Munca, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8072-8097)

1973-11-01 / nr. 8072

Pagina a 2-a _ • CARNET CULTURAL VIRGIL DUDA „DERUTA“ După im­­prim roman „Catedrala“, care a atras pri­virile critocili — şi s-o spunem şi opiniile ei favorabile — Virgil­­Duda prin următoarea sa carte „Anchetato­rul apatic“, s-a impus ca un înzestrat analist. Ultimul volum, „D­eruta“, ce-i poartă semnătura amplifică tră­săturile set­isului său, evidenţiind, totodată, o mai des­chisă disponibilitate pentru găsirea unui suport real punerii „în­­mişcare“ a tehnicii sale de creaţie, ce se vădeşte a fi subtilă şi elegantă. Cazul pe c­are­ ni-l propune Virgil Duda este al unui mărunt funcţi­onar, Petrişor Stalcp (bărbat în preajma virstei de cincij'­eci de ani şi cu studiile universitare incomplete) cei „­suferă“ consecinţele unui proces de derută psihică,, in contact cu o realitate ce cunoaşte un alt ritm decit, cel al vieţii funcţionarului, încercările sale de racordare la această realitate sunt multiple, însă structural simte depăşit de perspectiva şi sensul evenimentelor b­) care este implicat. Prin acest perso­naj, Virgil Dudai încearcă atacarea unei extrem de de­licate probleme. E vorba de felul în care anumiţi oa­meni trăiesc momentele de transformare ale societăţii, ale timpului în care ei există. Osificarea într-un anu­mit gen de com­portament (în cazul lui Staicu — ma­niile lui birocratice şi habitudinile sale de burlac) de­termină o gravă lipsă de permeabilitate la nou, dar, concomitent,­ ca un proces logic, şi o fragilitate sufle­tească evidentă. Trăind o permanentă stare de alertă, de autoobservaţie, de cenzurare nemiloasă a propriei personalităţi, Staicu nu este chiar incapabil de ac­ţiune insă, cu certitudine, incapabil de a intui finalita­tea actelor întreprinse. El ajunge cu timpul să fie apre­ciat profesional, promovat, reia la fără frecvenţă stu­diile întrerupte, se dedică cu toată energia pregătirilor de amplasare a noului obiectiv industrial al oraşului, însă rămîne un frămîntat nejustificat : „Staicu ajunse acasă la asfinţit. Era seara premergătoare festivităţii pentru pregătirea căreia funcţionarul ostenise îndea­juns. Se putea spune, fără teama de a greşi, că pînă şi ultimul amănunt fusese pus la punct. Totuşi, o în­grijorare nelămurită îl încerca pe Staicu ; el adormi abia după miezul nopţii“. Insinuarea în psihologia acestui personaj cit şi a ce­lorlalte (prezenţe convingătoare în roman) se face cu o subtilă ironie, marcindu-se atmosfera uşor persiflan­tă a întregii acţiuni. De altfel şi permanenta disonanţă între sensul unor acţiuni ale personajelor şi semnifica­ţia pe care o au actele lor vine din felul în care auto­rul mînuieşte ironia. Interesant este de observat că în ultima vreme sînt cîţiva prozatori tineri care aduc în scrisul lor o netă­găduită artă stilistică. Fapt evident şi aici, Virgil Duda mînuieşte limba cu multă eleganţă, nedispreţuind poe­zia expresiei sale artistice, sporind, pe această cale, virtuţile unui fin analist. Privit prin prisma celor spu­se, „Deruta“ ni se pare o apariţie editorială demnă de toată atenţia. Mihai Cernat mmmm Interludii . Poate că intr-un alt anotimp pic­tura expusă acuim la „Simeza“ nu ne-ar fi îneîntat atîta. Pentru că, tulburătoare interludii de toamnă, ambele expoziţii, semnate de Elena Petraglu şi Dita Finţi, sint parcă menite a povesti, în două feluri di­ferite, adecvate ,amîndouă însă, toamna de-acum, acest sfîrşit de octombrie însorit şi tîrziu. Elena Petraglu , e soare poleit cu galbenul de Moldoviţa furat de o­­lari şi pus pe ulcioare. Lumina îşi joacă un aer funigen­ şi totul e-m­­bătat de culoare. Este atita violet ■ şi atita albastru că de abia-ncap în acest anotimp pindit de albul ce-o­­ să vină. Şi cum incă nu plouă cu I histerii bacoviene, e timpul tirgu- I rilor din margine de­ oraş şi timpul­­ răspintiei de ţară cu tropot de flă­căi în hori duminicale. In joia I brînzei e un „Tîrg", şi­ alt „Tîrg" I în miercurea cenuşii. E-un „Tîrg­­ de oale" undeva aiurea, alt „Tîrg" , la Baia Mare" şi încă două la Mus­cel. Ţărani din Făgăraş şi Mara­mureş şi-au pus găteală cu podoa­be şi umblă ameţiţi de soare în margine de cringuri ruginite. E timpul rodului şi al roadei, al ver­­delui ce n-a murit şi-al galbenului ce se naşte. E aura de sărbătoare a muncii şi a-mplinirilor­­dorite. Şi este, mai presus de­ acestea, o lumină ce pluteşte peste tot şi pes­te toate, îmbogăţind cu un zâmbet fericit amiaza şi cu o lacrimă de rouă dimineaţa. Dita Finţi : e totuşi octombrie tîrziu şi toamna pătrunde în su­flet cu gînduri plecate aiurea. „Şi noi am fost tineri“, a fost primă­vară odată şi-n parcul acuma pus­tiu mai stăruie doar umbrele verii. „Un călăreţ prin zăpadă" înoată pierdut şi-n „Portul surprins de îngheţ" se-aude cum lemnul va­poarelor se tînguie stins. E-o „Mare turbure" şi orizontul mai cheamă doar gîndul plecat pe urme de apă. „In zbor“, pescăruşul mîngîie bolta cu-o pată de alb şi-un sîmbure ro­şu i-anunţă căderea. E toamnă tîr­­zie, şi „Ultimul rol“ a lăsat in sce­nă un scaun pustiu. Mai stăruie încă un semn de echinocţiu, tul­burător poem al orelor perechi cind timpul îşi permite parcă o clipă de răgaz, de fragil şi delicat echilibru. O „Simfonie tristă“ tot mai încear­că vioara străveche şi doar femeia aceea la marginea mării rămîne-n picioare, singură ca aşteptarea şi dreaptă ca o coloană de vis. E toamnă tirzie ca toamna de acum şi dacă n-ar fi fost toamna aceasta tirzie expoziţiile de la „Simeza“nu ne-ar fi plăcut poate atîta. Ar fi­­rămas insă, la Elena Petraglu, de­senul Învolburat şi lejer, marele ape­tit pentru culoare, iar la Dita Finţi eleganta compoziţiei şi monocromia aesea de cert rafinament, in stare să situeze expoziţiile de la „Sime­­za“ in stima publicului oricărui a­­notimp. Marin Stoian OPN­R.A DINI CONCERT Impusă în atenţia publicului încă din cursul anului trecut, prin cele opt premiere de operă în concert, sta­giunea lirică a Orchestrei de Studio a Radiotelevizi­­unii Române a debutat in acest an, cu opera „Ernani“ de Giuseppe Verdi. înţelegem şi apreciem aici dubla valoare şi semnificaţie a includerii genului liric in re­pertoriul exclusiv simfonic al prestigioasei instituţii ca­re îşi diversifică astfel propriile programe, îmbogăţind, în acelaşi timp, repertoriul de ansamblu al spectaco­lului nostru liric. Fără fastul montărilor proprii sce­nei teatrului de operă, fără spectaculozitatea imanentă a actului teatral, a tablourilor coregrafice, opera in concert eludează elementele formale, oferindu-ne par­tea strict muzicală. Cu atît mai demne de remarcat spectacolele studioului din strada Nuferilor, succesul de casă şi sălile lor pline. Dirijorul Carol Litvin cu orchestra sa şi corul RTV condus de Nicolae Vid­eanu, împreună cu un excelent grup de solişti : Cornel Stavru, Octav Enigărescu, Gheorghe Crăsnaru, Eugenia Moldoveanu-Iacob, Vir­ginia Manu, Nicolae Andreescu, Mircea Bezetti au a­­bordat capodopera verdiană cu remarcabile resurse ar­tistice tălmăcind mesajul estetic şi valoarea profund umană a simbolurilor eroice ale lucrării. Inspirată din piesa „Emani“ de Victor Hugo, res­­pectînd ideile de forţă ale textului literar, Giuseppe Verdi le dezvoltă cu potente dramaturgice şi pictural­­arhitecturale pe măsura geniului său creator. Melodii­le de o cantabilitate şi o distincţie unică, luminozita­tea expesiei muzicale — fie în momentele lirice, fie în cele tragice — şi mai cu seamă, dramatismul, constru­irea conflictelor tematice, asigură o pregnantă parti­cularitate creaţiei lui Verdi. Detaşînd opera de modele­le convenţionale ale compatrioţilor săi Bellini şi Do­nizetti, Verdi lucrează la dramatizarea ariei, la poten­ţarea recitativelor, la simfonizarea acompaniamentului orchestral. Compartimentul coral ia o amploare fără precedent, contribuind la dinamizarea discursului mu­zical, la dramatizarea acţiunii. Corul conspiratorilor din actul I, expresivitatea reliefului său sonor apare ca o culme, ca apoi, după energia ritmului de marş al coru­lui, să trecem la lirismul suav al cavatinei „Em­ani, involami“. Arii, duete, recitative se succed într-un flu­id euritmic. Celebra arie a regelui Don Carlo (Octav Enigărescu), „La vedremo veglio audace" din actul al II-lea și duetul Emani-Elvira (Cornel Stavru-Eugenia Moldoveanu-Iacob) sau duetul Eroani­ de Silva (C.S.­­Gheorghe Crăsnaru) din finalul acestui act, pun in va­loare calităţile deosebite ale soliştilor. Insistînd pe cre­area de atmosferă, in actul al III-lea, compozitorul conferă orchestrei rolul de comentator, creind o rafi­nată dramaturgie a timbrelor, a înseşi tonalităţilor. O altă partitură celebră pentru cor, cu un evident mesaj patriotic, este aici cea din „Ridică-te leu al Castiliei“. Finalul operei — un act bogat in tablouri : Sfîrşitul nunţii eroilor Ernani şi Elvira, urmat de momentul depanării amintirilor, clipa fericirii lor fiind spulberată de semnalul de corn prin care de Silva îşi anunţă răzbunarea. Ernani şi apoi Elvira se sinucid. Bine pus la punct, corul îşi îndeplineşte funcţia pe cit de fru­moasă pe atît de dificilă. Dirijorul Carol Litvin con­duce perfect desfăşurarea dialogului pe multiplele pla­nuri, atent la echilibrarea celor trei compartimente —* orchestră, cor şi solişti — conform exigenţelor rigorii estetice şi tehnice. Alina Popovici IFN­M „Doi pe un balansoar“ Piesa cu acelaşi nume a drama­turgului american William Gibson a cunoscut un succes fulgerător în foarte multe ţări ale lumii, cuce­rind adeziunea unui public larg prin realismul şi forţa ei emoţio­nală şi totodată aprecierea unor ac­tori de prestigiu, care s-au întrecut in a da viaţă scenică celor două atît de interesante şi originale perso­naje : Gittel Mosea şi Jerry Ryan. Deci nu-i de mirare că studiou­rile americane s-au grăbit să e­­cranizeze piesa lui Gibson, contînd pe verificata ei popularitate şi pe talentul unui cuplu de­­actori con­sacraţi, alcătuit din Shirley Mac­Laine şi Robert Mitchum. Regizorul Robert Wise a optat pentru o formulă am putea spune primitivă de ecranizare, lărgind ca­drul piesei doar prin cîteva exteri­oare funcţionale,­­menite să sugere­ze ambianţa marelui oraş în care se consumă drama unor oameni singuri, ale căror destine se conto­pesc pentru scurtă vreme. In rest, eroii evoluează şi pe ecran în de­corul unic, secţionat de un perete imaginar, al versiunii scenice, ur­măriţi de operatorul Ted McCord în planuri diverse, avînd o compo­ziţie determinată de necesitatea de a pune în evidenţă zbuciumul lor sufletesc, căutările, speranţele, eşe­curile, visele sau revenirea dure­roasă la realitate. Este ştiut că, in contextul unei producţii cinematografice care pune accentul pe experimentul formal, pe un excesiv dinamism sau pe montări spectaculoase, o ecranizare de acest fel, adică o piesă filmată, oricît de îndrăgită ar fi de specta­tori, nu prea are şanse să placă, să intereseze. Or, in cazul piesei lui Gibson, asistăm, evident la o ex­cepţie de la această regulă, deter­minată fără doar şi poate de felul în care cei doi interpreţi reuşesc să ne comunice idei şi sentimente tulburătoare prin adevărul lor, in­­troducindu-ne într-un univers în care, în ciuda aparetelor dureroa­se, triste, triumfă puritatea, since­ritatea şi demnitatea umană. Gittel Moşea trăieşte intr-un me­diu în care o femeie nu poate re­zista decât cu preţul unor compro­misuri degradante. Ea a reuşit însă să-şi păstreze o forţă sufletească­­impresionantă, o nealterată capa­citate de dăruire dezinteresată. Je­rry — un dezrădăcinat şi un însin­gurat prin propria sa voinţă de a demonstra că este capabil să-şi cro­iască drum altfel decât prin avan­tajele asigurate de poziţia socială a socrului său — descoperă în Gittel o frumuseţe morală nebănuită. „Sub aspectul tău de femeie uşoară — îi spune el — ascunzi o puritate pe care nimic şi nimeni nu o poate întina !“ Pentru Jerry, Gittel Înseamnă nu numai un suflet iubitor întîlnit în­tr-un ocean de singurătate, ci şi posibilitatea de a se devota, de a-şi demonstra capacitatea de dăruire.­­ Pentru Gittel, Jerry este primul­­ om care-i dăruie afecţiune, care o­­ îngrijeşte, fără rezerve, fără con-­­ diţii umilitoare. Dar ea simte că 36 nu-i poate dărui în schimb ceea ce 6 el are nevoie. De aceea, această fe­ n meie bolnavă, singură, refuză in V cele din urmă un dar care seamănă 0 prea mult cu mila, refuză şi sen- X timentele bărbatului pentru totdea- U una stăpinit fără voia lui, de dra- X gostea pentru soţia părăsită numai v din ambiţie. « Deci, destinele lor, contopite pen- n tru scurt timp, se despart pentru X totdeauna, fiindcă cei doi nu sunt 0 capabili să accepte minciuna sau X jumătăţile de măsură în dragoste. » Tot acest zbucium sufletesc, toa- (J tă această complexă alcătuire de v bine şi rău, de frumos şi urît, de bucurie şi durere, această luptă n pentru adevăr şi demnitate, se X consumă In faţa ochilor noştri, V printr-un dialog profund şi sclipitor, K susţinut de Încărcătura de expresi- 0 vitate şi sensibilitate a unor in- in­terpreţi excepţionali.­­ De aceea, contrar obiceiului, ur­­­­mărim această piesă filmată ca pe­­ un fascinant spectacol al unor ca­­n­ractere ce ni se dezvăluie într-o « pasionantă luptă pentru sinceritate » şi demnitate umană. « Lucia Bogdan » MUNKA în interesul cui se ascunde accidentul de muncă ? (Urmare din pag. I) caz doar 50 la sută, vechimea ne­întreruptă în muncă fiind de doi ani. Ca urmare, directorul întreprinde­rii, tovarășul Alexandru Dumitrescu, dă o decizie prin care numește o co­misie pentru a cerceta accidentul produs la lotul instalaţii electrice, comisie formată din Mihail Salâ­­ceanu, conducătorul tehnic al între­prinderii şi organ ajutător cu protec­ţia muncii, D. Lascu şi L. Ionescu, ambii tehnicieni. Au trecut două luni şi jumătate de la emiterea acestei decizii şi trei luni de la data accidentului. Intre timp, urmările accidentului s-au a­­gravat. Ion Șendre a rămas cu mina stingă paralizată, fapt pentru care a primit în continuare concediu medi­cal. în acest interval comisia n-a stabilit încă natura accidentului, n-a întreprins absolut nimic pentru elu­cidarea cazului, n-a luat nici o de­claraţie scrisă de la martori. Acci­dentul a­­fost dat uitării. La dosar, dacă dosar se putea numi, nu exis­tă decit o notă prin care conducă­torul tehnic atrăgea atenţia şefului de echipă că n-a declarat acciden­tul. In consecinţă, Ion Şendre a pri­mit drept ajutor nu 90 la sută din salariu, atit i s-ar fi cuvenit, dacă acest accident ar fi fost înregistrat, ci numai 50 la sută. E o oarecare di­ferenţă. S-ar putea, la urma urmei, să nu fie accident de muncă, dar de unde reiese acest lucru ? Din vorbe goale şoptite la urechea unuia şi altuia, că Sendre ar fi căzut de pe bicicle­tă? Nu cumva e însă şi aceasta o încercare de a crea atmosferă pentru a se ascunde un accident de muncă? Oricare ar fi situaţia, fie că a fost accident in muncă, fie că a fost ac­cident in afara muncii, faptul că a­­ceastă comisie şi-a ignorat complet obligaţiile stabilite prin decizia sem­nată de directorul întreprinderii con­stituie o gravă abatere de la îndato­ririle de serviciu, o încălcare flagran­tă a eticii profesionale, a legislaţiei muncii. Dar mai presus de toate e vorba de soarta unui om. Căci prin indo­lenţa şi nepăsarea acestor funcţio­nari, ca şi prin pasivitatea comitetu­lui sindicatului faţă de acest caz, e­­lectricianul Ion Şendre ar putea fi nedreptăţit. Nu este permis să frus­trezi nici măcar un leu din dreptu­rile ce se cuvin unui om al muncii. Cu atît mai mult în cazul de faţă cind muncitorul respectiv are o mi­nă paralizată și nu se știe cit timp va fi în situația de a nu putea lucra. COLABORARE RODNICĂ (Urmare din pag. I) 5 280 tone­an, era de părere antre­prenorul general, reprezentat prin inginerul şef Mihai Tomorug, de pe şantierul nr. 2 chimie al Trustului de construcţii industriale din Iaşi, ne va ajuta, la colaborarea directă a beneficiarului şi a furnizorilor, bine­înţeles, să dăm cu mult înainte de termen noul obiectiv aflat in defini­tivare, instalaţia de 10 000 tone-an fibre. Scontăm ca această lucrare, propusă pentru 30 iunie 1974, să intre cu o jumătate de an înainte in funcţiune. Desigur, pentru aceasta se cuvine un semnal, mai mult, o rugă­minte adresată furnizorilor de mate­riale şi utilaje. Ne bucurăm de spri­jinul nemijlocit al unui beneficiar priceput şi inimos, la temă şi cu experienţă, începînd de la directorul general Ion Staicu şi pînă la ulti­mul tehnician sau muncitor care ne ajută pe şantier. Aceasta nu ne este însă îndeajuns dacă în efortul nostru de a cuceri timpul nu vom fi ajutaţi de furnizori ca Fabrica de elemente pentru automatizări şi „Automatica“, din Bucureşti, care pot grăbi livrarea furniturilor comandate. Sperăm ca martie, dacă nu februarie să ne gă­sească cu întregul efectiv pe alte şantiere, într-un deplin şi timpuriu atac pentru noi şi noi obiective in­dustriale ieşene. Vrem ca despre noi să se vorbească numai şi numai de bine. Pe acest mare şantier, în care a­­cordul global a fost generalizat, iar numărul brigăzilor complexe a spo­rit, personalul se află încă de pe acum în plină „migraţie“ spre alte locuri de muncă. Proces firesc, des­chis de faptul că şantierul şi-a înde­plinit planul anual în numai nouă luni de zile, în prezent aflîndu-se cu pregătirile avansate pentru startul ce va fi luat la 1 ianuarie 1974. Nu-i, după cum am remarcat, doar meritul exclusiv al constructorilor, ci un rezultat direct al rodnicei colaborări acceptate cu simţ patriotic de către beneficiar şi proiectant, — I.P.R.O.S.I.N., — şi la care, sperăm, se pot asocia şi furnizorii mai sus amintiţi. Aflate in finisări exterioare, instalaţiile de fibre şi fire poliesterice au intrat cu o lună de zile înainte de termen în probe tehnologice. Dintre cei rămaşi să ducă la bun sfrîşit lucrările finale fac parte şi tovarăşii Nicolae Ghiţă, secretar al comitetului de partid de pe şantier, inginerul şef Mihai Tomorug şi constructorii Nicolae Chiper, Vasile Vlase şi Gheorghe Dănilă Foto : DUMITRU SOBOLEVSCHI (Urmare din pag. 1) INSPIRATE DIN VIAŢA OAMENILOR prelucrări mecanice, panouri special realizate atrag atenţia tuturor că echipa de sudori condusă de tovară­şul Toma Ion s-a angajat ca pe anul 1973 să îndeplinească planul de pro­ducţie al fiecărei luni cu trei zile mai devreme. Un apel cheamă strun­garii să preia iniţiativa tovarăşului Neagu Anton de a-şi realiza în fie­care lună planul cu două zile înainte. Desigur, ar fi poate şi mai operant să se noteze, pe tabele, în secţii, cele mai valoroase performanţe cotidiene în procesul de producţie, ceea ce ar spori emulaţia, întrecerea tovără­şească. Totuşi, renunţarea la sche­mele prea des întîlnite in alte Între­prinderi, la îndemnurile generale, abstracte, schimbate doar cind pra­ful le face ilizibile, e meritorie. Vita­litatea agitaţiei, care îşi alege su­biectele dintre oameni şi faptele de muncă ale acestora, constă in mobili­zarea muncitorilor şi in efectul edu­cativ şi moral al evidenţierii celor mai buni. Dintre manifestările fixate pe axa obiectivelor fundamentale de pro­ducţie sunt de relevat concursurile de genul celui desfăşurat de curînd şi intitulat : „întreţinerea şi exploata­rea în cele mai bune condiţiuni a maşinilor şi utilajelor din dotarea uzinei". Inspirat din necesitatea practică de a se stabili în rindul oa­menilor muncii răspunderea faţă de pregătirea şi folosirea exemplară a maşinilor şi instalaţiilor, concursul a avut o aderenţă deosebită. Dintre evidenţiaţi, reţinem numele strunga­rilor Alexandru Bratu şi Constantin Ilie, din secţia 52, strungarului Anton Ion din secţia 54, sculărie, rectifica­torului Vasile Turtoi şi frezorului Gheorghe Nedelcu, tot din secţia 54. „Succesul concursului lasă să se în­trevadă posibilitatea organizării, şi în continuare, a unor astfel de in­­tilniri, să spunem pentru reducerea consumurilor de material“ , opina strungarul Alexandru Egăneanu, din secţia 52. Actualmente, se află în faza finală Olimpiada lăcătuşului. Pentru studierea problemelor tehnice cuprinse în regulamentul concursului, biblioteca tehnică a fost literalmente asaltată. „Olimpiada se adresează ti­nerilor pînă la 28 de ani — speci­fica tovarăşul Andrei Ion — şi îşi propune drept ţel perfecţionarea pre­gătirii profesionale. Lărgirea orizon­tului de cunoştinţe de specialitate contribuie la integrarea mai rapidă a tinerilor, la sudarea şi armonizarea colectivelor de muncă, la evitarea de­calajelor în stăpînirea meseriei“. S-ar putea vorbi şi despre utilita­tea instruirilor periodice ale activu­lui sindical, despre iniţiativele lan­sate de biblioteca tehnică pentru pă­trunderea volumelor de specialitate în fiecare secţie sau despre staţia de radioficare, cu emisiuni interesante, de a căror difuzare se ocupă un ve­teran al muncii­­ cultural-educative, lăcătuşul Stelian Nicorescu. Vom pre­zenta totuşi numai cîteva momente ale existenţei brigăzii artistice de agi­taţie. Compusă din 9 persoane şi condusă de economistul Eugen Letea, (concomitent autor al textelor), bri­gada artistică a reuşit, în multe rîn­­duri, să surprindă, într-o manieră satirică adecvată, deficienţele din unele sectoare ale uzinei. De regulă, spectacolele au loc în sala de cantină, doar trei reprezentaţii desfăşurîn­­du-se în secţii. In acelaşi timp, s-a impus obişnuinţa de a se oferi spec­tacole cu prilejul unor festivaluri şi concursuri. Dacă textele brigăzii sur­prind episoade, veridice şi declan­şează reacţia aprobativă a asistenţei, când sunt criticate persoanele impli­cate în situaţii negative, ne între­băm de ce nu se acordă prioritate spectacolelor în uzină. Cum afirmam în dese ocazii, menirea brigăzii ar­tistice de agitaţie este de a sancţiona indisciplina, proasta organizare a producţiei, delăsarea, lipsa de grijă pentru avutul obştesc. Abia după aceea se pune şi problema partici­pării la manifestări exterioare, la festivaluri şi concursuri. Se poate spune, totuşi, cum de fapt reieşea şi dintr-o convorbire cu to­varăşul Constantin Vîlsan, secretar al Consiliului orăşenesc al sindicatelor, că la I.M.U. Medgidia, munca politică şi cultural-educativă se organizează cu spirit de răspundere. Eforturile de înnoire a metodelor de lucru, sti­mularea opiniei colective, tatonarea atentă a realităţilor uzinei dau roade. Iar dacă mai persistă, cum am văzut, unele neajunsuri, e de datoria oame­nilor de aici să le înlăture cit mai grabnic. Forţe sunt ! Să gîndeşti de două ori (Urmare din pag. 1­­me, Îndeosebi stofe, in valoare de peste Un milion lei. Din materialele economisite s-au confecţionat peste 4 000 costu­me pentru copii, 1 500 pantaloni şi 650 retoane. Este drept, rea­lizările sunt ale întregului co­lectiv, dar contribuţia lui Da­mian, metodele şi iniţiativele personale, preluate şi genera­lizate de către toţi lucrătorii din sală, au avut un rol hotă­­ritor. Venirea lui In mijlocul co­lectivului sălii de croit s-a fă­cut imediat simţită. Dar nu nea­părat prin faptul că ar fi fost cel mai bun şabloner, ci in pri­mul rind prin atitudinea lui res­ponsabilă faţă de muncă, faţă de soarta materialelor încredin­ţate spre a fi croite. Dar mai important a fost faptul că nu s-a mulţumit să acţioneze de unul singur ci a căutat să tre­zească şi să înrădăcineze în munca colegilor săi aceeaşi ati­tudine. Cîteva mărturisiri pe care mi le-a făcut sint cit se poate de edificatoare. „De cite ori încep să tai o stofă mă gin­­desc la munca tuturor celor care au contribuit la fabricarea ei, incepind cu producătorii ma­teriilor prime şi terminînd cu lucrătorii din ţesătorii. Finali­zarea efortului şi strădaniei lor de a produce mai mult şi mai bine depinde in acel moment intr-o mare măsurii de inde­­minarea şi răspunderea mea. Cind spun răspundere am in vedere faptul că este foarte uşor să te mulţumeşti, aşa cum din păcate o fac Încă unii, cu respectarea normativelor, care sunt încă destul de largi, dar că este mult mai greu să gă­seşti modalitatea de a valorifi­ca încă din croire fiecare centi­metru de material“. „Şi care sunt modalităţile ?“. „In primul rind este vorba de o cunoaştere perfectă a meseriei de confec­ţioner. Eu, înainte de a ajunge la sala de croit, am lucrat timp de 8 ani la toate operaţiunile posibile intr-o fabrică de con­fecţii, însuşindu-mi-le pe de­plin. Acest lucru mă ajută e­­norm, fiindcă acum „văd“ cu ochii închişi locul şi rostul fie­cărei bucăţi de material croit“. „Găsirea modalităţilor de valo­rificare maximă a fiecărui cen­timetru de material nu afectea­ză cumva timpul de lucru ?“ „Răspunsul la această întrebare este legat de punctul cel mai nevralgic al întregii probleme. Este forte cunoscută zicala după care croitorul trebuie să măsoare de două ori şi să taie o dată. Totul este să acţionezi în aşa fel incit să nu fie nevoie de un timp de lucru sporit. De a­­ceea deviza mea „gîndeşte de două ori şi taie o singură da­tă“ a fost îmbrăţişată de majo­ritatea lucrătorilor sălii“. MEMENTO 18.00 Orele serii 20.00 Zece melodii preferate 20.45 Consemnări de Mihai Stoian 21.00 Revista şlagărelor 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorolo­gic. Sport PROGRAMUL II JOI — 1 NOIEMBRIE 1973 PROGRAMUL I 5,00 Buletin de ştiri 5,20 Dragi mî-s cîntecul şi Jocul 6,00—8,08 Radioprogramul dimineţii 8.30 La microfon, melodia preferată 9.30 Odă limbii române 9.50 Muzică uşoară 10.05 Folclor muzical de la Mureş şi Tîrnave 11.00 Buletin de ştiri 12.00 Discul zilei — Lili Ivanova 12.30 Intilnire cu melodia populară şi interpretul preferat 13.00 Radiojurnal 15.05 Tribuna radio 15,15 Muzică de estradă 16,00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­­tier 17,00 Antena tineretului JOI 2 1 NOIEMBRIE 1971 PROGRAMUL I 9,00 Curs de limba engleză 9,30 Curs de limbă germană 10,03 Cărţi şi idei 10,30 Telecinemateca (reluare) 12,00 Telejurnal 16,00-17,00 Teleşcoală 6.00 Refrene matinale 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­­tier. Sport 8.35 Tot înainte 9.35 Melodii populare 11.30 Cîntecul e pretutindeni — mu­zică uşoară 11.55 Ştiinţa la zi 12.30 Opereta „Harţă răzeşul“ de Vic­tor Iusceanu 13.00 Radiojurnal 14.05 Varietăţi muzicale 15.30 Radioşcoală 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­­tier 16.30 Intermezzo simfonic 17.05 Concert de muzică populară 18.00 Publicitate radio 10.00 Buletin de ştiri 19.50 Noapte bună, copii 20.00 Concertul orchestrei de studio a Radioteleviziunii 22.00 Discoteca pentru toţi 23.00 Buletin de ştiri 17.30 Emisiune în limba maghiară 18.35 Din ţările socialiste 18.45 Universitatea TV 19 20 1001 de seri 19.30 Telejurnal 20.05 Publicitate 20.10 SEARA PENTRU TINERET « O definiţie posibilă a spiritu­lui revoluţionar • Teletop ’73 — emisiune-con­­curs de muzică uşoară româ­nească • „Reţetă“ pentru timpul liber • „La cota­ 30“. Reportaj despre scafandrii din portul Constanţa • Culisele performanţei : fraţii Cuţov — reportaj • „Punctualitate“ — telefoileton de Anca Fusariu • „Recreaţia mare“ — emisiune muzical-coregrafică 22,15 24 de ore PROGRAMUL II 17.30 Telex 17,35 Desen animat 17,45 Telecinemateca pentru tineret. Cum stăm, tinere­t 10.05 Barzi şi rapsozi 19,20 1001 de seri 19.30 Telejurnal 20,00 Concertul simfonic al Orchestrei de studio a Radioteleviziunii 22.05 Din lumea ştiinţei Gala filmului sovietic : CAPITOL — 1 noiembrie Operaţiunea „Atomul marcat“ — 9,30 ; 11,13 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. 2 noiembrie Lupta după victorie — 10 ; 16,15 ; 19,30. 3 noiem­brie Cea din urmă zi — 9,30 ; 11,15 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45 4 noiembrie Omul de dincolo — 9,30 ; 11,15 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. Mult zgomot pentru nimic — PA­TRIA — 10; 12,30; 15,30; 18; 20,30. Doi pe un balansoar — SCALA — 9; 11,15; 13,30; 16; 13,30; 21. FESTI­VAL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. Mafia albă - LUCEAFĂRUL — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. BUCU­REȘTI - 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. FAVORIT — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 13; 20.30. Y-17 acţionează — FLACĂRA — 16, 18; 20. Cu cărţile pe faţă — VICTORIA - 8,30; 9; 13,30; 16; 18,30; 21. GRIVI­­ŢA — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. FLAMURA — 9 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. Despre o anume fericire — MELO­DIA — 9, 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. MODERN — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. O afacere pe cinste — CENTRAL 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30. BU­­CEGI — 15,30; 18; 20,15. MIORIȚA — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,45. Șapte zile - LIRA — 15,30; 18; S 20,15. ^ Paradisul — GLORIA — 9; 11,15; S 13 30; 16; 18,15; 20,30. î Valter apără Sarajevo — LUMINA ^ — 9; 12,30; 16; 19,30. Stare de asediu — EXCELSIOR — î 8,30; 11; 13,30; 16; 13,30; 21. FLORE­AS­ $ CA — 15 30: 18; 20.30. J Dragostea începe vineri — UNTREA 5 — 16; 18, 20 . Efectul razelor gamma asupra crăi- » telor — BUZEȘTI — 9; 11,15; 13,30; î 16; 18,15; 20,30. AURORA — 9; 11,15;­­ 13,30; 15,43; 18; 20,13. S Conspiraţia — PACEA - 16; 18; 20 5 Alba ca zăpada şi cei şapte pitici a — DOINA — 9,45; 11,45; 14; 16; 18; 20. B DACIA -­S; 11,15; 13,30; 16; 18,15; S 20,30. 51 Copernic — COSMOS — 15,30; 19. S Cartea junglei — TIMPURI NOI­­ — 9,15—20,30 în continuare. Paraşutiștii — MUNCA — 16, 18; fi 20 8 Urmărire la Amsterdam — INFRA- G TIREA INTRE POPOARE — 15,30; 18;­­ 20.15. fi Tu st eu­­ RAHOVA — 15,30; 18; fi 20.15. 6 Legenda negrului Charley — GIU­ V LEȘTI — 15,30 ; 18 ; 20,15.­­ ARTA —­­ 15,30 ; 18 ; 20,45. fi Cu toate acestea — VITAN — 15,30; fi 18, 20,15. 8 Pisica junglei — DRUMUL SĂRII S — 13,30; 18, 20. fi Fantoma lui Barbă Neagră — FE­­S RUN TARI — 15,30; 17,45; 20. fi Pe arinile viatului — COTROCF.Ni fi­­• 9, 14; 18,30. fi Infailibilul Raffles — CRÎNGAȘI­­ fi 15,30; 18; 20,15 O floare și doi grădinari — VOLGA fi 9; 12.30; 16; 19,30. fi Aventura lui Poseidon — VIITORUL fi — 15,30 ; 18; 20,13. fi Rond de noapte — MOŞILOR — fi 15.30; 18; 20,15. fi Dreptul de a iubi — POPULAR­­ fi 15 30; 18; 20,15. fi Ce! şase urşi şi clovnul Cibulea­n — PROGRESUL — 16; 18; 30. Jandarmul la plimbare - 3—4 no­ fi iembrie — CLUBUL UZINELOR RE- fi PUBLICA — 15:30; 18, 20,13. Joi 1 noiembrie 1973

Next