Năzuința, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 170-183)

1971-05-08 / nr. 176

ANUL Iv Nr. 176 SÎMBĂTA 8 MAI 1971 12 PAGINI 50 BANI Proletari din toate țările, uniți-vă! Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comu­nist Român, eveniment de im­portanță epocală în istoria mișcării muncitorești din ța­ra noastră, în viața poporului român, a fost sărbătorită, vi­neri dimineața, în Capitală, în cadrul unei adunări solem­ne organizate in sala Palatu­lui Republicii Socialiste Ro­mânia. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, do­minat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ și datele jubiliare: „1921—1971“. La ora 10 dimineața, o fur­tună de aplauze și urale salu­tă sosirea în sală a conducă­torilor partidului și statului. In prezidiu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheor­­ghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Nicules­­cu-Mizil, Gheorghe Pană, Ghe­­orghe Rădulescu, Virgil Tro­­fin, Ilie Verdeț, Maxim Ber­­ghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Dră­­gănescu, János Fazekas, Pe­tre Lupu, Dumitru Popa, Du­mitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vil­­cu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantines­­cu, Mihai Dalea, Miu Dobres­­cu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Carol Király, Vasile Patilineț, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Io­sif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la cre­area partidului și alți vete­rani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar gene­ral al Partidului Comunist din România, Constantin Pir­­vulescu, Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexan­dru Sencovici, Gheorghe Va­­silichi, Petre Constantinescu- Iași, Wanda Nicolschi, Con­stantin Tiulescu, Crăciun, Vasile Bîgu, Constanța Victor Brătfăleanu, Ion Popescu-Pu­­țuri, Sanda Rangheț, Anton Breitenhofer, Ladislau Bá­nyai, Lajos Csögör, József Méliusz, Gheorghe Petrescu. (Continuare în pag. XI) SLaVĂ PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN! Adunarea solemnă consacrată sărbătoririi semicentenarului Partidului Comunist Român Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate isto­rică epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comu­niștilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și națională, pentru răsturnarea regimului burghezo-moșieresc, pentru cucerirea puterii politice și fău­rirea cu succes a socialismului în România. Drumul stră­bătut nu a fost neted: au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe co­muniști din calea lor. Comuniștii au ținut întotdeauna sus steagul luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori­i conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însuflețit permanent pe comuniști­­ în lupta lor a fost în­crederea nestrămutată în învățătura atotbiruitoare marxist­­leninistă, devotamentul nemărginit față de năzuințele de li­bertate națională și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețărmurit sarci­nile încredințate de partid, aducîndu-și contribuția la toate marile succese obținute de partidul și poporul nostru. Parti­dul îi prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalității. In numele Comitetului Central se adresez tuturor calde felicitări și mulțumiri comuniste­ (Aplauze îndelun­gate). Mulți din cei care au luat parte la înființarea partidului în 1921 și care au activat în rîndurile sale nu mai sînt prin­tre noi, în semn de adînc omagiu propun să păstrăm un mo­ment de reculegere. (Asistența se ridică pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispăruți). Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționali­tate, este istoria nașterii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din România. Noi, comuniștii, sîntem con­tinuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pentru formarea sta­tului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare, le adresăm recunoștința noastră fier­binte și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pen­tru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, invo­luția din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pen­tru independență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noastre. Aceste evenimente au marcat totodată intra­rea țării pe calea dezvoltării capitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare, în a doua jumătate a secolului trecut, îndeosebi după for­marea statului național român în 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situația specifică, deter­minată de dependența față de imperiul otoman și de pă­trunderea în economia țării, încă din acea perioadă a ca­pitalului străin, a creat oamenilor muncii condiții deosebit de grele. în acest cadru, încă în perioada 1860—1870, începe crearea organizațiilor muncitorești. Trebuie să menționez că formarea primelor cercuri munci­torești, începutul răspîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanților români cu făuritorii socialismului științific — Marx și Engels. Intr-o scrisoare tri­misă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că socialiștii din Ro­mânia au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspîndirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidu­lui Social-Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Ro­mânia a marcat un moment deosebit în lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sin­dicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din Ro­mânia, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revolu­ționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei Leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletaritului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Mili­tanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin, în anii premergători, precum și în timpul pri­mului război mondial imperialist, mișcarea muncitorească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele internaționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare; totodată, mișcarea muncitorească și socialistă a căpătat di­mensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doilea al secolului nostru, în țară se acumulaseră multe contradicții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea re­formei agrare, crearea unei industrii naționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democrati­zarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor trans­formări depindea progresul rapid al țării din punct de ve­dere economic și social. în viața internațională se adînceau, de asemenea, con­tinuu contradicțiile de clasă, avea loc un puternic avînt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Victoria (Continuare in pag. II) SPECTACOL DE GALA In sala Palatului Republi­cii Socialiste România a avut loc vineri seara spectacolul de gală, organizat cu prile­jul semicentenarului Parti­dului Comunist Român. La spectacol au asistat to­varășii cu soția, Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, Elena Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheor­ghe Pană, Gheorghe Rădu­lescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constan­tin Drăgan, Emil Drăgănes­­cu, János Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumi­tru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîl­­cu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constanti­­nescu, Mihai Dalea, Miu Do­­brescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioni­ță, Carol Király, Vasile Pa­tilineț, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, împreună cu soțiile, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat Și ai gu­vernului. In sală se aflau, de ase­menea, vechi militanți ai mișcării muncitorești din ța­(Continuare în pag. XI)

Next