Munca, iulie 1969 (Anul 25, nr. 6728-6754)

1969-07-01 / nr. 6728

Proletari din toate tarile, unifi-vul ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXV nr. 6728 marție VII 1969 , 6 pagini 30 bani URCA PARTICIPARE COMIPOR, \ IM MI IN POPOR IA DEZBATEREA DOCUMENTELOR PUTRII GEL DI-AI X-IEA COMIS AL P.C.R. Legalitatea socialistă - scut al apărării cuceririlor revoluţionare ale poporului C. PARASCHIVESCU-BALACEANU vicepreşedinte al Asociaţiei juriştilor din Republica Socialistă România In cadrul problemelor perfecţionării activităţii orînduirii noastre sociale şi de stat şi al relaţiilor socialiste, in general, problemele legalităţii socialiste cred că se integrează din plin, în ansamblul lor, în principialitatea documentelor istorice supuse dezbaterii publice . Tezele Comitetului Central al P.C.R. pentru Congresul al X-lea al partidului şi proiectul Directivelor acestui Congres. Intr-adevăr, cel mai elementar studiu asupra problemelor de bază ale legalităţii socialiste, ale respectării ei, scoate la iveală datele esenţiale, regăsite în viaţă, ale procesului formării, dezvoltării, aplicării legalităţii în statul nostru socialist. Importanţa lor se reflectă în preocuparea larg cuprinzătoare a aspectelor de ordin istoric, politic şi ştiinţific din Teze. Cum legalitatea şi ordinea de drept socialist constituie ţesătura juridică care prinde, sub unghiul respectării lor, toate relaţiile sociale, inclusiv ale organelor puterii şi administraţiei de stat, centrale şi locale, ale tuturor cetăţenilor, era firească grija, în mersul ascendent al orînduirii noastre socialiste, al perfecţionării continue a formelor şi metodelor de organizare şi conducere a vieţii sociale, ca şi promovarea lor, în urma aplicării Hotărîrilor Congresului al IX-lea şi Conferinţei Naţionale, să fie evidenţiate. Să nu limităm înţelegerea problemelor legalităţii socialiste numai la drepturile, interesele legitime şi libertăţile cetăţeanului, ci să o privim în integrala ei osatură — ca fundament politic în organizarea şi conducerea statului, ca metodă de înfăptuire a idealurilor socialiste. Statul nostru socialist este o organizaţie politică a clasei muncitoare, a întregului popor, şi ceea ce se hotărăşte şi se transpune în lege este rezultatul năzuinţelor vitale ale întregii naţiuni, ce se cere executat cu consecvenţă de toţi cetăţenii patriei. Se cer respectate şi aplicate atît drepturile cit şi obligaţiile, atît măsurile de întărire a bazei şi suprastructurii societăţii noastre, cît şi sancţiunile în caz de împotrivire, intrucît responsabilitatea socială a fiecărui cetăţean este de drept angajată. Statul socialist, ca instrument cu precădere chemat la consolidarea şi desăvîrşirea cuceririlor revoluţionare, are îndreptăţirea deplină, consimţită de colectivitate, de a asigura şi garanta efortul şi rodul comun, unice în istoria patriei — opera socialistă. „Partidul, subliniază Tezele, a promovat cu hotărîre măsuri pentru întărirea legalităţii, pentru lichidarea abuzurilor şi promovarea echităţii sociale, pentru garantarea respectării libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti“. (Continuare în pag. 5-a) Climat propice stimulării iniţiativei De mai mulţi ani, în capătul „de jos“ al Iaşului, la Uzina mecanică „Nicotină“ — denumirea actuală a vechilor ateliere C.F.R. — se înscriu mereu noi succese de prestigiu. Azi bătrinei întreprinderi nu i se mai potriveşte epitetul de „veche“. Cînd pătrunzi in incinta acestei mari uzine te impresionează din capul locului tehnica inaintată, noul exprimat in condiţiile masive ale unor hale ridicate in ultimii ani, maşinile moderne, condiţiile tot mai bune de lucru. Colectivul uzinei, purtător al unor îndelungate tradiţii in mişcarea muncitorească, se mindreşte cu aceasta întreprindere, munceşte, nu precupeţeşte forţele pentru înscrierea de noi şi noi realizări în cinstea Congresului al X-lea al P.C.R. şi a celei de a 25-a aniversări a eliberării patriei. Aici, într-o atmosferă de puternică adeziune la politica partidului a avut loc zilele trecute adunarea activului sindical consacrată Tezelor şi proiectului de Directive pentru Congresul al X-lea al P.C.R. Răspunderea cu care au fost analizate problemele majore cuprinse in conţinutul acestui document de mare importanţă, climatul de lucru imprimat adunării au evidenţiat pregnant numeroasele posibilităţi existente în uzină pentru înfăptuirea exemplară a sarcinilor de producţie, a angajamentelor luate în întrecerea socialistă. Prezentînd principalele date reieşite din documentele pentru Congres, tovarăşul PETRU GUZGA, preşedintele comitetului sindicatului, a menţionat că întregul colectiv al uzinei este stăpînit de hotărârea de a contribui prin toate forţele la înfăptuirea sarcinilor deosebit de importante ce revin uzinei. „Vastul şi multilateralul program de ridicare pe noi trepte a nivelului de dezvoltare economică, socială şi spirituală a patriei noastre — a subliniat vorbitorul — ne însufleţeşte, ne înaripează, avîntul cu care întîmpinăm Congresul partidului, ne mobilizează puternic pentru a dobîndi mereu rezultate tot mai bune, la scara posibilităţilor existente în uzină. Alături de întregul popor, colectivul uzinei îşi exprimă adeziunea totală la istoricele documente de partid şi este hotărît să contribuie cu plenitudinea forţelor sale pentru traducerea în viaţă a prevederilor, a angajamentelor luate în acest an în întrecere.“ Metalurgiştii „Nicolinei“ nu şi-au dezminţit niciodată cuvîntul dat şi în tot-NICOLAE GRUNZU (Continuare în pag. 3-a) Trimişii ziarului nostru Aici nu se petrec miracole... O mină ridicată spre cască poate semnifica un salut sau gestul firesc al omului care scrutează orizontul. Ambele ipostaze i se potrivesc maistrului Alexandru Treistaru, de la brigada a IlI-a extracţie Băbeni, unul dintre cei mai pricepuţi şi mai iubiţi oameni de aici. Nu ne-a confirmat-o numai tovarăşii lui de muncă, ci şi insigna jubiliară acordată de Consiliul Central al U.G.S.R., pentru cele 5 titluri de fruntaş în întrecerea socialistă, transmit din ...Nu. În Băbeni, satul de oieri dintre Drăgăşani şi Rm. Vîlcea, nu s-a petrecut nici un miracol. Intrarea lui într-o contemporaneitate complexă ce l-a ridicat la condiţia unei aşezări urbane, cu magazine, cinematograf, liceu, spital, blocuri pentru locuinţe, cu 14 nivele, cu străzi asfaltate, apă curentă şi toate celelalte comodităţi ale modernităţii, se datoreşte ţiţeiului. „...Cînd am venit aici, în 1967 — ne spunea inginerul ION POPESCU, directorul schelei petroliere, — Gâbeni-Bistriţa era un sat oarecare. Industria l-a scos din anonimat într-un emoţionant paralelism al valorificărilor , pe de o parte al bogăţiei subterane, pe de alta al disponibilităţilor umane existente, pe aceste locuri, pentru tehnică, pentru industrie...“. Precizarea are densul conţinut al unor prefaceri istorice emoţionale, născute din înfăptuirea consecventă a politicii economice a partidului nostru privind punerea în valoare a rezervelor de care dispune patria socialistă. ...Aşadar, mai întîi a fost descoperit ţiţeiul. Apoi oamenii locului, cei din Băbeni, Mihăeşti, tătareni s-au descoperit pe ei înşişi, şi-au descoperit pasiunea şi priceperea de sondori. „...Circa 85 la sută dintre cei care lucrează la noi în schelă sunt localnici. în mai puţin de 12 ani, ei au reuşit să-şi însuşească meseria la nivelul experienţei petroliştilor din bazinele cu veche tradiţie" , a completat inginerul Ion Popescu. A avut loc, de fapt, un transfer de experienţă, cei din Băbeni învăţînd de la sondorii din Dîmboviţa şi Prahova, oameni ce au revenit atunci, la început, ca „specialişti" pe aceste locuri. Sigur lucrurile sunt puţin simplificate. Procesul a fost îndelungat, de substanţă. Consecinţele ? Nu vom face fişa evoluţiei existenţei industriale a Băbenilor. Ne vom limita numai la rezultatele obţinute de sondorii vîlceni în acest an. Sunt revelatoare pentru priceperea şi hărnicia oamenilor. De la începutul anului şi pînă acum, ei şi-au îndeplinit planul producţiei globale cu 101,7 la sută. Cifra impune. Nu redă însă decit finalitatea. Cum a fost obţinută ? Cineva, ni se pare inginerul Valeriu Pronovici, spunea că ea „este rodul inteligenţelor conjugate“. Formularea este poate cam alambicată, dar de o exactitate matematică. Este rezultatul eforturilor colective pentru o organizare cît mai judicioasă a producţiei şi a muncii. Ne vom limita la enumerarea cîtorva dintre propunerile care au avut o largă eficienţă economică . ...Maistrul ION ŞERBAN, din sectorul Oteşti, a propus ca pompagiul să se ocupe şi de deservirea stafiei de repartizare şi injecţie a apei. „Nu intuise eficacitatea..." Cifric nu a făcut, de fapt, nici el un calcul exact. Dar în afară de o mai judicioasă folosire a oamenilor, se asigură deplina siguranţă a funcţionării instalaţiilor auxiliare din fiecare parc. Şi încă ceva : se extinde policalificarea sondorilor. O condiție pentru atinge (Continuare în pag. 3-a) IN NUMĂRUL DE AZI • Concursul al IX-lea al formaţiilor artistice de amatori (Pagina a 2-a) • Larga participare a comuniştilor, a întregului popor la dezbaterea documentelor pentru cel de-al X-lea Congres al P.C.R. (Articole şi comentarii de la C.S. Reşiţa, I.F. Gura Humorului şi de la fabrica de încălţăminte şi pielărie „Partizanul“-Bacău) (Pagina a 3-a) • SPORT (comentarii, note, ştiri) (Pagina a 4-a) Prestigiul funcţiei şi funcţia socială a prestigiului MOTTO : „Stima, care-i fondul necesar al sentimentelor noastre, e şi materialul trainic care le dă nu ştiu ce încredere, nu ştiu ce siguranţă, de care avem nevoie să trăim“ (BALZAC) Dorinţa de a fi respectat stă în firea oamenilor. Omul trăieşte printre ceilalţi semenii munceşte cu ei, iubeşte şi suferă alături de ei, se bucură şi se întristează cu ei, şi năzuieşte întotdeauna să ocupe un loc în mintea, în sufletul şi în inima lor. Năzuinţa de a te oglindi în ochii altora cu tot ceea ce ai mai bun în fiinţa ta, de a resimţi în gesturile, în cuvintele, în atitudinea celorlalţi faţă de tine căldura stimei şi scînteia admiraţiei meritate este una dintre cele mai mari răsplăţi umane — poate cea mai mare — spre care aspiră fiecare om. Nici unui om nu îi este indiferentă părerea semenilor despre el, după cum nici acestora nu le este indiferentă părerea lui — despre ei. Mintea ingenioasă a oamenilor a fabricat oglinzi cu ape strălucitoare, pentru a-și reflecta în ele chipul ; natura a făcut insă ca ochii oamenilor să fie cele mai neîntrecute oglinzi în care să se răsfringă propriul suflet şi în care alţii răsfrîngindu-se şi ei, doresc să-şi distingă contururile. Dacă există un concept — încărcat de o realitate copleşitoare prin adîncimi şi semnificaţii — care sintetizează toată această gamă de reflectări şi răsfrângeri ale oamenilor unul în ochii altuia, unul în sufletul altuia, atunci fără îndoială că numai prestigiul este acela. El este consacrarea supremei recunoaşteri a stimei, respectului ,şi admiraţiei din partea semenilor. Prestigiul n-ar exercita acea atracţie asupra oamenilor dacă nu ar întruni întotdeauna nişte superlative de conduită umană ; omul cel mai drept, cel mai competent, cel mai cinstit, cel mai plin de înţelegere umană, cel mai nobil. lată cîteva laturi care — sintetizate — exprimă acest atribut inefabil, aproape imposibil de cuprins în tipare şi definiţii, pe care acordîndu-1 cuiva şi făcîndu-1 să îl citească în ochi şi în inimă, semenii ştiu că i-au acordat una dintre cele mai mari şi mai onorate distincţii din blazonul uman. Prestigiul poate fi analizat — fără îndoială — pe diferite coordonate. Există aproape o întrecere intre sociologi, psihologi, eticieni, pedagogi, de a decela sensurile sociologice, psihologice, etice şi civice, ale categoriei de prestigiu. S-a vorbit in romane şi eseuri, în cărţi de filozofie şi de morală, in istorii şi în cronici despre diferite feluri de prestigiu : prestigiul de luptător viteaz, prestigiul înţeleptului, prestigiul celui cinstit, prestigiul căpătat din naştere, din familie şi nenumărate altele. Fără îndoială, că nu de prestigiul obţinut prin naştere — acel prestigiu al părinţilor iluştri răsfrânt asupra copiilor vrednici sau nevrednici ,.de el — avem intenţia să ne ocupăm. In societatea noastră omul nu este ceea ce se naşte, ci ceea ce devine, prin forţe şi strădanii proprii; el are deschise în faţă toate posibilităţile şi toate drumurile, fără oprelişti şi bariere sociale, care în alte vremuri închideau calea spre realizarea prin muncă şi spre prestigiu, celor din familiile sărace şi nevoiaşe. In societatea noastră, prestigiul este o agoniseală de preţ a omului, este blazonul pe care şi-l făureşte singur, fără să-l capete din moşistrămoşi. El este — şi trebuie să fie — rezultatul râvnei şi trudei proprii, al efortului neobosit şi perseverent de a-şi cîştiga un loc printre semeni, de a pretinde modest — sau mai degrabă de a primi fără a pretinde — dreptul la stima şi aprecierea altor oameni. Tezele Comitetului Central al Partidului Comunist AUREL CODREANU (Continuare în pag. 4-a) Prezentarea scrisorilor de acreditare preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România de către ambasadorul Regatului Maroc Luni, 30 iunie 1969, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Regatului Maroc în Republica Socialistă România, Hassan Raghad, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare. Cu acest prilej, preşedintele Consiliului de Stat şi ambasadorul Regatului Maroc au rostit cuvîntări. ★ După ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, a avut o convorbire cordială cu ambasadorul Marocului, Hassan Raghad. La solemnitatea prezentării scrisorilor de acreditare şi la convorbire au participat Constantin Stătescu, secretarul Consiliului de Stat, şi George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe. Ambasadorul Marocului a fost însoţit de Mohamed Bisbis, prim-consilier al ambasadei. (Agerpres) Primirea de către tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, a ambasadorului R. P. Chineze Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit luni la amiază în vizită protocolară de prezentare pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze la Bucureşti, Cian Hai-fan. La primire, care a decurs într-o atmosferă cordială, a luat parte Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe. TELEGRAMĂ Excelenţei Sale, ROLAND MICHENER Guvernator general al Canadei OTTAWA Cu ocazia sărbătorii Zilei naţionale a Canadei, vă transmit: Excelenţă, în numele meu şi al poporului român, felicitări şi cele mai bune urări de sănătate pentru dumneavoastră personal, de pace şi prosperitate pentru poporul canadian. NICOLAE CEAUŞESCU preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Descongestionarea traficului rutier pe Valea Prahovei In urma terminării lucrărilor de construcţii pe noua variantă a şoselei naţionale nr. 1 în zona Podul Vadului-Comarnic, Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene a dispus anularea tuturor restricţiilor temporare de circulaţie în această zonă. Noua arteră de circulaţie, dată în folosinţă cu 6 luni mai devreme faţă de prevederi, contribuie la descongestionarea traficului rutier pe Valea Prahovei, sporirea vitezei pînă la 100 km pe oră, precum şi la o mărire considerabilă a volumului transportului intern şi internaţional de călători şi mărfuri. Atît lucrările de proiectare cît şi cele de execuţie au revenit întreprinderilor şi institutelor de specialitate ale ministerului de resort. SENSURILE ARTEI ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE Cine urmăreşte cu atenţie, chiar şi fără un strict interes profesional, evoluţia artei româneşti în ultima vreme, nu poate să nu observe existenţa unei autentice efervescenţe creatoare. Departe de a fi singulară şi de a avea un caracter spontan, această efervescenţă este o urmare logică şi firească a condiţiilor pe care socialismul le creează în mod permanent artei, şi se încadrează perfect, ca o componentă principală, în cultura românească contemporană aflată într-o continuă ascensiune. Dincolo de particularităţile inerente ale unei opere de artă care ţine de genul şi specificul ei, de talentul, viziunea, maniera şi stilul fiecărui artist în parte, există în arta românească contemporană o serie de coordonate spirituale şi sociale care-i conferă o structură şi o personalitate proprie, distinctă. Continuînd, dar pe alte planuri, în altă structură socială şi în numele altor idealuri, marile tradiţii ale artei româneşti clasice, arta românească contemporană caută să fie mereu în centrul evenimentelor istorice şi sociale, să le desluşească sensul şi spiritul legilor lor, să le transpună în lucrări, în opere de autentică valoare. Marile momente ale istoriei patriei au inspirat întodeuna şi inspiră şi astăzi pe artiştii noştri plastici, după care există tendinţa tot mai accentuată ca prezentul, cu marea lui bogăţie de fapte, inedite şi pline de semnificaţii să fie descifrat şi sublimat în opere de artă care să constituie adevărate pagini de letopiseţ artistic al contemporaneităţii. La baza acestei situări pe o fermă poziţie de artist militant, capabil să desluşească sensurile esenţiale ale evenimentelor pe care le trăieşte şi să le transfigureze în opere de artă exprimînd plenar viziunea sa ideologică şi artistică, stă concepţia filozofică marxist-leninistă. Despre acest fapt primordial tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU spunea la Conferinţa pe ţară a Uniunii Artiştilor Plastici, la 19 aprilie 1968 : „Numitorul comun al artei noastre socialiste este concepţia filozofică marxist-leninistă, idealul de înaltă responsabilitate socială a artistului. Este de notorietate generală faptul că sensul distinctiv al marii arte a fost întotdeauna şi continuă să fie exprimarea celor mai nobile aspiraţii ale omenirii, confundarea artistului cu cele mai progresiste, mai revoluţionare idealuri ale epocii în care trăieşte şi creează, cu năzuinţele şi interesele supreme ale poporului său, căruia trebuie să-i închine întreaga existenţă, întregul său talent“. Şi trebuie spus că majoritatea artiştilor români contemporani, de la maeştri veneraţi, la artişti din generaţia matură sau tineri debutanţi au înţeles că autenticele izvoare ale artei lor se află în adîncă, totala comuniune cu poporul, cu viaţa şi aspiraţiile lui în contactul cu valorile lui spirituale, inepuizabile şi fecunde, în dorinţa, transformată în crez, ca această artă să exprime în mod plenar şi original autenticul spirit al acestui popor. Această permanentă orientare a artei spre marile momente sociale ca şi spre fenomenele cele mai diverse, dar pline de profunde semnificaţii, ale vieţii cotidiene aflată într-un permanent şi complex proces de transformări esenţiale, îl situează pe artist nu numai pe poziţia de observator lucid şi sensibil, ci şi pe aceea de participant activ, comentator autorizat a tot ceea ce sensibilitatea sa de creator observă şi înregistrează. Din atitudinea sa, din poziţia de artist-cetaţean pe care se situează, se conturează caracterul şi spiritul operei respective. Dar operele de arta, nu devin simple înregistrări, făcute cu un meşteşug elevat, ci comentarii vii, sublinieri artistice autentice ale realităţii sociale şi umane. Inţelegînd că nuşi poate realiza menirea decît fiind puternic ancorat în evenimentele sociale ale timpului ei, arta românească actuală caută să se integreze organic culturii contemporane, dar în acelaşi timp să răspundă cerinţelor spirituale ale omului contemporan. Din această situare pe poziţiile consecvente ale unei arte militante, arta românească caută să cultive acele genuri de artă capabile să transfigureze cît mai plenar realitatea contemporană, într-un mod cît mai elevat dar şi mai accesibil. Compoziţia istorică, portretul, scena de gen, peisajul etc. caută să surprindă nu numai realitatea imediată, ci să o interpreteze într-o formulă nouă, adecvată timpurilor noastre, spiritualităţii omului modern. Artiştii plastici români au înţeles că orice operă de artă înseamnă creaţie şi orice creaţie înseamnă IOAN TATARU (Continuare în pag. a 2-a)