Mureşul, 1923 (Anul 2, nr. 1-48)

1923-10-21 / nr. 40

2 LEI EXEMPLARUL Anul II. Nr. 40 — Tg.-M Mureş, 21 Octombrie 1923 Redacţia şi Administraţia: Târgu Mureş, Piaţa Regele Ferdinand No. 38 etaj I. ORGAN POLI­­TC_ SĂPTĂMÂNAL REDACTAT DE UN COMITET. Editor şi girant responsabil : NICOLAE VULCU. Anfereu­l lui Arvinte cu actuala remaniere sunt tot una. Vrem remanierea in­tegrală în frunte cu I. I. C. Brătianu. Abonamentul: Pe un an.....................80 Lei Pe jum. an .... 40 , Pe un sfert de an . . 25 . Befia de sânge. Argumentarea cu corpuri con­tondente, practicată de multă vreme la noi, — ţara tuturor contrastelor, în care pumnul şi zbieretul sunt suprema putere de convingere, — a dat la lu­mină, în ultimul timp, dezas­­peranta constatare că, aşa zişii intelectuali, oameni cu titluri academice, sunt tot atât de simplişti în judecată şi tot atât de inteligenţi în aplicarea pre­tinselor principii ce au, ca şi oamenii cavernelor. Intr’o ţară, care are cel mai strălucit procent de analfabeţi, într’o ţară de orbi „unde chio­rul poate fi împărat“, într’o ţară în care până ori massa poporului se zbătea în cea mai neagră sărăcie şi în cea mai complectă incultură,­­ care va continua încă multe decenii, într’o asemenea fericită ţară orice farseur, cu puţină inteli­genţă, cu multă obrăznicie şi cu totală lipsă de conştiinţă, poate produce curente sociale, poate să-şi adune ori­când o mână de inconştienţi sau ne­buni, car­ zăpăciţi de vârtejul vorbelor goale, să se erijeze în propagandişti şi reformatori so­ciali şi să învârtească cu en­tuziasm ciomagul tot atât de inteligent ca şi omul ce-l stă­pâneşte. Iată pentru ce se pot produce la noi au atâta uşurinţă cele nemai­auzite diversiuni cari în­tunecă, zăpăcesc şi încurcă pe toată lumea. O problemă so­cială sau economică cu de­săvârşire simplă, trecută prin mintea otrăvită a unui con­­ducător-farseur, a cărui vorbă este cuvânt de Evanghelie pentru gloata de gură cască mânuitori de bâte, duce direct şi simplu la cea mai sălbatică anarhie. Şi, cât timp lucrurile merg în vechiul lor făgaş, asigurând tuturor categoriilor sociale un codru de pâne şi-o zdreanţă pentru corpul sleit de inaniţie, prostia omenească dormitează şi ea lăsând pe cei mari să-şi facă afacerile. Dar, când răsare vre­o criză socială sau economică, şi gloata este ameninţată să nu-şi poată agonisi nici fărmăturile cu care se hrănea până ori, când răsare o criză ca aceia în care ne zbatem acum fără să găsim vreo portiţă de scăpare, când prostia omenească mare, inco­mensurabilă, genială, nu poate găsi cauzalitatea şi simte numai efectele, atunci, holbându-şi ochii lipsiţi de ori­ce inteligenţă, caută să dee soluţii unor pro­bleme economice şi sociale despre care habar n’are şi de­bitează o sumă de aberaţii că­rora ţine să le dea aspectul de adevăruri ştiinţifice. Iată originea antisemitismului fascist, sau fascismului an­tisemit.­­ Şi după cum ţăranul în ju­decată lui simplistă dar mai ales fatalistă, crede că-i merge rău pentru că un duşman ne­cunoscut cu ajutorul uni babe descântătoare „i-a făcut vrăji“’ din care pricină toate-i merg pe dos, tot aşa pseudo-inte­­lectualul român, fie el băeţoi din liceu sau universitate, fie belfer superior sau liber pro­fesionist, complect inconştient de angrenajul social în care se zbate şi înăduşit de preju­decăţi stupide şi sălbatice, gă­seşte soluţionarea tuturor pro­blemelor sociale, politice şi economice, în fascism, recte antisemitism, căci fascismul de azi nu este altceva de­cât anti­semitismul de eri. Şi cum în sărăcia lui intelectuală nu poate soluţiona nici această problemă cu capul, o rezolvă cu cioma­gul. Prostia omenească exasperată de greutatea diverselor probleme ce-i sunt date spre rezolvare şi mai cu seamă îndârjită de tra­iul insuportabil, din ultimul timp, nu-şi mai poate stăpâni instinctele bestiale trezite foarte uşor în starea de nevroză de acum, şi crede că prin omor, prin sânge şi foc, va curăţi so­cietatea de parazitism şi va creia o lume nouă. Această beţie de sânge este nota caracteristică a sălbătăciei datorită sărăciei intelectuale. Bieţi naivi, cari credeţi că o ideie poate fi sprijinită pe ciomag! Sărmani inconştienţi, — cari încercaţi să porniţi la omor prin comploturi prost alcătuite şi doriţi să treziţi la beţia de sânge massa poporului ţinut în cel mai desăvârşit în­­trunerec, — cum o să fiţi mă­turaţi, ca nişte mici gunoae, de furia poporului, marele a­­dormit, care odată trezit la omor, pe voi întâi vă va, ucide arătându-vâ că dacă până acum a suferit apoi tembelismul vostru este pricina, că n’aţi încercat să-l luminaţi, să-l apăraţi şi să­­ treziţi la viaţă! Beţia de sânge pe care voi o zădărâţi aşteaptă jertfele, şi ele nu vor fi acele pe care voi le vreţi, ci cu totul altele și în primul rând, voi, proştii cam­ argumentați cu parul. Vladimir Nicoară. Foiletonul »Mureşului“. Cronica rimată. Ce \vânt tem ridicat In slavă, ilustre (prin chelie) domn ?. .. — Nedumerit sunt și acuma, de parcă m'am trezit din somn — Căci nu'mi pot explica'ntâmplarea și nu pot tălmăci avântul, Decât știind... că toată pleava înspre văzduh o suflă vântul... Ori cât stau eu sa'ţi cern trecutul, sau să-ţi analizez prezentul. Am rezultat un dublu zero... Fac — pare-se — pe indecentul, Dar ocupându-mă de tine, mă simt în mediu Ca atare a­ceastă cronică rimată nu ţi va produce supărare. Colegii tăi sau „subalternii“ —cum îi numeşti — nu vor fi paf, Când vor afla, că mult mai bine puteai fi pus la... telegraf.' A­veai în minte vecinie vremea, când Mackensen ţi era protector Poate de-atunci datează visul s'ajungi în viaţa ta director — Aveai în minte vecinie vremea, când sărăcuţ dintr'un subsol ieşeai cu tocurile roase, sărac la cap, ia suflet gol, Şi fericit de-a fi departe de brâu! morţii'ncins pe ţară, Umblai civil, dormindu-ţi somnul netul­burat în orice seară­... Iar astăzi, o vreme schimbătoare, ce vânt a fost sortit sa bată!— Albastrele 'nâlţimi sunt pline de praf şi pleavă spulberată... De sus, din culmea ce te ţine o lunâ încă, sau un ceas, Umflat la burtă şi la guşă, cu ochelarii peste nas, O, întrupare de ridicol, cum vezi odată într'un veac, îmi aminteşti de zicâtoarea, că:­ns'a suit scroafa'n copac“. Dragi cititori, iertaţi-mi tonul, uzez de calificative Cam drastice dar să mă credeţi, te vreau cât mai obiective; Şi de mă doare, sau mai bine, de sunt nemulţumit de ele, E can proporţie cu­­tema“ nu te găsesc destul de grele. Şi-acuma nu merg mai departe, căci sunt aprins şi îmi e fm­ed Să mi plimb aristocrata mână, cumva, prea mult prin nnturică, Căci râncedă, cum se prezintă sub forma unui om calic, nu e exclus, ca a ei putoare să nu mai iasă cu nimic... Cyrano. Oriei fii di cârti didactici «.& Librăria Ardealul Tg.-Mureș

Next