Munca, august 1967 (Anul 23, nr. 6134-6158)

1967-08-01 / nr. 6134

Discuție la „masa rotundă“ organizată la Uzinele textile „Moldova"‘-Botoşani pe tema:­­ MAISTRUL— organizatorul și conducăto­rul nemijlocit al locului* de muncă In condiţiile actuale, cînd tehnica noua cunoaşte o dezvoltare rapidă, cînd în întreprinderi se aplică larg tehnologiile avansate de lucru creşte substanţial rolul maistrului ca organizator şi conducător nemijlocit al locului de muncă. Ca oameni care au strînsă legătură cu producţia, mai­ştrii poartă răspunderea, în primul rînd, pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan la fiecare maşină şi utilaj şi de către fiecare muncitor în parte. Pentru aceasta, ei sunt che­­maţi să-şi aducă contribuţia la per­fecţionarea continuă a producţiei şi a muncii în scopul folosirii cît mai raţionale a utilajelor şi a timpului de lucru. In acelaşi timp, maiştrii au da­toria să acţioneze prin toate mijloa­cele la ridicarea calificării şi edu­carea lucrătorilor în subordine. Ei răspund pentru respectarea de către muncitori a tehnologiei stabilite, de calitatea produselor, de descoperirea şi valorificarea rezervelor interne, în vederea creşterii productivităţii mun­cii, condiţie hotărîtoare pentru ridi­carea eficienţei economice. La uzinele textile „Moldova"-Bo­­toşani, unde îşi desfăşoară activita­tea 42 de maiştri şi peste 309 ajutori de maiştri, s-a dobidit o experienţă buna în această privinţă. Ziarul nostru a organizat, de curînd, o „masa rotundă" pe această temă pentru a cunoaşte contribuţia maiştrilor de aici la organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Iată cîteva din proble­mele ridicate cu acest prilej. (Citiţi textul în pag. 3­ a) în pag. 4-a. In dezbaterea maselor Studiul privind dezvoltarea invata­mintului superior Azi ne răspund: Prof. ing. dr. ION CURIEVICI Prof. ing. iOSIF EGRI Simetriile chimiei... Foto I G. .VLAD. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Interes pentru fructificarea fie­cărei propuneri Redacţia a cerut autoarei un articol în care să înfăţişeze aportul consiliului raional şi al ei personal la fructificarea propunerilor făcute de echipele de control obştesc. De ani de zile tova­răşa Lăcrămioara Prodan desfăşoară la Sebeş o pilduitoare activitate în sprijinul ridicării cali­tăţii şi autorităţii celor învestiţi de către oamenii muncii cu controlul deservirii populaţiei. Pentru noi, activiştii sin­dicali din Sebeş, controlul obştesc reprezintă una din cele mai complexe şi mai pasionante probleme. Agen­dele de lucru ale membri­lor biroului executiv al consiliului raional îl con­semnează nu de două-trei ori pe an și printre preocu­pările periferice, ci săptă­­mînal, iar la unii chiar zil­nic. Pot afirma că biroul nostru executiv a fost re­ceptiv la sarcina de desfă­șurare a controlului obştesc la toate nivelele, nelăsînd greul activităţii pe umerii echipelor. Am înţeles că printr-o intervenţie activă, neîntreruptă, dusă în nu­mele cetăţenilor în cele mai importante sectoare ale deservirii, sporeşte presti­giul sindicatelor şi dincolo de poarta întreprinderilor sau instituţiilor. In mai multe prilejuri am fost întrebaţi cum de reu­şim să avem la Sebeş o efi­cienţă bună a controlului obştesc, de ce la noi sem­nalările echipelor găsesc ecou, propunerile sunt re­zolvate repede şi deseori in­tegral. Sinceră să fiu nu mi se pare că în ce priveşte alegerea şi instruirea facem ceva deosebit faţă de alte consilii. Aceleaşi expuneri, controale demonstrative, schimburi de experienţă. Biroul executiv şi îndeo­sebi membrii săi scoşi din producţie se îngrijesc însă ca nici o propunere valo­roasă făcută de echipe să nu rămînă nerezolvată şi aceasta constituie, după pă­rerea mea, cel mai puternic factor stimulator. De aceea avem echipe cum sunt cele conduse de Geta Cioran şi Ioan Bulbucan de la sindi­catul fabricii „Căprioara“, Cornel Marcu şi Petru Dima de la sindicatul la­ LACRAMIOARA PRODAN secretar al Consiliului­ raio­nal Sebeş, al U.G.S.R. (Continuare în pag. 5-a) Printre harnicii muncitori din secţia I-a de la Fabrica de confecţii din Rîmnicu-Sărat, se numără şi Vetuţa Răileanu, evidenţiată lună de lună în întrecerea socialistă Foto: ST. ALBESCU POATE DESCREŞTE„ mic CONSERVELOR GREU Ancheta socială © Cum sunt văzute conservele cu „vechime“ de către cum­părători şi de către cei de la fabrică # Surprizele din Valea Roşie... ® O descope­rire de ultimă oră: turismul şi industria de conserve... O cit de sumară investi­gaţie în programul gospodi­nelor ne-ar conduce la con­cluzia că o bună parte din timp (5-6 ore femeia casnică, 3-4 ore cea salariată) este dedicat preparării mîncării. Mult, chiar foarte mult ! Ce s-ar putea face pentru redu­cerea timpului petrecut in H M ? bucătărie ? O soluţie ar fi utilizarea mai largă a pro­duselor conservate și semi­­conservate. Dar, iată și aici nelipsitul „dar“. Unele din produsele de acest fel sînt necorespunzătoare, pierzîn­­du-și marele rol de a ajuta la economisirea timpului. în magazinele alimentare, pe multe sorturi de conserve s-a depus un strat gros de praf. — Am cumpărat și eu con­serve de carne produse la fabrica din Deva, sperînd că am achiziționat un aliment bun, ne spune gospodina Ana Hangea, întîlnită la ma­gazinul alimentar „Unic“ din Capitală. Mă gîndeam că voi economisi timp şi totodată voi servi la prînz o mîncare gustoasă. Dar, reţeta conservei cumpărate m-a deziluzionat şi în cele din urmă tot a trebuit să gătesc. Deficienţele d­e ordin cali­tativ fac ca acest gen de produs să devină greu van­dabili Aşa se explică de ce, privind împricinatele cutii de conserve aşezate în sti­ve la magazinul „Unic“ din Capitală, am citit pe ele o dată de fabricaţie de care ne desparte aproape un an , 8 august 1966. La un magazin similar, din complexul co­mercial nr. 2 Drumul Tabe­rei, găsim, de asemenea, o veritabilă „coloană a infini­tului“ din conserve nesolici­tate de cumpărători. Şeful unităţii, tovarăşul Stelian Ben­ciu, ne declară : — Sunt heringi marinaţi, pe care ni i-a livrat fabrica din Tulcea. Calitatea lor lasă mult de dorit şi, bineînţeles. ...lasă cumpărătorul indife­rent. în pofida sesizărilor, ne sunt repartizate, în continua­re, mari cantităţi din acest sortiment, în schimb livra­rea altor produse, care se vînd ..ca pîinea caldă“, în­­tîrzie. „Mult din ce e prost, puţin din ce e bun, pare să fie, deci, deviza adoptată fortuit de bazele de aprovizionare ale magazinelor alimentare, din cauza activităţii nesatis­făcătoare a unor fabrici de conserve. — Cutii cu pate de ficat ! 7 — ne spune mirată funcţio­nara Elena Frunză. Am şi uitat gustul pateului de cînd nu mai e de găsit în rafturi­le acestui magazin. — Mai e o cauză care face ca unele conserve să fie... conservate în magazine. Cele de la fabrica din Valea Ro­şie, în special, mai conţin şi surprize, ne relatează cu haz gospodina. Mia Coran. Mi s-a întîmplat ca, în locul fa­solei, enunţată pe etichetă, să găsesc în cutie ghiveci. Şi,trebuie să recunoaşteţi şi dv­s. că nu e plăcut. Cum îşi poate face fabrica din Valea Roşie faimă cînd este cunoscut faptul (relatat de mai mulţi cetăţeni) că în cutiile de conserve pot fi gă­site alte produse decit cele dorite ? De altfel, şi această fabrică ca şi alte unităţi de acelaşi gen, uită să dateze cutiile, fapt ce contravine legii. Nu ştim în ce măsură Anchetă realizată de ADRIAN BARBU (Continuare în pag. 4-a) Jurnal din campania de vară BATE PESTE CÎMPURI VÎNTUL In regiunea Bucureşti se­cerişul s-a terminat. Cîm­­pul, mirosind a paie încin­se, e traversat de maşinile de balotat care lasă in ur­mă, la distanţe egale, mari pachete galbene. Pe mule tarlale presele n-au ajuns încă,­ iar vîntul răvăşeşte paiele, le zboară în vîrte­­juri, le aşează în clăi spon­tane. Peisajul are o poe­zie sălbatică. Sunt multe paie, încă un semn, dincolo de statisticile care înghit cifrele producţiilor medii la hectar, că recolta a fost bună. Evenimentul de ulti­mă oră în această campa­nie de vară râmin acum a­­răturile. Dar se pare că uni­tăţile agricole din Bărăgan şi-au împletit o cunună din spice de grîu pe care au decretat-o prea­ devreme cunună de lauri. Situaţia arăturilor de vară în regi­unea Bucureşti, unde îşi are sediul grînarul ţării, departe de a ne mulţumi. Un raid prin cîteva unităţi agricole este concludent. Cooperativele agricole de producţie din raionul Călă­raşi au­ eliberat şi arat pînă acum (la aproape două săp­tămîni după terminarea recoltatului), doar un sfert din suprafaţa planificată, iar perspectiva nu se arată nici ea prea îmbucurătoare. Aproape 40 la sută din ma­şinile agricole ale acestor C.A.P.-uri s-au defectat şi multe din ele nu se pot re­para urgent. Tractoarele au fost mobilizate pentru transportul griului la bază, pentru treieratul mazărea. Două zile a plouat. Din toa- OLGA ŢICLEANU (Continuare în pag. 5-a) Recorduri miniere BAIA MARE. — Colec­tivele exploatărilor mini­ere Baia Sprie, Nistru şi Săsar-Baia Mare au atins la săparea unor suitori vi­teze medii lunare de 75—100 metri în zăcăminte alcătuite din roci dure şi extradure. Performanţa minerilor din cele trei ex­ploatări constituie adevă­rate recorduri la lucrările de săpare, plasate pe verti­cală, înregistrarea unor asemenea viteze de lucru în suitori a devenit posi­bilă datorită aplicării unui nou procedeu de săpare, bazat pe folosirea platfor­melor mobile. Asigurînd o mai bună poziţie de lucru, platforma permite folosi­rea utilajului de perforare cu maximum de randa­ment, fapt ce contribuie la obţinerea unei productivi­tăţi superioare cu peste 20 la sută faţă de procedeele clasice de săpare a suitoa­relor miniere. (Agerpres) I , SPALĂ PE ALTA • •• După plafonul amenzilor, cei mai „răi“ inspectori co­merciali din ţară îi are la ora actuală regiunea Hune­doara. La cite un control soldat cu descoperirea a 4—5 nereguli, inspectorul şef Petru Lădariu aplică contravenţii de 1 000 de lei sau dresează pe loc acte de trimitere în judecată. Ne-am întrebat dacă omul acesta cu părul alb, cumpătat la vorbă, face exces de severi­tate, e subjugat de fobia in­corectitudinii. Realitatea a­­rată că nu. Dacă ne-am referi numai la reţeaua deservirii comer­ciale din frumosul oraş mi­nier Brad, putem afirma cu mina pe conştiinţă că meri­tă cu prisosinţă amenzile Inspecţiei regionale, date în compensaţia lipsei de exi­genţă a unor organe locale, care au prima datorie de a veghea la apărarea avutului obştesc şi a intereselor cum­părătorilor. La O.C.L. Co­merţ mixt din această loca­litate a devenit obicei ca încălcările regulilor de servire, actele de necinste pentru care gestionarii şi vînzătorii primesc amenzi sau avertismente din partea miliţiei să nu fie sancţio­nate disciplinar de director şi nici puse în discuţia ple­nului sindical. Dimpotrivă, în jurul lor se creează o at­mosferă de compasiune, o „solidaritate“ locală, împo­triva organelor de control... pornite să-i oropsească pe bieţii gestionari din Brad. Urmează ospăţuri de conso­lare, unde şefii comerţului local le reamintesc subalter­nilor că „apa trece, pietrele rămîn“, unde se bea şi se mănîncă fără plată. Se mai pun la bătaie bateriile de Alba şi de Tîrnave, cu oca­zia inventarelor. Filoxera face să se clatine în minţile membrilor comisiilor soclu­rile aritmeticii, astfel incit unu şi cu unu nu mai fac doi. Trei inventare succeda- VICTOR BOTEZ (Continuare în pag. 5-a) & Cum au ,,beatit gestionarii autoritatea unor șefi © Indispensabilii specialiști de pripas • Prins cu ocaua mică „Cochetul“ face psiholo­gie de trei parale Anul XXIII nr. 6134 marți­e VIII 1967 6 pagini 25 bani 207 Timpul spicelor GHEORGHE TOMOZEI Cînd, în urmă cu cîţiva ani, au început lucrările uriaşei hi­drocentrale „Argeş" a fost găsit (în chip ro­mantic, pare-se, in podul unei case) un manuscris de peste 2 000 de pagini conţi­­nind însemnările unui Ion Arsenescu, fiu de clăcaş pe o moşie a boierilor Berindeşti de la Corbeni. Am avut prilejul să răsfoiesc acest origi­nal jurnal şi am avut certitudinea că mă aflu în faţa unui do­cument valoros care se cere grabnic încre­dinţat tiparului. Din păcate, de atunci, de cinci ani, n-am mai aflat nimic despre ,,Cronica Arsenes­cu­lui". Nu ştiu care oficialitate cultura­lă (Sfatul popular raional Curtea de Argeş, Casa de crea­ţie regională, cenaclul literar din Curtea de Argeş) continuă să păstreze peste cele 2 000 de pagini un colb nemeritat. Arsenescu însemnase şi eveni­mente întîmplate îna­intea lui şi graţie a­­cestui fapt am citit pagini despre Tudor Vladimirescu (cu unele detalii inedite faţă de ceea ce, in general, se cunoaşte), despre re­voluţia paşoptistă di­­vanurile ad-hoc, Cuza Vodă şi despre răz­boiul de independenţă de la 1877. In plus, date despre soarta ţă­ranului român. Tran­scriu dintr-un vechi carnet de însemnări cîteva pasaje din­­Cronica Arsenescu­­lui“. Iată zguduitorul moment al uciderii lui Tudor. : „Scoţîndu-l afară din Mitropolie, după miezul nopţii ei se în- JContinuare în pag. 4-a)

Next