Munca, august 1969 (Anul 25, nr. 6755-6781)
1969-08-01 / nr. 6755
Pagina a 2-a A Expoziţie republicană de artă plastică a artiştilor amatori Joi la amiază, în sălile de expoziţii ale Ateneului Român, a avut loc deschiderea festivă a celei de a V-a EXPOZIŢII REPUBLICANE BIENALE DE ARTĂ PLASTICĂ, organizată de către Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă şi Comitetul Central al U.T.C. în cinstea celui de al X-lea Congres al partidului şi a celei de a 25-a aniversări a eliberării patriei. In cadrul expoziţiei, aproximativ 300 de artişti plastici amatori, oameni ai muncii de cele mai diferite profesii — muncitori, ţărani, tehnicieni, funcţionari, profesori, medici, ingineri etc — expun peste 400 de lucrări din mai toate genurile artei plastice : pictură, sculptură, grafică, artă decorativă, realizate în cele mai diverse tehnici. Lucrările au fost selecţionate cu multă grijă din cele peste 250 de expoziţii de cerc sau grup în care aproximativ 2 600 de artişti plastici de la oraşe şi sate au expus peste 15 000 de lucrări şi în urma celor 40 de expoziţii judeţene. Majoritatea lucrărilor, de o remarcabilă ţinută, dovedesc nu numai incontestabilul talent al autorilor lor, ci şi amploarea şi înaltul nivel pe care l-a atins mişcarea artistică de amatori din ţara noastră în ultimii ani. Inspirate în general din realitatea concretă a patriei noastre, lucrările prezintă, viaţa de zi de zi a oamenilor muncii, scene din trecutul istoric glorios, portrete de oameni ai muncii, scene de muncă din fabrici, uzine, şantiere, laboratoare, de pe ogoare, scene de sărbătoare, peisaje citadine şi rurale, naturi statice, flori etc. La deschiderea festivă au participat: Pompiliu,Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Dumitru Gheorghiu, secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, Ion Moraru, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă membri ai Comitetului Executiv al Consiliului Central al U.G.S.R., activişti de partid de stat şi sindicat, oameni de cultură şi artă, ziarişti, artişti plastici şi amatori şi un numeros public. In cuvîntul rostit cu această ocazie criticul de artă Ion Frunzetti, vicepreşedinte al Uniunii artiştilor plastici, a relevat însemnătatea mişcării artistice de amatori din ţara noastră şi a subliniat calitatea lucrărilor expuse în actuala expoziţie, considerată a fi cea mai elocventă şi mai bine realizată expoziţie republicană de amatori deschisă pînă acum. Intr-un număr al ziarului nostru vom reveni cu o cronică consacrată acestei ample şi interesante expoziţii. Aspect din expoziţie „PEISAJ INDUSTRIAL“ de MARIA BĂLÎI, cercul de artă plastică a sindicatului I.T. Ploieşti „PORTRET" (sculptură în piatră) de IOAN MIRON tîmplar — Cluj „BĂRCI“ de FLORIN MARFĂ, muncitor la Fabrica de postav — Buhuşi DRAME O CHESTIUNE DE ONOARE — Patr. (11 88 25) — 9; 12; 15; 15; 21. — Festival (15 63 84) — 9; 11,30; 14,30; 17,45; 20,45. RĂUTĂCIOSUL ADOLESCENT — Lumina (16 23 35) — 9—15,45 ; în continuare ; 18,15 ; 20,45 — Grivița (17 03 58) — 9,30 ; 12 ; 15,30 ; 18 ; 20,30 SINGEROASA NUNTA MACEDONEANA — Flacăra (21 35 40) — 15,30 ; 18 ; 20,30 PRELUDIU — Union (13 49 04) — 15,30 ; 18 ; 20,30 CONTEMPORANUL TAU — Munca (21 50 97) — 18 ; 19 ÎNCOTRO, OMULE ? — Moşilor (12 52 93) — 13,30 ; 19 LA DOLCE VITA — Mioriţa (14 27 14) — 0,30 ; 13 , 16 ; 19,30 NOAPTEA GENERALILOR — Volga (11 91 25) — 9—16,45 In continuare — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 — Aurora (35 04 66) — 15,30; la grădină — 20,30. COMEDIANȚII — Drumul Sării (31 28 31) — 16 , 19 A TRĂI PENTRU A TRAI — Cotroceni (13 62 56) — 15,30, 10 DESERTUL ROŞU — Central (14 12 24) — 9,30 ; 12,13 ; 15 , 18 , 21 — Doina (16 35 38) — la grădină — 20,30. COMEDII CĂSĂTORIE PRIPITA — Doina (16 35 38) — 11,30; 13,45; 16; 18,15 ; 20,30 PARADISUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR — Victoria (16 28 79 — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45 LOVITURA PUTERNICA — Bucegi (17 05 47) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16; 18,15; (la grădină — 20,30). NOAPTEA E FĂCUTA PENTRU... A VISA — Unirea (17 10 21) -16,30 ; 18 ; la grădină — 20,30. ALEXANDRU CEL FERICIT -Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 , 20 LUSTRAGIUL — Moşilor (12 52 95) — la grădină — 20,30. AVENTURI CONTESA COSEL — Republica (11 03 72) — 10 ; 13,15 ; 17 ; 20,15 SECRETUL CIFRULUI — Giuleşti (17 55 46) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ULTIMA TURA — Înfrăţirea între popoare (17 31 64) — 15,15 ; 17,45 ; 20 CREOLA, OCHII-ŢI ARD CA FLACARA — Luceafărul (15 67 87) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — București (15 61 54) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Stadionul Dinamo (11 03 72) — 20,15 CRIMA DIN PĂDURE - Dacia (16 28 79) - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45 COMISARUL X ŞI BANDA „3 ClINI VERZI" — Feroviar (16 22 73) — 8,30 ; I ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Arenele Libertăţii (23 71 01) — 20,15 ÎN UMBRA COLTULUI — Brtieşti (15 62 79) — 15,30 ; 18 PRINŢUL NEGRU — Cringaşi (17 38 61) — 15,30; 18 ; 20,30 — la grădină 20,30 NEÎMBUNZITA ANGELICA — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20.30 OPERATIUNEA CROSSBOW — Floreasca (35 29 71) — 9,15 ; 11,30; 15,30; 18. DIMINETILE UNUI BĂIAT CUMINTE — Horească (35 29 71) — 20.30 STRAIN IN CASĂ — Lira (31 71 71) — 15,30; 18; la grădină — 20,36. TARZAN, OMUL JUNGLEI — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ADIO, GRINGO — Pacea (51 32 52) — 15,30 ; 18 ; 20,30 ; RIO BRAVO — Uzinele Republica HAIDUCII — Pogresul-parc (23 94 101 — 20,30 MUZICALE DRAGOSTE LA LAS VEGAS — Excelsior (18 10 88) - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 10 ; 18,30 ; 21 — Gloria (22 44 011 - 0 ; 11,15; 13.30 ; 16 ; 18,30 — Melodia (12 06 88) — 0 ; 11,15; 13,38; 16; 18,15; 20,30 — Flamnra — (23 07 40) — 9—10 tn continuare 18,15 : 20,30 Mesageri ai artei româneşti Lla tradiţionalul festival internaţional de folclor de la Szegedin — R.P. Ungară, participă în acest an, din ţara noastră, Ansamblul artistic al sindicatelor din municipiul Bacău. In repertoriul ansamblului sunt cuprinse cunoscute creaţii muzicale şi coregrafice reprezentînd principalele zone folclorice româneşti : dansuri moldoveneşti, suită de dansuri de pe Valea Someşului, dansuri din Oaş, Oltenia ; nu lipseşte, se înţelege, vestitul dans al „Căluşarilor“. De asemenea, ansamblul a pregătit un valoros buchet de melodii populare româneşti. La Szegedin, Budapesta şi în celelalte localităţi în care ansamblul artistic al sindicatelor din Bacău va da spectacole, artişti români vor duce poporului frate ungar unmesaj de caldă şi sinceră prietenie din partea oamenilor muncii din România socialistă. VINERI 1 AUGUST 15.30 Tenis de cimp. România—India. Semifinala vitenonală a Cupei Davia 18.30 Pe scenele lirice ale ţării — Braşov—Galaţi—Constanţa 19.00 Tele-Universitatea 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 Film artistic „Străzile au amintiri" 21.40 „Mult e dulce şi frumoasă“ 22.15 Telejurnalul de noapte 22.30 Publicitate 22.35 Traseul Pămint—Lună—Pămînt, o realitate SIMBATA 2 AUGUST PROGRAMUL I 17.30 Buletin de ştiri 17.35 O invitaţie pe 10 mm: Din activitatea cinecliiburilor pioniereşti 17.50 Belle şi Sebastien 18.15 „Student Club București** vă prezintă... 18.45 Aplauze pentru colegii noştri — selection! din Festivalul cultural-artistic republican al elevilor 19.15 La volan — emisiune pentru automobilişti 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Tele-enciclopedie 21.00 Monografii contemporane — Porţile de Pier 21.15 Cîntece de lume 21.55 Film TV: Ritmuri contemporane 22.15 Telejurnalul de noapte 22.35 Film serial: Comisarul Margret 23.25 „Epoca de piatră“. Film muzical de desene animate 23.50 închiderea emisiunii PROGRAMUL II 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 In cheia... optimismului — emisiune de muzică ușoară 20.15 Recitalul de stmbătă seara 20.35 Roman foileton „Lunga vară fierbinte“ MUNKA „IZVOR DE APâ VIE..“ Seismograf al vieţii poporului român, tovarăş nedespărţit al autorului ano- nim, cîntecul popular, „acest liber fiu al poporului“, a transmis peste ani, prin viu grai şi din generaţie în generaţie, bucuriile şi suferinţele, iubirea şi ura, omenia şi setea de dreptate, toate aspiraţiile şi năzuinţele făurite de-a lungul secolelor pe pămîntul strămoşesc. Folclorul, „izvor de apă vie, curat ca flamura şi pururea reîntineritor“ cum l-a caracteriizat strălucit Eminescu, este dintotdeauna o manifestare a spiritualităţii noastre, o parte integrantă a culturii naţionale. Prefacerile revoluţionare prin care a trecut şi trece ţara noastră au oferit creatorilor populari, un material viu ce se oglindeşte clar în nestematele folclorului. Este o concordanţă deplină între procesul de înnoire a ţării şi evoluţia cîntecului popular. Bogatei tradiţii i se adaugă noi categorii folclorice, noi modalităţi de expresie care, deşi nu beneficiază de şle- I fuirea anilor, transmit sin- ceritatea şi convingerea cu care autorul, exponent al I colectivităţii, trăieşte fiecare eveniment. Dinamismul, caracterul mobilizator, I agitatoric sunt trăsături pe care le înmănunchează bunurile folclorice create în anii noştri. Deplasările pe teren şi I multiplele manifestări ale artiştilor amatori ne-au dovedit de fiecare dată că, I in cele mai largi colectiivităţi, cîntecul popular nou , este un fapt viuţ care trăieşte în atmosfera de continuă ridicare a nivelului material şi cultural al ţării. Dragostea de ţară şi de viaţă, încrederea neţărmurită în viitor, în Partidul Comunist, elogiul frumuseţii fizice şi morale strîns legat de elogiul muncii, dorinţa de pace, sînt numai cîteva direcţii ce polarizează în jurul lor noile cîntece populare. Rapsodul, însă, nu poate uita uşor vremurile grele în care el sau înaintaşii lui au trăit şi în aceste cazuri cîntecul devine o antiteză tulburătoare, un document acuzator. Apelînd la tovarăşii săi, rîul, codrul, soarele, luna, păsările cerului cu care s-au înfrăţit în exis- I tenţa sa, cîntăreţul deru- j lează în faţa noastră fil m*« EUGEN asistent ul suferinţelor şi nevoilor în care s-a zbătut. „Spune Argeş, spune tu / spune tu cum ai văzut / cum trăiam din greu in jug, / Strîngînd la boieri belşug / Spune tu c-ai cunoscut, / Viaţa noastră din trecut / Fără case, fără pîine /Indurarăm trai de cîine. / Fără petic de pămînt / Hodină nici în mormînt, / Numai trudă şi nevoi / Copiii bolnavi şi goi“. Şi tot Argeşul este rugat să transmită bucuria vieţii noi : „Spune cum în patru-ş-patru / S-au rupt lanţurile-n patru / Şi ne-a scăpat de robie / Partidul pentru vecie / Spune Argeş, spune tu / Cum a fost şi cum e-acu“. In acest context cîntecul nou reliefează meritele Partidului Comunist în organizarea şi conducerea luptei revoluţionare : „Frunzuliţă foi ca fagul / Cînd răbdarea trece pragul, / Ridică partidul steagul / Steagul luptei nenfricate / Pentru pîine şi dreptate“. Cu o intensitate deosebită în cîntecele noi, ziua de 23 August, ziua care marchează începutul unei noi vieţi pe pămîntul României : „Frunzuliţă bob de mei / De la August două--trei / Drumul vieţii mi-e-nflorit / Şi traiul înveselit / Mi-a adus lumină-n casă / Şi pîine albă pe masă / Şi-mi sînt pruncii sănătoşi / Ca zorile de frumoşi / Şi azi ţara-i ca o floare“. Conducătorului înţelept al vieţii noastre, Partidului Comunist Român, îi sunt închinate numeroase versuri care transmit încrederea şi preţuirea sinceră de care se bucură : „De-aş şti să cint ca frunza / Tare bine mi-ar părea, / Partidului i-aş cinta ; / I-aş cînta de dor şi drag / Şi i-aş spune că mi-i drag ; / I-aş cînta de dor din frunză“. In uzină sau pe ogoarele Dobrogei, în satele Olteniei sau ale Moldovei, în Ţara Moţilor sau în minele din Valea Jiului, pretutindeni azi Partidul Comunist este identificat cu ţara, cu poporul : „Ia priveşte, frăţioare / Ni-i uzina ca o floare, / Ca o floare, ca o fragă / Nouă să ne fie MARINESCU universitar dragă. / Mulţumim Partid părinte / Că nu ştiu alte cuvinte ; / Scrisu-le-am cu sufletu’ / Şi le port cu cîntecu'. Din fosta „Vale a plîngerii“ ajunge pînă la noi cîntecul de bucurie al minerului stăpin pe munca lui: „Foaie verde ca aluna / Azi minerul ştia una / Că-i stăpîn pe munca lui / Nu e slugă nu ştiu cui“. ...„Ţara noastră aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă“. Cine nu-şi aminteşte de aceste răscolitoare versuri pe care ani şi ani le-a purtat moţul în suflet ? In locul lor astăzi în această ţară culegem cîntecul zorilor noi : „Mîndră-i Ţara Moţilor / Cu brazii Carpaţilor ! / Hai măi Horia, tată bun / Scoală din mormînt acum / Să-i vezi pe ai tăi feciori / Cu chipul scăldat în zori / Pentru cine sînt şi vin“. „Maramureş, ţară nouă : „Dobroge, pămînt cu flori / Porţi la sinul tău comori“ sînt numai două din zonele României care au cunoscut în douăzeci şi cinci de ani o dezvoltare fără precedent, dezvoltare care se oglindeşte în versuri de o mare frumuseţe : „Ciocîrlie cu zbor lin / Ce tenalţi spre cer senin / Cîntă-ţi dragă cîntecul / Că-mi bucură sufletul / Ieri cînd la boieri trudeam / Tu cîntai şi noi trudeam ! Azi cînd vremurile-s noi / Cînţi şi tu, cintăm şi noi“. Iubitor în întreaga sa existenţă de linişte, de pace, poporul nostru prin solii săi înnoieşte această dorinţă şi aruncă un blestem celor care ar dori să-i tulbure munca paşnică: „Cintă, cucuie şi-ncoace / Cîntecul mi-i drag şi-mi place /De cînd rostuiesc în pace / Cine-o mai dori război / Fie-i viaţa vînt şi ploi. / N-aibă in lume cine-i plinge / De-o vrea apă — să bea singe / De-o vrea pîine — muşte piatră / De-o vrea foc — să-i plouă -n vatră". Ţara şi-a iubit de cînd se ştie autorul popular şi de fiecare dată o vrea mai frumoasă, mai bogată şi această dorinţă exprimată deschis în multe cîntece noi : „Bucheţel de albăstrele / Mîndru-i chipul ţării mele/ Mîndru cu fiece zi / Mîndru, mult mai mîndru-a fi / Spic de soare, spic de lună / îi voi împleti cunună ! Să ne fie luminată / Şi frumoasă şi bogată“. Culese de specialişti sau iubiţi folclorului ceste „flori alese ale literaturii noastre populare“ le-am întîlnit folosite cu mult succes de formaţiile artistice de amatori în programele ce le prezintă în faţa spectatorilor. Lor le revine în continuare o mare responsabilitate și anume aceea de a valorifica autenticitatea bogatelor zone folclorice pe care le are țara noastră. FOIŞORUL VESELIEI In strădania de a oferi în cinstea celei de a 25-a aniversări a eliberării patriei o manifestare mai deosebită şi atrăgătoare, Consiliul sindicatelor din sectorul 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu U.T.C. şi organele culturale de stat, se preocupă de punerea la punct a unei iniţiative care e denumită „Foişorul veseliei“. Acţiunea se va desfăşura în această lună pe cîteva estrade din pădurea Băneasa şi e alcătuită din fragmentele cele mai izbutite şi bineînţeles adecvate din programele brigăzilor artistice, concursuri pe diferite teme (printre acestea se înscriu în prim loc jocuri româneşti din diferite ţinuturi). Programul este asigurat prin participarea unor ansambluri profesioniste precum şi a multor formaţiuni de artişti amatori. Vineri 1 august 1969 Cu mistria peste cariile anilor... Dacă laşi în urmă artera in pantă, cu asfaltul bine întins, ordonat de piftii gazonate, denumită Bulevardul 1848 şi te îndrepţi, tăind Piaţa Unirii, spre strada Căldărari, cu nume încropit din miresmele zglobii ale vechilor Bucureşti, te vei mira, poate că în îndrăcită vînzoleală de oameni, dintre care destui foarfecă aerul cu ţipete negustoreşti, se întinde pe dreapta un zid alb, silenţios şi părînd străin acolo, prin solemnitatea lui modestă, cu şiruri lungi de ferestre înguste şi prin care, uitîndu-te, vezi cerul pe partea cealaltă şi nicidecum obişnuitul perete sau tavan. Peretele alb, cu un vast gol în spate, nu este altceva decît una din aripile, paradoxal, ale celei mai în drept aşezări în această buimăceală pipărată a pieţei. Da, lăsînd roşiile, ceapa, ulcelele, verdeţurile de tot felul şi vinzătorii să -i ţine mai departe tarabele ca să aiurească trecătorii şi să-i atragă, să ne îndreptăm spre îngusta uliţă a Căldărarilor, flancată de acelaşi zid orgolios, de astă dată aripa perpendiculară pe aceea care „oprea“ piaţa. Se reface, în aceste locuri de negoţ sîrguincios, una din acele aşezări de tihnă şi înţelepciune gastronomică pe care nu numai bucureştenii l-au ştiut, din timpurile vechi, drept Hanul lui Manuc. Uitat de edili şi trecători, locul acesta, presat de clădiri fără haz, a avut vreme să se surpe fin şi să se mucezească părînd pierdut pentru totdeauna şi parcă aşteptînd, cu o nerăbdare îndreptăţită, dinţii macaralelor şi ascuţişul perforatoarelor care să-l şteargă de pe faţa pămîntului pentru a lăsa împrejurimilor spaţiul vegetal sau altitudinea blocurilor de locuit. Iată însă că funcţionari inteligenţi şi arhitecţi fără morbul neapărat al copioaselor faţade anonime, au început, ca în locul cine ştie cărei noi oarecari realizări, să acopere cariile cu mistria, să lipească arcadele, să coasă lungul ceardac pătrat şi să limpezească bolţile cramei de dedesubt, preparind, pentru bucureşteni şi alţii, savoarea viitorului popas la „Hanul lui Manuc“, întărit din propria lui cenuşă. Fără zgomot şi ustensile epocale, o mină de lucrători cu respect pentru tradiţie însăilînd pietrele şi lemnul, muncesc cu un sîrg pe care îl consideră firesc la naşterea acelei zile cînd oamenii de pe stradă vor năpădi în curtea şi acareturile binecunoscutului han, fărămiţind veseli marea tăcere de acum, împrejmuită din ce în ce mai minuţios de cele patru aripi cu vechiul şi singurul lor cat. In acest local reînnoit, care va cuprinde un hotel, un restaurant, un bar, o cramă şi cite şi mai cite spaţii pe care azi le numim adiacente, dar care în toate timpurile şi-au avut, cu miez, dichisul lor, se vor aduna vizitatorii, odihnindu-se liind şi mîncînd, sub bolţi, printre stîlpi şi obiecte, prelungind cu sfinţenie înţelepciunea meşterilor vechi. Iată-ne aşadar pe noi, pietonii curioşi, uimiţi de o bucurie pe care nu o ascundem, cum Capitala îşi primeşte plocoanele aşteptate şi cuvenite, venind aparent din două direcţii, dar mai la esenţă dintr-aceeaşi, a timpului nou şi a părintelui său, salba secolelor din urmă. Din îndulcirea betoanelor funcţionale cu arcadele şi grosimile molcome ale vechilor aşezării, bucureşteanul de mîine, bătînd străzile, se va minuna dar îşi va recunoaşte, în tot locul, intinderea copilăriei sale de ieri, de alaltăieri... RADU BUDEANU Veşmînt muzical ideilor poetice Acum, după ce festivalul de muzică uşoară se află în urma noastră, acum cînd luminile şi fizionomiile sale s-au contopit, îmi dau seama că nu despre interpreţi se cere să vorbesc (s-a tot vorbit!) ci despre muzica pe care ei au cîntat-o. Pentru că muzica îl face pe interpret. Şi concurenţii care au ştiut acest lucru, care au înţeles să-şi alcătuiască repertoriul în virtutea dorinţelor şi sensibilităţii marelui public, au cîştigat. Publicul aşteaptă ceva nou, vrea ca muzica să ajungă la el pe alte căi, pe calea cîntecului — ideie, cîntecului — emoţie, încărcătură preţioasă pe care oamenii o doresc, o preiau şi se întovărăşesc cu ea. Nu mai trăim epoca divertismentului vidat de conţinut, cînd un refren anost, monosilabic şi ridicul umplea spaţiul unui text menit să se delecteze. Se vorbeşte tot mai mult, în ultima vreme, despre valoarea textului susţinut de ideile generoase ale celor mai grave probleme ale umanităţii acestui sfîrşit de ev, şi despre relaţia lui cu partitura muzicală. Aserţiunea reprezintă o realitate a întregii arte contemporane ; cu alte mijloace crează astăzi omul, cu alte posibilităţi receptează fenomenul artistic. O scurtă privire asupra repertoriului premiaţilor (mă refer deocamdată la interpreţi) şi ne vom da seama că şi publicul nostru judecă, asemenea publicului din întreaga lume, după noi criterii, arta sonoră. Este oare întîmplător că şapte dintre cei zece interpreţi premiaţi cu menţiuni şi premii, au avut un repertoriu liric, cu o tematică şi un pregnant conţinut de idei ? Nu se poate să fie întîmplător. Ar mai fi ajuns pînă la noi sensibilitatea deosebită a tinărului Dorin Anastasiu, prin intermediul unei compoziţii care nu ar fi avut nimic de spus ? Ar mai fi întrunit sufragiile generale în cele cinci ieşiri la scenă deschisă ? Ar mai fi fost încununat succesul cu acordarea premiului I şi consacrarea entuziastă a debutantului ? Ştim cu toţii răspunsul la aceste întrebări. Sau succesul deosebit al lui Sergiu Cioiu obţinut tocmai graţie dificultăţilor ridicate de cele două interesante compoziţii — „Masa tăcerii“ (Alexandru Mandy) şi „După mine, potopul“ (Laurenţiu Profeta) şi pe care le-a întîmpinat, în primul rînd, cu inteligenţa sa. Iar ca o confirmare revelatoare a totalei adeziuni a publicului la cîntecul cu mesaj, a venit în final scandarea numelui lucrării compozitorului Alexandru Mandy — „Merci, Becaud“, cerută cu fervoare. (Cum de altfel patru piese ale acestui interesant compozitor au incitat pe spectatori şi au contribuit la succesul interpreţilor) . Premiile concursului de creaţie au confirmat de asemenea, că ne aflăm în epoca melodicităţii. Compoziţia „Nu se poate“ (H. Mălineanu) o adevărată romanţă care ne-a emoţionat atît de puternic mai ales prin interpretarea maiestoasă a Ioanei Radu, şi celălalt premiu I — „Dintotdeauna“ (Temistocle Popa) semnifică faptul, şi exprimă nemijlocit gustul şi preferinţele publicului. O atmosferă romantică alcătuită din termenii gingăşiei şi acurateţei inefabile a convulsiunilor sufleteşti ale adolescenţei, au creat compoziţiile tinărului compozitor Florin Bogardo şi ale imbatabilului George Grigoriu (oricine a putut remarca numărul mare de lucrări ale autorului prezente in repertoriul interpreţilor) — „Ora cîntecului“ şi „E vîrsta întrebărilor“, care şi-au găsit interpretul ideal în Mihaela Mihai, o autentică sensibilitate şi inteligenţă artistică. Apariţia repetată şi atît de expresivă a Doinei Babea, care ne-a lăsat impresia unui recital, dovedeşte ponderea melodiei de mare respiraţie în palmaresul general al concursului, ponderea cîntecului poematic cu evidentă forţă evocatoare. („Cu ochii închişi“, Sergiu Maragamba, „N-am ştiut“ — Mişu Iancu, „Vechiul pian“ — Vasile Vasilache-jr.). Gen care a şi confirmat de fapt culoarea melodică a festivalului. Chiar dacă încercările de abordare a unor zone — idei şi sentimente — încă nepătrunse pînă acum de tematica cîntecului de muzică uşoară, pe care le-am remarcat în acest concurs de creaţie (compoziţiile semnate de Alexandru Mandy, Laurenţiu Profeta, Florin Bogardo) au fost pentru început doar izolate, tendinţa există şi se face simţită tot mai mult în creaţia compozitorilor noştri. Am depăşit timpul facilităţii şi artificiului componistic. Fiecare partitură ne dă de gîndit, pune probleme, fiecare text îşi leagă ideile poetice de ideile muzicale. Ediţia 1969 a concursului naţional de creaţie ne bucură cu ridicarea muzicii noastre pe o treaptă superioară. In sfirşit, tobele şi alămurile au lăsat locul ideilor generoase şi căutărilor nestăvilite in sufletul nostru avid de linişte şi nelinişte, de poezie şi dramatism, de decantare şi fervoare. Merci, Becaud, merci. ALINA POPOVICI