Munca, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7505-7529)

1972-01-14 / nr. 7515

Pagina a 4-a SFATUL MEDICULUI O conduită de sănătate şi de viaţă lungă In contrast cu vechea o­­bişnuinţă, de a căuta me­dicul şi sfatul lui la nevoie, la apariţia semnelor de boală, medicina modernă se prezintă în faţa oameni­lor mai mult ca o medicină a sănătăţii. Preocupările noastre actuale se îndreap­tă — pe lingă, bineînţeles, perfecţionarea în conti­nuare a îngrijirii şi vinde­cării celor suferinzi — spre desfăşurarea a cît mai mul­te acţiuni preventive pen­tru supravegherea şi întă­rirea sănătăţii celor care nu sînt — ori nu se simt — bolnavi. Ne străduim să facem totul, pentru ca, aşa cum spunea un mare spe­cialist în sănătate publică, „Bătrîneţea să sosească cît mai încet, mai gradat şi cu efect cît mai redus în ce priveşte apariţia şi accen­tuarea incapacităţii de muncă, de viaţă activă“. Am putea spune că me­dicina modernă tinde să devină o operă de previ­ziune , cunoscînd baza ere­ditară (genetică) a fiecăru­ia, comportamentul său de viaţă (muncă, odihnă, ali­mentaţie) şi mediul in ca­re trăieşte, se pot face pro­nosticuri şi evaluări asupra viitorului sănătăţii, asu­pra pericolelor ce-l amenin­ţă, precum şi asupra măsu­rilor pe care trebuie să le ia în scop preventiv. A­­ceasta este raţiunea acelor programe de supraveghere a sănătăţii prin examene clinice şi analize de labo­rator, efectuate unor grupe largi de populaţie, progra­me introduse în ultimii ani în ţara noastră şi în alte ţări. Prin aceste examinări medicale periodice, pe sca­ră de masă, se descoperă boli ascunse, se depistează persoanele cu risc de îmbol­năvire. Mi se pare edifica­tor rezultatul unei astfel de cercetări medicale, clinice şi de laborator, întreprinse pe o populaţie aparent să­nătoasă, într-una din ţările europene : 50 la sută din­tre persoanele adulte cer­cetate aveau cel puţin o boală ; 25 la sută aveau re­zultate anormale la probe­le de laborator ; 25 la sută prezentau imagini radiolo­­gice pulmonare anormale; 8 la sută sufereau de hiper­tensiune arterială ; 2,5 la sută de diabet, iar­­ la 500 dintre femeile de peste 50 de ani prezenta un cancer la sin. Măsuri de protejare a sănătăţii populaţiei se iau şi se vor lua în continuare, în ţara noastră, tot mai nu­meroase, mai larg cuprinză­toare şi mai eficiente. Tre­buie s-o spunem, însă, des­chis că în apărarea vieţii şi sănătăţii oamenilor e in­teresat nu numai statul ca organ colectiv, ci şi fieca­re cetăţean în parte. Mai mult decit atît, numeroase mijloace de apărare stau la îndemîna fiecăruia dintre noi. S-a spus, foarte justificat de altfel, că „fără sănătate nu există fericire". Dacă admitem aceasta ca un a­­devăr care nu mai are ne­voie de demonstraţie, este firesc să ne întrebăm : cit loc ocupă în cultura noas­tră cunoştinţele despre pă­strarea şi promovarea să­nătăţii ? Prin ceea ce fa­cem zilnic, respectăm ori nu o conduită a sănătăţii ? Este, oare, omul în a­­ceastă privinţă un adevărat „homo sapiens“ prin com­portamentul său ? Desigur, prin multe din cele pe ca­re le face omul se dovedeş­te a fi o creatură raţională, el este şi un „homo faber“, dar faţă de sănătatea sa nu se comportă întotdeauna ca un înţelept ! Un complex sistem de sanitaţie, vaccinuri şi, în ultimă instanţă, felurite medicamente ne apără de multe boli. O serie de ma­ladii, care făceau ravagii în urmă cu numai 50—60 de ani, au fost eradicate la noi şi în numeroase alte ţări. Astăzi, au trecut pe primul plan şi — pe alocuri — au luat chiar amploare „bolile de comportament“ ori de „mod de viaţă“. Sunt acele afecţiuni care se da­­toresc unor abateri şi gre­şeli zilnice în conduita noastră, care se acumulea­ză ani la rînd. Există o igienă alimentară, nu nu­mai din punctul de vedere al purităţii alimentelor, al curăţeniei, dar şi al conţi­nutului hranei, al cantită­ţii pe care trebuie să ne-o permitem la fiecare vîrstă. Există o igienă care pri­veşte echilibrul între o­­dihnă şi somn pe de o par­te şi mişcarea, activitatea, sportul pe de altă parte. Există o igienă a muncii manuale, cît şi a celei inte­lectuale. Există o igienă a mediului în care trăim şi pe care trebuie să-l apă­răm de zgomotul obositor, de impurificarea chimică şi fizică creată de enormul progres tehnic şi industrial. Din comportamentul nei­gienic şi neraţional al u­­nor persoane de-a lungul mai multor ani, adesea în­cepînd chiar din tinereţe, pot rezulta acele boli cro­­­­nice, atît de temute astăzi,­­ cu caracter metabolic şi degenerativ, cum ar fi bo­lile de inimă şi de vase (hipertensiunea arterială, ateroscleroza şi infarctul miocardic) , de nutriţie (diabetul şi obezitatea) ; digestive, datorate în mare măsură greşelilor alimen­tare (ulcerul gastric şi du­odenal, gastrita, colitele, bolile de ficat) etc... In ge­neral, aceste boli, deşi se manifestă în a doua jumă­tate a vieţii, se instalează încet şi ascuns, de la vîrs­­ta de 20—30 de ani. Gravi­tatea lor rezidă nu numai în frecvenţa mare, dar şi în faptul că afectează per­soane în plină maturitate şi activitate creatoare. De­sigur, prevenirea şi com­baterea lor nu sunt deloc u­­şoare, deoarece cauzali­tatea este complexă, dar mai ales pentru că ţin de modul de viaţă, de compor­tare şi de alimentaţia omu­lui. Abuzul de hrană sau hrană nepotrivită în com­ponenţă, ca să dau un sin­gur exemplu, duce la în­­grăşare, la diabet şi atero­­scleroză. Este timpul să reflectăm — fiecare in parte — la toate aceste lucruri, să cu­noaştem şi să combatem — şi individual, nu numai pe linie de stat — acei factori care afectează în mod tă­cut, prelung şi perfid, să­nătatea noastră. Cît acor­daţi din timpul dv. ocrotirii sănătăţii ? Ce citiţi şi ce faceţi pentru sănătatea dv. ? Aveţi în casă o carte despre apărarea sănătăţii ? Citiţi rubrica de educaţie sanitară dintr-un ziar sau dintr-o revistă ? Ziarul „Munca“ vă va oferi, săp­­tămînal, un asemenea „Sfat medical“. Prof. dr. docent MARIN VOICULESCU vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale ÎMBUNĂTĂŢIREA calităţii echipamentului (Urmare din pag. a l-a­ sticlă, ceramică fină — au inclus şi vor prevedea şi pe viitor în planurile lor de cercetare teme referitoare la aspectele enunţate“. Am fi acordat tot creditul iniţiativelor Ministerului In­dustriei Uşoare, care pină în prezent a realizat deja în fază experimentală 60 cos­tume antifoc, 100 costume tra­tate ignifug, modele de cali­tate şi cu perfecte virtuţi de protecţie, dacă ulterior un reprezentant al comerţului, şeful Depozitului I.C.R.T.I. din Calea Rahovei, nu ne-ar fi făcut cunoscut un amă­nunt . In 1964 Ministerul In­dustriei Uşoare a organizat o foarte frumoasă expoziţie de echipament de protecţie şi de lucru. Se prezentau, in premieră, costume, echipa­mente din piele şi cauciuc, unicate, pe care dat fiind realele lor calităţi, producă­torul se angaja să le trans­forme in produse de serie. Dar pînă să devină produse de serie au rămas... recuzită de magazie, căci şi astăzi (după 7 ani deci) zac in depozitele respectivului I.C.R.T.I. încurcînd lucru­rile. Gloria expozanţilor (la momentul respectiv deplină) a fost probabil singura jus­tificare a acestei acţiuni stinsă în faşă. Tot ca reprezentant al producătorilor am consultat opinia ing. M. Duvalma, şe­ful serviciului de protecţie a muncii din Ministerul In­dustriei Chimice, care a fost in măsură să ne facă cu­noscut . „S-au găsit două so­luţii pentru îmbunătăţirea sistemului de ■ prindere al căştii din polietilenă, s-au produs 100 căşti polietilenă cu orificii de ventilaţie, mo­dele puse la dispoziţia I.R.E.R.-ului pentru experi­mentare“. în ce priveşte noile sortimente , U.M.P.­Buzău a executat 44 căşti din poli­­esteri aromaţi cu fibre de sticlă (ce-şi aşteaptă de peste o lună beneficiarul pentru experimentare n.ns.). Tot aici s-au produs 48 căşti din tex­­tolit cu o grosime redusă. Corelind aceste rezultate cu datele stabilite în planul de măsuri elaborat de minis­ter observăm că nu se înre­gistrează discordanţe, ceea ce ne încredinţează că la Ministerul Industriei Chimi­ce demarajul acţiunii de îmbunătăţire a calităţii echi­pamentului s-a produs la timp. Nevoia de echipament de calitate, resimţită din plin de lucrătorii din întreaga noastră economie, este acută şi tocmai de aceea aşteptăm laolaltă cu beneficiarii ca promisiunile producătorilor să fie cît mai urgent onora­te. Ni se pare însă foarte instructiv să consemnăm şi părerea comerţului, respectiv a reţelei ce desface echipa­mentul. Comerţul învinuieşte deopotrivă pe pro­ducător şi beneficiar de producător pentru că : „In ceea ce priveşte echipa­mentul de protecţie şi de lu­cru nu face vreo verificare relativ la concordanţa pro­dusului cu STAS-ul. Contro­lul făcut de comerţ nefiind de specialitate se rezumă la verificarea calităţii execuţiei ceea ce este cu totul altce­va“, iar pe beneficiar , „pen­tru că nu stabileşte în mod ştiinţific necesarul de echipa­ment“ (Ovidiu Drăgoi, direc­tor adjunct in Ministerul Co­merţului Interior). Există în momentul de faţă peste 100 de divergen­ţe privind contractările cu întreprinderile producătoare de echipament. La rîndul lor beneficiarii fac şi ei greu­tăţi reţelei de desfacere : în­treprinderea ,,Electromagne­tica“ blochează depozitul I.C.R.T.I.-ului cu un stoc co­mandat de halate colorate pe care nu vine să le ridice, iar cei de la filatura „Da­cia“ işi ridică produsele cu porţia ; în plus, la recepţie nu se prezintă o persoană competentă, ci... şoferul, înarmat cu o împuternicire. De unde se vede cită „gri­jă“ poartă conducătorii res­pectivelor întreprinderi, cită „importanţă“ acordă echipa­mentului de protecţie al muncitorilor ! In fine, din cauza negli­jenţei beneficiarului in al­cătuirea necesarului de echi­pament, situaţia mărfurilor deficitare contractate pe 1972, conform statisticilor I.C.R.T.I.-ului, era nesatisfă­­cătoare la data cind am în­treprins ancheta noastră. La sortimente importante , bo­canci miner cu talpă bovine, contractările reprezentau 65 la sută din necesar, la cisme albe 60 la sută, la cisme elec­­troizolante de înaltă tensiune 60 la sută, etc. Să renunţăm insă a-i cău­ta pe vinovaţi şi să vedem ce soluţii constructive s-au conturat în timpul anchetei. Durabilitatea echipa­mentului depinde şi de modul de între­ţinere Cunoscind în amănunt si­tuaţia existentă in domeniul producţiei şi exploatării e­­chipamentului de protecţie şi de lucru, tovarăşul Mircea Epureanui, activist al Consi­liului Central al U.G.S.R., propune să se renunţe la jo­cul ..de-a cine este vinova­tul ?“ şi sugerează cîteva Spitalul de copii din Oradea se înscrie în multiplele realizări ale statului şi partidului nostru în domeniul o­­crotirii sănătăţii oame­nilor muncii propuneri : „Dat fiind defi­cienţele de calitate în pro­ducţia echipamentului să se instituie un control prin son­daj la STAS­, control efec­tuat pe plan local de inspec­toratele de protecţia muncii şi în cazul nerespectării STAS-ului să se aplice sanc­ţiuni. Durabilitatea echipa­mentului depinde însă nu numai de calitate, ci şi de modul de întreţinere. Or, este un lucru ştiut, în majo­ritatea întreprinderilor în­treţinerea echipamentului este complet neglijată. Ca să dăm numai un exemplu : la Combinatul siderurgic Galaţi au fost achiziţionate, pentru întreţinerea echipa­mentului, utilaje din străină­tate, dar de la 1 aprilie 1971 stau neutilizate, aruncate în curte, şi in loc să spele cos­tumele de protecţie sint... ele spălate de ploaie, zăpadă, bă­tute de vînt. Comitetele sin­dicatelor din întreprinderi au datoria de a interveni pe lingă conducerile administra­tive pentru respectarea nor­melor legale privind întreţi­nerea echipamentului“, îmbunătăţirea echipamen­tului de protecţie şi de lucru, atît de aşteptată de muncitor trebuie să-şi găsească de ur­genţă rezolvarea. Colateral, dar nu de esenţă, e drept, s-au făcut cîteva propuneri pe care le redăm mai jos : • Intrucît degradarea echipamentului se datoreşte folosirii lui neraţionale s-a propus ca o dată cu in­structajul de protecţie a muncii, lucrătorul să fie in­struit şi asupra modului de utilizare a echipamentului. Se pot face in acest sens şi filme de popularizare. • Pentru stabilirea judicioasă a necesarului ar tre­bui să se alcătuiască pentru fiecare muncitor o fişă personală de echipament de protecţie care să conţină datele antropometrice, şi care să-l însoţească atunci cind se va muta din întreprindere. • Beneficiarul să fie mai receptiv atunci cind este solicitat să experimenteze o serie de sortimente şi să comunice cu rigurozitate producătorului condiţiile de mediu de la respectivele locuri de muncă. • Pe plan local întreprinderile producătoare de echi­pament să colaboreze mai strins cu inspectoratele pen­tru protecţie a muncii. Aşadar, idei, soluţii există, şi ele vor deveni cu atit mai repede realităţi, cu cit partenerii vor renunţa la a-şi pasa de la unul la altul responsabilităţile şi vor considera problema echipamentului ca o chestiune co­mună. MUNKA Elevi din clasa a Xll-a a liceului „Ion Neculce“ din Capitală, în timpul orei de practică la labo­ratorul de matematică — staţia de calcul BIROUL JURIDIC vă răspunde: GHEORGHE C. MA­TEI — comuna Mărgi­neşti, Valea Arinului. Da, serviciul salariză­rii de la întreprinde­rea de foraj are drep­tate. Articolul „In le­gătură cu alocaţia de stat pentru copii“, apă­rut în ziarul nostru sub semnătura tovară­şului ministru adjunct Anton Andronic­i nu susţine pretenţia dv. Tabelul la care vă re­feriţi exemplifica cum trebuie înţelese preve­derile articolului 4 din decretul nr. 285/1960 (republicat) şi care pre­cizează : „Pentru stabi­lirea drepturilor de a­­locaţie se iau în consi­derare toţi copiii be­neficiarului — exclusiv cei ce se încadrează în prevederile art. 7 din prezentul decret — în vîrstă de pînă la 13 ani împliniţi, însă alo­caţia se plăteşte numai pentru copiii în vîrstă de pînă la 16 ani îm­pliniţi ; pentru copiii care au contractat o invaliditate de gradul I sau II înainte de îm­plinirea acestei vîrste, alocaţia se plăteşte pe toată durata invalidită­ţii, dar numai pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani“. ŞTEFAN CALIŢA — Caracal. Vechimea ne­întreruptă în aceeaşi unitate se păstrează în condiţiile prevăzute de lege. Dumneavoastră spuneţi că trecerea de la Industria locală la I.C.I.L. — nu aţi fă­cut-o ca urmare a transferului şi nici a demisiei, ci aţi plecat pur şi simplu dintr-un loc în altul. Păi atunci, tot demisie se cheamă, în acest caz, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate curge de la da­ta cînd v-aţi reînca­drat la I.C.I.L. CONSTANTIN CA­­CIULEANU — Piatra Neamţ. Pentru a pu­tea cere înscrierea la pensia integrală pentru limită de vîrstă, anga­jaţii trebuie să îndepli­nească condiţia de vîr­stă (bărbaţii, 60 de ani) şi condiţia de ve­chime în muncă (25 de ani, bărbaţii). Dv. îndepliniţi doar aceas­tă din urmă condiţie. Vîrstă de pensionare nu se reduce decît a­­celor angajaţi care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa I sau a Il-a de muncă. Dacă sînteţi suferind vă puteţi pen­siona de invaliditate, aşa cum v-au propus medicii. REMUS MOISIN — Aninoasa — jud. Hune­doara. Perioada cît aţi e­­fectuat stagiul militar în cadrul detaşamentului de muncă se consideră vechime în muncă la pensie, dar nu se înca­drează în grupa I-a, ci în grupa a Il-a de mun­că. Vineri 14 ianuarie 7972 CONTRACTUL COLECTIV defineşte şi afirmă clar * 1) obligaţiile şi drepturile oamenilor muncii (Urmare din pag. a 1-a)­le generale ale oamenilor muncii a contractului colectiv prin forme adecvate de mun­că politică, printr-o labori­oasă contribuţie proprie, la cele mai bune căi de punere în valoare a ideilor şi pro­punerilor valoroase ce se fac in acest scop de către cei ce activează direct in producţie. Experienţa anilor din urmă a confirmat că procedeul uti­lizat de numeroase comitete ale sindicatelor de a afişa la loc vizibil in toate secţiile şi atelierele cu mult timp îna­inte de data ţinerii adunării generale a oamenilor muncii, proiectul contractului colec­tiv, de a organiza colectarea propunerilor, dă rezultate dintre cele mai bune in alcă­tuirea lui şi în angajarea conştientă a fiecărui om al muncii de a milita permanent pentru înfăptuirea propuneri­lor. Am insistat asupra aces­tui prim aspect intrucît — deşi ne mai despart puţine zile pină la declanşarea adu­nărilor generale ale oameni­lor muncii — se mai consta­tă, din păcate, că nu în toate unităţile socialiste de stat sunt antrenaţi toţi salariaţii la elaborarea proiectului con­tractului colectiv. In unele unităţi aparţinînd Ministeru­lui Industriei Materialelor de Construcţii, Ministerului In­dustriei Chimice şi Minis­terului Industriei Construcţii­lor de Maşini se mai merge pe linia greşită de a se face nişte „proiecte-tip“ cu mă­suri excesiv de generale, care nu reflectă concret condiţiile din întreprinderea sau uzina respectivă, sau de a copia pur şi simplu contractul colec­tiv din anul precedent deşi, în mod firesc, condiţiile de producţie nu mai sunt identi­ce, iar o parte dintre pro­blemele înscrise in contrac­­tul vechi au fost reglemen­tate prin legi si alte acte normative și in nici un caz nu pot fi repetate în noul contract colectiv. Comite­tele sindicatelor, care prin iscălitura lor în contrac­tul colectiv, reprezintă in­teresele oamenilor muncii din unitatea respectivă, sunt aşadar primele care trebuie să acţioneze cu fermitate îm­potriva şablonismului şi for­malismului care nu fac alt­ceva decît să micşoreze răs­punderea organului de con­ducere colectivă şi a munci­torilor în îndeplinirea preve­derilor contractului colectiv. In paralel cu acţiunile ce se întreprind pentru elabora­rea judicioasă a proiectului noului contract colectiv, co­mitetele oamenilor muncii şi comitetele sindicatelor din unităţile socialiste de stat trebuie să manifeste o atentă grijă la alcătuirea dărilor de seamă în aşa fel încît acestea să oglindească fidel şi con­cludent modul cum s-a res­pectat contractul colectiv în anul 1971. Se impune acest lucru, pentru că analiza con­tractului colectiv în darea de seamă omogenizează toate as­pectele legate de desfăşura­rea proceselor de producţie pentru îndeplinirea şi depăşi­rea planului economic, de îm­bunătăţire a condiţiilor de muncă şi de trai ale munci­torilor pe de o parte, iar pe de altă parte favorizează o bună confruntare de opinii şi o fructificare superioară a ex­perienţei factorilor de răspun­dere a specialiştilor din di­ferite compartimente, a tutu­ror oamenilor muncii din uni­tăţile socialiste de stat res­pective. Analiza riguroasă a fiecărei prevederi din planul de măsuri ce a însoţit con­tractul colectiv va genera discuţii în adunarea ge­nerală a oamenilor mun­cii la un înalt spirit de exigenţă faţă de dărui­rea şi responsabilitatea cu care s-a muncit în anul tre­cut. In acelaşi timp va crea un climat optim în vederea îmbunătăţirii noului contract colectiv care urmează a fi a­­probat de adunarea generală a oamenilor muncii. Firesc şi necesar este ca amplul dia­log din adunările generale pe tema respectării de către ambele părţi a contractului colectiv să fie recepţionat şi rezolvat cu responsabilitate atît de organele de conducere colectivă cit şi de comitetele sindicatelor, intrucît numai aşa acest forum al oamenilor muncii devine în fapt o ade­vărată tribună de manifesta­re a răspunderii şi democra­ţiei muncitoreşti. ♦ ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Vernisajul unei expoziţii de fotografii artistice din Republica Populară Albania Sub auspiciile Consiliului Culturii şi Educaţiei Socia­liste, joi la amiază a avut loc la Galeria de artă foto­grafică din Capitală vernisa­jul unei expoziţii de fotogra­fii artistice din Republica Populară Albania, reflectînd realizările poporului albanez in domeniile agriculturii şi e­­lectrificării ţării. La festivitate au participat Ion Jinga, vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educa­ţiei Socialiste, Silviu Comă­­nescu, secretar general al Asociaţiei artiştilor fotografi din România, reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Institutului ro­mân pentru relaţiile culturale cu străinătatea, oameni de cultură şi artă. Au fost prezenţi, de ase­menea, Nikolla Profi, amba­sadorul R. P. Albania la Bucureşti, alţi membri ai ambasadei, şefi ai unor mi­siuni diplomatice acreditaţi la Bucureşti, alţi membri ai corpului diplomatic. MINISTERUL EDUCAŢIEI Şl ÎNVĂŢĂMÎNTULUI UNIVERSITATEA DIN BRAŞOV A­NUNŢĂ scoaterea la concurs a următoarelor posturi­­ FACULTATEA DE MECANICA — profesor la catedra de automobile, tractoare şi mecanică agricolă, poziţia 3 — disciplinele Fabricarea şi repararea automobilelor şi trac­toarelor şi Tehnologia şi repararea utilajului agricol. — conferenţiar la catedra de automobile, tractoare şi mecanică agricolă, poziţia 9 — disciplinele disciplinele Tractoare agricole şi automobile şi Curs general de maşini. — conferenţiar la catedra de automobile, tractoare şi mecanică agricolă, poziţia 11 — disciplinele Exploatarea şi tehnica transporturilor, Exploa­tarea tehnică a autovehiculelor, Motoare de automobile şi tractoare. — conferenţiar la catedra de electrotehnică, pozi­ţia 6 — disciplinele Maşini electrice şi Bazele electrotehnicii. — conferenţiar la catedra de termotehnicâ şi me­canica fluidelor, poziţia 5 — disciplina Termo­­tehnică şi instalaţii termoenergetice. FACULTATEA DE TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI — profesor la catedra de tehnologia metalelor, poziţia 2 — disciplina Studiul metalelor. — profesor la catedra de tehnologia construcţiilor de maşini, poziţia 4 — disciplinele Proiectarea maşinilor-unelte şi Maşini-unelte şi prelucrări prin aşchiere. — conferenţiar la catedra de tehnologia construc­ţiilor de maşini, poziţia 6 — disciplinele Pro­iectarea ştanţelor şi matriţelor şi Proiectarea şi construcţia dispozitivelor. — şef de lucrări la catedra de maşini şi utilaj de prelucrare la cald, poziţia 7 — disciplinele Tra­tamente termice şi Utilaj de turnătorie. FACULTATEA DE SILVICULTURA Şl EXPLOATAREA PĂDURILOR — profesor la catedra de botanică şi zoologie fo­restieră, poziţia 3 — disciplina Protecţia pă­durilor. — şef de lucrări la catedra de transporturi fores­tiere, poziţia 5­­- disciplinele Geotehnică, Fu­­niculare şi căi ferate forestiere. — asistent la catedra de transporturi forestiere, poziţia 6 — disciplina Curs general de con­strucţii. FACULTATEA DE MATEMATICA — profesor la catedra de matematica, poziţia 1 — — disciplina Geometrie analitică şi diferenţială. — conferenţiar la catedra de matematică, poziţia 3 — disciplina Matematici superioare. — conferenţiar la catedra de educaţie fizică şi sport, poziţia 1 — disciplinele Curs de educaţie fizică şi Schi alpin — nivel republican, — asistent la catedra de matematică, poziţia 32 — disciplinele Analiză matematică şi matematici speciale şi Geometrie superioară. — asistent la catedra de educaţie fizică şi sport, poziţia 6 — disciplinele Curs de educaţie fizică fete şi Baschet băieţi. — asistent la catedra de educaţie fizică şi sport, poziţia 11 — disciplinele Curs de educaţie fizică fete şi Cultură fizică medicală. FACULTATEA DE FIZICA Şl CHIMIE — profesor la catedra de fizică, poziţia 1 — disci­plina Fizică. — conferenţiar la catedra de fizică, poziţia 3 — disciplina Fizică. Candidaţii la concurs vor depune la secretariatul rectoratului Universităţii din Braşov, b-dul Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 29, cererea de înscriere la care vor anexa, în dublu exemplar, actele prevăzute de Legea nr. 6 privind Statutul personalului didac­tic din Republica Socialistă România, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33 din 15 martie 1969, și de Instrucțiunile Ministerului învățămîn­­tului nr. 84539/1969. Termenul de depunere a actelor este de 15 zile (pentru posturile de asistent) şi de 30 zile (pentru posturile de şef de lucrări, conferenţiar şi profesor), de la data publicării acestui anunţ, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. Concursul se va ţine la sediul Universităţii din Braşov, în termenul prevăzut de legea sus-men­­ţionată.

Next

/
Thumbnails
Contents