Neamul Românesc, iunie 1918 (Anul 13, nr. 150-178)

1918-06-11 / nr. 159

wmr* ABONAMENTUL: Pe ass an, Ins țarfi, 40 de tei R­EDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: teși, Pasagiul Bană n-­ 3 (Agenția teatrală „Thaîla*) m m Noul­ Ministe­riu bulgăresc la isolarea noastră, care continuă, fiind siliți a primi știrile târziu și nu de-a dreptul de la Izvor, cunoaștem numai impresia pe care a produs-o în Germania alcătuirea noului Guvern bulgăresc. Cu laudele cele mai largi pentru Radoslavov, așezat, înnainte de judecata definitivă a istoriei, între cei mai mari bărbați de Stat ai vre­mii noastre, — e vorba ca fostul pre­ședinte al Consiliului să înlocuiască la Berlin. In același spirit, pe răpo­satul Bizov —, se arată siguranța că, oricare si îi deosebirile de vederi între acela care se pare a fi căzut jertfă mai ales de pa urma relei ad­ministrații, a lipsei de pricepere și energie în satisfacerea nevoilor eco­nomice ele tern­ și a co­rupției psr­­­lsanilor săi, și între aceia cari vin să-l înlocuiască, directiva o sä­râmîfe aceiași și, politica Bulgariei se va des­­volta și mai departe pe baza trata­tului din București. Nici nu s’ar putea altfel. In anume situații, oricine vrea să guverneze tre­buie să se plece înnaintea unor nevoi pe care nu se poate înlătura decit­ prin­­tr’un act de nebunie îndrăzneață, care nu poate folosi ferii și neamului său. Liber cine nu poate face astfel, și aș­tepte vremurile în care o asemenea abdicare nu s’ar mai impune! Dar, precum vrednicia omului se vede din nota personală demnă pe care știe s’o păstreze și supt apăsarea celei mai cumplite fatalități, tot așa dibăcia lui se vădește prin interpretarea pe care știe să o deie unei situații odată acceptate. Și această interpretare, această „e­­quație personală” se poate să fie la actualii guvernanți ai Bulgariei alta decit la Radoslavov, marele bărbat de Stat, vrednic de a fi pus alături de cele mai mari minți politice ale vremii. Căci, dacă nu aducem aminte bine, în politica din 1915 a Bulgariei gata de subite schimbări sau, cel puțin, sforțîndu-se a dovedi că ar fi în stare să-și schimbe ținta dintr’o zi în alta, numai să iasă la capăt întregirile de teritoriu prevăzute In programat, cu neputință de schimbat, de îngustat chiar, al unității naționale, d. Mali­­nov, primul-ministru de astăzi, avea rolul de a întreținea legăturile cu Rusia, de a menținea popularitatea Bulgarilor, vechi clienți de atîta vre­me, în societatea rusească, de a pástra legătura cu cercurile, oficiale și ne­oficiale, care erau socotite ca favo­rabile, cu toată greș­ala, «nesupune­rea“ de la 1913, „frățiorului“ din Balcani. Ori ne înșelăm spuind că acest om politic a mers chiar în Ru­sia, pentru a-și îndeplini o misiune în care aducea pe lângă datoria în­sărcinării ce i se dăduse o convingere personală care părea sinceră și chiar călduroasă ? Ni se spune că Radevtti care i-ar fi adaus ca personalitate conducătoare nu ar fi fostul represintant al Bulgariei în București, acela ale cărui proce­­deuri față de noi sunt cunoscute, ci un altul, primar al Sofiei. Dir din Ministeriu ar face par­te și Danev, imperiosul represintant al celeilalte biruință, împărțitorul Balcanilor, care nu avea urechi nici pentru cele mai ademenitoare șoapte, necum pentru amenințări pe care se credea în stare a se desprețui. Danev însă e unul din continua­torii lui Țancev, în ce privește în­dreptarea spre Rusia, pe care, uimind un ordin venit mai de sus și confi­­rmînd mișcarea pornită prin lovitura militară­ a generalului Lavov, a jig­nit-o așa de adine totuși, provocind o catastrofă cu care se credea că viața lui politică va fi iremediabil isprăvită. Orice ar fi ieșit în 1913 din hotă­­rirea fatală a Guvernului său și din propria sa îndărătnicie personală, Turcii n'ar privi cu prea multă sim­patie pe acela care de fapt a stăruit mai mult decât oricine ca ei sa fie cu totul izgoniți din Europa. Astfel de politician­, oricât de pa­trioți înnainite de toate, de naționa­liști împotriva oricăror simpatii chiar, înfățișau, contra prietenilor Austriei, cealaltă vasalitate, față de Rusia. Căci, cu sinceritate sau sumai din dibăcie, cei cari se urmau pe rind la urma Bulgariei înalate prin egoismul ei amenințător și prin exagerarea pla­nurilor ei de viitor, prin înșelarea de sine în ce privește „drepturi” con­testabile, nu puteau ieși din sistemul alianțelor cu Puterile mari interesate în Balcani și al rivalităților cu po­poarele mai mici pe care nimeni, oricât de mare, chiar cu sistemul a­­plicat astăzi în Serbia, nu poate să le scoată de unde sunt. Astăzi insă Rusia s’a prăbușit, B­e­n­s­u­r­a . Acesta e faptul cel mare pentru toți care se găsesc pe teritoriul ve­chiului Imperiu bizantin sau pe acela care a fost umbrit de steagul Ro­mei răsăritene. El nu exista cind Ra­doslavov a luat hotărârea sa pentru a desființa Serbia, pentru a nimici România, pentru a îngusta Grecia, pentru a exploata și situația Turciei. Ia cal de nevoie rămînea posibil a­­pelul, de alt partid, la Rusia cea iertătoare cînd are interesul s-o facă. Dar nici Rusia lui Miliucov care ar veni după Ruda lui Lenin ne poate înlocui în Balcani, oricit ar dori sa facă. Și Ministerial Mali­nov, oricum s ar isprăvi războiul, stă înnaintea marii întrebări care se deschide prin aceasta: Intre aliiia dușmani, cu cine ? N. IORGA Presa și gătirile di războia O­e­n â­as s- a I In fața morții „Adu-ți aminti,­­«Ști­i cele mai de pe urmi ale tale, șî niciodată nu vei greș!»* Sen­tința aceasta a Scripturii a fost primită de adevărată și pusă în practică de toți aceia cari s’au străduit sa dusă o viață superioară, călăuzit­ de rațiunea și sen­timentul drept, și nu de patimile fatal legate de-o mină de pămînt Ga să­tră­iești, după adevăr și dreptate, trebuie să le gîndești nu­­mai adass ori la moarte. A­r fi fals dacă sentința de mai sus s ar interpreti în modul următor: Tot ce faci e zadarnic, tot ce cîștîgi nu-i de nie­­un folos, tot de ce te legi cu trup, cu suflet mare niemn preț, pentru că toate trec odată cu tine, odată cu viața ta. D­aci vei sta să-ți aduci aminte în fiecare zi de moarte, atunci viața însăși ar fi imposibili; deci acest precept este cel mai mare dușman al vieții omenești. Văzînd zădărnicia onorurilor omenești în fiecare clipi, cine va mai avea curajul să lucreze? „Iți educi aminte de cele mai de pe urmă ale tale“ înseamnă numai atît, să poți discerne, în fiecare ceas al vieții, lucrurile zadarnice de cele care nu sînt zădarnice. Să poți deosebi ceia ce într a­­devăr «folositor pentru îmbogățirea vieții tale, de ceia ce-ți folosește numai în a­­parență. Or visiunea aceasta clară nu o poți avea decît în fața morții. Narași gîndindu te că odată viața ta se va sfîrși, și că firul ei se poate rupe în orice clipi, simțiri de dreptate ai judecății și ai sen­timentului t­u poate triumfa asupra pa­timilor. Numai așa poți vedea ce este zădarnic­i și ce nu e ză­darnic în viață. Numai deskgîndu-te de present ca toate interesele lui, poți cunoaște in toată ple­nitudinea ei dreptatea care trebuie să bi­ruiască în fiecare clipă, pentru ca viața ta să nu fie zădărnici. A sta la fața morții însemnează a pri­cepe adevăratul și singurul rost al vieții: a trăi din adevăr și dreptate, a lupta pentru biruința adevărului și a dreptății, fiind cîștigat ce-i vei agonisi așa, singurul care va trece ca tine pragul morții. D­e aceia nicio viață superioară n’a fost posibili pe pămînt decît a­celora cari su știut sa se pună în fața morții De «aia nedreptățile cele mai mari, asupri­rile cele mai grele, platele strigătoare la cer au fost fásaié de indivizi ssu po­ poare care nu s’au gîndit că vor muri vre-odată, că, cel puțin, puterea li va cădea din mină. U­na dintre nădejdile cele mai fundate în așezarea vieții omenești pe base mai drepte după actualul război­, resida chiar în faptul că atîtea milioane de oameni au fost puși în fața morții. Niciodată în cursul letodei nu s­a totrojplat si fie puși de­odată în fața morții atîția oameni, și, deci, niciodată nu li s'a dat la atîția prilejul să vadă, să se convingă: ce e și ce nu e zădsm­u­s la vieți, ce merită și ce nu merită sa formeze ■ ținta luptei tale, ce poți duce și­ ce nu poți duce ca tine dincolo de moarte. R­egenerarea vieții, triumful adevărului și al dreptății, zdrobirea vechilor lanțuri, dihernarea idolilor din trecut, curățirea templului vieții private și publice, răs­tignirea fărădelegilor, viața cea nouă de la ei singuri poate și trab­uie sa por­nească. D­ar se va zice, de aproape patru ani o mare parte a omenirii —■ cei mai buni represintanți ai ei, — sunt în fața morții, și totuși viața nu s’a schimbat. Din po­­trivă vedem izbucnind și stăpînind și mai cu furie patimile și nedreptățile. Să nu ne lăsăm însă înșelați de apa­rență, ceia ce s’a făcut până acum și se va mai face până la încetarea războ­iului, nu vine de la acei cari au stat și mai stau fad la fața morții. Cuvîntul milioanelor luptătoare încă nu s’a auzit, și nici nu se poate încă auzi. C­e cari, și fad la fața morții și știind ce poate îi de preț la viață, așteaptă să le vină rîndul lor, știu bine că ceia ce se petrece azi după vechiul calup va Cădea mîne, c­adgici vor arăta case­i ade­vărul și dreptatea pentru care merită să trăiască neamul omenesc, și cînd vor în­cepe ei, cari au stat în fața morții, să îndeplinească întreaga operă necesară pentru regenerarea vieții. Abia atunci va începe era nouă în viața omenirii. 1. Agribiceanu üm HERTA ■ și­ „ Rectificarea de graniță“ în Nordul Moldovă na­tea României numea grupul de contrabandiști și părăsiți care se for­mase pe moșia de odinioară a lui Mihai- Vodă Sturdza. MiluUmit, capăt al ves­tiții șosele datorită gospodăriei harnice a aceluiași Domn, ci și, în același ju­deț al Oorohoiului, simțitor scăzut, Herța. Pentru a se adăugi la Bucovina a­­ceastă localitate s’a deviat de la pro­punerea primitivă — arătată și într’un articol din Neue Freie Presse — de a se trage o linie dreaptă de la Mihăleni până la Noua­ Suliță, pe drumul Hotinu­­lui, și sa împins un arc de pătrundere în pămînt­ul românesc. Herța amintește numai, pentru mulți, viața, puțin simpatică, de mic comerț străin care se ducea acolo, în marginea vestitului codru în care pe vremuri se făcea o tâlhărie, pe care, dacă n­u pome­nesc convenții diplomatice, o cîntă un ve­chiu etates satiric. El­ are însă supt multe raporturi un roși românesc care face să nu ne putem gîndi fără o durere mai mare de­cît aceia care tribuie să întovărășească și desfacerea celui mai nenorocit pătmac de pămînt din impul verii, la răsltursa acestui colț de Mol­dovă. Pe vremuri, un Herțea a fost înteme­ de N. 1000A­ ietorul satului, de foarte mare vechime. Apoi stăpînirea boierească s'a întins a­­mpla Iul. Iar, după oblaiu, pentru a-și crește veniturile, bokrai a colonizat E­­vrei pribegi din Bucoviște. Și urmarea acestei colonisări a fost ridicarea Met fei, de către Domnie, la situația de tîrg li­ber, cum era obiceiul pe vrm­ea Regu­­lulamentului Organic. Cunosc dintr’o publicație germană bi­serica, interesantă și avînd de­sigur vre-o două veacuri în spinare, a Hartei creș­tine. N am avut nimeni graba s’o des­criem, căci cine am fi crezut că va veni vremea s’o pîerdul Aici, la biserica Har­ței a fost preot bunicul lui Gheorghe Asachi, tatăl ma­mei sale. Și Asachi în­­mși s’a născut la Herța. Cei cad au fost pe acolo mai de cu­­rînd știu și ce cuib de artă făcuse aici pictorul Verona, un om care se pricepe în judecarea locurilor frumoase. Casa lui, făcută cu atîta dragoste, adesea cu po­doabe de mîna lui, trece și ea din­colo. întors din captivitate, pictorul, care a fost un ofițer luptător, își pierde să­lașul celor mai iubite ocupații ale lui. Cuvintele noastre fie­l și Iul o­min­dert ! Lupta socială contra tuberculosei Concluziile re­uniste ale raportului p­resintat la Congresul Medi­cilor, în ședința de la l-iu Iunie 1918, de dr. S. IRIMESCU .„.Pretutindeni se constată, într­eite țerî, o suire și nobilă emulație în lupta con­tra tuberculozei. Curentele acestea de o­­pinie publici, pe care războiul, oridte preocupări ar provoca și tocmai din causa acestor preocupări — grija sănătății pu­blice implanindu-se actualmente mai im­perios decît orivind —, n’a făcut decît să le accentueze, nou găsit destui ecou la noi. Am stat aproape cu totul de o parte. Bunăvoința n’a lipsit și nici en­­tusiasmul, dar ele n’a trecut mai depute de un cerc foarte resisting de oameni — și e drept sa se resmintească, în primul rînd pe cei de la „Societatea pentru pro­filaxia tuberculosei”, in frunte cu profe­sorii Petrini-G­ălațî, Cant­a­cuzino, Tomes­en, Prosa, cari de cele m­al multe ori sa predicat în pustiu. E­vident că problema combaterii tu­­berculosei e foarte complex­. O organi­sem a luptei contra tuberculosei, ca să ducă în resultate apreciabile, cere apli­carea de măsuri multiple și variate. Boală mare socială, ea nu va putea fi îngră­dită decît prin măsuri de ordine socială. Cînd o igienă publică mai bine înțeleasă și mai cu deosebire mai bine aplicată și cînd condiții economice mai prielnice vor permite celui sărac, lucrătorului de la orașe, țeranului de­­ s ssde să nu se isto­vească înnainte de vreme, tuberculosa va scădea era o consecință direcți a unei mai bune stări sociale. P­ini atunci însă, până cînd vom ve­dea realisata o alcătuire socială, care, fi­ind mai dreaptă, va fi și mai bună, tre­buie si ne mulț­mim cu paliative. C­eia ce s’a realisat intr’alte țesi, care va zbat și de într’aceleași nevoi și în­­tr’aceleași contradicții economice, supt imboldul necesităților pe care războiul le-a evidențiat mai mult decît orișicine­, trebuie să se fscă și la noi. C­omitete pa județe, cu dispensării de aride sa iradieze măsuri de asistență, se pot organisa și la noi, după directiva u­­nui comitet central. Asistența trebuie sa se exercite supt toate formele. Cum pro­blemele au nevoie sa fie seriate, primul punct care trebuie avut la vedere e Iso­larea tuberculoșilor ca forme deschise. Vor urmă apoi sanatoriile pentru formele de la început ale bolii, la care­­ sulfate durabile, echivalente cu vindecări, se pot­ obținea intr’unl mare procent de cazuri. Asistența la domiciliu, cînd bolnavul nu poate fi isolat și tratat, din causa lipsei de locuri, în instituțiile create pentru cura tuberculoșilor e un punct mare la lupta contra tuberculosei. R­olul monitorului, al infirmierei, al vi­zitatoarei după expresia franceză (vist­­teuse) e într această privință de-o impor­tanță capitală. In Franța, Anglia, Belgia, în Statele­ Unite, monitorul, care e luat dese­ori din­tre lucrători, ca sa priceapă nevoile cla­sei lui sociale și, pătrunzînd la casa bol­navului, și pătrundă și în sufletul lui, dînd și familiei sfaturile necesare pentru profilaxie după indicațiile medicului, apoi infirmierele, visîtatoareie, care adus blîn­­deța și tactul femenin acolo unde rai­­seria strigătoare — provocată și întreți­nută de o boală lungă, care consumă și puterea de muncă și ultimele resurse ale bolnavului, — cere un larg simț de u­­manitate, sunt factori esențiali în lupta contra tuberculozei. T­oate aceste măsuri însă : spitale, sa­natorii, asistența în domiciliu, ca să fie aplicate, cer în primul rînd fonduri și fon­duri mari. Fondurile acestea trebuie sä fie găsite, șî se pot găsi. O­rganisarea luptei contra tuberculosei, înțeleasă în complexul ei, ca sa poatǎ fi aplicată, trebuie sä gasesascä, pe de altă parte, un krg erou în opinia publică. E rolul medicilor de a da tot concursul lor, cu tot entusiasmul și cu toată credința, care singure fac să trăiască și să triumfe causde mari. E­xemplul pleacă de sus. Figura mare a Reginei — sora de ca­ritate ideală pa care răniții și bolnavii au văzut-o totdeauna în căpătâiul lor, în toate împrejurările și în toate locurile, continuă să fie și acum imaginea ocro­titoare a marii cruciate care se între­prinde. Intr’un apel vibrant M. S. Regina cere Concursul tuturora ca să vină în ajutorul tubârcusloșilor. O zi mare de eheti, „zim tuberculoșilor“, se inaugurează anul a­­cestă, și la n*i, pentru toată țara, în zi­lele de Rusalii, așa cum există la alt*

Next