Munca, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 6522-6547)
1968-11-01 / nr. 6522
DE CE REPREZENTANŢII SALARIAŢILOR SINT SUBESTIMAŢI? • Notorietatea — tributară cămăşii albe şi... cravatei • „Voi veniţi seara, că noi discutăm la prînz !“ (în timpul programului ? !) • „Sîntem muncitori, tovarăşe, cum să intrăm la directorul general ?" • Şi cînd te gîndeşti că totul porneşte de la o anume mentalitate... Un inginer din Ploieşti ne scria acum 6 luni (articolul a apărut la 19 aprilie) că neîndoios, „participarea preşedintelui comitetului sindicatului şi a reprezentanţilor salariaţilor în comitetul de direcţie va asigura o eficienţă sporită procesului de elaborare şi optimizare a deciziilor“, deoarece „lucrînd direct în producţie, reprezentanţii salariaţilor cunosc pînă in cele mai mici amănunte problemele privind condiţiile de lucru şi de protecţie a muncii, repercusiunile pe care le aduce scăparea din vedere a unora dintre acestea“, şi că „ei vin cu sănătosul simţ al realităţii, al practicului, dau un plus de vitalitate deciziilor“. „ In linii mari, aceasta este şi părerea tovarăşului ing. Haralambie Năstase, directorul tehnic şi locţiitorul preşedintelui comitetului de direcţie al Fabricii de rulmenţi — Bîrlad. Numai că, în timp, între cele două exprimări de opinii s-a interpus o perioadă marcată nu numai de constituirea comitetelor de direcţie ci şi de trecerea mai multor luni de activitate. Cu alte cuvinte, discuţia purtată cu cîteva zile în urmă la Bîrlad trebuia să marcheze o indubitabilă depăşire a „platformei principiilor“ şi o plasare pe treapta mai sigură a faptelor de viaţă. Rugăm cititorii să ne scuze că insistăm asupra acestei introduceri cu iz rebusist, o considerăm însă necesară, tocmai pentru a marca o seamă de inadvertenţe care impun consideraţiuni mai ample cu privire la relaţiile dintre membrii numiţi şi membrii aleşi ai comitetului de direcţie. Pe scurt, comitetul de direcţie de la F. R. Bîrlad numără 11 membri, dintre care doi au fost aleşi de adunarea generală ; funcţionează de la început în baza unui regulament; în şedinţele lunare (la 21 ale fiecărei luni), sunt dezbătute atît probleme privind asigurarea îndeplinirii planului anual de producţie cit şi probleme de perspectivă legate în principal de planul de dezvoltare a uzinei, au mai avut loc şi şedinţe extraordinare, mai cu seamă cînd a fost vorba de repartizarea unor locuinţe ; în sfîrşit, se cuvine a fi reţinut ca interesant faptul că la şedinţele în care au fost analizate probleme majore ale producţiei (de pildă, analiza calităţii, la 21 septembrie), au fost invitate şi alte cadre tehnice de specialitate din diverse sectoare, al căror aport la netezirea drumului către decizii judicioase a fost incontestabil. După părerea noastră, din aceste puncte de vedere — organizatoric și tehnic — lucrurile stau cum nu se poate mai bine. Dar acest colectiv, cu aproape 4 000 de membri nu este format numai din şefi de secţii şi servicii, sau numai din cadre tehnico-inginereşti, iar producţia nu depinde numai de soluţiile tehnice adoptate conform unor riguroase norme de specialitate. Apare, inevitabil, corolarul din ce constă participarea — sau, mai corect, contribuţia — reprezentantului de drept al organului sindical, a celor doi reprezentanţi ai salariaţilor ? Ing. ARTUR IOAN (Continuare în pag. 3-a) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnul HOUARI BOUMEDIENE Preşedintele Consiliului Revoluţiei al Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER Cu prilejul celei de-a XIV-a aniversări a Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului românşi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre călduroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de prosperitate şi progres poporului algerian prieten. în acelaşi timp, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare multilaterală dintre România şi Algeria se vor dezvolta continuu în folosul ambelor ţări şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Mai auzisem, ce-i drept, despre unele profesoare, care, nemulţumindu-se doar cu felicitările şi florile oferite de 8 Martie, „primesc“ de onomastică sau alte împrejurări „festive" pe care au grijă să le aducă la cunoştinţa elevilor diverse mici atenţii: ciorapi, sticluţe de parfum etc. Să se ajungă însă pînă acolo, incit o directoare de şcoală să oblige de ani şi ani de zile întreg corpul profesoral întreg colectivul de salariaţi — incepînd cu contabilul şef şi terminînd cu omul de serviciu — ca să-şi împartă salariile şi primele cu ea, asta nu am mai auzit... Şi, totuşi, o asemenea incredibilă situaţie există ; o atestă scrisorile şi declaraţiile sosite la redacţie din partea celor care au fost somaţi ca să-şi exprime „recunoştinţa“ lor sub formă de peşcheşuri date cu strîngere de... pungă, prea onorabilei Ana Velişcu — directoarea Liceului agricol nr. 2 — Craiova, (fosta Şcoală tehnică de îmbunătăţiri funciare). Oferim, pentru început, cititorilor cîteva fragmente din sesizările primite. ...„Prin persecuţii permanente, am fost determinată să-i cumpăr directoarei —■ fără ştirea soţului meu — o casetă cu tacimuri în valoare de 446 lei (mi s-a precizat ce-i trebuie !), altfel eram zilnic ameninţată cu darea afară din serviciu". (Gabriela Antonie — şefă contabilă). ...„Prin Silvia Coleş, laboranta şcolii, Ana Velişcu mi-a pretins o trusă de linguriţe în valoare de circa 400 de lei, sub formă de „cadou". Refuzind acest mod de „ajutoare“ am fost avertizată ca să-mi caut alt loc de muncă". (Elena Stănculete — profesoară). „„Laboranta şcolii, Silvia Coleş, mi-a transmis Spusele directoarei: ce mai aşteaptă Savu, de nu-mi face cadou ? Pentru că mi se prevesteau eventuale neplăceri , i-am cumpărat o faţă de masă de 150 lei. Directoarea a fost nemulţumită , pretindea una de 500 de lei" (Constantin Savu — profesor). ...„S-a strîns suma de 515,50 lei de la elevi pentru a cumpăra 20 de feţe de mese şi şase suporturi de flori. Bonul de cumpărare a fost decontat (!) de directoare, prin casieria şcolii cu nota contabilă 10 din 15.1V.1968. Altă dată am fost obligată să reţin cite 15 lei la fiecare salariat pentru a-i cumpăra directoarei două vaze de cristal pentru flori în valoare de 670 lei. Banii şi vazele de flori au fost duse deasă la directoare de Silvia Coleş". (Emilia Gavarid — contabilă). Am cercetat cele semnalate în scrisori şi s-au adeverit. Reiese limpede că-i vorba de un abuz de funcţie, mascat sub „cultivarea“ atitudinii de „respect" şi „atenţie" faţă de şefi. Lipsită de scrupule şi cu preocupări subtile pentru satisfacerea pasiunilor izvorîte dintr-un arivism, acerb, Ana Velişcu a căutat să reducă la tăcere pe toţi acei care nu-i intrau în graţie. A mers pînă acolo, incit a desfăcut contractul de muncă unui salariat care nu i-a satisfăcut pretenţiile mercantile cerînd... reducerea postului, pentru ca după ce l-a înlăturat din şcoală pe „indezirabil", să solicite din nou reînfiinţarea acelui post! TEODOR GEAMANU Continuare în pag. 2-a) „MICILE ATENTE“ PENTRU TOVARASA DIRECTOARE Proletari din toate țârile, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6522 B vineri 1 XI 1968 (■) 4 pagini 30 bani 150 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA PRIMELOR CURSURI DE INGINERIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Şedinţa festivă limba română. Participanţii au adus un omagiu celui care a fost strălucitul cărturar Gheorghe Lazăr, mare iubitor de glie strămoşească care a lansat patriotica chemare către tineri să înveţe în limba părinţilor lor. Cei prezenţi, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, academicieni, cadre didactice din Bucureşti, Braşov, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Petroşeni şi alte centre universitare, cercetători ştiinţifici, venerabili ingineri, inventatori şi deschizători de drumuri în tehnica românească, care au purtat faima inteligenţei româneşti dincolo de hotarele ei, ingineri din instituţii, uzine şi combinate care dau astăzi o nouă strălucire bogatelor tradiţii tehnice, studenţi şi alţi oaspeţi, au fost călduros salutaţi de prof. dr. ing. George Bălănescu, membru corespondent al Academiei, rectorul Institutului Politehnic. Vorbitorul a subliniat că sărbătorirea a cincisprezece decenii de învăţămînt ingineresc în limba română constituie un remarcabil eveniment în viaţa ştiinţifică şi culturală a ţării, scoţînd în evidenţă excelentele condiţii în care studiază viitorii ingineri ai ţării. Primit cu vii aplauze a luat cuvîntul tovarăşul Dumitru Popa, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R., care a dat citire mesajului adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, corpului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţămînt tehnic superior Bucureşti. Participanţii au urmărit cu deosebit interes expunerea profesorului emerit Constantin Dinculescu, membru corespondent al Academiei, care a prezentat momente semnificative din istoria celor cincisprezece decenii de învăţământ tehnic superior în limba română. De la micile şi neîncăpătoarele chilii de la Sf. Sava, unde (Continuare în pag. a 3-a) In sala mare a Palatului Republicii Socialiste România, martoră a atîtor evenimente legate de istoria vie şi impetuoasă a poporului, a avut loc o şedinţă festivă închinată împlinirii a 150 de ani de învăţămînt ingineresc în Printre noile construcţii ale Sucevei se numără şi modernul spital pe care vi-l prezentăm în clişeul de mai sus Jaloane ale perfecţionării AcadTIBpE;°.udr asistenţei medicale SPÎRCHEZ . iw --------din tara noastra Ceea ce caracterizează societatea noastră este progresul necontenit în toate domeniile vieţii, fără excepţie. Deşi răstimpul care a trecut de la instaurarea noii orînduiri este istoriceşte scurt, schimbările sînt evidente şi edificatoare şi pe tărîmul apărării sănătăţii populaţiei. Antrenînd o gamă variată de aspecte — de la pregătirea unui număr impresionant de cadre cu o înaltă calificare şi pînă la crearea unei bogate baze materiale — aceste schimbări s-au răsfrînt în mod binefăcător asupra asigurării asistenţei medicosanitare pe întreg cuprinsul ţării. Laolaltă cu întreg complexul de măsuri şi acţiuni care au prins viaţă pe plan social-economic şi cultural, cele aproape şase miliarde de lei pe care statul le investeşte anual pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei şi au găsit o elocventă materializare în evoluţia cîtorva dintre indicatorii de bază ai stării de sănătate. Mă refer, printre altele, la creşterea duratei medii a vieţii, la reducerea mortalităţii şi a morbidităţii generale. Sînt lucruri îndeobşte cunoscute şi dacă le reamintesc o fac doar pentru a sublinia că strădaniile depuse pînă acum au fost rodnice şi avem o bază solidă de pornire pentru avîntul pe care-l dorim şi trebuie să-l obţinem în acest domeniu în viitor. Comparaţia cu trecutul reliefează progresul nostru, linia pozitivă de evoluţie pe care ne-am situat pornind de la realităţile socialeconomice ale României contemporane. A ne opri, însă, doar la acest element de raportare ar fi nepotrivit şi nemobilizator. Ne-am obişnuit în ultima vreme, să raportăm activitatea şi realizările noastre nu atît la trecut, cît — în primul rînd — la nivelul existent in ţările cele mai dezvoltate. E şi aceasta o dovadă a maturităţii noastre, a înaltelor ţeluri ce ne stau în faţă şi a hotărîrii ferme care ne însufleţeşte în ducerea lor la îndeplinire. Iată de ce mi se pare absolut firesc că Plenara Comitetului Central al P.C.R. a luat în dezbatere situaţia asistenţei sanitare în România. Cu sinceritatea ce-l caracterizează în toate prilejurile (sinceritate care este o dovadă a deplinei încrederi a partidului în popor şi a poporului în partid), înaltul for a conturat tabloul complex al stării de lucruri din domeniul pus în discuţie, subliniind în mod deosebit râmînerile în urmă, indicînd şi măsurile ce trebuie luate în perspectivă. Ideea, care străbate ca un fir roşu aceste dezbateri, este necesitatea stringentă de a se obţine deplina materializare şi maxima eficienţă a eforturilor — nu puţine ! — depuse de stat şi popor, pentru perfecţionarea asistenţei medicale şi îmbunătăţirea continuă a stării de sănătate a populaţiei. In decursul ultimilor ani am simţit cu toţii că pe filiera formării cadrelor medicale există unele puncte nevralgice. Cel dintîi îl (Continuare in pag. 3-a) ZIMBETELE ŞI LACRIMILE MEDALIAŢILOR NOŞTRI Ieri spre lăsarea amurgului la aeroportul Băneasa atmosferă festivă. Bucureştenii în număr mare luaseră drumul aeroportului pentru a-i primi sărbătoreşte pe medaliaţii celei de a XIX-a Olimpiade. Din uriaşa pasăre de aluminiu, plină cu aur, argint, bronz şi frumoase promisiuni de viitor, cea care şi-a învins dintîi emoţiile şi a apărut măreţ în uşa avionului a fost Lia Manoliu. După „discul de aur“ a urmat Viorica Viscopoleanu. Şi ambele plîngeau. Plîngeau de fericire. Gazela noastră, a Carpaţilor plini de talente, recordmena lumii, cea care învinsese emoţiile copleşitoare ale concursului („Am fost teribil de emoţionată. Adversarele erau foarte bune...“) a vărsat lacrimi sincere de bucurie pe aurul medaliei. Iolanda Balaş i-a întins un buchet de garoafe roşii. „Aţi fost extraordinare, fetelor !" Şi un zîmbet plin i-a acoperit faţa de satisfacţie. Ştafeta atletelor noastre intrase în schimb sigur. Lia şi-a revenit repede din tracul emoţiei şi a început să povestească calm. „Am aşteptat finalul îngrijorată. Accidentul mă handicapase, înainte de concurs mă gîndisem serios pentru prima aruncare. Era marea mea şansă". Cineva o întreabă care-i secretul tinereţii sale MIRCEA M. IONESCU (Continuare în pag. 2 a) Mesajul adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R, preşedintele Consiliului de Stat corpului profesoral şi studenţilor din institutele de invatamint tehnic superior din Bucureşti Stimaţi tovarăşi. Aniversarea unui secol şi jumătate de la înfiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în limba română îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, întregului tineret din invăţămîntul superior tehnic, salutul cald al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Socialiste România. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursurilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om de cultură şi înflăcărat patriot, a reprezentat un eveniment remarcabil in istoria învăţămintului, ştiinţei şi culturii noastre. In decursul existenţei sale, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rîndul lor s-au ridicat memorabile figuri de savanţi şi profesori care, făcînd parte din pleiada intelectualilor înaintaţi, au jucat un rol de seamă în propăşirea materială şi spirituală a naţiunii române. In anii socialismului, ca o expresie elocventă a grijii partidului nostru pentru dezvoltarea invăţămîntului, pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului, şcoala tehnică superioară din Bucureşti — cea mai importantă sursă de formare a cadrelor tehnice inginereşti în toate ramurile economiei naţionale — a cunoscut o puternică dezvoltare. Pentru învăţămîntul tehnic superior, socialismul a însemnat o creştere considerabilă a numărului de institute şi facultăţi, de studenţi şi cadre didactice, o îmbunătăţire permanentă a condiţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului studios. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rodnice, devotare a corpului profesoral care îşi îndeplineşte îndatoririle de onoare ce-i revin, aducînd o contribuţie deosebit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai preţios produs al societăţii noastre, omul temeinic şi multilateral pregătit — constructor al socialismului. Temeiuri de îndreptăţită satisfacţie ne dau tinerele vlăstare ale intelectualităţii tehnice, întreaga noastră studenţime, care se pregăteşte cu răspundere pentru a purta mîine, spre noi culmi, cuceririle gîndirii şi creaţiei ştiinţifice şi tehnice contemporane, pentru a participa cu dăruire de sine la soluţionarea problemelor complexe pe care le ridică opera de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Sărbătoarea de azi constituie un prilej de a cinsti tradiţiile înaintate ale învăţămintului tehnic superior din România, de a omagia actul patriotic care a pus temeliile lui şi de a reliefa marile lui succese de azi. Cu sentimentul mîndriei de a fi continuatorii operei unor iluştri înaintaşi, dumneavoastră toţi — profesori din toate generaţiile şi studenţi — aveţi înalta îndatorire de a ridica pe noi trepte tradiţiile luminoase ale şcolii tehnice româneşti, pentru a răspunde încrederii şi dragostei ce vi se poartă întregul popor, pentru a contribui mai direct, cu mai mare eficienţă la înălţarea măreţului edificiu al României socialiste. Mulţumindu-vă pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a lua parte la această sărbătoare, vă adresez urări de noi şi mari succese, vă doresc multă sănătate, fericire şi realizări însemnate în activitatea dumneavoas- v tră închinată propăşirii patriei noastre socialiste. AU SOSIT OLIMPICII ROMÂNI Sportivii sunt asaltaţi de ziarişti chiar de la scara avionului Sighişoara (IV) Meseriile Localitatea aceasta milenară s-a născut, s-a dezvoltat şi a supravieţuit timpului datorită meseriilor ei înfloritoare. In trudă, în hărnicie, în inteligenţa minfii şi-a mîinilor găsim aici începutul începuturilor, o existenţă glorioasă, demnă şi statornică în secole, un spi- rit mereu înnoitor, aspiraţii luminate de încredere, de hotărîre şi dîrzenie, o multitudine de însuşiri generoase şi pure, cu care a pătruns irezistibil în contemporaneitate. Cu grijă, cu stăruinţă, meseriile au fost transmise din tată în fiu, ştafetă sfinţită în căutări neostoite şi sudoare, poruncă şi pildă generaţiilor. Urmele cetăţii dacice Sandova, despre care doar relicvele ne mai vorbesc, ne pun în legătură materială cu o populaţie cunoscătoare a diverse meşteşuguri originale, cinstite şi vrednice. Obiectele de ceramică atestă creaţii avansate, forme stilizate, ulcele cu toarta arcuită, în care linia desenului e dreaptă şi energică, bliduri de-o rotunjime perfectă, pîntecoase ori suple, purtind în imaginea decorului un simbol solar, înflăcărat şi aureolat ŞTEFAN . GHEORGHIU (Continuare în pag. 2-a)