Munca, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 6522-6547)

1968-11-01 / nr. 6522

DE CE REPREZEN­TANŢII SALARIAŢILOR SINT SUBESTIMAŢI? • Notorietatea — tributară cămăşii albe şi... cravatei • „Voi veniţi seara, că noi discutăm la prînz !“ (în timpul programu­lui ? !) • „Sîntem muncitori, tovarăşe, cum să intrăm la direc­torul general ?" • Şi cînd te gîndeşti că totul porneşte de la o anume mentalitate... Un inginer din Ploieşti ne scria acum 6 luni (articolul a apărut la 19 aprilie) că neîndoios, „participarea pre­şedintelui comitetului sindi­catului şi a reprezentanţilor salariaţilor în comitetul de direcţie va asigura o efi­cienţă sporită procesului de elaborare şi optimizare a de­ciziilor“, deoarece „lucrînd direct în producţie, repre­zentanţii salariaţilor cunosc pînă in cele mai mici amă­nunte problemele privind condiţiile de lucru şi de pro­tecţie a muncii, repercusiu­nile pe care le aduce scăpa­rea din vedere a unora din­tre acestea“, şi că „ei vin cu sănătosul simţ al realităţii, al practicului, dau un plus de vitalitate deciziilor“. „ In linii mari, aceasta este şi părerea tovarăşului ing. Haralambie Năstase, directo­rul tehnic şi locţiitorul pre­şedintelui comitetului de di­recţie al Fabricii de rulmenţi — Bîrlad. Numai că, în timp, între cele două exprimări de opinii s-a interpus o peri­oadă marcată nu numai de constituirea comitetelor de direcţie ci şi de trecerea mai multor luni de activitate. Cu alte cuvinte, discuţia purtată cu cîteva zile în urmă la Bîrlad trebuia să marcheze o indubitabilă depăşire a „platformei principiilor“ şi o plasare pe treapta mai si­gură a faptelor de viaţă. Rugăm cititorii să ne scu­ze că insistăm asupra aces­tei introduceri cu iz rebu­­sist, o considerăm însă ne­cesară, tocmai pentru a mar­ca o seamă de inadvertenţe care impun consideraţiuni mai ample cu privire la re­laţiile dintre membrii nu­miţi şi membrii aleşi ai co­mitetului de direcţie. Pe scurt, comitetul de di­recţie de la F. R. Bîrlad nu­mără 11 membri, dintre care doi au fost aleşi de aduna­rea generală ; funcţionează de la început în baza unui regulament; în şedinţele lu­nare (la 21 ale fiecărei luni), sunt dezbătute atît probleme privind asigurarea îndepli­­nirii planului anual de pro­ducţie cit şi probleme de perspectivă legate în princi­pal de planul de dezvoltare a uzinei, au mai avut loc şi şedinţe extraordinare, mai cu seamă cînd a fost vorba de repartizarea unor locu­inţe ; în sfîrşit, se cuvine a fi reţinut ca interesant fap­tul că la şedinţele în care au fost analizate probleme ma­jore ale producţiei (de pildă, analiza calităţii, la 21 sep­tembrie), au fost invitate şi alte cadre tehnice de specia­litate din diverse sectoare, al căror aport la netezirea drumului către decizii judi­cioase a fost incontestabil. După părerea noastră, din a­­ceste puncte de vedere — organizatoric și tehnic — lu­crurile stau cum nu se poate mai bine. Dar acest colectiv, cu a­­proape 4 000 de membri nu este format numai din şefi de secţii şi servicii, sau nu­mai din cadre tehnico-ingi­nereşti, iar producţia nu de­pinde numai de soluţiile tehnice adoptate conform u­­nor riguroase norme de spe­cialitate. Apare, inevitabil, corolarul d­in ce constă par­ticiparea — sau, mai co­rect, contribuţia — reprezen­tantului de drept al organu­lui sindical, a celor doi re­prezentanţi ai salariaţilor ? Ing. ARTUR IOAN (Continuare în pag. 3-a) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnul HOUARI BOUMEDIENE Preşedintele Consiliului Revoluţiei al Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER Cu prilejul celei de-a XIV-a aniversări a Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, în numele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, al poporului român­­şi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre căl­duroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de prosperitate şi progres poporului algerian prieten. în acelaşi timp, îmi exprim convingerea că­ re­laţiile de colaborare multilaterală dintre România şi Algeria se vor dezvolta continuu în folosul am­belor ţări şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Mai auzisem, ce-i drept, despre unele profe­soare, care, nemulţumin­­du-se doar cu felicitări­le şi florile oferite de 8 Martie, „primesc“ de onomastică sau alte îm­prejurări „festive" pe care au grijă să le aducă la cunoştinţa elevilor diverse mici atenţii: ciorapi, sticluţe de par­fum etc. Să se ajungă însă pînă acolo, incit o directoare de şcoală să oblige de ani şi ani de zile întreg corpul pro­fesoral întreg colecti­vul de salariaţi — ince­­pînd cu contabilul şef şi terminînd cu omul de serviciu — ca să-şi îm­partă salariile şi pri­mele cu ea, asta nu am mai auzit... Şi, totuşi, o asemenea incredibilă situaţie exi­stă ; o atestă scrisorile şi declaraţiile sosite la redacţie din partea ce­lor care au fost somaţi ca să-şi exprime „recu­noştinţa“ lor sub formă de peşcheşuri date cu strîngere de... pungă, prea onorabilei Ana Velişcu — directoarea Liceului agricol nr. 2 — Craiova, (fosta Şcoală tehnică de îmbunătăţiri funciare). Oferim, pentru în­ceput, cititorilor cîteva fragmente din sesizările primite. ...„Prin persecuţii per­manente, am fost deter­minată să-i cumpăr di­rectoarei —■ fără ştirea soţului meu — o casetă cu tacimuri în valoare de 446 lei (mi s-a pre­cizat ce-i trebuie !), alt­fel eram zilnic amenin­ţată cu darea afară din serviciu". (Gabriela An­tonie — şefă contabilă). ...„Prin Silvia Coleş, laboranta şcolii, Ana Velişcu mi-a pretins o trusă de linguriţe în va­loare de circa 400 de lei, sub formă de „cadou". Refuzind acest mod de „ajutoare“ am fost aver­tizată ca să-mi caut alt loc de muncă". (Elena Stănculete — profe­soară). „„­Laboranta şcolii, Sil­via Coleş, mi-a transmis Spusele directoarei: ce mai aşteaptă Savu, de nu-mi face cadou ? Pentru că mi se preves­teau eventuale neplă­ceri , i-am cumpărat o faţă de masă de 150 lei. Directoarea a fost ne­mulţumită , pretindea una de 500 de lei" (Constantin Savu — profesor). ...„S-a strîns suma de 515,50 lei de la elevi pentru a cumpăra 20 de feţe de mese şi şase su­porturi de flori. Bonul de cumpărare a fost de­contat (!) de directoare, prin casieria şcolii cu nota contabilă 10 din 15.1V.1968. Altă dată am fost obligată să reţin cite 15 lei la fiecare sa­lariat pentru a-i cum­păra directoarei două vaze de cristal pentru flori în valoare de 670 lei. Banii şi vazele de flori au fost duse deasă la directoare de Silvia Coleş". (Emilia Gavarid — contabilă). Am cercetat cele sem­nalate în scrisori şi s-au adeverit. Reiese limpede că-i vorba de un abuz de funcţie, mascat sub „cultivarea“ atitudinii de „respect" şi „atenţie" faţă de şefi. Lipsită de scrupule şi cu preocupări subtile pentru satisfacerea pasi­unilor izvorîte dintr-un arivism, acerb, Ana Ve­lişcu a căutat să reducă la tăcere pe toţi acei care nu-i intrau în gra­ţie. A mers pînă acolo, incit a desfăcut contrac­tul de muncă unui sa­lariat care nu i-a satis­făcut pretenţiile mer­cantile cerînd... reduce­rea postului, pentru ca după ce l-a înlăturat din şcoală pe „indezira­bil", să solicite din nou reînfiinţarea acelui post! TEODOR GEAMANU Continuare în pag. 2-a) „MICILE ATENTE“ PENTRU TOVARASA DIRECTOARE Proletari din toate țârile, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6522 B vineri 1 XI 1968 (■) 4 pagini 30 bani 150 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA PRIMELOR CURSURI DE INGINERIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Şedinţa festivă limba română. Participan­ţii au adus un omagiu ce­lui care a fost strălucitul cărturar Gheorghe Lazăr, mare iubitor de glie stră­moşească care a lansat pa­triotica chemare către ti­neri să înveţe în limba pă­rinţilor lor. Cei prezenţi, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliu­lui de Stat şi ai guvernu­lui, academicieni, cadre didactice din Bucureşti, Braşov, Cluj, Craiova, Ga­laţi, Iaşi, Petroşeni şi alte centre universitare, cer­cetători ştiinţifici, vene­rabili ingineri, inventatori şi deschizători de drumuri în tehnica românească, care au purtat faima inte­ligenţei româneşti dinco­lo de hotarele ei, ingineri din instituţii, uzine şi com­binate care dau astăzi o nouă strălucire bogatelor tradiţii tehnice, studenţi şi alţi oaspeţi, au fost căl­duros salutaţi de prof. dr. ing. George Bălănescu, membru corespondent al Academiei, rectorul In­stitutului Politehnic. Vor­bitorul a subliniat că săr­bătorirea a cincisprezece de­cenii de învăţămînt ingi­neresc în limba română constituie un remarcabil eveniment în viaţa ştiin­ţifică şi culturală a ţării, scoţînd în evidenţă exce­lentele condiţii în care studiază viitorii ingineri ai ţării. Primit cu vii aplauze a luat cuvîntul tovarăşul Du­mitru Popa, membru suple­ant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-se­­cretar al Comitetului mu­nicipal Bucureşti al P.C.R., care a dat citire mesaju­lui adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Con­siliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, corpului profesoral şi stu­denţilor din institutele de învăţămînt tehnic superior Bucureşti. Participanţii au urmărit cu deosebit interes expu­nerea profesorului eme­rit Constantin Dincules­­cu, membru corespondent al Academiei, care a pre­zentat momente semnifi­cative din istoria celor cincisprezece decenii de în­văţământ tehnic superior în limba română. De la micile şi neîncăpătoarele chilii de la Sf. Sava, unde (Continuare în pag. a 3-a) In sala mare a Palatului Republicii Socialiste Ro­mânia, martoră a atîtor e­­venimente legate de isto­ria vie şi impetuoasă a poporului, a avut loc o şedinţă festivă închinată împlinirii a 150 de ani de învăţămînt ingineresc în Printre noile construcţii ale Sucevei se numără şi modernul spital pe care vi-l prezentăm în clişeul de mai sus Jaloane ale perfecţionării AcadTIBpE;°.udr asistenţei medicale SPÎRCHEZ . iw --------din tara noastra Ceea ce caracterizează societatea noastră este pro­gresul necontenit în toate domeniile vieţii, fără ex­cepţie. Deşi răstimpul care a trecut de la instaurarea noii orînduiri este istoriceş­te scurt, schimbările sînt evidente şi edificatoare şi pe tărîmul apărării sănătă­ţii populaţiei. Antrenînd o gamă variată de aspecte — de la pregătirea unui nu­măr impresionant de cadre cu o înaltă calificare şi pînă la crearea unei bogate baze materiale — aceste schimbări s-au răsfrînt în mod binefăcător asupra a­­sigurării asistenţei medico­­sanitare pe întreg cuprinsul ţării. Laolaltă cu întreg com­plexul de măsuri şi acţiuni care au prins viaţă pe plan social-economic şi cultural, cele aproape şase miliarde de lei pe care statul le in­vesteşte anual pentru ocro­tirea sănătăţii populaţiei şi­ au găsit o elocventă ma­terializare în evoluţia cîtor­­va dintre indicatorii de bază ai stării de sănătate. Mă refer, printre altele, la creşterea duratei medii a vieţii, la reducerea morta­lităţii şi a morbidităţii ge­nerale. Sînt lucruri îndeob­şte cunoscute şi dacă le reamintesc o fac doar pen­tru a sublinia că strădanii­le depuse pînă acum au fost rodnice şi avem o bază solidă de pornire pentru avîntul pe care-l dorim şi trebuie să-l obţinem în acest domeniu în viitor. Comparaţia cu trecutul reliefează progresul nostru, linia pozitivă de evoluţie pe care ne-am situat por­nind de la realităţile social­­economice­­ ale României contemporane. A ne opri, însă, doar la acest element de raportare ar fi nepotri­vit şi nemobilizator. Ne-am obişnuit în ultima vreme, să raportăm activitatea şi realizările noastre nu atît la trecut, cît — în primul rînd — la nivelul existent in ţările cele mai dezvol­tate. E şi aceasta o dovadă a maturităţii noastre, a înaltelor ţeluri ce ne stau în faţă şi a hotărîrii ferme care ne însufleţeşte în du­cerea lor la îndeplinire. Iată de ce mi se pare ab­solut firesc că Plenara Co­mitetului Central al P.C.R. a luat în dezbatere situaţia asistenţei sanitare în Româ­nia. Cu sinceritatea ce-l ca­racterizează în toate pri­lejurile (sinceritate care este o dovadă a deplinei încrederi a partidului în popor şi a poporului în partid), înaltul for a contu­rat tabloul complex al stă­rii de lucruri din domeniul pus în discuţie, subliniind în mod deosebit râmînerile­­ în urmă, indicînd şi măsu­rile ce trebuie luate în per­spectivă. Ideea, care stră­bate ca un fir roşu a­­ceste dezbateri, este nece­sitatea stringentă de a se obţine deplina materializa­re şi maxima eficienţă a eforturilor — nu puţine ! — depuse de stat şi popor, pentru perfecţionarea asis­tenţei medicale şi îmbună­tăţirea continuă a stării de sănătate a populaţiei. In decursul ultimilor ani am simţit cu toţii că pe fi­liera formării cadrelor me­dicale există unele puncte nevralgice. Cel dintîi îl (Continuare in pag. 3-a) ­ ZIMBETELE ŞI LACRIMILE MEDALIAŢILOR NOŞTRI Ieri spre lăsarea amur­gului la aeroportul Băneasa atmosferă festivă. Bucureş­­tenii în număr mare luaseră drumul aeroportului pentru a-i primi sărbătoreşte pe medaliaţii celei de a XIX-a Olimpiade. Din uriaşa pa­săre de aluminiu, plină cu aur, argint, bronz şi fru­moase promisiuni de viitor, cea care şi-a învins dintîi emoţiile şi a apărut măreţ în uşa avionului a fost Lia Manoliu. După „discul de­­ aur“ a urmat Viorica Vis­­copoleanu. Şi ambele plîn­­geau. Plîngeau de fericire. Gazela noastră, a Carpaţi­­lor plini de talente, record­­mena lumii, cea care învin­sese emoţiile copleşitoare ale concursului („Am fost teri­bil de emoţionată. Adver­sarele erau foarte bune...“) a vărsat lacrimi sincere de bucurie pe aurul medaliei. Iolanda Balaş i-a întins un buchet de garoafe roşii. „Aţi fost extraordinare, fe­telor !" Şi un zîmbet plin i-a acoperit faţa de satisfac­ţie. Ştafeta atletelor noas­tre intrase în schimb sigur. Lia şi-a revenit repede din tracul emoţiei şi a început să povestească calm. „Am aşteptat finalul îngrijorată. Accidentul mă handicapase, înainte de concurs mă gîn­­disem serios pentru prima aruncare. Era marea mea şansă". Cineva o întreabă care-i secretul tinereţii sale MIRCEA M. IONESCU (Continuare în pag. 2­ a) Mesajul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R, preşedintele Consiliului de Stat corpului profesoral şi studenţilor din institutele de invatamint tehnic superior din Bucureşti Stimaţi tovarăşi. Aniversarea unui secol şi jumătate de la înfiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în limba română îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, întregului tineret din invăţămîntul superior tehnic, salutul cald al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Socialiste România. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursurilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om de cultură şi înflăcărat patriot, a reprezentat un eveniment remarcabil in istoria învăţămintului, ştiinţei şi culturii noastre. In decursul existenţei sale, Şcoala tehnică su­perioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rîndul lor s-au ridicat memorabile figuri de savanţi şi profesori care, făcînd parte din pleiada in­telectualilor înaintaţi, au jucat un rol de seamă în pro­păşirea materială şi spirituală a naţiunii române. In anii socialismului, ca o expresie elocventă a grijii partidului nostru pentru dezvoltarea invăţămîntului, pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului, şcoa­la tehnică superioară din Bucureşti — cea mai importan­tă sursă de formare a cadrelor tehnice inginereşti în toate ramurile economiei naţionale — a cunoscut o pu­­ternică dezvoltare. Pentru învăţămîntul tehnic superior, socialismul a însemnat o creştere considerabilă a numă­­rului de institute şi facultăţi, de studenţi şi cadre didac­tice, o îmbunătăţire permanentă a condiţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului studios. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rod­nice, devotare a corpului profesoral care îşi îndeplineşte­­ îndatoririle de onoare ce-i revin, aducînd o contribuţie deosebit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai preţios produs al societăţii noastre, omul temeinic şi mul­tilateral pregătit — constructor al socialismului. Te­meiuri de îndreptăţită satisfacţie ne dau tinerele vlăstare ale intelectualităţii tehnice, întreaga noastră studenţi­­me, care se pregăteşte cu răspundere pentru a purta mîine, spre noi culmi, cuceririle gîndirii şi creaţiei ştiin­ţifice şi tehnice contemporane, pentru a participa cu dăruire de sine la soluţionarea problemelor complexe pe care le ridică opera de desăvîrşire a construcţiei socia­liste. Sărbătoarea de azi constituie un prilej de a cinsti tra­diţiile înaintate ale învăţămintului tehnic superior din România, de a omagia actul patriotic care a pus teme­liile lui şi de a reliefa marile lui succese de azi. Cu sen­timentul mîndriei de a fi continuatorii operei unor iluştri înaintaşi, dumneavoastră toţi — profesori din toate generaţiile şi studenţi — aveţi înalta îndatorire de a ridica pe noi trepte tradiţiile luminoase ale şcolii teh­nice româneşti, pentru a răspunde încrederii şi dragos­tei ce vi se poartă întregul popor, pentru a contribui mai direct, cu mai mare eficienţă la înălţarea măreţului edi­ficiu al României socialiste. Mulţumindu-vă pentru invitaţia pe care mi-aţi adre­sat-o de a lua parte la această sărbătoare, vă adresez urări de noi şi mari succese, vă doresc multă sănătate, fericire şi realizări însemnate în activitatea dumneavoas- v tră închinată propăşirii patriei noastre socialiste. AU SOSIT OLIMPICII ROMÂNI Sportivii sunt asaltaţi de ziarişti chiar de la scara avionului Sighişoara (IV) Meseriile Localitatea aceasta milenară s-a născut, s-a dezvoltat şi a supravie­ţuit timpului datorită me­seriilor ei înfloritoare. In trudă, în hărnicie, în inte­ligenţa minfii şi-a mîini­­lor găsim aici începutul începuturilor, o existenţă glorioasă, demnă şi sta­tornică în secole, un spi-­ rit mereu înnoitor, aspira­ţii luminate de încredere, de hotărîre şi dîrzenie, o multitudine de însuşiri generoase şi pure, cu care a pătruns irezistibil în contemporaneitate. Cu grijă, cu stăruinţă, mese­riile au fost transmise din tată în fiu, ştafetă sfinţită în căutări neostoite şi sudoare, poruncă şi pildă generaţiilor. Urmele cetăţii dacice Sandova, despre care doar relicvele ne mai vorbesc, ne pun în legă­tură materială cu o populaţie cunoscătoare a diverse meşteşuguri o­­riginale, cinstite şi vred­nice. Obiectele de cera­­­mică atestă creaţii a­­vansate, forme stilizate, ulcele cu toarta arcuită, în care linia desenului e dreaptă şi energică, bli­­duri de-o rotunjime per­fectă, pîntecoase ori su­ple, purtind în imaginea decorului un simbol so­lar, înflăcărat şi aureolat ŞTEFAN . GHEORGHIU (Continuare în pag. 2-a)

Next