-a interesat permanent ca termenele de executare să fie respectate. Nu s-a tărăgănat nici traducerea în viaţă a măsurilor înscrise în prescripţia încheiată de brigada de inspectori tehnici a Consiliului sindical orăşenesc. Din cele 28 obiective, mai mult de jumătate au fost realizate. Important este faptul că aici fiecare muncitor caută să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Nimănui nu-i este indiferent cînd observă vreo defecţiune, sau cînd vede că cineva nu respectă normele de tehnica securităţii. Cum s-a ajuns la această situaţie nu-i greu de aflat, deoarece majoritatea muncitorilor îţi vor vorbi cu multă căldură despre activitatea inspectorilor obşteşti din grupele sindicale. Ei sunt aceia care veghează ca să se asigure oamenilor condiţii optime de lucru, ei sunt aceia care vin deseori cu propuneri pentru remedierea lipsurilor. In felul acesta s-a reuşit să se aducă o serie de îmbunătăţiri suplimentare mai la toate locurile de muncă. De pildă, în urma propunerilor făcute de inspectorii obşteşti Ion Ioniţă şi Dumitru Păun, s-a construit în secţia de confecţionat tocuri un luminator sistem casă, avînd o lungime de 14 m., deoarece s-a constatat că cel vechi nu era corespunzător nici la etanşeitate, nici în ceea ce priveşte pătrunderea luminii. In acelaşi mod a fost rezolvată şi problema ventilaţiei. Conducerea fabricii împreună cu comitetul de întreprindere au luat măsurile necesare, astfel că astăzi, existînd curent electric suficient, sistemul de ventilaţie funcţionează în condiţii normale. Dacă inspectorii obşteşti de la Fabrica de chibrituri şi-au înţeles menirea, asta se datoreşte fără îndoială, comitetului de întreprindere, care a ştiut să-i mobilizeze, să-i instruiască periodic şi, bineînţeles, să vegheze ca propunerile făcute de ei să prindă viaţă. Totodată, la propunerea comitetului de întreprindere, conducerea fabricii organizează lunar o şedinţă în care sunt analizate măsurile de tehnica securităţii şi protecţia muncii, cît şi felul cum îşi fac datoria maiştrii din secţii. Această metodă s-a dovedit eficace, deoarece au existat maiştri care nu dădeau atenţia cuvenită instruirii muncitorilor. Aşa a fost cazul maistrului Gh. Chiriac din secţia de umplut, care neinstruind temeinic oamenii au fost cîteva cazuri de accidentare. Lucrurile s-au schimbat în urma unei şedinţe de analiză. Astăzi muncitorii manipulează cu atenţie tăvile, le petrolează la timp, tragerea omorului se execută corect, fapt ce a făcut să nu se mai producă arsuri. Asigurîndu-se condiţii optime de muncă, la Fabrica de chibrituri din Capitală numărul accidentelor a scăzut în primele 5 luni ale anului curent cu peste 50 la sută faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, fiind astfel cîştigate aproape 370 zile de muncă. M. MEREANU Cît mai mici consumuri specifice In anii trecuţi, la fabrica de confecţii „Flacăra“ din Cluj se croiau din acelaşi balot de stofă numai haine de aceeaşi mărime, din care cauză nu se putea face o şablonizare raţională, iar, procentul deşeurilor era destul de mare. Cînd s-a pus problema aplică- rii iniţiativei muncitorilor de la uzi - nele „Ianoş Herbak“, de a da cît multe produse cu consumuri specii cît mai mici, s-au căutat şi la noi căi de economisire a stofei şi furniturilor. Şi au fost găsite. Acum, pe un şpan se şablonizează costume de diferite mărimi, ceea ce duce la înlăturarea deşeurilor. Folosindu-se croirea combinată, s-au economisit în 4 luni peste 1.200 m. stofă, din care se pot confecţiona aproximativ 400 costume. Top Samoil muncitor &MUNCESC90MAXA Frecvenţă regulată, pregătire temeinică Cadrele didactice din oraşul Sibiu, sprijinite de Secţia de învăţămînt şi cultură a Sfatului popular orăşenesc şi de Consiliul sindical raional, desfăşoară o intensă muncă de pregătire a elevilor-muncitori pentru admiterea lor la învăţămîntul seral de stat. Dornici să-şi îmbogăţească cunoştinţele de cultură generală, elevii depun multe străduinţe pentru însuşirea temeinică a materialului predat. De altfel, în acest scop li s-au creat şi condiţii optime. La organizarea cursurilor de pregătire s-a ţinut seama de faptul că cei ce le vor urma provin din diferite întreprinderi. De aceea, ei au fost împărţiţi în trei grupe de studiu, pe ramuri de producţie cu un specific apropiat. Aşa de pildă, din grupa l-a fac parte muncitori de la uzinele „Independenţa“, „Balanţa“, de la I.M.S. „Metalurgica“ şi altele, in altă grupă au fost repartizaţi textiliştii etc. In felul acesta, s-au putut constitui colective mai închegate şi întreprinderile au posibilitatea de a exercita un control mai eficace. S-a mai ţinut seama şi de faptul că elevii n-au acelaşi nivel de pregătire, dat fiind că unii dintre ei au întrerupt de mult timp şcoala. De aceea, au fost repartizaţi la aceste cursuri profesori cu o bogată experienţă pedagogică. Munca depusă de aceştia este la rîndul ei controlată, odată cu urmărirea zilnică a rezultatelor obţinute de cursanţi, precum şi a frecvenţei lor. Primele lecţii au constituit un prilej bun pentru profesori de a cunoaşte nivelul cunoştinţelor elevilor, stabilindu-se astfel de la început asupra căror materii trebuie să se insiste mai mult. Lecţiile predate au fost bine sistematizate, iar la materiile mai greu asimilabile s-a folosit în timpul expunerii un bogat material didactic corespunzător. Aşa, de pildă, la lecţia „Măsurătorile şi importanţa lor în studiul fizicii“ s-au adus în clasă micrometre, şublere, comparatoare etc., cu ajutorul cărora s-au dat explicaţii practice asupra modului cum se folosesc. La matematică şi limba romina profesorii de specialitate au predat materialul în aşa fel Incit, după numai citeva lecţii, au reuşit să trezească interesul cursanţilor. Toate acestea au făcut ca numeroşi elevi printre care Matei Beer, tîmplari la întreprinderea 2 Construcţii, lăcătuşul Gavril Clepe, montatorul Ioan Popa, Eduard Wolf, mecanic-şef la „Metalurgica“, muncitoarea Elisabeta Boitor, de la „Flamura Roşie“ şi alţii să-şi însuşească temeinic lecţiile predate. Acest lucru se datoreşte in bună parte şi ajutorului pe care-l primesc muncitorii din partea întreprinderilor respective. Acolo unde activitatea comisiilor de selecţionare s-a desfăşurat neîntrerupt, frecvenţa cursanţilor este dintre cele mai bune. Astfel, elevii muncitori de la uzinele „Independenţa“, de la „Steaua Roşie“, întreprinderea Poligrafică, „Elastic“ frecventează regulat şi, în general, se pregătesc cu multă seriozitate pentru admiterea in învăţămîntul seral. In schimb la întreprinderea „13 Decembrie“, din 9 muncitori înscrişi, frecventează cursurile numai 2. De asemenea, numărul elevilor de la „Flamura Roşie“, „Libertatea” şi „7 Noiembrie“ este foarte mic. De la începerea cursurilor şi pînă în prezent, nici un membru al comisiilor de selecţionare sau al comitetelor sindicale de la aceste din urmă întreprinderi n-a trecut pe la şcoală pentru a se interesa de situaţia la învăţătură a elevilor şi de frecvenţa lor. Cursurile de pregătire a elevilormuncitori trebuie să fie privite cu aceeaşi atenţie de toate organizaţiile sindicale din întreprinderile sibiene. Prof. I. GAVRILA corespondent voluntar