Munca, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 6575-6599)

1969-01-03 / nr. 6575

Pagina a 2-a La capătul­ unei însufle­ţite întreceri, finalizată prin cele 75 spectacole pre­zentate de 51 de formaţii teatrale, 15 de montaje li­terare şi recitaluri de poe­zie, 8 teatre populare şi 35 interpreţi individuali, a bă­tut ultimul gong al celui de al V-lea Festival bie­nal „I. L. Caragiale“, iar cele mai valoroase colecti­ve artistice, de la oraşe şi sate, au primit laurii şi premiile cuvenite cîştigă­­torilor competiţiei. Festivalul republican în ansamblu, dar mai cu sea­mă etapa lui finală, au e­­videnţiat o substanţială e­­voluţie calitativă a mişcării teatrale de amatori, relie­­fînd potenţialul creator şi multiplele valenţe educa­tive ale acesteia. Pentru a concretiza şi sintetiza modul în care s-a manifestat această evoluţie, am solicitat pe cîţiva mem­bri ai juriului finalei, să ne răspundă la întrebarea : — Ce v-a impresionat cel mai mult in această etapă definitorie a competiţiei ar­tiştilor amatori şi care cre­deţi că sînt semnificaţiile ei majore ? Iată şi răspunsurile lor. . LUCIA DEMETRIUS, la­ureată a Premiului de Stat. Pînă acum am subapre­ciat montajul, care mi se părea un gen născut mort, artificial şi mecanic. De data aceasta am văzut cî­­teva montaje atît de bine alcătuite, de organic legate de viaţă, încît mi-am dat seama că genul abia de­­acum începe să trăiască. Şi cu să pomenesc doar unul din cele foarte izbutite, pre­zentate la finală, am să ci­tez „Balada lui Pintea Vi­teazul“ al artiştilor amatori din Bîrsana Maramureşu­lui, realizat cu sobrietate şi profunzime, cu un stil de­­săvîrşit şi care mi s-a pă­rut mai mobilizator decît zece piese patriotice. GEORGE DEM. LOGHIN — prorector al Institutului de artă teatrală şi cinema­tografică „I. L. Caragiale“. Consider cu adevărat im­presionantă varietatea te­matică şi de stiluri a re­pertoriului abordat, diver­sitatea mijloacelor inter­pretative, ponderea domi­nantă a creaţiei dramatice româneşti. Am apreciat în mod deosebit inventivita­tea cu care artiştii amatori au rezolvat acest reperto­riu complex, dovedind un nivel profesional ridicat şi cultură artistică. EUGENIA ZAHARIA — artistă emerită. In primul rînd şi în cea mai mare măsură nivelul elevat al finalei, în ansam­blu. Apoi, prezenţa masivă în repertoriul amatorilor a dramei istorice, pentru di­ficultăţile pe care le presu­pune şi care au fost exce­lent rezolvate , pentru că prin mers, gest, atitudine, mişcare în scenă sau prin rostirea prozei şi a versu­lui, creatorii spectacolelor de acest fel au demonstrat elocvent maturizarea artis­tică a mişcării teatrale de amatori. GHEORGHE VLAD — dramaturg. A fost o finală excelentă ! Abordarea unui repertoriu atît de complex şi dificil presupune o creştere a ex­perienţei şi a exigenţei ar­tiştilor amatori, dovedeşte o considerabilă lărgire a o­­rizontului lor cultural şi o creştere a responsabilităţii faţă de nobila misiune e­­ducativă pe care şi-au asu­mat-o. Evoluţia calitativă pe care a reliefat-o finala, dezvăluie totodată drama­turgilor necesitatea de a in­clude în proiectele lor de creaţie lucrări special de­dicate amatorilor, care au ieşit din anonimat şi s-au impus ca o prezenţă preg­nantă în viaţa culturală şi artistică a ţării. ELENA SEREDA — ac­triţă la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“. De fapt cuvintele sunt prea sărace ca să pot ex­prima tot ceea ce am simţit în aceste zile, tot tumultul de emoţii trăit la finala fes­tivalului. Au fost atîtea spectacole reuşite, atît de mulţi interpreţi valoroşi! Nu voi uita multă vreme montajul cu „Balada lui Gheorghe de la Boiabîrz“ de Dominic Stanca, reali­zată de artiştii amatori din Galaţi cu mijloace foarte moderne, fără nici un arti­ficiu, cu fineţe, în cel mai autentic stil al genului. Sau, fermecătoarea „Baladă a lui Pintea Viteazul“ in­terpretată de bărbaţi duri, cu chipuri aspre, rupţi din stîncă, la care cîntecul şi rostirea baladei erau parcă din totdeauna cu ei. Nu mă sfiesc să afirm că am în­văţat multe de la artiştii amatori participanţi la a­­ceastă finală, VALENTIN SILVESTRU — critic de artă. Ediţia de anul acesta a festivalului nu e nici mai bună nici mai rea decît altele ; îşi are luminile şi umbrele ei. Spectacole re­marcabile ca „O scrisoare pierdută“ (Braşov) sau „Broadway Melody“ (Lu­goj) —­ dintre cele pe care le-am văzut — ar putea fi etalonul normal al miş­cării de amatori. Dar nu­mărul îngrijorător de mare de reprezentaţii improviza­te, mediocre, urîte, precum şi alte împrejurări nega­tive din fazele intermediare şi chiar din finală, îmi în­tăresc convingerea că ac­tuala formă festivalieră, greoaie, cu aspecte organi­­zatoric-administrative prea pronunţate (şi deci cu for­malismul inerent) e peri­mată. O ipoteză despre cum ar putea fi adaptat la rea­lităţile noi ale culturii mo­derne româneşti acest con­curs o voi formula cu alt prilej. Rămîn cu impresia dominantă că pasiunea de­zinteresată a multor colec­tive de artişti amatori me­rită un cadru sensibil în­noit şi — ca să zic aşa — substanţializat. ...Căci totuşi de la primul concurs de acest fel au tre­cut zece ani. DOMOKOS GÉZA — scriitor. în acest an am văzut „Pasărea cîntătoare", a­ceastă admirabilă piesă a scriitorului Tamási Aron, interpretată de colectivele profesioniste din Cluj, Sf. Gheorghe şi Tg. Mureş, în spectacole diferite ca stil şi valoare. Insă nici unul dintre acestea nu a trezit în mine acel sentiment al ineditului, acea bucurie a descoperirii estetice pe care le-am încercat văzînd pe scena finalei de artişti a­­matori ţărani din comuna Zetea, judeţul Harghita, ca­re au recreat parcă piesa lui Tamási. FRANTZ STORCH* — scriitor. Această finală a relevat o trecere reală de la can­titate la calitate. Marea va­rietate a genurilor abordate de amatori, ridicarea mon­tajului la rang de artă au­tentică, au dovedit-o din plin. E greu de exprimat în puţine cuvinte multitudinea semnificaţiilor acestei ma­nifestări. Trebuie însă spus că mişcarea teatrală de a­­matori s-a dovedit un ele­ment determinant în dez­voltarea culturii noastre so­cialiste şi că în faţa ei se deschid orizonturi largi şi posibilităţi nebănuite de a­­firmare. Impresii culese de LUCIA BOGDAN Juriul are cuvîn­tul DUPĂ GONGUL F­ATAL.. ISTORICE SECRET — Patria (11 86 25) — 13,30 ; 17 ; 20,30 COLUMNA — Bucegi (17 15 47) — 9,30 ; 12,30 ; 16,30 ; 19,30 — Floreasca (33 29 71) — 11,30 ; 14,30 ; 17,15 , 20 — Mioriţa (14 27 14) — 9,30 ; 12,30 ; 16,30 ; 19,30 CĂDEREA IMPERIULUI RO­MAN — Viitorul (11 48 03) — 10 ; 15,30 ; 19 DRAME NOAPTEA — Central (14 12 24) — 16 ; 18,30 ; 21 AVENTURA ~ Central (14 12 24) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ÎNTOARCEREA VRĂJITORU­LUI — Lumina (16 23 35) — 8,45—16,30 în continuare ; 18,45 ; 20,45 ZIUA IN CARE VIN PESTII — Giulești (17 55 46) — 15,30 ; 18 ; 20,30 — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20,30 — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 ; 20,30 LUSTRAGIUL — Pacea (31 32 26) — 15,30 ; 18 ; 20,15 PRINȚESA — Volga (11 91 26) — 9—16 în continuare ; 18,15 ; 20,30 VARA FIERBINTE — Melodia (12 06 88) — 9 ; 11,15; 13,30; 16 ; 18,30 ; 20,45 MARIANNA, AGENTUL 0555 — Vitan (21 39 82) — 15,30 ; 18 ; 20,15 COMEDII O SUTĂ UNU DALMAȚIENI — Doina (16 35 38) — 9 ; 10,30; 12 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30 MADE IN ITALY — Excelsior (18 10 88) — 8,45 ; 11 ; 13,15 ; 15,30 ; 18 ; 20,30 — Arta (21 31 86) — 9—15,45 în continuare ; 18 ; 20.15 ORAŞUL MAGIC — Griviţa (17 08 58) — 9 ; 11 ; 13 , 16 ; 18,15 ; 20,30 OPERAŢIUNEA SAN GENNA-­ RO — înfrăţirea (17 31 64) — 15,15 ; 17,45 ; 20 TREI COPII „MINUNE“ — Crîngaşi (17 38 81) — 13,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30 ASTĂ SEARĂ MĂ DISTREZ — Luceafărul (15 87 67) — 9; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45 — Bucu­rești (15 61 54) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Modern (23 71 01) — 9,30 ; 11,45; 14; 16,15 ; 18,30 ; 20,45 AVENTURI URLETUL LUPILOR — Capitol (16 29 17) — 9 ; 11,15; 13,30; 16 ; 18,30 ; 21 — Feroviar (16 22 73) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 15 ; 17,45 ; 20 HOMBRE — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 30,30 — Munca (21 50 97) — 16 ; 18 ; 20 DUELUL LUNG — Cotroceni (13 62 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30 VERA CRUZ — Aurora (35 04 66) — 9,30 ; 11,45 ; 14 , 16 ; 18,15 ; 20,30 — Tomis (21 49 46) — 9—15 în continuare ; 18 ; 20.15 PLANETA MAIMUŢELOR — Moşilor (12 52 93) — 15,30; 18; 20.30 CE NOAPTE, BĂIEȚI ! — Fla­căra (21 35 40) — 15,30 ; 18 ; 20.30 HEROINA — Cosmos (35 19 15) — 16 ; 18 ; 20 MUZICALE MONDO­CANE — Timpuri Noi (15 61 10) — 9—21 în continuare. PROFESIONIȘTII — Festival (15 63 84) — 8,45; 11; 13,30; 16 ; 18,30 ; 21 — Gloria (22 44 01) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30 AVENTURILE LUI TOM SA­WYER — Victoria (16 28 29) — 9; 11,15; 13,45; 15,45; 18,15; 20.30 MOARTEA LUI JOE INDIANUL — Republica (11 03 72) — 9,30; 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45 AVENTURILE LUI TOM SA­WYER şi MOARTEA LUI JOE INDIANUL — Flamura (23 07 40) — 9 ; 12,30 ; 14 ; 19,30 SAMURAIUL — Buzesti (15 62 79) — 15,30 ; 18 ; 20,30 JUDOKA, AGENT SECRET — Dacia (16 26 10) — 8,3­1—16,30 în continuare ; 18,45 ; 21 TARZAN, OMUL-MAIMUŢ­A şi FIUL LUI TARZAN — Unirea (17 10 21) — 15,30 ; 19 — Progre­sul (23 94 10) — 10,30 ; 14,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30 WINNETOU (seria a III-a) — 20,15 BLESTEMUL RUBINULUI NE­GRU — Drumul Sării (31 28 13) — Lira (31 71 71) — 15,30 ; 18 . ATENŢIUNE PĂRINŢI­I Nu sunt recomandate pentru copil următoarele filme : „Rec­i­ket“, „Noaptea", „Aventura", „Mondo Cane", „Printesa". mHMIE! VINERI 3 IANUARIE 17.35 — Actualitatea în agricultură 17.50 — Actualitatea în industrie 18.05 — Pentru copii : „Ecranul cu păpuși". 18.30 — Club XX — emisiune pentru tineret 19.00 — Telejurnalul de seară 19.40 — Desene animate : „Radio-pădurea transmite...“­­­ „Motanul în cosmos". 20.00 — Muzică populară românească 20.30 Caleidoscop muzical. 20.50 — Film artistic : „Cascada diavolului" — o producţie a studiourilor braziliene 22.15 — Melodii îndrăgite. Program de muzică uşoară. 22.45 Telejurnalul de noapte. SIMBATĂ 4 IANUARIE Programul I 17.05 — Concurs internaţional de schi — probe alpine. Transmisiune de la Berchtesgaden (R.F.G.) 18.05 Pentru cei mici : „Lanterna magică". 18.30 — Pentru copii şi şcolari. „Atenţiune, filmăm !“ 19.00 — Telejurnalul de seară 19.40 — Muzică populară rom­anesacă 20.00 — Tele-enciclopedia 21.00 — Un invitat pe săptămînă. Hugues Aufray la Festi­valul de la Brașov. 21.30 — Film jerînl • „RSxbunătorii" (ultimul episod). 22.20 — Avancronică «iumb­'cată 22.30 — „fie la o melodie la alta" 23.10 — Telejurnalul de noapte. Programul II 20.05 — Parada orchestrelor de muzică ușoară 20,35 — Film de animaţie ; „Dan Năzdrăvan" 20,45 — Recitalul de sîmbătă seara 21,25 — Bis pe... 16 mm. 22,10 — Roman-fo­leton ; „Forsyte Saga“ (XVI) MUNKA N. LEONARD S-au împlinit — in ziua de 24 decembrie — patru decenii de la moartea celui ce a fost marele tenor Leonard, supranumit „Prin­ţul operetei“. Considerat de către contemporanii săi drept cel mai popular şi mai iubit dintre cintăreţii ţării noastre, N. Leonard a ridicat opereta pe culmi de glorie, ducindu-i faima și dincolo de hotare. Prin farmecul vocii sale, prin jocul său expresiv și pasionant, Leonard a creat modelul ideal al interpre­tului de operetă, deoarece el s-a identificat cu acest gen muzical, căruia i s-a dăruit total. A trăit cu o deosebită intensitate pe scena teatre­lor, dar şi pe marea scenă a vieţii, întruchipînd tipul artistului care doreşte cu fervoare să atingă piscurile cele mai înalte ale inter­pretării muzicale, aşa cum puţini slujitori ai Euterpei au reuşit s-o realizeze în cariera lor. Grelele începuturi ale carierei, cu privaţiunile lor de tot felul, au constituit pentru adolescentul Leonard (nu împlinise nici 16 ani) o severă confruntare cu difi­cultăţile vieţii din acea vreme. Dar, talentul lui înnăscut, ca şi lupta înver­şunată pentru propria-i depăşire, l-au purtat in scurt timp spre triumfurile artistice obţinute în com­pania „Grigoriu“ — cea mai puternică formaţie de operetă de la începutul secolului nostru. La ,,Parcul Oteteleşeanu“, vara, şi la „Teatrul Liric“, iarna, în turneele cu care străbătea întreaga ţară, Leonard şi-a creat un extraordinar prestigiu, rea­­lizînd perfecţiunea actoru­lui şi cîntăreţului de ope­retă, exercitînd o atracţie magnetică asupra publicu­lui de toate vîrstele. La Viena, Franz Lehar va rescrie ariile din „Prinţ şi bandit" pentru vocea cu intensităţi dramatice a lui Leonard. Marele compozi­tor austriac o considera „cel mai bun interpret al operetelor sale“. Ducin­­du-se, apoi, la Paris, spre a-şi desăvîrşi arta cintecu­lui cu profesorul Jean de Réské, tenorul român cu­noaşte pe marii artişti ai vremii: Şaliapin, Carusso, Adelina Patti şi pe com­pozitorii Mascagni şi Puc­cini, cu care îşi găseşte afi­nităţi de muncă şi artă. Primeşte nenumărate an­gajamente pentru a cînta în Franţa în opereta „Bayadera“. Leonard reedi­tează, în rolul prinţului Radjani, marile succese din ţară, dind nu mai puţin de 250 reprezentaţii la Lyon, Marsilia şi Paris. Prin afişe uriaşe şi reclame luminoa­se pe Turnul Eiffel, Leo­nard era prezentat drept „cel mai mare tenor de operetă din lume“. Cu plămînii măcinaţi de boală, Leonard, care nu îm­plinise 40 de ani, revine în ţară , înjghebează ulti­mele companii, cu care cîntă la teatrul „Eforia“ şi apoi cutreieră Transilvania pentru a duce in cele mai mici oraşe vraja cîntecului său. Cînd regizorul Sică Ale­­xandrescu pune în scenă la teatrul „Alhambra", co­media muzicală „Fritz“, Leonard retrăieşte gloria de odinioară, dar in seara zilei de 8 decembrie, în plin spectacol, el nu-şi mai poate stăpini o hemop­tizie violentă. Este dus de prieteni la Cîmpulung- Muscel, unde îşi dă sf­îr­şi­­tul în braţele bătrînului său tată. „Cîritecul s-a sfîrşit“ nu numai pentru cel care a răscolit inimile tuturor, dar şi pentru cei care au apărut pe scenă alături de „Prinţul operetei“, şi nu mai puţin pentru admiratorii săi, fascinaţi de arta neîntrecu­tului tenor, ca şi de bună­tatea omului Leonard, care, toate au ţesut în jurul nu­melui său o aureolă de legendă. Manifestările co­memorative din aceste zile, de la Teatrul de Ope­retă, Radio şi Casele de cultură, sunt dovezi eloc­vente ale preţuirii marelui cintăreţ. STELIAN IONESCU­­ANGEL EFICIENTA (Urmare din pag. 1-a) cercetări ştiinţifice ; noile utilaje de construcţie ale inginerului Traian Gafencu vin să răspundă în egală măsură, unor exigenţe eco­nomice, fără să-şi fi pier­dut nici o clipă aura unor valoroase lucrări de con­cepţie şi investigaţie nova­­tor-constructivă , angaja­mentul Institutului de cer­cetări metalurgice — de a contribui la eliminarea unor importuri în valoare de un milion lei valută, ca și cel de reducere cu circa 5 la sută a consumului de metal prin dimensionări ri­guroase — consemnează deopotrivă o reconsiderare fericită, în dublu sens, a raporturilor cercetare-pro­­ducţie. Relevînd semnificaţia unor interesante prognoze privind viitorul ştiinţei şi al cercetării ştiinţifice (pu­blicat în 1967 în „Science Journal“), acad. Aurel Avra­­mescu consemna, ca o linie definitorie, „orientarea in­vestigaţiilor în următorii ani de la obiectivele pri­vind progresul ştiinţei „în sine“ spre cele privind pro­gresul societăţii“. Cauza principală, depăşind inter­pretările „pragmatiste“ : creşterea conştiinţei so­ciale a cercetătorilor. Durata efortului de apli­care a cercetării — parti­cularizare — adaptare — concretizare­­— prezintă de asemenea, pe plan mondiall­, o tendinţă de încadrare (concentrare) în aşa numitul „timp eficient competitiv“. Poate şi mai semnificativă rămîne însă colaborarea di­rectă cu producţia a cerce­tătorilor consideraţi pînă mai ieri „teoreticieni prin excelenţă“. Şi ar mai fi de relevat, în sfîrşit, pe te­meiul aceloraşi prospecti­­vări, o creştere spectacu­loasă a productivităţii cercetării (la o dublare a numărului cercetătorilor, o creştere cu 400 la sută a randamentului). Şi amintindu-ne că pe baza „Efectului Procopiu“, cercetătorii din California ai unui laborator speciali­zat în maşini de calcul au pus bazele „unui nou tip de memorie“, bucurîndu-ne pentru faptul în sine şi regretînd, totodată, că citi­torii ziarelor noastre (şi nu puţini cercetători) s-au în­­tîlnit cu numele savantului Ştefan Procopiu abia cînd acesta trecuse de 75 de ani, să ne întrebăm : Chemarea spre eficienţă şi aplicare rapidă a cerce­tării nu reprezintă cumva adevărata propulsare spre culmile afirmării interna­ţionale a­­unor şcoli şi sa­vanţi recomandaţi pînă azi prea puţin prezentului ştiinţific ?. Cele peste 7 miliarde de lei acordate în actualul cincinal cercetării, cei a­­proape 30 000 de cercetători de care dispun în prezent institutele şi laboratoarele noastre, exigenţele legife­rate faţă de aplicativitatea temei ştiinţifice constituie fără îndoială singurul drum posibil al ştiinţei moderne — iar din perspectiva cer­cetătorilor — asumarea unui angajament, recunoaş­terea, tot atît de presti­gioasă, a unei responsabili­tăţi. La cererea partici­panţilor, vînzarea bile­telor pentru tragerea specială Loto a Revelio­nului din 3 ianuarie 1969, s-a prelungit pînă sîmbătă 4 ianuarie 1969. Tragerea va avea loc la 5 ianuarie 1969 în Capitală. Depunerea biletelor cîştigătoare se va face pînă joi 9 ianuarie 1969 ora 13,00 în oraşele re­şedinţă de judeţ şi pînă miercuri 8 ianuarie 1969 ora 13,00 în celelalte localităţi. INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU MATERIALE ŞI PREFABRICATE DE CONSTRUCŢII I.C.M.P.C. anunţă scoaterea la concurs a următoarelor pos­turi de cercetare ştiinţifică : I — 2 şefi laborator — specialitatea construcţii — 2 cercetători ştiinţifici principali — speciali­tatea construcţii; — 1 cercetător ştiinţific principal — specialita­tea cercetări şi analize chimice ; — 2 cercetători ştiinţifici principali — speciali­tatea calcul economic; — 1 cercetător ştiinţific — specialitatea calcul economic; — 1 cercetător ştiinţific — specialitatea con­strucţii; — 2 cercetători ştiinţifici — specialitatea tehno­logia materialelor de construcţii. Candidaţii la concurs vor depune la Serviciul Personal al Institutului în B-dul Preciziei Nr. 6, Sectorul VII, pînă la 15 ianuarie 1969, cererea de înscriere, la care se vor anexa actele prevăzute de art. 9, din regulamentul de recrutare, promo­vare şi atestare a cadrelor ştiinţifice, publicat în Buletinul Oficial Nr. 4, partea a III-a din­­­­ 1968. Concursul va avea loc în termen de 30 zile de la publicarea în Buletinul Oficial. Informații suplimentare se vor lua de la Servi­ciul Personal al Institutului, din B-dul Preciziei Nr. 6, Sectorul VII, între orele 7—14. PRONOEXPRES REZULTATELE CONCURSULUI SPECIAL PRONOEXPRES DIN 1 IANUARIE 1969 . PREMII OBIȘNUITE (bilete de 6 lei și 15 lei) Extragerea I : 18, 36, 19, 6, 41, 34. Extragerea a II-a : 9, 3, 31, 12, 18, 40, 24. PREMII SUPLIMENTARE (bilete de 6 și 15 lei) Extragerea a III: 28, 39, 37, 9,1. Extragerea a IV-a : 17, 32, 21, 43, 5. Extragerea a V-a : 41, 20, 4, 36, 35. Extragerea a VI-a : 21, 44, 18, 38, 4. Extragerea a VII-a : 31, 34, 28, 7, 3. Extragerea a VIII-a : 30, 4, 18, 24, 2. PREMII SPECIALE (bilete de 15 lei) Extragerea a IX-a: 19, 15, 16, 41, 42, 21, 26. FOND DE PREMII: 4 459 761 lei din care : Extragerea­­ : 914 706 Iei. Extragerea a II-a : 914 706 lei. Vineri 3 ianuarie 1969 TVCOMENTAR „Aşteptăm covrigii dumnea­voastră “ Am intrat în noul an cu alai de fulgi şi, aşa cum ne-am obişnuit de o bună bucată de vreme, în faţa televizoarelor. Din seară pînă-n zori, din '68 pînă în '69, întreaga noapte a Re­velionului, micul ecran şi-a transmis imaginile în casele noastre, însoţind Marea întîlnire cu cîntec, dans şi voie­ bună. De la tradiţionalul pluguşor şi pînă la tradiţionalele cîntece de pahar, nimic n-a lipsit din program. Pluguşorul băieţilor, voinicosul „minaţi roata măi flăcăi“, sau sorcova fetelor, o sorcovă de zîmbet şi lumini, au inaugurat programul ca o urare senină, de belşug şi rodnicie, pentru anul în care am intrat. în general, tradiţiile folclo­rice ale poporului nostru au fost valorificate pe micul ecran în secvenţe izbutite, care au ştiut să pună în lumină atît frumuseţea cînte­­celor şi jocurilor noastre populare, cit şi scli­pirile măiestre ale portului. Interpreţi bine cunoscuţi, îndrăgiţi de public, au însoţit veni­rea Anului Nou cu iureş de armonii. Roman­ţele au punctat cu un accent nostalgic emisiu­nea, şi vocea Măriei Tănase, venind de departe, din neguri de timp, sau cîntecele Ioanei Radu — însoţite de imagini filmate, — au pătruns în casele noastre ca un abur de vis, pe aripi de emoţie. La poalele Bucegilor, în somptuoasele inte­rioare ale Peleşului, şi-au dat întîlnire alte voci cunoscute, în cîteva episoade presărate de-a lungul întregii nopţi. Momente muzicale şi co­regrafice de îngrijită ţinută artistică, aceste „nocturne sub Bucegi“ au adus programelor li­nişte şi echilibru. Muzica uşoară — şi solii ei — nu se putea să lipsească. Poate că n-au fost nişte melodii strălucite, poate că noutăţile au cam lipsit, dar ţinuta artistică n-a coborît sub limita exigenţelor noastre. In plus, n-a lipsit invenţia. Păpuşile-interpreţi au fost prezenţe savuroase, au izbutit să scoată din tipic clasi­cele înfăţişări publice ale muzicii uşoare. Şi am mai reţinut cîteva momente: Anda Călugă­reanu „în viziunea Margaretei Pîslaru“, Marga­reta Pîslarul „în viziunea Andei Călugăreanu“, Aurelian Andreescu ..in viziunea lui Constantin Drăghici“... „Meridiane-melodii“, fără sclipiri deosebite. „Parada vedetelor“, din păcate, a fost „parada vedetelor anonime“ pentru că au cîntat Danielle Darieux, Annie Giradot, Edith Pieha, dar nimeni nu s-a îngrijit să comunice publi­cului acest... amănunt. N-a existat însă nici o secvență de talia programului Bécaud din prima zi a anului, un Bécaud magistral văzut de Averty in zeci de faţete... în sfîrșit, cum am stat de Revelion cu umo­rul ? Nu degeaba revenim mereu la acest ca­pitol. Sarea­­ programelor, atît de necesară, a cam lipsit şi anul acesta. Ce am reţinut totuşi ? Cele trei tele-colindătoare (Vasilica Tastaman, Coca Andronescu şi Zizi Şerban) i-au sorcovit cu haz pe tele-soţi, pe tele-burlaci, pe tele-ac­­tori, pe tele-cronicari. Ne-a plăcut îndeosebi in­vitaţia lor din final, de după „allergo colindo finale“ : „Aşteptăm covrigii dumneavoastră pe adresa trăistuţei poştale numărul...“. Trimitem pe această cale tele-covrigul tele-cronicarului Toma Caragiu, care, cu monologul „Nehotărîtul“, a mai descreţit şi el frunţile oleacă. Textele ră­mîn însă, în continuare, sărace. A fost nostimă ideea cuplajelor Puiu Călinescu-Diana Rigg, Puiu Călinescu-Brigitte Bardot... O reţinem, însă, doar ca pe o idee virtuală, date fiind poan­tele de gust îndoielnic cu care protagonistul a ţinut să onoreze ideea. Am intrat în ’69 cu alai de fulgi. Troienele înseamnă belşug. Fie ’69 un an îmbelşugat şi pentru micul ecran ! CALIN CALIMAN Institutul de Cercetări pentru materiale şi prefabricate de construcţii I.C.M.P.C. , cu sediul în Bucureşti, B-dul Pre­ciziei Nr. 6, Sectorul 7, Angajează cu respectarea condiţiilor de studii şi stagiu tehnician I şi II, în specialitatea construcţii şi materiale de construcţii, economişti în secţii de cercetare economică, economist principal în pro­bleme de organizarea muncii şi salarizare; lăcă­tuş mecanic întreţinere, muncitori calificaţi ,­­ laboranţi Informaţii suplimentare se vor lua de la Ser­viciul Personal al Institutului, din B-dul Preciziei Nr. 6, Sector VII, între orele 7—14. UZINA INDUSTRIA SIRMEI din Cîmpia Turzii str. Laminoriştilor nr. 145 tel. 214 cumpără 3 bucăţi ceasuri de control pen­tru pază. Uzinele sau instituţiile care au disponi­bile asemenea ceasuri sunt rugate a comunica la sediul Uzinei Industria Sîrmei din Turzii. Direcţia Administrativă, Uzina „23 August“­București ANGAJEAZĂ 2 legaturi de cărți Prezentarea se face zilnic la poarta nr. 3 a uzinei.

Next