Neamul Românesc, iulie 1911 (Anul 6, nr. 73-85)

1911-07-22 / nr. 82

ANUL VI, n­r 82, BUCUREȘTI 22 Iulie 1911. APARE ZILNIC «lard­­ la Joi, MIERCURI, toate pentru popor striUĂtĂ, foaie literară.­­ ■ [UNK] [UNK] FOAIA PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOC ABONAMENTUL" in țară, pe un an, 15 lei; pe o jumătate d­e an, 7,social;­in străinătate, pe un an, 20 lei; pe o jumătate de an, <0 lei.­­ ^O Redacția ți A­ i»|inutrațiii • Vălenii-de- Munte (Prahova). ” - - E X S M P l/>r. x L: in $ară, 10 bani’. ---- in ^trăinătatee.­ Xj Utfu­ji ------ Un număr veehifi. 50 de bani. ‘ i CELE DOUĂ BANDE. E luptă, e încă luptă — și va mai fi o bucată de vreme — in Biserica evlaviosului Regat al României, care, cum se știe, are o deo­sebită grijă de cele sfinte. Luptă poate fi in orice Biserică, de­și temeliile ei sunt puse odată pentru totdeauna cu imutabilitatea lucrurilor ce se țin de suprana­tural. Poate fi luptă intre cei cari țin la direcția de­ până atunci în cler și alții cari ar voi să o înlocuiască prin alta, mai potrivită cu nevoile de curind ieșite la iveală. Glndiți-vă numai la tendințele re­formiste in Biserica Apusului și la numărul entusiaștilor clerici tineri cari le susțin supt fulgerele afuriseniilor. Gîndiți-vă­ la osindirea de ieri a Învățatului episcop și marelui predicator ungur Prohászka. Nu uitați nici­­ pe ortodoxul preot Petrov, în acțiunea literară, desapro­­bată, a căruia vibrează ceva din neocreștinismul de egalitate, bine­facere și curăție al marelui Tolstoi. Atunci sunt­­ două partide, două tabere, convinse, pasionate, fanatice. în lupta ce frământă Biserica noastră nu vei întilni nimic care să pamene cu acele două oștiri cinstita. Față in față stau, chiar după pră­bușirea Mitropolitului Atanasie și după strivirea Episcopului Gherasim, două bande. Să le caracterizăm: De o parte clerul înnalt de banchete cu ușile închise, de concubi­­nagii secase la iveală, de copii naturali cari merg și in vre­un Palat metropolitan ca să pupe mina taică! Vlădica, de poliți protestate, de simonie și mituire. Nu-i credeți biruit! A învățat de la ultimele pă­țanii ale părinților Partenie și Atanasie un singur lucru: să tragă perdelele. Sunt încredințați apoi că nu-i vede nimeni. Altfel n’ar mai cere sprijinul partidului: imul pentru Mitropolie, altul pentru episcopie. Dar cei din față? Băieți cari sunt mușcați la inimă de șerpele ambiției, cari, și prin mijloacele cele mai infame, mai criminale chiar, vreau să se vorbească de dinșii. Sunt tachiștii Bisericii, politicianul demnităților și câștigurilor pe care ea poate să le dea îndrăzneților și șireților. Pentru a-și as­

Next