Munca, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8072-8097)
1973-11-01 / nr. 8072
Pagina a 2-a _ • CARNET CULTURAL VIRGIL DUDA „DERUTA“ După imprim roman „Catedrala“, care a atras privirile critocili — şi s-o spunem şi opiniile ei favorabile — VirgilDuda prin următoarea sa carte „Anchetatorul apatic“, s-a impus ca un înzestrat analist. Ultimul volum, „Deruta“, ce-i poartă semnătura amplifică trăsăturile setisului său, evidenţiind, totodată, o mai deschisă disponibilitate pentru găsirea unui suport real punerii „înmişcare“ a tehnicii sale de creaţie, ce se vădeşte a fi subtilă şi elegantă. Cazul pe care ni-l propune Virgil Duda este al unui mărunt funcţionar, Petrişor Stalcp (bărbat în preajma virstei de cincij'eci de ani şi cu studiile universitare incomplete) cei „suferă“ consecinţele unui proces de derută psihică,, in contact cu o realitate ce cunoaşte un alt ritm decit, cel al vieţii funcţionarului, încercările sale de racordare la această realitate sunt multiple, însă structural simte depăşit de perspectiva şi sensul evenimentelor b) care este implicat. Prin acest personaj, Virgil Dudai încearcă atacarea unei extrem de delicate probleme. E vorba de felul în care anumiţi oameni trăiesc momentele de transformare ale societăţii, ale timpului în care ei există. Osificarea într-un anumit gen de comportament (în cazul lui Staicu — maniile lui birocratice şi habitudinile sale de burlac) determină o gravă lipsă de permeabilitate la nou, dar, concomitent, ca un proces logic, şi o fragilitate sufletească evidentă. Trăind o permanentă stare de alertă, de autoobservaţie, de cenzurare nemiloasă a propriei personalităţi, Staicu nu este chiar incapabil de acţiune insă, cu certitudine, incapabil de a intui finalitatea actelor întreprinse. El ajunge cu timpul să fie apreciat profesional, promovat, reia la fără frecvenţă studiile întrerupte, se dedică cu toată energia pregătirilor de amplasare a noului obiectiv industrial al oraşului, însă rămîne un frămîntat nejustificat : „Staicu ajunse acasă la asfinţit. Era seara premergătoare festivităţii pentru pregătirea căreia funcţionarul ostenise îndeajuns. Se putea spune, fără teama de a greşi, că pînă şi ultimul amănunt fusese pus la punct. Totuşi, o îngrijorare nelămurită îl încerca pe Staicu ; el adormi abia după miezul nopţii“. Insinuarea în psihologia acestui personaj cit şi a celorlalte (prezenţe convingătoare în roman) se face cu o subtilă ironie, marcindu-se atmosfera uşor persiflantă a întregii acţiuni. De altfel şi permanenta disonanţă între sensul unor acţiuni ale personajelor şi semnificaţia pe care o au actele lor vine din felul în care autorul mînuieşte ironia. Interesant este de observat că în ultima vreme sînt cîţiva prozatori tineri care aduc în scrisul lor o netăgăduită artă stilistică. Fapt evident şi aici, Virgil Duda mînuieşte limba cu multă eleganţă, nedispreţuind poezia expresiei sale artistice, sporind, pe această cale, virtuţile unui fin analist. Privit prin prisma celor spuse, „Deruta“ ni se pare o apariţie editorială demnă de toată atenţia. Mihai Cernat mmmm Interludii . Poate că intr-un alt anotimp pictura expusă acuim la „Simeza“ nu ne-ar fi îneîntat atîta. Pentru că, tulburătoare interludii de toamnă, ambele expoziţii, semnate de Elena Petraglu şi Dita Finţi, sint parcă menite a povesti, în două feluri diferite, adecvate ,amîndouă însă, toamna de-acum, acest sfîrşit de octombrie însorit şi tîrziu. Elena Petraglu , e soare poleit cu galbenul de Moldoviţa furat de olari şi pus pe ulcioare. Lumina îşi joacă un aer funigen şi totul e-mbătat de culoare. Este atita violet ■ şi atita albastru că de abia-ncap în acest anotimp pindit de albul ce-o să vină. Şi cum incă nu plouă cu I histerii bacoviene, e timpul tirgu- I rilor din margine de oraş şi timpul răspintiei de ţară cu tropot de flăcăi în hori duminicale. In joia I brînzei e un „Tîrg", şi alt „Tîrg" I în miercurea cenuşii. E-un „Tîrg de oale" undeva aiurea, alt „Tîrg" , la Baia Mare" şi încă două la Muscel. Ţărani din Făgăraş şi Maramureş şi-au pus găteală cu podoabe şi umblă ameţiţi de soare în margine de cringuri ruginite. E timpul rodului şi al roadei, al verdelui ce n-a murit şi-al galbenului ce se naşte. E aura de sărbătoare a muncii şi a-mplinirilordorite. Şi este, mai presus de acestea, o lumină ce pluteşte peste tot şi peste toate, îmbogăţind cu un zâmbet fericit amiaza şi cu o lacrimă de rouă dimineaţa. Dita Finţi : e totuşi octombrie tîrziu şi toamna pătrunde în suflet cu gînduri plecate aiurea. „Şi noi am fost tineri“, a fost primăvară odată şi-n parcul acuma pustiu mai stăruie doar umbrele verii. „Un călăreţ prin zăpadă" înoată pierdut şi-n „Portul surprins de îngheţ" se-aude cum lemnul vapoarelor se tînguie stins. E-o „Mare turbure" şi orizontul mai cheamă doar gîndul plecat pe urme de apă. „In zbor“, pescăruşul mîngîie bolta cu-o pată de alb şi-un sîmbure roşu i-anunţă căderea. E toamnă tîrzie, şi „Ultimul rol“ a lăsat in scenă un scaun pustiu. Mai stăruie încă un semn de echinocţiu, tulburător poem al orelor perechi cind timpul îşi permite parcă o clipă de răgaz, de fragil şi delicat echilibru. O „Simfonie tristă“ tot mai încearcă vioara străveche şi doar femeia aceea la marginea mării rămîne-n picioare, singură ca aşteptarea şi dreaptă ca o coloană de vis. E toamnă tirzie ca toamna de acum şi dacă n-ar fi fost toamna aceasta tirzie expoziţiile de la „Simeza“nu ne-ar fi plăcut poate atîta. Ar firămas insă, la Elena Petraglu, desenul Învolburat şi lejer, marele apetit pentru culoare, iar la Dita Finţi eleganta compoziţiei şi monocromia aesea de cert rafinament, in stare să situeze expoziţiile de la „Simeza“ in stima publicului oricărui anotimp. Marin Stoian OPNR.A DINI CONCERT Impusă în atenţia publicului încă din cursul anului trecut, prin cele opt premiere de operă în concert, stagiunea lirică a Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii Române a debutat in acest an, cu opera „Ernani“ de Giuseppe Verdi. înţelegem şi apreciem aici dubla valoare şi semnificaţie a includerii genului liric in repertoriul exclusiv simfonic al prestigioasei instituţii care îşi diversifică astfel propriile programe, îmbogăţind, în acelaşi timp, repertoriul de ansamblu al spectacolului nostru liric. Fără fastul montărilor proprii scenei teatrului de operă, fără spectaculozitatea imanentă a actului teatral, a tablourilor coregrafice, opera in concert eludează elementele formale, oferindu-ne partea strict muzicală. Cu atît mai demne de remarcat spectacolele studioului din strada Nuferilor, succesul de casă şi sălile lor pline. Dirijorul Carol Litvin cu orchestra sa şi corul RTV condus de Nicolae Videanu, împreună cu un excelent grup de solişti : Cornel Stavru, Octav Enigărescu, Gheorghe Crăsnaru, Eugenia Moldoveanu-Iacob, Virginia Manu, Nicolae Andreescu, Mircea Bezetti au abordat capodopera verdiană cu remarcabile resurse artistice tălmăcind mesajul estetic şi valoarea profund umană a simbolurilor eroice ale lucrării. Inspirată din piesa „Emani“ de Victor Hugo, respectînd ideile de forţă ale textului literar, Giuseppe Verdi le dezvoltă cu potente dramaturgice şi picturalarhitecturale pe măsura geniului său creator. Melodiile de o cantabilitate şi o distincţie unică, luminozitatea expesiei muzicale — fie în momentele lirice, fie în cele tragice — şi mai cu seamă, dramatismul, construirea conflictelor tematice, asigură o pregnantă particularitate creaţiei lui Verdi. Detaşînd opera de modelele convenţionale ale compatrioţilor săi Bellini şi Donizetti, Verdi lucrează la dramatizarea ariei, la potenţarea recitativelor, la simfonizarea acompaniamentului orchestral. Compartimentul coral ia o amploare fără precedent, contribuind la dinamizarea discursului muzical, la dramatizarea acţiunii. Corul conspiratorilor din actul I, expresivitatea reliefului său sonor apare ca o culme, ca apoi, după energia ritmului de marş al corului, să trecem la lirismul suav al cavatinei „Emani, involami“. Arii, duete, recitative se succed într-un fluid euritmic. Celebra arie a regelui Don Carlo (Octav Enigărescu), „La vedremo veglio audace" din actul al II-lea și duetul Emani-Elvira (Cornel Stavru-Eugenia Moldoveanu-Iacob) sau duetul Eroani de Silva (C.S.Gheorghe Crăsnaru) din finalul acestui act, pun in valoare calităţile deosebite ale soliştilor. Insistînd pe crearea de atmosferă, in actul al III-lea, compozitorul conferă orchestrei rolul de comentator, creind o rafinată dramaturgie a timbrelor, a înseşi tonalităţilor. O altă partitură celebră pentru cor, cu un evident mesaj patriotic, este aici cea din „Ridică-te leu al Castiliei“. Finalul operei — un act bogat in tablouri : Sfîrşitul nunţii eroilor Ernani şi Elvira, urmat de momentul depanării amintirilor, clipa fericirii lor fiind spulberată de semnalul de corn prin care de Silva îşi anunţă răzbunarea. Ernani şi apoi Elvira se sinucid. Bine pus la punct, corul îşi îndeplineşte funcţia pe cit de frumoasă pe atît de dificilă. Dirijorul Carol Litvin conduce perfect desfăşurarea dialogului pe multiplele planuri, atent la echilibrarea celor trei compartimente —* orchestră, cor şi solişti — conform exigenţelor rigorii estetice şi tehnice. Alina Popovici IFNM „Doi pe un balansoar“ Piesa cu acelaşi nume a dramaturgului american William Gibson a cunoscut un succes fulgerător în foarte multe ţări ale lumii, cucerind adeziunea unui public larg prin realismul şi forţa ei emoţională şi totodată aprecierea unor actori de prestigiu, care s-au întrecut in a da viaţă scenică celor două atît de interesante şi originale personaje : Gittel Mosea şi Jerry Ryan. Deci nu-i de mirare că studiourile americane s-au grăbit să ecranizeze piesa lui Gibson, contînd pe verificata ei popularitate şi pe talentul unui cuplu deactori consacraţi, alcătuit din Shirley MacLaine şi Robert Mitchum. Regizorul Robert Wise a optat pentru o formulă am putea spune primitivă de ecranizare, lărgind cadrul piesei doar prin cîteva exterioare funcţionale,menite să sugereze ambianţa marelui oraş în care se consumă drama unor oameni singuri, ale căror destine se contopesc pentru scurtă vreme. In rest, eroii evoluează şi pe ecran în decorul unic, secţionat de un perete imaginar, al versiunii scenice, urmăriţi de operatorul Ted McCord în planuri diverse, avînd o compoziţie determinată de necesitatea de a pune în evidenţă zbuciumul lor sufletesc, căutările, speranţele, eşecurile, visele sau revenirea dureroasă la realitate. Este ştiut că, in contextul unei producţii cinematografice care pune accentul pe experimentul formal, pe un excesiv dinamism sau pe montări spectaculoase, o ecranizare de acest fel, adică o piesă filmată, oricît de îndrăgită ar fi de spectatori, nu prea are şanse să placă, să intereseze. Or, in cazul piesei lui Gibson, asistăm, evident la o excepţie de la această regulă, determinată fără doar şi poate de felul în care cei doi interpreţi reuşesc să ne comunice idei şi sentimente tulburătoare prin adevărul lor, introducindu-ne într-un univers în care, în ciuda aparetelor dureroase, triste, triumfă puritatea, sinceritatea şi demnitatea umană. Gittel Moşea trăieşte intr-un mediu în care o femeie nu poate rezista decât cu preţul unor compromisuri degradante. Ea a reuşit însă să-şi păstreze o forţă sufleteascăimpresionantă, o nealterată capacitate de dăruire dezinteresată. Jerry — un dezrădăcinat şi un însingurat prin propria sa voinţă de a demonstra că este capabil să-şi croiască drum altfel decât prin avantajele asigurate de poziţia socială a socrului său — descoperă în Gittel o frumuseţe morală nebănuită. „Sub aspectul tău de femeie uşoară — îi spune el — ascunzi o puritate pe care nimic şi nimeni nu o poate întina !“ Pentru Jerry, Gittel Înseamnă nu numai un suflet iubitor întîlnit într-un ocean de singurătate, ci şi posibilitatea de a se devota, de a-şi demonstra capacitatea de dăruire. Pentru Gittel, Jerry este primul om care-i dăruie afecţiune, care o îngrijeşte, fără rezerve, fără con- diţii umilitoare. Dar ea simte că 36 nu-i poate dărui în schimb ceea ce 6 el are nevoie. De aceea, această fe n meie bolnavă, singură, refuză in V cele din urmă un dar care seamănă 0 prea mult cu mila, refuză şi sen- X timentele bărbatului pentru totdea- U una stăpinit fără voia lui, de dra- X gostea pentru soţia părăsită numai v din ambiţie. « Deci, destinele lor, contopite pen- n tru scurt timp, se despart pentru X totdeauna, fiindcă cei doi nu sunt 0 capabili să accepte minciuna sau X jumătăţile de măsură în dragoste. » Tot acest zbucium sufletesc, toa- (J tă această complexă alcătuire de v bine şi rău, de frumos şi urît, de bucurie şi durere, această luptă n pentru adevăr şi demnitate, se X consumă In faţa ochilor noştri, V printr-un dialog profund şi sclipitor, K susţinut de Încărcătura de expresi- 0 vitate şi sensibilitate a unor in- interpreţi excepţionali. De aceea, contrar obiceiului, urmărim această piesă filmată ca pe un fascinant spectacol al unor canractere ce ni se dezvăluie într-o « pasionantă luptă pentru sinceritate » şi demnitate umană. « Lucia Bogdan » MUNKA în interesul cui se ascunde accidentul de muncă ? (Urmare din pag. I) caz doar 50 la sută, vechimea neîntreruptă în muncă fiind de doi ani. Ca urmare, directorul întreprinderii, tovarășul Alexandru Dumitrescu, dă o decizie prin care numește o comisie pentru a cerceta accidentul produs la lotul instalaţii electrice, comisie formată din Mihail Salâceanu, conducătorul tehnic al întreprinderii şi organ ajutător cu protecţia muncii, D. Lascu şi L. Ionescu, ambii tehnicieni. Au trecut două luni şi jumătate de la emiterea acestei decizii şi trei luni de la data accidentului. Intre timp, urmările accidentului s-au agravat. Ion Șendre a rămas cu mina stingă paralizată, fapt pentru care a primit în continuare concediu medical. în acest interval comisia n-a stabilit încă natura accidentului, n-a întreprins absolut nimic pentru elucidarea cazului, n-a luat nici o declaraţie scrisă de la martori. Accidentul afost dat uitării. La dosar, dacă dosar se putea numi, nu există decit o notă prin care conducătorul tehnic atrăgea atenţia şefului de echipă că n-a declarat accidentul. In consecinţă, Ion Şendre a primit drept ajutor nu 90 la sută din salariu, atit i s-ar fi cuvenit, dacă acest accident ar fi fost înregistrat, ci numai 50 la sută. E o oarecare diferenţă. S-ar putea, la urma urmei, să nu fie accident de muncă, dar de unde reiese acest lucru ? Din vorbe goale şoptite la urechea unuia şi altuia, că Sendre ar fi căzut de pe bicicletă? Nu cumva e însă şi aceasta o încercare de a crea atmosferă pentru a se ascunde un accident de muncă? Oricare ar fi situaţia, fie că a fost accident in muncă, fie că a fost accident in afara muncii, faptul că această comisie şi-a ignorat complet obligaţiile stabilite prin decizia semnată de directorul întreprinderii constituie o gravă abatere de la îndatoririle de serviciu, o încălcare flagrantă a eticii profesionale, a legislaţiei muncii. Dar mai presus de toate e vorba de soarta unui om. Căci prin indolenţa şi nepăsarea acestor funcţionari, ca şi prin pasivitatea comitetului sindicatului faţă de acest caz, electricianul Ion Şendre ar putea fi nedreptăţit. Nu este permis să frustrezi nici măcar un leu din drepturile ce se cuvin unui om al muncii. Cu atît mai mult în cazul de faţă cind muncitorul respectiv are o mină paralizată și nu se știe cit timp va fi în situația de a nu putea lucra. COLABORARE RODNICĂ (Urmare din pag. I) 5 280 tonean, era de părere antreprenorul general, reprezentat prin inginerul şef Mihai Tomorug, de pe şantierul nr. 2 chimie al Trustului de construcţii industriale din Iaşi, ne va ajuta, la colaborarea directă a beneficiarului şi a furnizorilor, bineînţeles, să dăm cu mult înainte de termen noul obiectiv aflat in definitivare, instalaţia de 10 000 tone-an fibre. Scontăm ca această lucrare, propusă pentru 30 iunie 1974, să intre cu o jumătate de an înainte in funcţiune. Desigur, pentru aceasta se cuvine un semnal, mai mult, o rugăminte adresată furnizorilor de materiale şi utilaje. Ne bucurăm de sprijinul nemijlocit al unui beneficiar priceput şi inimos, la temă şi cu experienţă, începînd de la directorul general Ion Staicu şi pînă la ultimul tehnician sau muncitor care ne ajută pe şantier. Aceasta nu ne este însă îndeajuns dacă în efortul nostru de a cuceri timpul nu vom fi ajutaţi de furnizori ca Fabrica de elemente pentru automatizări şi „Automatica“, din Bucureşti, care pot grăbi livrarea furniturilor comandate. Sperăm ca martie, dacă nu februarie să ne găsească cu întregul efectiv pe alte şantiere, într-un deplin şi timpuriu atac pentru noi şi noi obiective industriale ieşene. Vrem ca despre noi să se vorbească numai şi numai de bine. Pe acest mare şantier, în care acordul global a fost generalizat, iar numărul brigăzilor complexe a sporit, personalul se află încă de pe acum în plină „migraţie“ spre alte locuri de muncă. Proces firesc, deschis de faptul că şantierul şi-a îndeplinit planul anual în numai nouă luni de zile, în prezent aflîndu-se cu pregătirile avansate pentru startul ce va fi luat la 1 ianuarie 1974. Nu-i, după cum am remarcat, doar meritul exclusiv al constructorilor, ci un rezultat direct al rodnicei colaborări acceptate cu simţ patriotic de către beneficiar şi proiectant, — I.P.R.O.S.I.N., — şi la care, sperăm, se pot asocia şi furnizorii mai sus amintiţi. Aflate in finisări exterioare, instalaţiile de fibre şi fire poliesterice au intrat cu o lună de zile înainte de termen în probe tehnologice. Dintre cei rămaşi să ducă la bun sfrîşit lucrările finale fac parte şi tovarăşii Nicolae Ghiţă, secretar al comitetului de partid de pe şantier, inginerul şef Mihai Tomorug şi constructorii Nicolae Chiper, Vasile Vlase şi Gheorghe Dănilă Foto : DUMITRU SOBOLEVSCHI (Urmare din pag. 1) INSPIRATE DIN VIAŢA OAMENILOR prelucrări mecanice, panouri special realizate atrag atenţia tuturor că echipa de sudori condusă de tovarăşul Toma Ion s-a angajat ca pe anul 1973 să îndeplinească planul de producţie al fiecărei luni cu trei zile mai devreme. Un apel cheamă strungarii să preia iniţiativa tovarăşului Neagu Anton de a-şi realiza în fiecare lună planul cu două zile înainte. Desigur, ar fi poate şi mai operant să se noteze, pe tabele, în secţii, cele mai valoroase performanţe cotidiene în procesul de producţie, ceea ce ar spori emulaţia, întrecerea tovărăşească. Totuşi, renunţarea la schemele prea des întîlnite in alte Întreprinderi, la îndemnurile generale, abstracte, schimbate doar cind praful le face ilizibile, e meritorie. Vitalitatea agitaţiei, care îşi alege subiectele dintre oameni şi faptele de muncă ale acestora, constă in mobilizarea muncitorilor şi in efectul educativ şi moral al evidenţierii celor mai buni. Dintre manifestările fixate pe axa obiectivelor fundamentale de producţie sunt de relevat concursurile de genul celui desfăşurat de curînd şi intitulat : „întreţinerea şi exploatarea în cele mai bune condiţiuni a maşinilor şi utilajelor din dotarea uzinei". Inspirat din necesitatea practică de a se stabili în rindul oamenilor muncii răspunderea faţă de pregătirea şi folosirea exemplară a maşinilor şi instalaţiilor, concursul a avut o aderenţă deosebită. Dintre evidenţiaţi, reţinem numele strungarilor Alexandru Bratu şi Constantin Ilie, din secţia 52, strungarului Anton Ion din secţia 54, sculărie, rectificatorului Vasile Turtoi şi frezorului Gheorghe Nedelcu, tot din secţia 54. „Succesul concursului lasă să se întrevadă posibilitatea organizării, şi în continuare, a unor astfel de intilniri, să spunem pentru reducerea consumurilor de material“ , opina strungarul Alexandru Egăneanu, din secţia 52. Actualmente, se află în faza finală Olimpiada lăcătuşului. Pentru studierea problemelor tehnice cuprinse în regulamentul concursului, biblioteca tehnică a fost literalmente asaltată. „Olimpiada se adresează tinerilor pînă la 28 de ani — specifica tovarăşul Andrei Ion — şi îşi propune drept ţel perfecţionarea pregătirii profesionale. Lărgirea orizontului de cunoştinţe de specialitate contribuie la integrarea mai rapidă a tinerilor, la sudarea şi armonizarea colectivelor de muncă, la evitarea decalajelor în stăpînirea meseriei“. S-ar putea vorbi şi despre utilitatea instruirilor periodice ale activului sindical, despre iniţiativele lansate de biblioteca tehnică pentru pătrunderea volumelor de specialitate în fiecare secţie sau despre staţia de radioficare, cu emisiuni interesante, de a căror difuzare se ocupă un veteran al muncii cultural-educative, lăcătuşul Stelian Nicorescu. Vom prezenta totuşi numai cîteva momente ale existenţei brigăzii artistice de agitaţie. Compusă din 9 persoane şi condusă de economistul Eugen Letea, (concomitent autor al textelor), brigada artistică a reuşit, în multe rînduri, să surprindă, într-o manieră satirică adecvată, deficienţele din unele sectoare ale uzinei. De regulă, spectacolele au loc în sala de cantină, doar trei reprezentaţii desfăşurîndu-se în secţii. In acelaşi timp, s-a impus obişnuinţa de a se oferi spectacole cu prilejul unor festivaluri şi concursuri. Dacă textele brigăzii surprind episoade, veridice şi declanşează reacţia aprobativă a asistenţei, când sunt criticate persoanele implicate în situaţii negative, ne întrebăm de ce nu se acordă prioritate spectacolelor în uzină. Cum afirmam în dese ocazii, menirea brigăzii artistice de agitaţie este de a sancţiona indisciplina, proasta organizare a producţiei, delăsarea, lipsa de grijă pentru avutul obştesc. Abia după aceea se pune şi problema participării la manifestări exterioare, la festivaluri şi concursuri. Se poate spune, totuşi, cum de fapt reieşea şi dintr-o convorbire cu tovarăşul Constantin Vîlsan, secretar al Consiliului orăşenesc al sindicatelor, că la I.M.U. Medgidia, munca politică şi cultural-educativă se organizează cu spirit de răspundere. Eforturile de înnoire a metodelor de lucru, stimularea opiniei colective, tatonarea atentă a realităţilor uzinei dau roade. Iar dacă mai persistă, cum am văzut, unele neajunsuri, e de datoria oamenilor de aici să le înlăture cit mai grabnic. Forţe sunt ! Să gîndeşti de două ori (Urmare din pag. 1me, Îndeosebi stofe, in valoare de peste Un milion lei. Din materialele economisite s-au confecţionat peste 4 000 costume pentru copii, 1 500 pantaloni şi 650 retoane. Este drept, realizările sunt ale întregului colectiv, dar contribuţia lui Damian, metodele şi iniţiativele personale, preluate şi generalizate de către toţi lucrătorii din sală, au avut un rol hotăritor. Venirea lui In mijlocul colectivului sălii de croit s-a făcut imediat simţită. Dar nu neapărat prin faptul că ar fi fost cel mai bun şabloner, ci in primul rind prin atitudinea lui responsabilă faţă de muncă, faţă de soarta materialelor încredinţate spre a fi croite. Dar mai important a fost faptul că nu s-a mulţumit să acţioneze de unul singur ci a căutat să trezească şi să înrădăcineze în munca colegilor săi aceeaşi atitudine. Cîteva mărturisiri pe care mi le-a făcut sint cit se poate de edificatoare. „De cite ori încep să tai o stofă mă gindesc la munca tuturor celor care au contribuit la fabricarea ei, incepind cu producătorii materiilor prime şi terminînd cu lucrătorii din ţesătorii. Finalizarea efortului şi strădaniei lor de a produce mai mult şi mai bine depinde in acel moment intr-o mare măsurii de indeminarea şi răspunderea mea. Cind spun răspundere am in vedere faptul că este foarte uşor să te mulţumeşti, aşa cum din păcate o fac Încă unii, cu respectarea normativelor, care sunt încă destul de largi, dar că este mult mai greu să găseşti modalitatea de a valorifica încă din croire fiecare centimetru de material“. „Şi care sunt modalităţile ?“. „In primul rind este vorba de o cunoaştere perfectă a meseriei de confecţioner. Eu, înainte de a ajunge la sala de croit, am lucrat timp de 8 ani la toate operaţiunile posibile intr-o fabrică de confecţii, însuşindu-mi-le pe deplin. Acest lucru mă ajută enorm, fiindcă acum „văd“ cu ochii închişi locul şi rostul fiecărei bucăţi de material croit“. „Găsirea modalităţilor de valorificare maximă a fiecărui centimetru de material nu afectează cumva timpul de lucru ?“ „Răspunsul la această întrebare este legat de punctul cel mai nevralgic al întregii probleme. Este forte cunoscută zicala după care croitorul trebuie să măsoare de două ori şi să taie o dată. Totul este să acţionezi în aşa fel incit să nu fie nevoie de un timp de lucru sporit. De aceea deviza mea „gîndeşte de două ori şi taie o singură dată“ a fost îmbrăţişată de majoritatea lucrătorilor sălii“. MEMENTO 18.00 Orele serii 20.00 Zece melodii preferate 20.45 Consemnări de Mihai Stoian 21.00 Revista şlagărelor 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport PROGRAMUL II JOI — 1 NOIEMBRIE 1973 PROGRAMUL I 5,00 Buletin de ştiri 5,20 Dragi mî-s cîntecul şi Jocul 6,00—8,08 Radioprogramul dimineţii 8.30 La microfon, melodia preferată 9.30 Odă limbii române 9.50 Muzică uşoară 10.05 Folclor muzical de la Mureş şi Tîrnave 11.00 Buletin de ştiri 12.00 Discul zilei — Lili Ivanova 12.30 Intilnire cu melodia populară şi interpretul preferat 13.00 Radiojurnal 15.05 Tribuna radio 15,15 Muzică de estradă 16,00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier 17,00 Antena tineretului JOI 2 1 NOIEMBRIE 1971 PROGRAMUL I 9,00 Curs de limba engleză 9,30 Curs de limbă germană 10,03 Cărţi şi idei 10,30 Telecinemateca (reluare) 12,00 Telejurnal 16,00-17,00 Teleşcoală 6.00 Refrene matinale 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport 8.35 Tot înainte 9.35 Melodii populare 11.30 Cîntecul e pretutindeni — muzică uşoară 11.55 Ştiinţa la zi 12.30 Opereta „Harţă răzeşul“ de Victor Iusceanu 13.00 Radiojurnal 14.05 Varietăţi muzicale 15.30 Radioşcoală 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier 16.30 Intermezzo simfonic 17.05 Concert de muzică populară 18.00 Publicitate radio 10.00 Buletin de ştiri 19.50 Noapte bună, copii 20.00 Concertul orchestrei de studio a Radioteleviziunii 22.00 Discoteca pentru toţi 23.00 Buletin de ştiri 17.30 Emisiune în limba maghiară 18.35 Din ţările socialiste 18.45 Universitatea TV 19 20 1001 de seri 19.30 Telejurnal 20.05 Publicitate 20.10 SEARA PENTRU TINERET « O definiţie posibilă a spiritului revoluţionar • Teletop ’73 — emisiune-concurs de muzică uşoară românească • „Reţetă“ pentru timpul liber • „La cota 30“. Reportaj despre scafandrii din portul Constanţa • Culisele performanţei : fraţii Cuţov — reportaj • „Punctualitate“ — telefoileton de Anca Fusariu • „Recreaţia mare“ — emisiune muzical-coregrafică 22,15 24 de ore PROGRAMUL II 17.30 Telex 17,35 Desen animat 17,45 Telecinemateca pentru tineret. Cum stăm, tineret 10.05 Barzi şi rapsozi 19,20 1001 de seri 19.30 Telejurnal 20,00 Concertul simfonic al Orchestrei de studio a Radioteleviziunii 22.05 Din lumea ştiinţei Gala filmului sovietic : CAPITOL — 1 noiembrie Operaţiunea „Atomul marcat“ — 9,30 ; 11,13 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. 2 noiembrie Lupta după victorie — 10 ; 16,15 ; 19,30. 3 noiembrie Cea din urmă zi — 9,30 ; 11,15 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45 4 noiembrie Omul de dincolo — 9,30 ; 11,15 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. Mult zgomot pentru nimic — PATRIA — 10; 12,30; 15,30; 18; 20,30. Doi pe un balansoar — SCALA — 9; 11,15; 13,30; 16; 13,30; 21. FESTIVAL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. Mafia albă - LUCEAFĂRUL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. BUCUREȘTI - 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. FAVORIT — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 13; 20.30. Y-17 acţionează — FLACĂRA — 16, 18; 20. Cu cărţile pe faţă — VICTORIA - 8,30; 9; 13,30; 16; 18,30; 21. GRIVIŢA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. FLAMURA — 9 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. Despre o anume fericire — MELODIA — 9, 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. MODERN — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. O afacere pe cinste — CENTRAL 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. BUCEGI — 15,30; 18; 20,15. MIORIȚA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,45. Șapte zile - LIRA — 15,30; 18; S 20,15. ^ Paradisul — GLORIA — 9; 11,15; S 13 30; 16; 18,15; 20,30. î Valter apără Sarajevo — LUMINA ^ — 9; 12,30; 16; 19,30. Stare de asediu — EXCELSIOR — î 8,30; 11; 13,30; 16; 13,30; 21. FLOREAS $ CA — 15 30: 18; 20.30. J Dragostea începe vineri — UNTREA 5 — 16; 18, 20 . Efectul razelor gamma asupra crăi- » telor — BUZEȘTI — 9; 11,15; 13,30; î 16; 18,15; 20,30. AURORA — 9; 11,15; 13,30; 15,43; 18; 20,13. S Conspiraţia — PACEA - 16; 18; 20 5 Alba ca zăpada şi cei şapte pitici a — DOINA — 9,45; 11,45; 14; 16; 18; 20. B DACIA -S; 11,15; 13,30; 16; 18,15; S 20,30. 51 Copernic — COSMOS — 15,30; 19. S Cartea junglei — TIMPURI NOI — 9,15—20,30 în continuare. Paraşutiștii — MUNCA — 16, 18; fi 20 8 Urmărire la Amsterdam — INFRA- G TIREA INTRE POPOARE — 15,30; 18; 20.15. fi Tu st eu RAHOVA — 15,30; 18; fi 20.15. 6 Legenda negrului Charley — GIU V LEȘTI — 15,30 ; 18 ; 20,15. ARTA — 15,30 ; 18 ; 20,45. fi Cu toate acestea — VITAN — 15,30; fi 18, 20,15. 8 Pisica junglei — DRUMUL SĂRII S — 13,30; 18, 20. fi Fantoma lui Barbă Neagră — FES RUN TARI — 15,30; 17,45; 20. fi Pe arinile viatului — COTROCF.Ni fi• 9, 14; 18,30. fi Infailibilul Raffles — CRÎNGAȘI fi 15,30; 18; 20,15 O floare și doi grădinari — VOLGA fi 9; 12.30; 16; 19,30. fi Aventura lui Poseidon — VIITORUL fi — 15,30 ; 18; 20,13. fi Rond de noapte — MOŞILOR — fi 15.30; 18; 20,15. fi Dreptul de a iubi — POPULAR fi 15 30; 18; 20,15. fi Ce! şase urşi şi clovnul Cibulean — PROGRESUL — 16; 18; 30. Jandarmul la plimbare - 3—4 no fi iembrie — CLUBUL UZINELOR RE- fi PUBLICA — 15:30; 18, 20,13. Joi 1 noiembrie 1973