Neamul Românesc, septembrie 1918 (Anul 7, nr. 241-270)
1918-09-15 / nr. 254
împrejurările din Macedonia —a De două zile comunicatele bulgărești — și le cităm numai pe ele pentru ca să nu ni se interzică prin lovitura de stilet a censurii de a vorbi publicului de chestii care, oricît am fi de neutri, de laial neutri“, îl interesează -- constată una din cele mai învierșunate lupte din acest războiu. Rămășițele unei armate de glorioasă epopeie, armata sîrbească—avem dreptul să-i aducem acest omagiu, d le profesor censor Andrei ? —, unite cu contingente franceze și englese și cu o mare parte din puterile proaspete ale Grecilor, cari n’au uitat nici campania din 1913 și nici vechile pasiuni care au îndușmănit de veacuri popoarele Balcanilor, înnaintează, silind frontul bulgăresc a se retrage necontenit spre Nord, cu distrugerea depositelor, a gărilor, a drumurilor. Se dau lupte la dreapta armatei de Orient pănă în regiunea Strumei. Ghevgheli, vestit prin aceia că în războiul dintre aliații balcanici de acum cinci ani aici au cercat—și au izbutit — Bulgarii să rupă legătura dintre trupele sîrbești și cele grecești, a fost pierdut, ceia ce nu poate să râmîie fără urmări de cea mai mare importanță pentru întregul front; lingă lacul Doiran se dau învierșunate lapte, ca și în toată regiunea dintre Vardar și afluentul său Cerna, iar, după succesele cîștigăte în cotul sau, mai bine, în adinca pungă (ca aceia a Dunării la Calafat) pe care o formează Cerna, un est de Monastirul sîrbesc,trupele prințului Alexandru înnaintează pe calea Prilepului, pe cînd la Răsărit, spre Veles Chiupruli, progresează alte elemente. Din nou înnaintarea Sîrbilor răsare figura eroului macedonean, a lui Marcu Cralievici, înconjurat de eroii epopeii lor naționale. In zădar încearcă oamenii de știință bulgari să reclame pentru dînșii și această nobilă figură, în care se întrupează tot desprețul pe care dreptatea cavalerească îl poate avea față de oarba forță brută, un David față de Goliat, un Apollon purtătorul de săgeți față de măciuca unui uriaș Cacus. Marcus are temperamentul luptătorilor crunți ai lui Crum sălbatecul, nici lacomele avînturi ale vechilor Hani de singe turcesc, pentru cari un Imperiu însemna ceia ce este pentru un păianjen tot spațiul cuprins de ațele pe care se mișcă pentru a prinde și a suge. Nimic din instinctele cuceritoare și exploatatoare ale stepei nu a îndemnat într’o viață pornită pe vitejie, cu mulți cu puțini, care a face, cum n’a avut a face pe urmă, la acei cavaleri romanești cari scriau acum trei veacuri pe steagul lor cu chipul lui Hristos judecind din scaun: „Vitejia dreaptă să biruiască“. Marcu cel din Prilep, »Macedoneanul* sîrb al veacului al XIV-lea, acela care, mai mult decit împărătescul Dușan el însuși, dă un drept rasei sîrbești în aceste locuri—căci mai mult decit orice noroc dreptul îl creteză pecetea morală pe care o dă un neam trecutului întreg al unei țeri este un Roland balcanic, asemenea cu acela care, la Roncevaux, în Pirenei, apărînd onoarea domnului și rudei sale Carol cel Mare, a rămas n eroul favorit al cîntev'»"«; srfla evul mediu. Și, iată, de la Apt vine acest Marcu însuși, și de acolo tot cîntecul despre dînsul. Ultimele unde ale marii mișcări morale pe care a produs-o hi vMtîie cîntecul eroic al Francesilor evului mediu au venit aici, prin Angevaii de la Neapole, din sîngele Sfîntului Ludovic, cuceritori ai Albaniei. O asemănare de fire a făcut pe Sîrb să repete în l Setura cu împrejurările țerii lui, epopeia truverilor, și sa născut astfel acea cîntare pe care veacuri întregi tot Balcanul a repetat-o și a imitat o, creînd luptători cu același ideal servit prin aceleași mișcări libere ale sufletului jertfitor. Alianța de astăzi a Sîrbilor cu Apusul romanic are astfel, prin aceasta chiar, o îndreptățire, precum alta o află în adîncile influenți, mult mai vechi, ale Italiei, care a dat coastei dalmatare orașe de cultură venețiană, de așezăminte ca ale cetății lagunelor, și artei sîrbești acel caracter, atît de puternic influențat de Occident, pe care-l întîlnim în mănăstirile veacului al XIII lea, și care, nu mai puțin, a dat pe această coastă a Adriaticei, și nu în munții Balcanului, neamului sîrbesc întăiesc începuturi de Stat, cu coroană dăruită de Papa din Roma. Figura represintativă a lui Marcu s'a fixat în Macedonia interioară, în legătură cu locurile de acolo. Dar această Macedonie însăși, cu satele ei strînse, cu casele ei de piatră, cu spiritul ei comercial, cu îndemânarea ei la toate meșteșugurile, cu vechile ei comune pline de tradiții istorice și cu pornirea ei spre o haiducie care în originea ei vine de la vechiul Roland Francesul, aparține în cea mai mare parte înrîuririlor apusene. Pe acestea mai mult decit chiar pe statistice și pe studiile dialectale, mai mult decît pe trecătoarea Domnie a lui Dușan, a lui Uroș, a lui Uglieșa și Vucașin, se pot răzima Sibii (Censurat) Căci hotarele vieții morale au și ele drepturile lor. N. IORGA 95 NEVOI A." I? IJ Oi jf> *• Aveam o i școală, bm m-am croit o, imitind — și umbwtă — în dreapta și în stingă, de la liceul lui Napoleon al III lea la , Realschule“ a jecmănitor, cu de un împrumut engles ca ; Eton" un de la Mănădirea Dealului. Dar nara văzuta de mult așa cum ne deprins*serăm. Uitați vă numai la batjocura — că altfel nu putem zice — care se face în aceste părți ,neocupate —in mai multe sensuri — din pămîntul României. Priviți numai băiețeii cari, di dimineață pănă — spre dimineață nu fac altceva decît tot ce n’ar trebui să facă. Examinați i in mensul lor destrăbălat, în apucăturile lui sălîl, în privirea lor obosită de petreceri ori goală de orice gînd, stoarsă de orice divrejd și nevinovăție. Și întrebați vă ce fac acești tineri cari, îi înainte de exodul fatal din toamna lui 1916, erau deprinși a sta nouă luni pe an înnaintea unei catedre, de unde se spunea obișnuitul ,de-aici și pănă aici", cu neapărata repetiție și se făcea cîntăreala inteligențelor incalculabile și a purtărilor imponderabile, cu mașina de la unu la zece. Ce să facă ? Dar părinții lor, în cea mai mare parte, fac el mai bună ispravă ? La început sa spus că nu se pot lua măsuri din causa nesiguranței. Evacuarea era perspectiva ce stătea înnaintea noastră. Apoi au venit bolile teribile , sar fi dus la moarte elevii și neapărat că familiile nu erau dispuse a l da. Apoi lipsa de combustibil, lipsa de local... Și, lipsa de local neputind a se împlini, în cele mai multe orașe, începînd cu Iașul odată cultural, școlile n au funcționat. Hașul, Piatra doar au făcut o onorabilă excepție. Și lumea - deprins. Poate deprin* pe mult timp, ceva din această tindere rămîind pentru totdeauna. Să nl închpuim însă că o asemenea nenorocire sar fi produs în altă țaară, la alt popor: în regiunile catolice, ude preotul face școala până nu-le Statul. In Anglia, unic o mare învățămînt e în mînile tătarilor, in America, unde bogăieștii fac ctitorii de Universități, z» Os manta, ii cârtielvi și studenți div sapi ar ni urmăriți pe$ <r«i pas de școală, cari, îndată ce e o clipă de răgaz, un popas de siguranță, pune o catedră înnaintea unor băncii împrovisati și începe lucrul, dând -și diplome la capătul cursului absolvir. Societatea însăși și-ar fi făcut școala, în orice condiții. Să zicem că sar fi lovit de lipsa localurilor, conferințele ar fi înlocuit cursurile regulare și oficialitatea ar fi ținut samă de rezultatul final. In locul cărților, ce lipsesc, ar fi intervenit sutogatele centigrafiate, notele luate de fiecare (și eu am învățat încă pe notele luate supt dictate). Locul profesorului ar fi fost Iara de acela care trebuie să fie oricînd colaboratorul lui, dacă nu în ce privește o știință, care poate lipsi, măcar supt raportul supravegherii și îndemnului, de care orice bunăvoință iertătoare e capabilă. Dar ritmic din aceste lucruri nu sa făcut. Și astfel s'a afirmat o teribilă constatare: că școala, dăruită de Stat, fiindcă există aiurea, nu e o necesitate de viață a societății noastre. N. IORGA ei două scria Profeție 13 Septembre stil nou ( cum säptammi), Mario Passarge Gazetei lui Vess* că armata greceascâ e însuflețită de „otrava lui Venizelos*, câ era toată pregătirea modernă și că „nu e excles ca și pe acest cîmp de luă va urma dacă o încerc* re de oferă un stn Äist« .?• " cerea ajutor pentru 13 igo i Arestarea lui Horvat . Fostul comandant al trupelor anti-revoluționare Min Sibirtă, generalul Horva>t, la Via divostoc, i-adă ar vrea sa treacă la îâl de până acum. Știrile zilei Discursul lui Hartling.—Mikning a vorbit la Comitetul Principal al Reichstagului, începînd așa : „Ultima noastră mare ofensivă nu el a adus succesul nădăjduit... Comandamentul sa văzut silit să retragă liniile noastre înaintate înaapoi spre așazisa linie Segfried. Situația r* surioară, dar n’avem de ce sa ne descurajăm; am trecut prin și mai greu.“ A urmat harta războiului“ și asigurarea că frontul nu va fi străpuns. Germania nu se lasă „răstignită*. * înnaintarea sîrbească. — O telegramă către „Pester Loyd” arata că pănă la 7 Septembre Sîrbii singuri luaseră Bulgarilor 5.000 de prisoneri și 80 de tunuri. Monarhî și în Ucraina. Oficial se semnalează agitații monarhiste în Ucraina. ä pentru pace.— Arhla‘ i W Sorb 'ntțxi ser^ßn toate : iede c rhid * ef *<țle Ymdtrrmr. mțgZ 'citimPkc ritm pace. Și la Sockhim, — nu nici spatie •’î t. î •• —s'au făcut asemeniti t n ga ciunt. sm venit american —Imu o;i!u! pa verit !cîre s* votu ci; i.. Ilan e iu! anredern va talulta dee 1.600 milioane de •■i .îi. Tisza la Sa akvo. Tisz* a fst la ..Sardevo și a avut o îtînire, spune Lefter SlăyJ, cu „~<i mai ias.zi șefi croați, șiroi yt musu’mn în veci ce1u;el eventuale noi ormâțl i a Monarhiei“. Aeroplane Ia Coiiastinopol.■r.Din noul aeroplane dușmane au visitt Cotintsnțîno polul. Congresul Cadețiîork—C deți îș:iia Gongzeul in Chiev, cu voia G vernli **. cain’an*. Pod pe Bosfor. — Lucrările pentru podul între Constantinopol și Scutari au început. *.Congresul de la Babadag.—„Pesti Liesc“, în n-1 dels 9 Sîptembri, spune că la 16 era să se aduce în Brbsd g nl doile:. conj^s „nstional* dobti/g.-.on : 223 membri bulgari, 34 Romîni, 20 Lipowiți, 15 Trci, 10 Gsrnuui, 8 Ucrain tai, 3 EmL 3 Tătari. Nu ni sa dat la termin, pentru că tocmai li timp „sa stricat o mașină, hîrtia n* ului in.. .— Ni s'a prCmis*4ÎL vom avea ora 20. pigment, în două pagi Am crescu formatul caracterele mai mari. Dacă totuși publicai e în pagubă, nu u sintem vinovat. Mai mult nu putem vorbi. suprimat 1