Mureşul, 1923 (Anul 2, nr. 1-48)
1923-10-21 / nr. 40
2 Criza din guvern. Fapte certe sunt demisiile din guvern ale miniştrilor Văitoianu şi fll. Constantinescu .ceste demisii urmau sa fie efective abia după deschiderea sesiunii parlamentului liberal. Plecarea din ţară a M. A. Regelui a dat răgaz dlui I Brâtianu să-şi cumpănească toate combinaţiile, cari nu pot fi prea numeroase. Punctul dureros este portofoliul internelor, pe care vrea să-l ia Dl O. Mârzescu, azi la Sănătatea publică, Muncă şi Ocrotiri Sociale. S’ar trece astfel peste serviciile enorme aduse la alegeri de dl D l Văitoianu, căruia i s’a oferit zadarnic drept compensaţie preşedenţia Camerei Solidar cu Dl .Jăitoianu şi duşman înverşunat al intrigilor urzite în culisele partidului liberal, Dl. Fl. Constantinescu nu mai vrea să facă parte din acest guvern atâta timp cât nu se face o remaniere, care să asigure complecta modificare a concepţiunii de conducere în ceea ce priveşte politica financiară şi economică Lovitura Răsfoind gazelele ungureşti, ce apar ,în oraşul nostru, şi îndeosebi ,Székely Napló“, rămâi încremenit de îndrăzneala şi obrăznicia, cu care zeflemizează instituţiile noastre şi nu arareori, îşi bat joc de tot ce avem mai sfânt: limbă,oră etc. Şi în vreme ce streinii ne stropesc cu noroi şi deşteaptă în sufletele conneţionalilor lor credinţa în învierea Ungariei vechi, noi răpiţi de vârtejul intereselor egoiste ne luăm la hărţuială şi luptă primejdioasă. Din zi în zi, patimile politice ne întunecă tot mai mult minţile şi ne îndreaptă privirile asupra duşmanilor politici, cărora le răscolim tot trecutul şi le restălmăcim toate gesturile şi cuvintele, prezentindu-i < ca cei mai periculoşi ordinei sociale ] şi interesului înalt de stat. Se fac des- tituiri din funcţii, se fac transferări, se dau avertismente, pentru că aceia, cari, in trecut, şi-au jertfit tot sufletul lor pentru realizarea idealului naţional, acum sunt neşte usurpatori, cioclii statului, confundat de cei interesaţi cu guvernul. In val-vârtejul acestor hirtueli se scapă din vedere, ori chiar se închide ochii în faţa săgeţilor veninoase, în- dreptate cu atâta ură în contra noastră a tuturora. Pentru orientarea opiniei româneşti, să cităm numai câteva exemple, spicuiri fugare dinSzékelyi Napló*. La 20 August, ziua sf. Ştefan, regele Ungariei, scrie : .Dangătul de clopote nu ne a chemat, azi, la obişnuita şi aceasta cade direct asupra dlui Vintila Brâtianu, şi se pot închipui sorţii de izbândă. Ieşind din guvern şi Dl C. Banu, care pare a face cauză comună cu ceilalţi doi — probabil din cauza presimţirei că ar putea fi sacrificat cu ocazia remanierei — aceştia trei îşi vor lua libertatea de acţiune Iîfi parlament, şi nu este exclusă să avem chiar din gura lor confirmarea tuturor crimelor atribuite actualului guvern. Solidaritatea guvernului, atât de mult trâmbiţată, astăzi pare mai şubredă ca oricând. Prăbuşirea ei poate să aibă proporţiile unui cataclism în ceea ce i priveşte pe liberali. Pe ruina lor va trebui să se înalţe edificiul modern al ideilor democratice, cu orizonturi largi. Vom avea însă nevoe de mari cantităţi de. .. desinfectante, pentru a stârpi complect microbii necinstei şi ai conrupţiei, care s'au înstăpânit pe ţară în timpul guvernărilor liberale, strămoşeasca sărbătoare maghiară. S’a prefăcut prin forţă într’o zi comună, tăcută şi fără de cântări, această sărbătoare prăinuită odinioară timp de două zile, prin fâcăriile zimbitoare ale drapelelor, când se rostia în onoarea regelui care trăieşte cântarea prefăcută în rugăciune: ,Unde eşti tu rege Ştefan?“ Şi azi îl aflăm — în butul tuturor (măsurilor), fîltarul său stă în inimi, şi suflete, în ziua de azi de-o veşnică însemnătate, păşeşte peste graniţele forţate, în urmele cortejului Mânei sfinte*. (Se ştie că la 20 Aug. se poartă, pe străzile Budapestei în procesiune, mâna sf. Ştefan, regele Ungariei) ... „Din adâncimea celei mai adânci umiliniţe ne proşternem în faţa amintirei sale .. . Şi în mod nevăzut iarăşi se aprinde zimbetul luminilor de sărbătoare, iluminarea măreaţă a sufletelor noastre — zimbetul steagul lor, i s- a vârît din înviorarea colorilor noastre sfinte. Sufletul ne este plin de ru- găciunea de sărbătoare". „ Pot suna în jurul nostru roatele maşinilor, poate fi plină de sudori ziua comună, şi manile să nu ne stea în nelucrare. .. sufletele ni se înalţă ca fumul de tămâie spre înălţimile Serafinilor, strigând: Unde eşti, tu, rege, Ştefan ? •. • Şi aceasta fără să avem nevoie de permisiune de la poliţie*. In această zi de sărbătoare naţională ,Székely Napló" îndeamnă pe toţi ungurii, ca să fie de faţă cu sufletele lor la procesiunea din Budapesta şi să întrebe pe regele sărbătorit, că până când le mai întârzie isbăvirea din jugul greu politic, în care zac oare nu este aceasta o agitaţie în contra intregităţii statului român? Guvernul poate tolera astfel de agitaţii şi îndemnuri ? ! ! ! In alt loc .Intr’adevâr este tragico comic, dacă este adevărat, că tocmai în conferinţa dela Sinaia a trebuit să se aducă hotărârea aşa de înţeleaptă ,N’ar strica să dăm înapoi o mică parte din Basarabia.* Cine nu vede aici o zeflemea la adresa conferenţei dela Sinaia? Cine nu trage, in mod logic concluzia că ei susţin că România este incapabilă de administrarea provinciilor alipite şi este mai bine să le cedeze iarăşi. La 11 Martie Sz. N. vorbind de deliturarea din funcţie a unui funcţionar maghiar exclamă »Ceată învinsă şi alungată de funcţionari maghiari — nădăjduiţii* Nădejdea în tigrii lui Horthy din Budapesta. Neamul românesc este caracterizat »un popor cu simţ dur şi lipsit de orice gust (durva izléstelen*), ţara noastră este numită o ţară balcanizată etc. Cine nu ştie cu câtă furie se năpustesc toate gazetele din loc şi Cluj, asupra primarului Dandea, pentru că a avut cutezanţa să publice un document din 1711, în care se vorbeşte despre măsurile draconice, luate de oraşul Turda pentru extirparea Românilor din oraş ? Mă miră faptul că pentru ce nu s’au revoltat gazetele streine la sfârşitul secolului trecut când scriitorul Orbán Balázs a reprodus acest document! Atunci tresăltau de bucurie că prin astfel de măsuri se împiedecă desvoltarea maghiarilor ,cu buze valahe, şi aţâţau autorităţile să întrebuinţeze şi mai departe aceste mijloace, ca să se schimbe cu totul suprafaţa Ardealului. Azi pentru ce atâta ură şi atâtea săgeţi veninoase ? Poate că fi-e ruşine de mulţimea crimelor şi fărădelegilor prin cari cereau, în trecut, ungurii să se menţină la suprafaţă ! Nu înţelegem să fim şovinişti, nu înţelegem să oprim pe un popor în desvoltarea sa culturali, dar nu putem răbda, ca abuzând de toleranţa noastră, să ne zemflemizeze instituţiile, şi să-şi bată joc de ţară şi limbă. Vidleant consules . . .! Cum scriu gazetele ungurești din Târgu-Mureș. „MUREŞUL“ Un nou partid politic. Unul dintre puţinele capete cu vederi mai largi în partidul liberal, Dl Istrate Micescu, decanul baroului de Ilfov, care s-a ridicat împotriva legii de naţionalizare e subsolului, combătând eviolent, a avut să sufere în urma acestei atitudini nedisciplinate consecinţa de a fi neglijat şi pus cu totul la o parte de către atotputernicii Brătieni. Dl Istrate Micescu vrea să constitue astăzi un partid radical, care întemeindu-se mai mult pe intelectuali, să înceapă o acţiune prin care să combată uşurinţa criminală cu care se fabrică astăzi legile în comoditatea cabinetelor izolate, trecându-se peste toate valorile intelectuale, cari ar putea să contribue la făurirea unei legislaţii corespunzătoare din toate punctele de vedere timpului şi împrejurărilor, între cari trăim. 21 Octombrie 1923 Dările serbări din Belgrad. Iugoslavia şi în special Belgradul sunt în ajunul unei mari sărbători, cu ocazia botezului principelui moştenitor Duşan. Naş va fi ducele de York, care este aşteptat pe ziua de azi, Sămbătă. Vineri dimineaţa a trebuit să sosească familia regală română. Tot azi sosește familia regelui George al Greciei. Diviziile armatei din Adriatica și alte divizii, ce poartă nume de râuri iugoslave, vor trimite apa pentru ceremonia botezului principelui moștenitor. Obiceiuri pământene. Bacşişul. Alt cuvânt turcesc rămas din timpuri străvechi şi care în virtutea tradiţiei a căpătat putere de lege. Bacşişul este apanajul oricărui funcţionar pe care stăpânirea îl condamnă la foame cronică. El este sporul de salar al hamalului de birou, spor care uneori întrece cu mult retribuţia de la stat, încă de pe vremea lui Ghiţa Pristanda care avea o famelie mare şi remuneraţie mică“, învârteala şi bacşişul erau atât de obişnuite, că nu se mirau chiar cei care ar fi trebuit să stăvilească acest oriental obiceiu. Bacşişul este totdeauna direct proporţional cu locul ce-l ocupă funcţionarul pe scara erarhiei biurocratice. Cenuşerului de la prefectură îi dai două treisutare* ca să facă 0 ilegalitate şi săte servească prieteneşte*, pe când la secretarul general de la Ministerul »trebue să mişti din urechi cu câteva zeci de mii ca se capeţi unpermis* pentru exportul unor lucruri nepermise. Bacşişul plasat bine şi la timp face minuni, în faţa cărora ar înlemni cei mai mari prooroci. Şi dacă pe funcţionarul jerpelit îl sileşte chiar stăpânirea să caute bacşiş, că altfel ar crăpa de foame, nu e tot aşa cu funcţionarul superior, care nu urmăreşte alungarea foamei cotidiane, ci din contra, agonisirea unei sume cât mai rotunde, care să-i asigure un trai liniştit şi comod, nu numai lui, dar şi urmaşilor, oricât de numeroşi ar fi ei. Bacşişul, o vorbă care izbeşte urechea atât de neplăcut, dar mângile aât de dulce punga funcţionarului flămând, sau portreul dolofan al funcţionarului superior, — îţi deschide drumul baricadat de lege, îţi satisface momentan cererile, cam fără bacşiş, ar mucegai în saltare şi în timpul cel mai scurt te poate scoate din umbra necunoscutului la lumina hatârurilor celor mai neînchipuite. Hatârul şi bacşişul, cele două turasme practicate cu perzistenţă în ţara noastră, mai mult ca în orice ţară, te îndeamnă să spui şoptit sau nu gura mare, celor ce le practică, un alt cuvânt turcesc, mai puţin estetic, dar foarte potrivit: »sictir*. Valdemar