Mureşul, 1923 (Anul 2, nr. 1-48)

1923-10-21 / nr. 40

2 Criza din guvern. Fapte certe sunt demisiile din guvern ale miniştrilor Văitoianu şi fll. Constantinescu .­ceste demisii urmau sa fie efective abia după deschiderea sesiunii parlamentului liberal. Plecarea din ţară a M. A. Regelui a dat răgaz dl­ui I Brâtianu să-şi cumpănească toate combinaţiile, cari nu pot fi prea numeroase. Punctul dureros este portofoliul internelor, pe care vrea să-l ia Dl O. Mârzescu, azi la Sănăta­tea publică, Muncă şi Ocrotiri Sociale. S’ar trece astfel peste serviciile enorme aduse la a­­legeri de dl D­ l Văitoianu, că­ruia i­ s’a oferit zadarnic drept compensaţie preşedenţia Ca­merei Solidar cu Dl .Jăitoianu şi duşman înverşunat al intri­gilor urzite în culisele partidului liberal, Dl. F­l. Constantinescu nu mai vrea să facă parte din acest guvern atâta timp cât nu se face o remaniere, care să asigure complecta modificare a concepţiunii de conducere în ceea ce priveşte politica finan­ciară şi economică Lovitura Răsfoind gazelele ungureşti, ce apar ,în oraşul nostru, şi îndeosebi ,Szé­kely Napló“, rămâi încremenit de în­drăzneala şi obrăznicia, cu care ze­­flemizează instituţiile noastre şi nu arareori, îşi bat joc de tot ce avem mai sfânt: limbă,­­oră etc. Şi în vreme ce streinii ne stropesc cu noroi şi deşteaptă în sufletele conneţionalilor lor credinţa în învierea Ungariei vechi, noi răpiţi de vârtejul intereselor ego­iste ne luăm la hărţuială şi luptă pri­mejdioasă. Din zi în zi, patimile po­litice ne întunecă tot mai mult min­ţile şi ne îndreaptă privirile asupra duşmanilor politici, cărora le răscolim tot trecutul şi le restălmăcim toate gesturile şi cuvintele, prezentindu-i < ca cei mai periculoşi ordinei sociale ] şi interesului înalt de stat. Se fac des-­­ tituiri din funcţii, se fac transferări, se­­ dau avertismente, pentru că aceia, cari, i­­n trecut, şi-au jertfit tot sufletul lor­­ pentru realizarea idealului naţional,­­ acum sunt neşte usurpatori, cioclii­­ statului, confundat de cei interesaţi­­ cu guvernul. In val-vârtejul acestor hirtueli se­­ scapă din vedere, ori chiar se închid­e ochii în faţa săgeţilor veninoase, în-­­ dreptate cu atâta ură în contra noastră­­ a tuturora. Pentru orientarea opiniei­­ româneşti, să cităm numai câteva­­ exemple, spicuiri fugare din­­Székely­i Napló*. La 20 August, ziua sf. Ştefan, regele­­ Ungariei, scrie : .Dangătul de clopote­­ nu ne a chemat, azi, la obişnuita şi­­ aceasta cade direct asupra dl­ui Vintila Brâtianu, şi se pot în­chipui sorţii de izbândă. Ieşind din guvern şi Dl C. Banu, care pare a face cauză comună cu ceilalţi doi — pro­babil din cauza presimţirei că ar putea fi sacrificat cu ocazia remanierei — aceştia trei îşi vor lua libertatea de acţiune Iîfi parlament, şi nu este exclus­ă să avem chiar din gura lor confirmarea tuturor crimelor atribuite actualului guvern. Solidaritatea guvernului, atât de mult trâmbiţată, astăzi pare mai şubredă ca oricând. Pră­buşirea ei poate să aibă pro­porţiile unui cataclism în ceea ce i priveşte pe liberali. Pe ruina lor va trebui să se înalţe edi­ficiul modern al ideilor demo­cratice, cu orizonturi largi. Vom avea însă nevoe de mari cantităţi de. .. desinfec­­tante, pentru a stârpi complect microbii necinstei şi ai conrup­­ţiei, care s'au înstăpânit pe ţară în timpul guvernărilor li­berale, strămoşeasca sărbătoare maghiară. S’a prefăcut prin forţă într’o zi comună, tăcută şi fără de cântări, această săr­bătoare prăinuită odinioară timp de două zile, prin fâcăriile zimbitoare ale drapelelor, când se rostia în onoa­rea regelui care trăieşte cântarea pre­făcută în rugăciune: ,Unde eşti tu rege Ştefan?“ Şi azi îl aflăm — în butul tuturor (măsurilor), fîltarul său stă în inimi, şi suflete, în ziua de azi de-o veşnică însemnătate, pă­şeşte peste graniţele forţate, în urmele cortejului Mânei sfinte*. (Se ştie că la 20 Aug. se poartă, pe străzile Bu­dapestei în procesiune, mâna sf. Ştefan, regele Ungariei) ... „Din adân­cimea celei mai adânci umiliniţe ne proşternem în faţa amintirei sale .. . Şi în mod nevăzut iarăşi se aprinde zimbetul luminilor de sărbătoare, iluminarea măreaţă a sufletelor­­ noastre — zimbetul steagul lor, i s- a vârît din înviorarea colorilor noastre­­ sfinte. Sufletul ne este plin de ru-­ găciunea de sărbătoare". „ Pot suna în jurul nostru roatele ma­şinilor, poate fi plină de sudori ziua comună, şi manile să nu ne stea în nelucrare. .. sufletele ni se înalţă ca fumul de tămâie spre înălţimile Se­­rafinilor, strigând: Unde eşti, tu, rege, Ştefan ? •. • Şi aceasta fără să avem nevoie de permisiune de la poliţie*. In această zi de sărbătoare na­ţională ,Székely Napló" îndeamnă pe toţi ungurii, ca să fie de faţă cu su­fletele lor la procesiunea din Buda­pesta şi să întrebe pe regele sărbătorit, că până când le mai întârzie isbăvirea din jugul greu politic, în care zac oare nu este aceasta o agitaţie în contra intregităţii statului român? Gu­vernul poate tolera astfel de agitaţii­­ şi îndemnuri ? ! ! ! In alt loc­ .Intr’adevâr este tragico­­­ comic, dacă este adevărat, că toc­mai în conferinţa dela Sinaia a tre­buit să se aducă hotărârea aşa de înţeleaptă­ ,N’ar strica să dăm înapoi o mică parte din Basarabia.* Cine nu vede aici o zeflemea la adresa con­­ferenţei dela Sinaia? Cine nu trage, in mod logic concluzia că ei susţin că România este incapabilă de ad­ministrarea provinciilor alipite şi este mai bine să­ le cedeze iarăşi. La 11 Martie Sz. N. vorbind de­­ deliturarea din funcţie a unui func­­ţionar maghiar exclamă »Ceată în­vinsă şi alungată de funcţionari ma­ghiari — nădăjduiţii* Nădejdea în tigrii lui Horthy din Budapesta. Neamul românesc este caracterizat »un popor cu simţ dur şi lipsit de orice gust (­durva izléstelen*), ţara noastră este numită o ţară balcanizată etc. Cine nu ştie cu câtă furie se năpustesc toate gazetele din loc şi Cluj, asupra primarului Dandea, pentru că a avut cutezanţa să publice un document din 1711, în care se vor­beşte despre măsurile draconice, luate de oraşul Turda pentru extirparea Românilor din oraş ? Mă miră faptul că pentru ce nu s’au revoltat gazetele streine la sfârşitul secolului trecut când scriitorul Orbán Balázs a repro­dus acest document! Atunci tresăltau de bucurie că prin astfel de măsuri se împiedecă desvoltarea maghiarilor ,cu buze valahe, şi aţâţau autorităţile să întrebuinţeze şi mai departe aceste mijloace, ca să se schimbe cu totul suprafaţa Ardealului. Azi pentru ce atâta ură şi atâtea săgeţi veninoase ? Poate că fi-e ruşine de mulţimea crimelor şi fărădelegilor prin cari cereau, în trecut, ungurii să se menţină la sup­rafaţă ! Nu înţelegem să fim şovinişti, nu înţelegem să oprim pe un popor în desvoltarea sa culturali, dar nu putem răbda, ca abuzând de toleranţa noastră, să ne zemflemizeze instituţiile, şi să-şi bată joc de ţară şi limbă. Vidleant consules . . .! Cum scriu gazetele un­gurești din Târgu-Mureș. „MUREŞUL“ Un nou partid politic. Unul dintre puţinele capete cu ve­deri mai largi în partidul liberal, Dl Istrate Micescu, decanul baroului de Ilfov, care s-a ridicat împotriva legii de naţionalizare e subsolului, combătând e­violent, a avut să sufere în urma acestei atitudini nedisciplinate consecinţa de a fi neglijat şi pus cu totul la o parte de către atotputernicii Brătieni. Dl Istrate Micescu vrea să constitue­­ astăzi un partid radical, care înteme­­indu-se mai mult pe intelectuali­, să înceapă o acţiune prin care să com­bată uşurinţa criminală cu care se fabrică astăzi legile în comoditatea cabinetelor izolate, trecându-se peste toate valorile intelectuale, cari ar putea să contribue la făurirea unei legislaţii corespunzătoare din toate punctele de vedere timpului şi împrejurărilor, între cari trăim. 21 Oc­tombrie 1923 ­Dările serbări din Belgrad. Iugoslavia şi în special Belgradul sunt în ajunul unei mari sărbători, cu ocazia botezului principelui moştenitor Duşan. Naş va fi ducele de York, care este aşteptat pe ziua de azi, Sămbătă. Vineri dimineaţa a trebuit să so­sească familia regală română. Tot azi sosește familia regelui Ge­orge al Greciei. Diviziile armatei din Adriatica și alte divizii, ce poartă nume de râuri iugoslave, vor trimite apa pentru ce­remonia botezului principelui moșteni­tor. Obiceiuri pământene. Bacşişul. Alt cuvânt turcesc rămas din tim­puri străvechi şi care în virtutea tra­diţiei a căpătat putere de lege. Bacşişul este apanajul oricărui func­ţionar pe care stăpânirea îl condamnă la foame cronică. El este sporul de salar al hamalului de birou, spor care une­ori întrece cu mult retribuţia de la stat, încă de pe vremea lui Ghiţa Pristanda care avea o famelie mare şi remuneraţie mică“, învârteala şi bacşişul erau atât de obişnuite, că nu se mirau chiar cei care ar fi tre­buit să stăvilească acest oriental obiceiu. Bacşişul este totdeauna direct pro­porţional cu locul ce-l ocupă func­­­ţionarul pe scara erarhiei biurocratice. Cenuşerului de la prefectură îi dai două trei­­sutare* ca să facă 0 ilegali­­tate şi să­­te servească prieteneşte*, pe când la secretarul general de la Ministerul »trebue să mişti din urechi cu câteva zeci de mii ca se capeţi un­­permis* pentru exportul unor lu­cruri nepermise. Bacşişul plasat bine şi la timp face minuni, în faţa cărora ar înlemni cei mai mari prooroci. Şi dacă pe funcţionarul jerpelit îl sileşte chiar stăpânirea să caute bacşiş, că altfel ar crăpa de foame, nu e tot aşa cu funcţionarul superior, care nu urmăreşte alungarea foamei cotidiane, ci din contra, agonisirea unei sume cât mai rotunde, care să-i asigure un trai liniştit şi comod, nu numai lui, dar şi urmaşilor, oricât de numeroşi ar fi ei. Bacşişul, o vorbă care izbeşte urechea atât de neplăcut, dar mângile a­ât de dulce punga funcţionarului flămând, sau portreul dolofan al func­ţionarului superior, — îţi deschide dru­mul baricadat de lege, îţi satisface momentan cererile, cam­ fără bacşiş, ar mucegai în saltare şi în timpul cel mai scurt te poate scoate din umbra necunoscutului la lumina hatârurilor celor mai neînchipuite. Hatârul şi bacşişul, cele două tu­­rasme practicate cu perzistenţă în ţara noastră, mai mult ca în orice ţară, te îndeamnă să spui şoptit sau nu gura mare, celor­ ce le practică, un alt cu­vânt turcesc, mai puţin estetic, dar foarte potrivit: »sictir*. Valdemar

Next