Munca, august 1969 (Anul 25, nr. 6755-6781)

1969-08-01 / nr. 6755

Pagina a 2-a A Expoziţie republicană de artă plastică a artiştilor amatori Joi la amiază, în sălile de expoziţii ale Ateneului Ro­mân, a avut loc deschide­rea festivă a celei de a V-a EXPOZIŢII REPUBLICA­NE BIENALE DE ARTĂ PLASTICĂ, organizată de către Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindi­catelor, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi Comitetul Central al U.T.C. în cinstea celui de al X-lea Congres al partidului şi a celei de a 25-a aniversări a eliberării patriei. In cadrul expoziţiei, a­­proximativ 300 de artişti plastici amatori, oameni ai muncii de cele mai diferite profesii — muncitori, ţă­rani, tehnicieni, funcţionari, profesori, medici, ingineri etc — expun peste 400 de lucrări din mai toate genu­rile artei plastice : pictură, sculptură, grafică, artă de­corativă, realizate în cele mai diverse tehnici. Lucrările au fost selecţio­nate cu multă grijă din ce­le peste 250 de expoziţii de cerc sau grup în care apro­ximativ 2 600 de artişti plastici de la oraşe şi sate au expus peste 15 000 de lucrări şi în urma celor 40 de expoziţii judeţene. Majoritatea lucrărilor, de o remarcabilă ţinută, dove­desc nu numai incontesta­bilul talent al autorilor lor, ci şi amploarea şi înaltul nivel pe care l-a atins mişcarea artistică de ama­tori din ţara noastră în ul­timii ani. Inspirate în ge­neral din realitatea concre­tă a patriei noastre, lucră­rile prezintă, viaţa de zi de zi a oamenilor muncii, scene din trecutul istoric glorios, portrete de oameni ai mun­cii, scene de muncă din fa­brici, uzine, şantiere, labo­ratoare, de pe ogoare, sce­ne de sărbătoare, peisaje citadine şi rurale, naturi statice, flori etc. La deschiderea festivă au participat: Pompiliu,Maco­­vei, preşedintele Comitetu­lui de Stat pentru Cultură şi Artă, Dumitru Gheor­­gh­iu, secretar al Consiliu­lui Central al Uniunii Ge­nerale a Sindicatelor, Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă membri ai Comitetului Executiv al Consiliului Central al U.G.S.R., activişti de partid de stat şi sindicat, oameni de cultură şi artă, ziarişti, artişti plastici şi amatori şi un numeros public. In cu­vîntul rostit cu această o­­cazie criticul de artă Ion Frunzetti, vicepreşedinte al Uniunii artiştilor plastici, a relevat însemnătatea miş­cării artistice de amatori din ţara noastră şi a sub­liniat calitatea lucrărilor expuse în actuala expozi­ţie, considerată a fi cea mai elocventă şi mai bine rea­lizată expoziţie republica­nă de amatori deschisă pînă acum. Intr-un număr al ziarului nostru vom reveni cu o cronică consacrată acestei ample şi interesante expo­ziţii. Aspect din expoziţie „PEISAJ INDUSTRIAL“ de MARIA BĂLÎI, cercul de artă plastică a sindicatului I.T. Ploieşti „PORTRET" (sculptură în piatră) de IOAN MIRON tîmplar — Cluj „BĂRCI“ de FLORIN MARFĂ, muncitor la Fabrica de postav — Buhuşi DRAME O CHESTIUNE DE ONOARE — Patr­. (11 88 25) — 9; 12; 15; 15; 21. — Festival (15 63 84) — 9; 11,30; 14,30; 17,45; 20,45. RĂUTĂCIOSUL ADOLESCENT — Lumina (16 23 35) — 9—15,45 ; în continuare ; 18,15 ; 20,45 — Grivița (17 03 58) — 9,30 ; 12 ; 15,30 ; 18 ; 20,30 SINGEROASA NUNTA MACE­DONEANA — Flacăra (21 35 40) — 15,30 ; 18 ; 20,30 PRELUDIU — Union (13 49 04) — 15,30 ; 18 ; 20,30 CONTEMPORANUL TAU — Munca (21 50 97) — 18 ; 19 ÎNCOTRO, OMULE ? — Moşi­lor (12 52 93) — 13,30 ; 19 LA DOLCE VITA — Mioriţa (14 27 14) — 0,30 ; 13 , 16 ; 19,30 NOAPTEA GENERALILOR — Volga (11 91 25) — 9—16,45 In continuare — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 — Aurora (35 04 66) — 15,30; la grădină — 20,30. COMEDIANȚII — Drumul Sării (31 28 31) — 16 , 19 A TRĂI PENTRU A TRAI — Cotroceni (13 62 56) — 15,30­­, 10 DESERTUL ROŞU — Central (14 12 24) — 9,30 ; 12,13 ; 15 , 18 , 21­ — Doina (16 35 38) — la gră­dină — 20,30. COMEDII CĂSĂTORIE PRIPITA — Doi­na (16 35 38) — 11,30; 13,45; 16; 18,15 ; 20,30 PARADISUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR — Victoria (16 28 79 — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45 LOVITURA PUTERNICA — Bu­cegi (17 05 47) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16; 18,15; (la grădină — 20,30). NOAPTEA E FĂCUTA PENTRU... A VISA — Unirea (17 10 21) -16,30 ; 18 ; la grădină — 20,30. ALEXANDRU CEL FERICIT -Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 , 20 LUSTRAGIUL — Moşilor (12 52 95) — la grădină — 20,30. AVENTURI CONTESA COSEL — Republica (11 03 72) — 10 ; 13,15 ; 17 ; 20,15 SECRETUL CIFRULUI — Giu­­leşti (17 55 46) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ULTIMA TURA — Înfrăţirea în­tre popoare (17 31 64) — 15,15 ; 17,45 ; 20 CREOLA, OCHII-ŢI ARD CA FLACARA — Luceafărul (15 67 87) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — București (15 61 54) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Sta­­dionul Dinamo (11 03 72) — 20,15 CRIMA DIN PĂDURE - Dacia (16 28 79) - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45 COMISARUL X ŞI BANDA „3 ClINI VERZI" — Feroviar (16 22 73) — 8,30 ; I­ ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Arenele Libertăţii (23 71 01) — 20,15 ÎN UMBRA COLTULUI — Brt­­ieşti (15 62 79) — 15,30 ; 18 PRINŢUL NEGRU — Cringaşi (17 38 61) — 15,30; 18 ; 20,30 — la grădină 20,30 NEÎMBUNZITA ANGELICA — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20.30 OPERATIUNEA CROSSBOW — Floreasca (35 29 71) — 9,15 ; 11,30; 15,30; 18. DIMINETILE UNUI BĂIAT CU­MINTE — Horească (35 29 71) — 20.30 STRAIN IN CASĂ — Lira (31 71 71) — 15,30; 18; la grădină — 20,36. TARZAN, OMUL JUNGLEI — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ADIO, GRINGO — Pacea (51 32 52) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ; RIO BRAVO — Uzinele Repu­blica HAIDUCII — Pogresul-parc (23 94 101 — 20,30 MUZICALE DRAGOSTE LA LAS VEGAS — Excelsior (18 10 88) - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 10 ; 18,30 ; 21 — Gloria (22 44 011 - 0 ; 11,15; 13.30 ; 16 ; 18,30 — Melodia (12 06 88) — 0 ; 11,15; 13,38; 16; 18,15; 20,30 — Flamnra — (23 07 40) — 9—10 tn continuare 18,15 : 20,30 Mesageri ai artei româneşti Lla tradiţionalul festival internaţional de folclor de la Szegedin — R.P. Unga­ră, participă în acest an, din ţara noastră, Ansamblul artistic al sindicatelor din municipiul Bacău. In repertoriul ansamblu­lui sunt cuprinse cunoscute creaţii muzicale şi coreg­rafice reprezentînd princi­palele zone folclorice româ­neşti : dansuri moldove­neşti, suită de dansuri de pe Valea Someşului, dan­suri din Oaş, Oltenia ; nu lipseşte, se înţelege, vesti­tul dans al „Căluşarilor“. De asemenea, ansamblul a pregătit un valoros buchet de melodii populare româ­neşti. La Szegedin, Budapesta şi în celelalte localităţi în care ansamblul artistic al sindicatelor din Bacău va da spectacole, artişti ro­mâni vor duce poporului frate ungar un­­mesaj de caldă şi sinceră prietenie din partea oamenilor mun­cii din România socialistă. VINERI 1 AUGUST 15.30 Tenis de cimp. România—India. Semifinala viteno­­nală a Cupei Davia 18.30 Pe scenele lirice ale ţării — Braşov—Galaţi—Constanţa 19.00 Tele-Universitatea 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Film artistic „Străzile au amintiri" 21.40 „Mult e dulce şi frumoasă“ 22.15 Telejurnalul de noapte 22.30 Publicitate 22.35 Traseul Păm­int—Lună—Pămînt, o realitate SIMBATA 2 AUGUST PROGRAMUL I 17.30 Buletin de ştiri 17.35 O invitaţie pe 10 mm: Din activitatea cinecliiburilor pioniereşti 17.50 Belle şi Sebastien 18.15 „Student Club București** vă prezintă... 18.45 Aplauze pentru colegii noştri — selection! din Festiva­lul cultural-artistic republican al elevilor 19.15 La volan — emisiune pentru automobilişti 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Tele-enciclopedie 21.00 Monografii contemporane — Porţile de Pier 21.15 Cîntece de lume 21.55 Film TV: Ritmuri contemporane 22.15 Telejurnalul de noapte 22.35 Film serial: Comisarul Margret 23.25 „Epoca de piatră“. Film muzical de desene animate 23.50 închiderea emisiunii PROGRAMUL II 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 In cheia... optimismului — emisiune de muzică ușoară 20.15 Recitalul de stmbătă seara 20.35 Roman foileton „Lunga vară fierbinte“ MUNKA „IZVOR DE APâ VIE..“ Seismograf al vieţii po­­­­porului român, tovarăş ne­despărţit al autorului ano-­­ nim, cîntecul popular,­­ „acest liber fiu al poporu­lui“, a transmis peste ani,­­ prin viu grai şi din gene­raţie în generaţie, bucuri­ile şi suferinţele, iubirea şi ura, omenia şi setea de dreptate, toate aspiraţiile şi năzuinţele făurite de-a lungul secolelor pe pămîn­­tul strămoşesc. Folclorul,­­ „izvor de apă vie, curat ca f­lamura şi pururea reînti­­neritor“ cum l-a caracteri­­i­zat strălucit Eminescu, este dintot­deauna o manifes­­­­tare a spiritualităţii noas­tre, o parte integrantă a culturii naţionale. Prefacerile revoluţionare prin care a trecut şi trece ţara noastră au oferit crea­torilor populari, un mate­rial viu ce se oglindeşte clar în nestematele folclo­rului. Este o concordanţă deplină între procesul de înnoire a ţării şi evoluţia cîntecului popular. Bogatei­­ tradiţii i se adaugă noi ca­­t­­egorii folclorice, noi mo­­­­dalităţi de expresie care,­­ deşi nu beneficiază de şle- I fuirea anilor, transmit sin-­­ ceritatea şi convingerea cu care autorul, exponent al I colectivităţii, trăieşte fie­­­­care eveniment. Dinamis­mul, caracterul mobilizator, I agitatoric sunt trăsături pe­­ care le înmănunchează bu­nurile folclorice create în anii noştri. Deplasările pe teren şi I multiplele manifestări ale­­ artiştilor amatori ne-au dovedit de fiecare dată că, I in cele mai largi colecti­­i­vităţi, cîntecul popular nou , este un fapt viuţ care tră­­i­­eşte în atmosfera de con­tinuă ridicare a nivelului­­ material şi cultural al ţării. Dragostea de ţară şi de viaţă, încrederea neţărmu­rită în viitor, în Partidul Comunist, elogiul frumuse­ţii fizice şi morale strîns legat de elogiul muncii, do­rinţa de pace, sînt numai cîteva direcţii ce polari­zează în jurul lor noile cîn­­tece populare. Rapsodul, însă, nu poate uita uşor vremurile grele în care el sau înaintaşii lui au trăit şi în aceste cazuri cîntecul devine o antiteză tulbură­toare, un document acuza­tor. Apelînd la tovarăşii săi, rîul, codrul, soarele, luna, păsările cerului cu­­ care s-au înfrăţit în exis- I tenţa sa, cîntăreţul deru- j lează în faţa noastră fil­­ m*« EUGEN asistent­ ­ul suferinţelor şi nevoi­lor în care s-a zbătut. „Spune Argeş, spune tu / spune tu cum ai văzut / cum trăiam din greu in jug, / Strîngînd la boieri belşug / Spune tu c-ai cu­noscut, / Viaţa noastră din trecut / Fără case, fără pîine /Indurarăm trai de cîine. / Fără petic de pă­­mînt / Hodină nici în mormînt, / Numai trudă şi nevoi / Copiii bolnavi şi goi“. Şi tot Argeşul este rugat să transmită bucuria vieţii noi : „Spune cum în patru-ş-patru / S-au rupt lanţurile-n patru / Şi ne-a scăpat de robie / Partidul pentru vecie / Spune Ar­geş, spune tu / Cum a fost şi cum e-acu“. In acest context cîn­tecul nou reliefează me­ritele Partidului Comunist în organizarea şi condu­cerea luptei revoluţionare : „Frunzuliţă foi ca fagul / Cînd răbdarea trece pra­gul, / Ridică partidul stea­gul / Steagul luptei ne­­nfricate / Pentru pîine şi dreptate“. Cu o intensitate deose­bită în cîntecele noi, ziua de 23 August, ziua care marchează începutul unei noi vieţi pe pămîntul Ro­mâniei : „Frunzuliţă bob de mei / De la August două-­-trei / Drumul vie­ţii mi-e-nflorit / Şi traiul înveselit / Mi-a adus lu­­mină-n casă / Şi pîine albă pe masă / Şi-mi sînt prun­cii sănătoşi / Ca zorile de frumoşi / Şi azi ţara-i ca o floare“. Conducătorului înţelept al vieţii noastre, Partidului Comunist Român, îi sunt închinate numeroase ver­­suri care transmit încre­derea şi pr­eţuirea sinceră de care se bucură : „De-aş şti să cint ca frunza / Tare bine mi-ar părea, / Parti­dului i-aş cinta ; / I-aş cînta de dor şi drag / Şi i-aş spune că mi-i drag ; / I-aş cînta de dor din frunză“. In uzină sau pe ogoarele Dobrogei, în satele Olteniei sau ale Moldovei, în Ţara Moţilor sau în minele din Valea Jiului, pretutindeni azi Partidul Comunist este identificat cu ţara, cu poporul : „Ia priveşte, fră­­ţioare / Ni-i uzina ca o floare, / Ca o floare, ca o fragă / Nouă să ne fie MARINESCU universitar dragă. / Mulţumim Partid părinte / Că nu ştiu alte cuvinte ; / Scrisu-le-am cu sufletu’ / Şi le port cu cîntecu'. Din fosta „Vale a plînge­­rii“ ajunge pînă la noi cîn­tecul de bucurie al mineru­lui stăpin pe munca lui: „Foaie verde ca aluna / Azi minerul ştia una / Că-i stăpîn pe munca lui / Nu e slugă nu ştiu cui“. ...„Ţara noastră aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă“. Cine nu-şi aminteşte de aceste răscolitoare versuri pe care ani şi ani le-a purtat moţul în suflet ? In locul lor astăzi în această ţară culegem cîntecul zorilor noi : „Mîndră-i Ţara Mo­ţilor / Cu brazii Carpaţi­­lor ! / Hai măi Horia, tată bun / Scoală din mormînt acum / Să-i vezi pe ai tăi feciori / Cu chipul scăldat în zori / Pentru cine sînt şi vin“. „Maramureş, ţară nouă : „Dobroge, pămînt cu flori / Porţi la sinul tău comori“ sînt numai două din zonele României care au cunoscut în douăzeci şi cinci de ani o dezvoltare fără prece­dent, dezvoltare care se oglindeşte în versuri de o mare frumuseţe : „Ciocîr­­lie cu zbor lin / Ce te­­nalţi spre cer senin / Cîn­­tă-ţi dragă cîntecul / Că-mi bucură sufletul / Ieri cînd la boieri tru­deam / Tu cîntai şi noi trudeam ! Azi cînd vre­­murile-s noi / Cînţi şi tu, cintăm şi noi“. Iubitor în întreaga sa existenţă de linişte, de pace, poporul nostru prin solii săi înnoieşte această dorinţă şi aruncă un bles­tem celor care ar dori să-i tulbure munca paşnică: „Cintă, cucuie şi-ncoace / Cîntecul mi-i drag şi-mi place /De cînd rostuiesc în pace / Cine-o mai dori război / Fie-i viaţa vînt şi ploi. / N-aibă in lume cine-i plinge / De-o vrea apă — să bea singe / De-o vrea pîine — muşte pia­tră / De-o vrea foc — să-i plouă -n vatră". Ţara şi-a iubit de cînd se ştie autorul popular şi de fiecare dată o vrea mai frumoasă, mai bogată şi această dorinţă exprimată deschis în multe cîntece noi : „Bucheţel de albăs­trele / Mîndru-i chipul ţă­rii mele/ Mîndru cu fiece zi / Mîndru, mult mai mîndru-a fi / Spic de soare, spic de lună / îi voi împleti cunună ! Să ne fie luminată / Şi frumoasă şi bogată“. Culese de specialişti sau iubiţi folclorului ceste „flori alese ale lite­raturii noastre populare“ le-am­ întîlnit folosite cu mult succes de formaţiile artistice de amatori în pro­gramele ce le prezintă în faţa spectatorilor. Lor le revine în continuare o mare responsabilitate și anume aceea de a valori­fica autenticitatea bogate­lor zone folclorice­­ pe care le are țara noastră. FOIŞORUL VESELIEI In strădania de a oferi în cinstea celei de a 25-a aniversări a eliberării patriei o manifestare mai deosebită şi atrăgătoare, Consiliul sindicatelor din sectorul 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu U.T.C. şi organele culturale de stat, se preocupă de punerea la punct a unei iniţiative care e denumită „Foişorul veseliei“. Acţiunea se va desfăşura în această lună pe cîteva estrade din pădurea Băneasa şi e alcătuită din fragmentele cele mai izbutite şi bineînţeles adecvate din programele brigăzilor artistice, concursuri pe diferite teme (printre acestea se înscriu în prim loc jocuri româneşti din diferite ţinuturi). Programul este asigurat prin participarea unor ansambluri profesio­niste precum şi a multor formaţiuni de artişti amatori. Vineri 1 august 1969 Cu mistria peste cariile anilor... Dacă laşi în urmă artera in pantă, cu asfaltul bine întins, ordonat de piftii ga­­zonate, denumită Bulevar­dul 1848 şi te îndrepţi, tăind Piaţa Unirii, spre strada Căldărari, cu nume încropit din miresmele zglobii ale vechilor Bucureşti, te vei mira, poate că în îndrăcită vînzoleală de oameni, din­tre care destui foarfecă aerul cu ţipete negustoreşti, se întinde pe dreapta un zid alb, silenţios şi părînd străin acolo, prin solemni­tatea lui modestă, cu şiruri lungi de ferestre înguste şi prin care, uitîndu-te, vezi cerul pe partea cealaltă şi nicidecum obişnuitul perete sau tavan. Peretele alb, cu un vast gol în spate, nu este altceva decît una din aripile, para­doxa­l, ale celei mai în drept aşezări în această buimă­ceală pipărată a pieţei. Da, lăsînd roşiile, ceapa, ul­celele, verdeţurile de tot felul şi vinzătorii să -i ţine mai departe tarabele ca să aiurească trecătorii şi să-i atragă, să ne îndreptăm spre îngusta uliţă a Căldă­­rarilor, flancată de acelaşi zid orgolios, de astă dată aripa perpendiculară pe aceea care „oprea“ piaţa. Se reface, în aceste locuri de negoţ sîrguincios, una din acele aşezări de tihnă şi înţelepciune gastronomi­că pe care nu numai bucu­­reştenii l-au ştiut, din tim­purile vechi, drept Hanul lui Manuc. Uitat de edili şi trecători, locul acesta, pre­sat de clădiri fără haz, a avut vreme să se surpe fin şi să se mucezească pă­rînd pierdut pentru tot­deauna şi parcă aşteptînd, cu o nerăbdare îndreptăţită, dinţii macaralelor şi ascu­ţişul perforatoarelor care să-l şteargă de pe faţa pă­­mîntului pentru a lăsa îm­prejurimilor spaţiul vegetal sau altitudinea blocurilor de locuit. Iată însă că funcţionari inteligenţi şi arhitecţi fără morbul neapărat al copioa­selor faţade anonime, au început, ca în locul cine ştie cărei noi oarecari rea­lizări, să acopere cariile cu mistria, să lipească arca­dele, să coasă lungul cear­dac pătrat şi să limpe­zească bolţile cramei de de­desubt, preparind, pentru bucureşteni şi alţii, sa­voarea viitorului popas la „Hanul lui Manuc“, întărit din propria lui cenuşă. Fără zgomot şi ustensile epocale, o mină de lucră­tori cu respect pentru tra­diţie însăilînd pietrele şi lemnul, muncesc cu un sîrg pe care îl consideră firesc la naşterea acelei zile cînd oamenii de pe stradă vor năpădi în curtea şi acareturile bine­cunoscutului han, fărămi­­ţind veseli marea tăcere de acum, împrejmuită din ce în ce mai minuţios de cele patru aripi cu vechiul şi singurul lor cat. In acest local reînnoit, care va cu­prinde un hotel, un restau­rant, un bar, o cramă şi cite şi mai cite spaţii pe care azi le numim adiacen­te, dar care în toate timpu­rile şi-au avut, cu miez, dichisul lor, se vor aduna vizitatorii, odihnindu-se liind şi mîncînd, sub bolţi, printre stîlpi şi obiecte, prelungind cu sfinţenie în­ţelepciunea meşterilor ve­chi. Iată-ne aşadar pe noi, pietonii curioşi, uimiţi de o bucurie pe care nu o as­cundem, cum Capitala îşi primeşte plocoanele aştep­tate şi cuvenite, venind a­­parent din două direcţii, dar mai la esenţă dintr-a­­ceeaşi, a timpului nou şi a părintelui său, salba seco­lelor din urmă. Din îndul­cirea betoanelor funcţio­nale cu arcadele şi grosi­mile molcome ale vechilor aşezării, b­ucureşteanul de mîine, bătînd străzile, se­­ va minuna dar îşi va re­­­­cunoaşte, în tot locul, intin­­­­derea copilăriei sale de ieri,­­ de alaltăieri... RADU BUDEANU Veşmînt muzical ideilor poetice Acum, după ce festivalul de mu­zică uşoară se află în urma noas­tră, acum cînd luminile şi fiziono­miile sale s-au contopit, îmi dau seama că nu despre interpreţi se cere să vorbesc (s-a tot vorbit!) ci despre muzica pe care ei au cînta­­t-o. Pentru că muzica îl face pe in­terpret. Şi concurenţii care au ştiut acest lucru, care au înţeles să-şi al­cătuiască repertoriul în virtutea do­rinţelor şi sensibilităţii marelui pu­blic, au cîştigat. Publicul aşteaptă ceva nou, vrea ca muzica să ajun­gă la el pe alte căi, pe calea cîn­­tecului — ideie, cîntecului — emo­ţie, încărcătură preţioasă pe care oamenii o doresc, o preiau şi se întovărăşesc cu ea. Nu mai trăim epoca divertismentului vidat de conţinut, cînd un refren anost, monosilabic şi ridicul umplea spa­ţiul unui text menit să se delecte­ze. Se vorbeşte tot mai mult, în ul­tima vreme, despre valoarea tex­­­­tului susţinut de ideile generoase ale celor mai grave probleme ale umanităţii acestui sfîrşit de ev, şi despre relaţia lui cu partitura mu­zicală. Aserţiunea reprezintă o re­alitate a întregii arte contempora­ne ; cu alte mijloace crează astăzi omul, cu alte posibilităţi receptea­ză fenomenul artistic. O scurtă privire asupra reperto­riului premiaţilor (mă refer de­ocamdată la interpreţi) şi ne vom da seama că şi publicul nostru ju­decă, asemenea publicului din în­treaga lume, după noi criterii, arta sonoră. Este oare întîmplător că şapte dintre cei zece interpreţi pre­miaţi cu menţiuni şi premii, au a­­vut un repertoriu liric, cu o tema­tică şi un pregnant conţinut de idei ? Nu se poate să fie întîmplă­tor. Ar mai fi ajuns pînă la noi sensibilitatea deosebită a tinărului Dorin Anastasiu, prin intermediul unei compoziţii care nu ar fi avut nimic de spus ? Ar mai fi întrunit sufragiile generale în cele cinci ieşiri la scenă deschisă ? Ar mai fi fost încununat succesul cu acorda­rea premiului I şi consacrarea entuziastă a debutantului ? Ştim cu toţii răspunsul la aceste întrebări. Sau succesul deosebit al lui Sergiu Cioiu obţinut tocmai graţie dificul­tăţilor ridicate de cele două intere­sante compoziţii — „Masa tăcerii“ (Alexandru Mandy) şi „După mine, potopul“ (Laurenţiu Profeta) şi pe care le-a întîmpinat, în primul rînd, cu inteligenţa sa. Iar ca o confirmare revelatoare a totalei a­­deziuni a publicului la cîntecul cu mesaj, a venit în final scandarea numelui lucrării compozitorului A­­lexandru Mandy — „Merci, Be­­caud“, cerută cu fervoare. (Cum de altfel patru piese ale acestui in­teresant compozitor au incitat pe spectatori şi au contribuit la succe­sul interpreţilor) . Premiile concursului de creaţie au confirmat de asemenea, că ne aflăm în epoca melodicităţii. Com­poziţia „Nu se poate“ (H. Mălinea­­nu) o adevărată romanţă care ne-a emoţionat atît de puternic mai a­­les prin interpretarea maiestoasă a Ioanei Radu, şi celălalt premiu I — „Dintotdeauna“ (Temistocle Popa) semnifică faptul, şi expri­mă nemijlocit gustul şi preferinţe­le publicului. O atmosferă romantică alcătuită din termenii gingăşiei şi acurateţei inefabile a convulsiunilor sufleteşti ale adolescenţei, au creat compo­ziţiile tinărului compozitor Florin Bogardo şi ale imbatabilului Geor­ge Grigoriu (oricine a putut remar­ca numărul mare de lucrări ale au­torului prezente in repertoriul interpreţilor) — „Ora cîntecului“ şi „E vîrsta întrebărilor“, care şi-au găsit interpretul ideal în Mihaela Mihai, o autentică sensibilitate şi inteligenţă artistică. Apariţia repetată şi atît de ex­presivă a Doinei Babea, care ne-a lăsat impresia unui recital, dove­deşte ponderea melodiei de mare respiraţie în palmaresul general al concursului, ponderea cîntecului poematic cu evidentă forţă evoca­toare. („Cu ochii închişi“, Sergiu Maragamba, „N-am ştiut“ — Mişu Iancu, „Vechiul pian“ — Vasile Vasilache-jr.). Gen care a şi confir­mat de fapt culoarea melodică a festivalului. Chiar dacă încercările de abor­dare a unor zone — idei şi senti­mente — încă nepătrunse pînă a­­cum de tematica cîntecului de mu­zică uşoară, pe care le-am remarcat în acest concurs de creaţie (com­poziţiile semnate de Alexandru Mandy, Laurenţiu Profeta, Florin Bogardo) au fost pentru început doar izolate, tendinţa există şi se face simţită tot mai mult în cre­aţia compozitorilor noştri. Am de­păşit timpul facilităţii şi artificiu­lui componistic. Fiecare partitură ne dă de gîndit, pune probleme, fie­care text îşi leagă ideile poetice de ideile muzicale. Ediţia 1969 a con­cursului naţional de creaţie ne bu­cură cu ridicarea muzicii noastre pe o treaptă superioară. In sfirşit, tobele şi alămurile au lăsat locul ideilor generoase şi căutărilor ne­stăvilite in sufletul nostru avid de linişte şi nelinişte, de poezie şi dramatism, de decantare şi fervoa­re. Merci, Becaud, merci. ALINA POPOVICI

Next