Naţiunea, august 1948 (Anul 3, nr. 702-727)

1948-08-01 / nr. 702

Ami III Nr. 702 ABONAMENTE: Trei luni lei Șase luni lei Monamente lunare numai pentru studenți, funcționari și persionari publici lei 100 lunar, t siicuți, întreprinderi și Autorități lei 5.000 anual ■onamentele încep numai la 1—15 ale fiecărei luni. Taxa poștală plătită în numerar conform *'Prid'..'-i Dir. Gen. P- T. T. Nr. 12.806/940 300 600 I REDACȚIA ȘI ADigiNISTRAȚIA: Str. Brezoianu Nr. 13 (colț cu Bd. 6 Martie București) Cont C. E. C. 26.135 TELEFOANE: Direcția Secretariatul de redacție Redacția ș 1 provincia Administrația Tipografia 4.03.905.43.14 4.14.72 3.36.71 3.26.60 «ci-is P Qnor-S9 Mi'mnisi / 3 • ^ li a T a ' Ca» # M ^ m.............. Duminică 1 August 1948 m % ZIAR DE IINEOKMAIIE. AillüDi^E öl KEPÜKIAJ Director G. CĂLINESCU DUPĂ 34 DE ANI de SIMION NEGEL La 31 Iulie 1914, Jean Jaurès, conducătorul partidului socialist francez, unul din puținii oameni hotărîți în lupta pentru pace din preajma primului război mondial, cădea sub gloanțele asasinului Vilain. A doua zi după asasinarea lui, la 1 August 1914, grupurile imperialiste din Europa dezlănțuiau carnagiul pe care victima îl prevăzuse, când exclamase : „Capitalismul poartă în pântecele său războiul, așa cum norii cuprind în ei furtuna“. Răpunerea lui Jaurès în preziua războiului nu a fost întâmplătoare, și e stabilit acum că celebrul ,,Comité des Forges“, ca și dinastia celor „200 de familii“, stăpânele Franței, simțeau nevoia sa se descotorosească de acest tribun pacifist, pentru a porni în toată securitatea războiul lor expansionist. Se temeau că Jaurès va uza de influența pe care o avea asupra masselor muncitoare și se va antrena în lupta pentru pace, întârziind sau chiar zădărnicind astfel războiul care și fusese stabilit în principiu... Nu ne vom angaja pe calea exegezei istorice. Nu vom discuta deci dacă teama biliciștilor francezi față de puterea de convingere a acestui orator nu era exagerată, său dacă această elocvență mai era eficientă în acel moment. Nu vom relua nici tema care tinde a ne face să credem că Jean Jaurès, în prezența trădării social-democrației germane care, cu excepția lui Karl Liebknecht și a Rosei Luxemburg, a predicat războiul pentru Kaiser și Marea Germanie — și a presiunii social-șoviniștilor din propriul său partid, s-ar fi aliat și al cauzei războiului de apărare a Franței. Nu vom căuta să răspundem nici la întrebarea dacă un om singur, trădat de ai săi, ar fi putut opri un fenomen de amploarea celui care s-a produs atunci... Ceea ce ne interesează — și nu „în principiu“, ci practic, fiindcă e vorba de pacea noastră cea de toate zilele — este să știm că forțele imperialiste, pentru care razboiul constitue o necesitate de viață, împing necontenit la măcel , că grupurile interesate, pentru a provoca o conflagrație, nu se dau înlături de la nici un mijloc, oricât de criminal ar fi. Ne amintim că pretextul primului război mondial l-a constituit atentatul de la Sarajevo. Un scriitor in solda imperialiștilor putea să exclame după război in fața statuii lui Prinkipo, ridicată în piața atentatului: „De aci au pornit cele câteva gloanțe care au ucis 20 de milioane de oameni !“ Butada nu făcea decât să camufleze un adevăr. Fără imperialism și fără nevoia lui de război, acele gloanțe poate n’ar fi răsunat și chiar dacă ar fi fost slobozite, ele n‘ar fi ucis decât pe cei în carnea cărora s'ar fi oprit. Și omenirea a mai trecut printr‘un război mondial, mai ucigător și mai pustiitor decât primul, iar Victora n‘a fost urmată de pacea trainică visată, ci, din grija trusturilor monopoliste, de un „după răboi“ agitat. De aceia asistăm azi la ciocniri sângeroase în diferite părți ale globului, la expediții coloniale și „ajutorări“ colonizatoare, la călcări flagrante de tratate și la înarmări sfidătoare. In ultimul timp se petrec și atentate criminale, ca acela încercat asupra conducătorului muncitorimii italiene, Togliatti, și cel contra secretarului partidului comunist japonez, Tokuda. Pe acelaș plan se situiază și unele temerare călcări de uzanțe diplomatice... Comemorăm azi 34 de ani de la asasinarea lui Jaurès într'un climat de atentate lașe, la fel cu cel comis de Vilain atunci, iar mâine se împlinesc 34 de ani de la primul război mondial, într'un zăngănit de arme pe care monopoliștii l-ar voi la fel de asurzitor ca și atunci. Dar, cu toată asemănarea aparentă între aceste momente, câtă deosebire! A doua zi după răpunerea lui Jaurès, muncitorimea franceză, condusă de un partid socialist degenerat, îmbrăca tunica militară și mergea să lupte contra unui proletariat și a unei țărănimi germane și mai rătăcite. A doua zi după moartea marelui pacifist, burghezia franceză putea mobiliza nici o voce puternică nu mai răsuna pentru a-i încurca planurile. Este la fel acum? Dimpotrivă, In însăși ziua atentatului contra lui Togliatti, muncitorimea și țărănimea italiană lăsau lucrul și făceau ca întreaga viață să stagneze : de la ac până la locomotivă, nimic nu mai mișca. * După acest avertisment dat de poporul muncitor imperialiștilor, mașinile începură din nou să duduie și câmpiile se populară iarăși cu pălăriile de pai ale harnicilor pălmași italieni, lumea muncitoare in acelaș timp, de pretutindeni, atentă, hotarită, fremătănd de indignare, își exprima solidaritatea activă cu iubitul conducător italian și cu lupta dusă de eL Războiul imperialist e o fiară care se năpusteșc asupra omenirii și o soșie atunci când ea, îi întoarce spatele sau, timbrată, nu are tăria să lupte. Când lasă toți cei ce muncesc și cugetă, ce crează și iubesc viața, se unesc în acelaș gând și nu neglijează pericolele, ci le fac față cu sânge rece și curaj — fiara războinică dă îndărăt. Având înaintea lui numai masse conștiente și active, imperialismul știe că nu-și va supraviețui în cazul provocării celui de-al treilea război mondial. In situația nouă de azi, când premizele luptei hotărîte pentru pace, a înțelegerii între oamenii muncă de pretutindeni ,și_ale_a vigilenței față de uneltirile imperialiste, au fost create de partidele de avantgardă ale clasei muncitoare, putem avea convingerea că un alt 31 iulie 1914 nu se va mai produce și, dacă el ar mai fi încercat de uneltele unei clase în pașnicelor sanguinare ale monștrilor umanității, nu cu sângele și bunăstarea lor, ci cu dărâmarea edificiului bazat pe exploatarea omului și pe uciderea lui. derută, popoarele plăti pornirile Eri după amiază a sosit în gara Br.’.?-asa un lot de 1000 de fetite din cCle 2500 trimise de Ministerul Sănătății in coloniile de vară de la munte, Ia Cod sa și Timișul de Sus, jud. Brașov. Ele au fost primite în gară de tnele ministru Florica Bagdazar, Gabriela Bernaki și Marieta Negreanu iau partea V.F.D.R.-ului de reprezentante ale Crucii Roșii și de o mare mulțime de părinți și rude. Tramvaiul mamelor... Tramvaiul 3, care mergea spre Băneasa, era eri tixit, îndeosebi, un mare număr de călătoare îmbrăcate cu grije, ca pentru un eveniment neobișnuit. Multe din ele duceau în brațe mari buchete de flori. Se uitau unele la altele și fără să se cunoasă, își zâmbeau. Călătorii cari avaură destinație se răreau cu fiecare stație. La un moment dat, n’au mai rămas decât cei veniți cu scopul de a-și lua copiii sau nepoții reîntorși din colonii. Cum a început să se lege vorba? O mamă a întrebat pe alta cui duce florile pe care le ține la piept. Și s’au pornit toate să vorbească dintr’o Un reportaj de MARINA ȘERBAN dată. O femee s’a pomenit lăcrămând. — Sunt lacrimi de bucurie, spuse șoptit, cineva. — Mi-a fost așa de dor, se scuză femeia. Apoi, adăogă: dar am fost fericită știindu-mi fetița îngrijită atât de bine. Puteam spera înainte să-mii^t copilul la munte? (Continuare în pag. 3-a) Flori și cântgșpe garg Băneasa SAU IIVA.POIAT 1000 DE COPII DE LA MUNTE... Câti de Constanței e confundat cu cei ai colonistelor. Aproșanu și-a uitat un geamantan la Codiea, in tramvaiul 3, supraincdrcat, spre casa Sosirea copiilor de la Codiea și Timiș MESAJ DE BUNA ORIENTARE de JEAN HEFTER Comitetul Central al Uniunii Femeilor Democrate din România ne-a prilejuit o satisfacție reală, publicând documentatul său raport de activitate de la unificare până în prezent. V. F. D. R. prezintă toate calitățile unei astfel de organizații de massă care, pentru a se desvolta armonic și mulțumitor, nu trebue să dea dovadă de improvizație... Temeinica ei așezare vine de la ideologia marxist-leninistă din care se inspiră, valorificarea activității ei făcăndu-se acum în lumina Rezoluției Plenarei a II-a P. M. R. Toată activitatea acestei Uniuni care este prezentă peste tot: in câmpul muncii, în lupta politică și de îndrumare a femeii și în asistența socială — este o continuă dedicate țelurilor democrației populare, această fază premergătoare a socialismului. Trecând în revistă activitatea multiplă a Uniunii Femeilor Democrate din România, Comitetul Central își face critica și autocritica, relevând părțile pozitive și celelalte care necesită corijări. S’a urmărit ca sporul cadrelor să nu fie strict numeric, ci și calitativ. S’a făcut educația în masse pentru a se ridica substanțial conștiința cetățenească a femeilor. Această educație s-a desfășurat ținându-se mereu seama de îndrumările marelui învățător ce este Partidul Muncitoresc Român. Luptând pentru pace, U. F. D. R.a îmbinat această luptă cu aceea de înbunătățire a situației generale a poporului muncitor și implicit a femeilor. Relevând contribuția femeilor în campania electorală și aportul adus de ele la succesul muncitorimii din țară, cor’iulcatul face parte dreaptă sătencelor care au dovedit în genere o conștiință de clasă eliberată de vechile prejudecăți. Femeile muncitoare de la țară fiind antrenate la acțiuni locale, au dat dovadă de spirit de luptă spirit care contrastează cu resemnarea iobagă din trecut. Organizațiile sătești ale Uniunii femeilor democrate și-au dovedit eficiența in 20 județe unde au avut loc recent alegeri județene. Pe linia consecventă a democrației populare, de permanentă vigilență, femeile urmează învățăturile Partidului Muncitoresc Român și rețin din îndrumările lui adevărul că, lupta de clasă nu încetează odată cu victoriile parțiale câștigate de muncitorime. Această luptă reclamă o vigilență permanentă, dar ea se impune cu mai multă acuitate, mai ales astăzi, după naționalizarea industriilor, și in plină acțiune de colectare a cerealelor, când dușmanul de clasă lovit, încearcă cu disperare, să-și salveze ultimele poziții. Uniunea Femeilor Democrate din România angajându-se adânc în organizarea asistenței sociale, a înțeles să ducă și această luptă în cadrele ideologiei democrate, nu ale conformismului filantropic, steril și amăgitor. (Continuare in pagina 5-a) PLATA IMPOZITELOR SI POATE FACE ȘI PRIN C. E. C. Cu privire la plata impozitelor, Ministerul Finanțelor a dat un comunicat, prin care se precizează că, in afară de casieriile administrațiilor financare și percepțiioe, impozitele datorate Statului se mai pot achita și prin C.EX. Plata impozitelor nu se poate face direct în mâinile agenților fiscali decât în comunele rurale, unde perceptorii de agenție și agenții fiscali pot incasa impozite, contra chitanță oficială eliberată de chitanțier. PERSPECTIVELE AGRICULTURII IN REGIMUL DEMOCRAȚIEI POPULARE de ing. OVIDIU DRAGNEA Populația noastră rurală este foarte prolifică și in ultimii 60 de ani, aproape 8‘a dublat. Considerând pe de o parte excedentul natural al populației și pe de altă parte măsurile sanitare ce s'au luat pentru combaterea bolilor și in special a mortalității Infantile (care la noi era cea mai ridicată din Europa) rezultă că populația noastră va spori considerabil, in mod continuu și in consecință, pentru a-i asigura existenta, va trebui să se sporească tot mereu și producția de cereale. Va trebui pentru aceasta să lichidăm cu agricultura înapoiată de pe când eram considerați o rară eminamente agricolă. Această formulă goală și pompoasă nu a fost de fapt decât un pretext al moșierilor și speculanților de cereale, pentru a frsta tendința de industrializare a tării, propagată de unii tehnicieni clarvăzători. .Dacă studiem concret configurația solului pentru a stabili caracteristica tării noastre, constatăm că din suprafața totală care este de 23 milioane ha, pământurile ce ar putea fi arate r«v prezintă 9,4 milioane ha, adică abia 41‰, iar restul sunt distribuite astfel: păduri cca. 6.450.000 ha, adică 28^, livezi naturale și fânețe cca. 3 mil. ha. (13^), culturi arborescente și arbuști 700.000 ha. (3%) și terenuri diverse (ape, stânci, mine, drumuri, orașe, sate, terenuri neproductive, etc.) 3.500.000 ha, adică 15%. Din suprafața totală arabilă, anul acesta când, printr'o judicioasă politică agrară, s-a redus cultura porumbului in favoarea aceleia a grâului — stabilindu-se astfel un echilibru intre culturile acestor două cereale — s'au semănat cu grâu 2.716.000 ha. (din care 220.000 ha. cu grâu de primăvară și 2.496.000 ha. cu grâu de toamnă). la care dacă adăugăm și suprafața totală de 2.827.000 ha. (12,3% din suprafața totală a țării) semănată cu cereale panificabile, mult mai mare decât în anii precedenți. Sporirea producției de cereale sa poate obține fie prin extinderea suprafețelor Însămânțate, fie prin mărirea productivității agricole. Terenurile arabile sunt limitate și extinderea lor, in mare, nu s'ar putea face decât in dauna pășunilor sau a pădurilor, ceeace nu este cazul, precum și prin recuperarea terenurilor degradate. Asemeni olandezilor, care prin indiguiri au împins uscatul in mare și au reușit să obțină cea mai mare productivitate pentru grâu, putem mări noi suprafețele agricole prin îndigușiirea terenurilor inundabile (cazul actualului șantier național din Lunca Prutului), prin drenarea terenurilor mlăștinoase (cazul bălților Dunării și al celor aflate dealungul altor râuri), prin înobilarea terenurilor sterile cu Îngrășăminte naturale sau chimice, precum și prin irigații. Va trebui să aplicăm toate procedeele tehnice pentru sporirea continuă a terenurilor arabile. Aceasta este însă o lucrare limitată. Singura soluție care ne oferă un câmp vast de sporire considerabilă a producției agricole constă numai la mărirea productivității agricole prin Introducerea unei exploatări agricola intensive, prin mecanizarea agriculturii și prin asolamente. In această privință avem un minunat exemplu oferit de U.R.S.S. care, pornind de la o agricultură rudimentară și excesivă, a ajuns să fie astăzi cea mai modernă și mai dotată țară din lume. Fiind acum pe calea transformării economiei noastre din una agrară inapoiată, in una Industrial-agrară inaintată. Statul, prin marea operă de planificare a economiei naționale, odată cu măsurile in vederea industrialzării țării, va prevedea și cele necesare modernizării agriculturii. Ca puncte de bază și model citim inființarea Administrației Fermelor de Stat și a Stațiunilor de Mașini (A.F. S. M.) în scopul promovării mecanizării agriculturii prin introducerea și folosirea agriculturii prin introducerea și folosirea rațională de tractoare, semănători, secerători și tot felul de unelte și mașini agricole perfecționate al folosirii agrotehnicii avanste, pentru mărirea productivității muncii. (Continuare în pag. 3-a CU PÂINEA POPULAȚIEI Un nou regim de distribuire Datorită recoltei bune din acest an, ca și mersului mulțumitor a colectărilor de cereale, Ministerul de industrie a luat măsuri pentru îmbunătățirea calității pâinei. In acest scop, Ministerul de industrie a dat ieri decizii, cari stabilesc noul norme pentru măcinișul grâului, pentru fabricarea pâinii, a pastelor făinoase și biscuiților și a făinii de porumb. Normele pentru măcinișul făinii Cu începere de eri. morila sistematice sunt obligate să fabrice făină integrală și făină albă. Grâul din care se va fabrica făina integrală și făina albă. trebue să aibă o greutate hectolitrică medie de cel puîin kg. ; să aibă cel mult 13% umiditate ; să fie nealterat, fără prsif, neatins de mucegaiuri sau ciuperci parazitare, neatins de gărgărițe sau alte insecte. înainte de măcinare trebue să fie eliminate toate corpurile străine. Făina Integrală va fi de o extracție de 85% din grâu neto (curățat de corpuri străine). Pentru fiecare kg, în plus la greutate hectolitrică, se va extrage 1% făină în plus. Morile care vor fi programate de minister vor măcina din grâu, făină albă 50 la sută și făină neagră 30 la sută, iar cele care vor fi proglamate să macine și făină fie patiseri, pentru paste făinoase și biscuiți, vor extrage 15 la sută făină patiserie, 35 la sută făină albă și 30 la sută făină neagră. Făina albă trebue să îndeplinească următoarele condițiuni: Să aibă cel mult 13,5% umiditate, un conținut în gluten (svântat) de minimum 26% și la o aciditate de maximum 1,8 gr. (cmc soluție normală da Na OH la 100 gr. făină. Să aibă, când se întrebuințează la fabricarea pâinii, o vechime de cel puțin 5 zile. Să aibă gustul popriu al făinii de grâu și să nu conțină, în amestec, făinuri provenite din alte cereale sau semințe leguminoase. Să nu conțină substanțe minerale sau alte corpuri străine adăugate în scop de falsificare. Să nu aibă mucegaiuri, sirori de ciuperci, ouă sau larve de insecte, sau să fi fost atacată de insecte, având ca urmare degradarea însușirilor de panificație. Ministerul Industriei, prin delegații săi, are dreptul să ridice probe de făină de la mori, spre a le supune analizei la un laborator oficial recunoscut. Probele se pun la dispoziție în mod gratuit, iar cheltuielile de transport și analiză se suportă de către mori. Morile sunt obligate să aibă un reniai în care să treacă regulat, pe bază de documente, în ordine cronologică: Cantitățile de grâu intrate în moară. Cantitățile de grâu intrate în măciniș. Cantitățile de făină și derivate rezultate. Cantitățile de făină și derivate ieșite. Nouăle dispoziții pentru fabricarea pâinii integrale și albe începând de est, brutăriile sunt obligate să fabrice pâinea integrală și pâinea albă în conformitate cu noul caiet de surcini. Pâinea integrală trebue să fie fabricată din făină integrală, extracție 85 la sută, care să îndeplinească condițiunile cerute de caietul de sarcini pentru făina integrală. La un kgr. pâine fabricată trebuie să intre: 730 gr. făină integrală cu umiditate de maximum 13,3 la sută, 2-3 gr. drojdie la 1 kg. făină în timpul verii și 3—6 (Continuare în pag. 4-a) EIDUT OR OBIECT TELEFONAT LA .6.21.20 INTERIOR 28 .BBBHBBqB«BLîS3RStEt-3:«‘iau^ . ’ Povestea lucrurilor pierdute. — Oamenii au devenit en^la Date grăitoare. telefoane și furci pierdute într^mv^î —ÜT M-am întâlnit, zilele tecute, cu un prieten care mi-a povestit ultima lui pățanie.^ _ Mă știi cât sunt de miral acum o săptămână a căzut pe capul meu o adevărată năpastă. Mi-am pierdut ochelarii în tramvai. Am dat un anunț la ziar, dar fără niciun rezultat. Când pierdusem orice nădejde și mă pregăteam să-mi cumpăr fulm, mi-a dat cineva sugestie : să mă duc să mă interesez la serviciul obiectelor pierdute in tramvai, din str.Armenească 3. M'am dus acolo, fără prea multe speranțe și cu atât mai mare mi-a fost bucuria, când mi- am găsit ochelarii. prietenul meu era atât de fericit, încât nici nu a observat că-mi dăduse un subiect de reportaj. Pățaniile unui obiect pierdut Când am intrat pe ușa bíraidul din strada Armenească 3, mi-a fost dat să asist tocmai la o scenă care se pare că se repertă destul de des. Reportaj de TRAIAN LALESCU o gospodină venise să anunțe să a pierdut în tramvaiul 6 o plasă cu două sticle goale. Un funcționar a cercetat atent niște dosare pentru ca, până la sfârșișit, să constate. — Este exact. Ieri un taxator a găsit într-un tramvai 8, o plasă cu două sticle. După ce gospodina a dat câteva amănunte suplimentare asupra culorii plasei și a sticlelor, a semnat într'un registru și a intrat în posesia obiectelor pierdute. După ce pasagera a părăsit biroul, funcționarul mi s’a adresat amabil: — Dumneavoastră ce-ați pierdut 7 — Nu am pierdut nimic și totuși aș dori să capăt ceva... Și anume câteva informații ast Xfra chipului în care funcționează biroul dumneavoastră. Mi-am declinat calitatea și d. Prisăceanu — acesta e numele funcționarului — m-a poftit să iau loc dându-mi toate amănuntele cerute. Serviciul obiectelor pierdute tramvaiu depinde, împreună cu sernviciul „procese“ și cu serviciul „accidente“, acesta din urmă de sub directa supraveghere a d-lui Aurel Fotiade, de Direcția Contenciosului S. T. B., condusă de d-nii directori Filipescu și Cârciumaru. Obiectele pierdute trec printr o anumită filieră până să intre din nou în mâinile proprietarului distrat. Personalul din fiecare tramvai și are datoria, la capătul curselor, să facă inspecția vagoanelor. Dacă găsește cumva un obiect, îl predă tot unul din cele 7 depouri ale S. T. B.ului.De acolo el este îndrumat spre serviciul obiectelor pierdute din strada Armenească 3, unde este pre, dat cu forme în regulă. Numele obiectului este trecut, intr’un tabel de înregistrare în care sa specifică linia de tramvaiu, numărul vagonului in care a fost găsit» data găsirii și numele taxatorului sau vatmanului care a predat obiectul. De asemenea este făcut o descriere amănunțită a obiectului pierdut. Daogio în acest tabel e vorba de un porte-monnaie, *•, specifică culodH ■rea lui, marimei, calitatea pielii, etr Dară a fost adus un obiect da 'imbrăcăminte, sunt trecute în tabel, materialul, culoarea, etc Obiectul capătă apoi un număr, de ordine , este închis într-un dulap. Obiectele nereclamate, după ce își fac stagiu da 3—4 săptămâii în dulap, sunt trimise împreună cu un tabel de vărsământ, la un serviciu similar din prefectura Poliției Capitalei. Dacă după un an, nimeni nu vine să reclame obiectele, ele sunt vândute la licitație. Timp de un se păstrează, la biroul din str. Armenească, evidența obiectelor găsite și dacă cineva vina, tramvaie (Continuare în pagina 3-a) Expoziția de obiecte găsite •eimi în 5 N orm pentru comisiiîe fue.e|ene de revizuire a pensionarilor publici