Mureşul, 1925 (Anul 4, nr. 1-4)
1925-02-22 / nr. 1
2 dinţa, în cercuri tot mai largi, că numai punând umăr la număr vom putea ţese un viitor strălucit ţârii şi neamului nostru. Flamura steagului nostru este desfăşurată Toţi cari vin cu gânduri curate şi cinstite vor fi bineveniţi şi se vor înşirui în rândurile luptătorilor pentru cauza sfântă şi mare. Este păcat de orice clipă care trece, de orice energie care se risipeşte fără de ţintă. Cu sufletele înviorate de împrospătarea bogată de forţe, câştigată prin noua fuziune, să pornim la lupta, căci isbânda este aproape ! Spărietori ridicole Intr’o noapte întunecoasă, un ţigan trecea printr’o pădurice. Cum e ţiganul fricos din fire, cânta de răsuna pădurea şi văile, ca să şi alunge frica, ce-i stăpânea sufletul. — „Pentru ce cânţi cu atâta îndrăsneală“ îl întrebă zimbitor un român. — „Ca să vezi că sunt om nu tufă şi nu mă tem de orice mişcare de frunze“ răspunse ţiganul. Această poveste îmi vine in minte, când mă gândesc la declaraţiile averescanilor, cari trimbiţează din nou în lumea mare că în luna Martie vor fi la guvern. Generalul temându-se că-şi pierde partizanii de 3 ani de zile îi nutreşte cu promisiuni şi poveşti. Inventează termine, la care cu siguranţă vor fi la cârmă, face declaraţii că partidul său reprezintă singura forţă adevărată, în această ţară. Partizanii, dornici să urce trepţile unor funcţii, la cari, odatâ, nici nu îndrăsniseră să se gândească, se lasă amăgiţi de spusele „şefului“, partizanii, cari ştiu că înregimentaţi în alte partide, sunt reduşi la adevărata lor valoare şi vor fi acaparaţi de vălul uitării, privind cu jind la strălucirea slujbelor nevizate, fac încă o gardă slăbuţă în jurul „generalulu“. Ne miră însă că oameni cu scaun la cap mai dau crezământ unor astfel de vești neîntemeiate Partidul averescan acum, este mai slab ca oricând. A pierdut pe Argentoianu cu mai mult de jumătate parlamentari, pe basarabeni, cari s au contopit cu partidele fuzionate; elementele cele mai clarvăzătoare insistă pe lângă Averescu să nu mai asculte de ritmul dulceag al castelanului de la Ciucea şi să intre sub steagul desfăşurat ca cu toţii să contribue la consolidarea ţării. Frământările acestea vor avea drept urmare : ruptura în partid sau fuziunea. ,,Averescu va fi adus de Brătianu“ zic unii. Regele de bună seamă însă că trimite dela putere partidul actual ca să aducă sateliţii. Se poate însă să guverneze generalul singur? Se poate să scoată ţara din criza nenorocită în care se sbate ? N'a putut să facă multă treabă când a fost un partid, împrospătat cu multe forţe, pe cari azi le-am pierdut Singura soluţie fericită şi norocoasă — nu ne îndoim că aceasta va fi — este înlocuirea guvernului liberal cu partidele fuzionate, cari reprezintă, toate straturile sociale şi din toate părţile ţării. Elementele de valoare, cari şi-au dat mâna, călăuziţi de un gând sfânt şi nu de interese personale, vor fi în stare ca să scoată ţara din halul în care se sbate, de la răsboi încoace, aducând o atmosferă de pace, linişte, înţelegere şi bine- cuvântare. Să luptăm fără şovăire şi satishnbcim la toate combinaţiile ridicule. Noi să ne facem datoria şi isbânda este cu noi. ŞTIRI. — Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Consiliu disciplinar în conformitate cu noua Lege de organizare judecătorească, a judecat în zilele de Marţi şi Mercuri 10 — 11 Februarie, acţiunea disciplinară pornită contra D-lui G. Drăghicescu, pentru faptele disciplinare săvârşite de pe timpul când funcţiona ca procuror general. Curtea de casaţie recu- noscăndul vinovat la pedepsit cu pedeapsa mustrării şi perderea salariului pe 15 zile. Dl Donat Munteanu, fost prim-procuror la acest tribunal, care fusese acuzat de Dl. G. Drăghicescu, a fost de asemenea judecat, dar achitat. Curtea de apel Tg.-Mureş, în şedinţa din 10 Februarie, au confirmat sentinţa tribunalului Tg.Mureş, prin care au fost condamnaţi la câte 4 ani muncă silnică ("temniţă grea) indivizii Sâncrăianu Ambrozie şi Nagy Ludovic, care trăind din hoţii, au săvârşit o serie de mai multe furturi în acest oraş în cursul anului 1923, şi anume la Reitman Ludovic, Horvath Ludovic, Braun Ferdinand şi Lazar Petre. — In 6 Martie a c se va da în Sala Palatului Cultural un mare CONCERT, la care vor cânta renumiţi cântăreţi de la Opera română din Cluj d-naLia Pop şi dl Constantin Pavel. Bilete se află de vânzare la Librăria „Ardealul“. Cronica teatrală Viteazul Innotător. In cursul stagiunii teatrale actuale, Tg.-Mureş, a fost vizitat de trupele din Bucureşti şi Cluj, mai puţin decât în cursul stagiunii anului precedent. Se explică clar, pentru că toată lumea, aştepta cu plăcere, şi luase cu asalt, biletele trupei „Bulandra, Manolescu, Storin“, care se anunţase pentru 11 Februarie, cu „Viteazul Innotător“. Succesul material ar fi fost, desigur, acelaş, chiar dacă impresariul ar fi uitat să lipească la vitrina librăriei „Ardealul“ afişele: „Vine Bulandra“. Afişele s-au lipit, dar... Bulandra n-a venit! A figurat pe afiş un actor care poartă acelaş nume cu protagonistul scenelor Bucureştene, dar nu pe acela îl aştepta lumea, ci pe cel ce n-a venit. Aceste mici expediente — „în vârteje“ cum s-ar zice în termen de cafenea —, sunt cunoscute într-o anumită lume. Ne-ar fi plăcut însă, să nu le vedem adoptate de o trupă care are pretenţie, şi desigur că se impune cu altceva, decât cu astfel de ubterfugii puţin lăudabile. De altfel asigurăm pe Dl Maximilian, că chiar de ar fi figurat pe afiş, şi Bulandra cel aşceptat, piesa n’ar fi fost jucată cu mai mult succes. Şi, in această ordine de idei, nu era nevoe nici de titulatura : „Manolescu, Storin*. Dar, să trecem la piesă. Ce putem spune de „Viteazul Innotător“ ? După cum în multe reviste umoristice cu, sau fără, reputaţie mondială, în marile reviste ilustrate, chiar pe marile afişereclamă artistice, vezi lucrări frumoase, cari îţi distrează ochiul, te încântă şi îţi reaminteşte chiar idea de artă, însă nu suportă critica, căci autorul a primit de la început gândul acesta şi deci renunţând la regulele severe ale artei a urmărit numai idea de a place şi a distra, tot aşa şi Dnii Arnold şi Bach cu „Viteazul Innotător“ nu au avut de sigur, altceva în vedere, decât să placă şi să provoace râsul. Piesa lor, „o critică“, nu poate suportaşi de asta ne obţinem. „Viteazul Innotător“ a provocat mult râs, lumea a petrecut, dar după ce a ieşit din sală şi te-ai recules un minut, ţi-ai dat seamă că autorii au abuzat de indulgenţa publicului şi de dorinţa lui de a râde ca să uite necazurile zilelor de azi. De multe ori, chiar în viaţa de toate zile, luat de curent, râzi, primind nişte glume care judecate cu sânge rece, vezi că constituesc cele mai vulgare trivialităţi din repertoriul soldaţilor curtezani, bucătăreselor în idilă, „et aluid egusdem farinata“. Piesa care s-a jucat la 11 Febr. este brodată dintr-o serie de situaţii comice, care au ca motiv, preocuparea unui doctor în filosofie (sic) ca să găsească prin vecini, un partener potrivit?!, pentru o biată căţea!da căţea, peste care se abătuse instictul care se abate odată pe an, la animale şi păsări, primăvara. Generosul doctor are norocul de a găsi cea ce-i trebuia, la o vecină, o domnişoară care fără multă vorbă, îi oferă câinele ei, dar în acelaş timp îşi găseşte şi norocul, căci simpatia pentru câini, trece şi asupra lor, ajungând să se căsătorească, după ce biată fată, ca sa şi câştige mai mult, logodnicul, I are grije să ia din mâna lui, căţeaua cu care venise în braţe şi drept recunoştinţă că iei, îi datoreşte fericirea, fuge cu ea ca s-o prezinte căţeluşului, care o aştepta în apartamentele domnişorii ! Ce s-a întâmplat în apartament, nu ştim, căci autorii nu au vrut ca „prezentarea“ să aibe loc pe scenă. Ce severi şi ce egoişti! E frumos! nu e aşa? Şi când te gândeşti că la piesa asta, au asistat şi fete tinere, fete de măritat, băeţi cărora le mijesc mustăţile. Ce bucuroşi vor fi, şi cu ce simpatie vor privi pe bietele dobitoace, pe câini, care pot şi ei fi buni la ceva. Numai peţitoarele o să-l privească cu necaz, pe ea pâinea. N’o să se mai adreseze lor, lumea, pentru căsătorii. Reţete, ne-a dat-o dnii Arnold şi Bach. Dar autorii nu s-au mărginit aici. Ar fi fost prea puţin. Au mai găsit şi alte motive de inspiraţie: un sexuagenar care vrea să se însoare cu o fată de 20 de ani şi toată lumea de pe scenă, împreună cu el, se gândeşte cu grije cum o să satisfacă nevoile miresii care va dori să se ducă la bal, să petreacă, etc. etc. Cu petrecerile, cu balul, o să se descurce el, dar grija lui cea mare, o spune, este grija de . . . etc., căci tot el o spune, de ce se mărită fetele ? pentru , etc. Lăsăm la o parte, pe ţăranul care cum apare pe scenă, intră în rolul de „MUREŞUL“ 22 Februarie 1925 Atelierele Publica ale Statului Turgu-Muraş Concurs pentru ocuparea postului de maistru conducător la secţia lemnăriei Doritori de a ocupa acest serviciu sânt rugaţi a înainta oferte scrise cu pretenţii de salariu. Pe lângă salariul fix, locuiinţă, luminat, încălzit, maistrul va mai primi 5% din încasările brutto și 5% din beneficiu. Oferte timbrate însoțite de acte, certificate de serviciu etc se vor înainta până la 28 Februarie 1920. Tg.-Mureș 13 Februarie 1925. Director: I. CIMPOCA. UNDE SE GĂSEŞTE PIELĂRIE EFTINĂ? In Magazinul MARCU din Strada Călăraşilor No. 19, la „Doi Lei“ Talpă, foval, Blanc, Box, Sevro şi opinci angro şi detail. Magazin bine asortat cu toate articolele pentru cizmari si pantofari. 29-30 Anunţuri, publicări se primesc la administraţia MUREŞULUI