Neamul Românesc, iulie 1911 (Anul 6, nr. 73-85)

1911-07-22 / nr. 82

1298 NEAMUL ROMÂNESC cunde ochii plini de aetea celor lumești, nările umflate de pofte, groa­sele buze de lăcomie, colții ascuțiți, ghiarele veninoase, el își aruncă pe față și trup vălul, mantia reformei morale. El poartă semnele din afară ale credinței și acțiunii noastre cum un actor trivial și înjosit calcă pe scîndurile murdare ale unui teatru de mahala in veșmintul sur al unui predicator. Au intrat la «teologiei» ca la orice Facultate. Rtoniac o carieră. Stiau încă din copilărie ca intriga duce mai departe decît munca. Se bucurau de viciile clerului pentru a se putea hrăni și innălța cindva din desvăluirea lor savantă, din zgomotul făcut in jurul trupului des­­golit al unui Vlădică prins in cursă. Ortodoxie, catolicism, — ce li pasă de toate! Azi pravoslavnici, mine vo­iți, azi agitatori, mine că­lugări, odată la ușa «Neamului Românesc!», altă dată in odaia secretă a «Adivorululi» jidovesc, pe rind in anteriu și in redingotă, exploatând fară deosebire patima de răzbunare a unui arhiereu caterisit și furia de a face răü creștinilor a Jidovimii coalisate împotriva rămășiței noastre de drepturi naționale, — ei sunt supt orice înfățișare și in orice joc tot așa de vrednicie de despreț. Banda "d’intăi" va peri îndată ce i se vor Îngusta puțin mijloacele de a petrece și i se vor mai tăia puțin cărările. Ei se roagă numai să fie uitată. Cea de a doua, acela se îmbulzește, țipă, lovește. Unde te întorci, dai de intriga, de minciuna, de falsificația și de insulta el. Bundiții din această categorie, simpli­i tulburători interesați ai unei societăți care trebuie să resolve alte chestii, ce privesc însăși exis­tența nației românești, trebuie reduși la neputință prin mijloacele legii, care poate lovi oricînd pe măiestrii și ucenicii conspirației, șantajului și escrocheriei. _________ N. Iorga. Jidanii insuiiatori ai religiei creștine — și „libera­ cug stare“. — ANEXĂ LA «JIDANII ÎN PRESĂ» — Povestirăm, după acte oficiale, trei fapte caracteristice pentru fa­natismul neamului jidovesc împotriva celor de altă credință: revolu­ția Jidanilor de la Podul­ Roș, de mai dăunăzi, scandalul cu Rabinul sfint, Rebe Șeihe Șorr, de la 1879, și sacrilegiul de la Tirgu-Ocna, din 1816. Și am zis că, deși diferite, ca intimplări, aceste fapte sînt identice ca" motiv­­e aceiași ură talmudică — tob șebegoim harogh — care le determină, datorită* spiritului însuși al iudaismului și educa­ției conforme, prin hed&rele și thebuturile lor, la care sunt supuși, din frageda copilărie, puișorii de Jidan, după principiul pedagogic ji­dovesc al lui: Ihik a gol»—uite un gol — așa­dar uite un dușman, pe care trebuie să-l urăști. Ikik a gol!» De timpuriu li se întipărește acestor minți ale «po­porului ales», de la sine deformate pr­in corcb­e—­de timpuriu li se insuflă ura împotriva celor de altă lege. Și cu «Kik a gol» și azi, cu «Kik a gol» și mîne, cu tălmăciri și răstălmăciri de texte biblice, cu memo­­risă­ri din Talmud și Șulhan-Aruh, Jidănașul ajunge cugemite Jidanoiu periculos, de care, cu adevărat, creștine, că ar a te feri mal

Next