Neamul Românesc, septembrie 1922 (Anul 17, nr. 195-220)
1922-09-15 / nr. 207
ABONAMENTE; 1 LEU EXEMPLARUL Partidului Nationalist-Democrat, — Apare zilnic. Director: N. IORGA REDACȚIA și AD-ȚIA Strada Domnița Anasta3ia, 0 TELEFOANE Redacția...........................12/60 Administrația..................5/41 Pe un an in țari. , Pentru preoți și In""'"" Pentru studenti". Pe șase luri / >*Pe trei luni. țr. / , p.. Pentru și.. . . ..^v. Lapîbie din Asia Mică In Asia Mică se desfășură încă un capitol din lupta seculară, începută de la Perșii lui Xrrxe, dintre două lumi deosebite și dușmane: lumea turceescă, asiatică, și lumea grecească, în care se cuprind și azi notele dinst motive alese ale raselor europene. Știrile din toate izvoarele vorbesc de o foarte însemnată retragere a frontului grec, ceia ce înseamnă poate apropiata părăsire a Brusei și primejduirea Smirnei. E sigur “că soldații, plini de fanatism religios și național ai albanezului Mustafa Ghemal, nu se luptă numai din îndemn propriu și cu mijloacele lor proprii. Alte interese decît cele care se mărturisesc sînt în luptă. Dar e incontestabil că avem a face cu o puternică trezire ale alimentului de rasă la Musulmanii cari formează populația covîrșitoare a peninsulei. Și aici se vede greșeala pe care a făcut-o elenismul modern în desfășurarea fără măsură a puterilor sale. Ținînd samă de tot ce se cuprinde nobil și drept în pornirea-i de întindere, trebuie să se recunoască și acela că e greu să se atace un dușman acasă la dîosul, acolo unde viața lui e mai adînc înrădăcinată și să se menție teritorii de care desparte o Mare. Grecia de două continente a fost Poate să fie oare și acum? Atîtea jertfe zadarnice par a spune că nu. Indiferent dacă aceasta e bine sau rău pentru civilisația. N. IORGA Da allitta De ieri se află pe teritoriul nostru una din figurile mari ale vieții sociale și politice contimporane din Europa, eroul național și întemeietorul Statului polon de astăzi. Viața lui este o pildă vie de stăruitoare activitate în slujba celor mai înnalte și frumoase scopuri naționale și umanitare, activitate pe care nu a putut-o opri în desfășurarea ei necesară nici exilul Siberiei, nici închisorile rusești, nici forțărețele nemțești, nimic din avalanșa pătimașă a intereselor umane în luptă necruțătoare. Aproape patru decenii din viața sa președintele Republicei polonese le-a închinat unei acțiuni pe care azi o vede încoronată de cea mai strălucită izbîndă și o nădăjduiește a fi cît de curînd complectată de o imperioasă organizare de solidaritate internă. Cu am dori ca viita iui, înconjurată de cea mai legitimă simpatie a noastră, pentru ei ca personalitate și pentru el ca simbol al unui idealism național activ, să treziască în atmosfera înnourată a vieți noastre publice o revenire la izvorul mîntuitor a realităților noastre naționale !... R. Din Turnul condeiului Călătoria în lume a unui țerărist american . Doctorul ajuns la Paris a avut o mare desilusie. Nu i-a ieșit nimeni înnainte și nici măcar putința de a plasa un interview nu i a fost dată. Singurătate și isolare. Afară de mica înttlnire cu Thomas în tren, întîlnire care nu a dat nici un rod, doctorul nu a gustat încă nici o întîlnire politică și mai ales — vai! — nici un banchet. Oprindu-se melancolic pe malul Sennei a exclamat cu desgust : Ce oraș incult și Parisul acesta... «Vin eu cel mai autentic represintant al democrației române și nu se sinchisește nimeni... Franța e hotărît o țară oligarhică*. Și astfel ajunse doctorul la Econclusia, că așa zisa democrație francesă e un moft. Franța ar trebui să studieze puțin tel țerănismul bucureștean și mai cu samă să scoată o ediție francesă a ziarului " Aurora*, ca să învețe ce însemnă democrație. Lumina vine doar de la răsărit. Doctorul nu putu însă multă vreme folosofa astfel. Deprins cu copioasele dejunuri, de la „Maiorul Mura“ și așteptînd zadarnic o invitație la Paris. — Doamne și ce fină mai e bucătăria francesă— se hotărî să consume pe propria sa socoteală. Lucrul acesta era firește foarte neplăcut, fiindcă nu făcea parte din socoteala de acasă. Iată-l deci pe excursionistul nostru internațional silit să-și schimbe leii. Speranța era la bănci. Cine știe, poate vre-un bancher mai democrat și cu aptitudini țeroriste, face un gest nobil și stabilește un curs ad-hoc pentru țerănistul balcanic. Dar și aici de silușie, Doctorul se văzu tratat ca un simplu muritor. Nemîngîiat și profund nemulțumit de atitudinea oligarhică a Parisului se retrase în odăția sa de la hotel unde scrise în grabă cîteva articole economice pentru «Aurora» . In sfirșit descoperise causa căderii valutei noastre. Sînt bancherii!! El făcuse doar experiența dureroasă, bătînd pe la ușa atîtor bancheri. Acum știa ]Mcis cum devine cașul. Cităm textual, păstrînd mai cu samă acea savoare minunată a stilului: „Cum pe noi ne freacă Bursa de (sic!) Paris, tot așa pe alții îi freacă alte burse și alți bancheri“. Acest mare adevăr economic trebuia cu orice preț trimes la București. Economiștii partidului țărănesc aveau nevoie de date și mai cu samă de principii noi economice. Dar constatarea aceasta nu ajungea pentru a-l bate pe La Palissen. Trebuia o conclusie. Doctorul care din păcate a fost și ministru, precum a fost cndva și medic de plasă, știe că pentru toate chestiile la ordinea zilei trebuie găsită o soluție și stabilită o diagnosă. Grav și important, doctorul rostește cam în stilul lui Trahanache : «Până ce lumea nu va găsi un aranjament financiar să ieasă din acest impas, o sabie a lui Camtocles stă atîrnată deasupra ei». Aha, acum știm, Damocles și cu săbiile lui e cu pricina... Loyola lor 10 testabilFill poli La 17 ale lnnei, Guvernul... resolva chestia funcționărilor publici... Negreșit, în folosul lor, — nu ca până acum, în folosul celor cari se îmbogățesc speculînd toată munca ce se face în țară... Cu toată hotărîrea de a... face dreptate a Guvernului, pentru funcționari și nu pentru el, e bine să se pomeniască aici cele ce urmează Dată fiind buna credință a politicianilor, e bine ca în ziua când funcționarii vor impune resolvirea problemei de mare importanță care preocupă să nu fie scăpate din vedere nici una din situațiile nenorocite care împart azi pe salariții Statului în categorii de oropsiți sau defavorizați în paguba dreptății și în paguba celor oropsiți, să nu fie scăpate din vedere nici una din osebirile nedrepte de tratament pe care politicianii le-au stabilit între cei ce trebuie să fie tratați absolut la fel. Sunt două puncte asupra cărora rândurile acestea vor să atragă atenția. Unule cu privire la căutarea măsurilor celor mai potrivite pentru ca Statutul ce va trebui votat să suprime cu totul categoria acelora cari funcționari superiori—,pentru a fi plătiți cu zeci de mii de lei pe lună acei ce sînt numiți de protectorii lor în zeci de comisii, în care li e imposibil să lucreze, chiar dacă ar vrea și chiar dacă nu ar mai avea și postul pe care-l ocupă. Imotriva chiar a înființării anarhice atîtor nenumărate comisii care nu lucrează nimic, dar înghitiioane, conducătorii funcționarilor ar trebui să caute măsuri de apărare a banului public. Orice problemă care se ivește să fie studiată de funcționarii specialiști, cari tocmai rostul acesta îl au. De ce să se numiască în toate Ministeriale comisii plătite din gros pentru ca să nu facă nimic, cînd fiecare Ministeriu își are funcționari specialisați în examinarea și soluționarea chestiilor care intră în atribuțiile lui ? Iar dacă nu-i are — și aici e tot vina politicianilor — sa-i formeze și să li dea putința de a trăi... Al doilea, trebuie găsite mijloacele pentru a curma pentru totdeauna cu deosebirile de tratament între diferitele categorii de funcționari. Așa, odată ce — date fiind salariile miserabile de care au parte — s’a găsit cu cale ca lor să li se facă reduceri pentru călătoriile pe căile ferate, măsura să fie generală și una singură : toți să plătească la fel. Nu ca până acuma: majoritatea funcționarilor jumătate din taxele tarifare, militarii un sfert, iar funcționarii de la căile ferate și mai puțin. Toți sunt trebuincioși și fiecare categorie a lor nu poate exista fără celelalte. Tot așa să nu se mai facă înlesniri speciale numai unora dintre funcționari. De ce ar fi drept, de exemplu, ca numai militarii să aibă pe căile ferate, pentru toate rudele și pentru toți servitorii lor reduceri, iar ceilalți funcționari nu ? De ce numai militarii ar avea servitori dați fără plată de Stat, iar ceilalți funcționari nu ? In această privință, natural că din nici un punct de vedere nu se poate admite continuarea acestui sistem rușinos, după care cel chemat în serviciul Statului e destinat a fi servitorul particular al unui individ. Desființarea ordonanțelor ofițerești este un punct asupra căruia nu se va mai putea trece. Dacă Statul vrea să dea ajutoare în acest scop, să le dea în bani și absolut tuturor funcționarilor lui. (Fără îndoială că aici nu e vorba de soldațul pe care, în războiu numai, ofițerul are tot dreptul să-l aibă lângă el, ci de ordonanțele servitori acasă, fie timp de pace, fie timp de războiu). Același lucru despre procurarea cu preț redus a alimentelor, a îmbrăcămintei, etc., să nu mai existe nici o excepție numai pentru unii din cei ce servesc organizației de Stat, ci aceste înlesniri să se dea tuturor funcționarilor, pentru ai mai scăpa de București, Vineri, 15 Septembre 1922 BULETINE EXTERN In chestia strîmtorîlor Aliații sunt de perfect acord în a împiedica pe Turci de de la orice încercare de cucerire. Mutafa-Chema a comunicat Guvernului eiîgres că acceptă încheierea unei păci onorabile și că este gata să înceapă imediat negocieri de pace cu delegații greci. Guvernul din Constantinopol însă, prin ambasadorii său de la Paris, declară că admite libertatea strîmtorîlor, dar cere retrocedarea Adrianpolului și neatingerea siguranței Constantinopolului și suveranității Turciei. Ca urmare a ruperii tratativelor asupra reparațiilor dintre Belgia și Germania. Guvernul belgian a comunicat la Berlin că răspinge condițiile de pace propuse de Germania și cere între altele ca să se plătească până la 15 Septembre o sută de milioane mărci aur. Cercurile germane țin să acrediteze zvonul că America va părăsi poziția de pănă acum și va interveni efectiv în chestia refacerii economice a Europei, ghiara speculanților și pentru a lovi indirect în aceștia (evident, luînd măsuri strașnice — cum nu s’au luat pănă acum — pentru împiedecarea și pedepsirea fraudelor). A se trece cu vederea aceste lucruri înseamnă a se învoi la o deslegare care lasă multe noduri neatinse în foarte încîlcita chestie a funcționarilor publici. Ar fi tocmai ceia ce au vrut și vor politicianii. i A. M. Resistența sofistelor In aceste momente, cînd după un războiu cu resultate dureroase, simțite atît de învingători cît și de cei învinși, se pune cu insistență problema refacerii economice, în vederea creerii unui nou echilibru politic și economic, interesează în primul rînd și situația Sovietelor ruse. Evident că revoluția rusească, care a dus la actualul regim, este una din consecințele războiului mondial. Acesta, trecînd prin durata sa peste așteptările opiniei publice rusești, a permis partidului care cerea pacea imediată, în orice condiții, posibilitatea de pune mina pe putere. Venit la cîrma Statului ca prepresintant al dorințelor majorității, partidul bolșevic, atît prin incapacitatea conducătorilor, cît și datorită faptului că el a pus în practică un regim de reforme economico-sociale nepotrivit mediului de experimentare, a devenit complect impopular, nu numai față de străinătate, care nici odată nu l-a acceptat, dar chiar în interior. Dar, cum in Rusia regimul bolșevic continuă a avea puterea cu tot eșecul evident, atît din punct de vedere al conducerii interne, cît și în ceia ce privește situația internațională a Republicei sovietelor, o întrebare se pune: Căror factori se atribuie dăinuirea Guvernului bolșevicilor ? Care e secretul de ordin psihologic al durabilității acestui regim și pentru ce poporul rus nu-1 poate îndepărta, cu toate suferințele îndurate ? Presa în genere consideră aceasta ca o consecință a regimului unei stări de asediu permanente și a militarismului introdus de guvernanți. Dar, istoria politică a Statelor nu arată că, dacă teroarea armată este un mijloc eficace pentru a ajunge la putere, ea nu permite cu aceiași ușurință a rămîne, a păstra puterea asupra unui popor cu o normală viață economică. Numai așa se explică pentru că loviturile de Stat, care urmăriau interese pur personale și nu de ordin general, nu au avut aproape nici odată durabilitate. Și atunci, trebuiesc găsite alte cause care permit bolșevicilor a-și exercita înnainte puterea asupra maselor rusești. Un prim motiv ar fi acea «teroare ideologică» favorizată de marile curente de misticism popular, caracteristic popoarelor înnapoiate ca civilisație, dar mai ales popoarelor slave, care atrag adeseori masele și le maschează realitatea insuportabilă. Insă, în afară de acest considerent, de ordin sufletesc, un al doilea de natură mai intimă cu viața reală de toate zilele își are partea sa importantă la menținerea regimului bolșevic; acesta este foametea provocată de socialisarea tuturor mijloacelor de producție, care a redus populația orașelor—la țară menținîndu-se încă un regim trunchiat de proprietate individuală—la o stare de robie și de indiferența politică, mult mai prielnică pentru menținerea regimului existent decît puterea armatei și a stării de asediu. Socializînd mijloacele de existență din primul moment al venirii sale la cîrmă, Guvernul bolșevic a introdus distribuția rațiilor alimentare, care abia înlesnind traiul de fiecare Noile curente politicesociale și armata — Studiu critic — Armata și noile cerințe ale vremii *) 1) Curente umanitariste Adevărul precedente condușii, trasă foarte exact din realitatea istorică a neamului și a Statului nostru, în concordanță și cu concepția politico-socială a organismului nostru de Stat de pe acuma, nu poate fi contestat. Asupra modalității însă de-a satisface concluzia aceasta, cu privire la factorul armată, cerințele politico-sociale ale vremii și noua concepție de Stat modern impun organicei noastre militare, pentru armata de mine, oarecare transformări, oarecare reforme, care pentru binele superior a patriei, trebuiesc introduse neapărat și cît mai urgent. Pentru a înțelege această întîmpinare nu trebuie sa uităm că în viața de toate zilele, deosebit de realiști care-și croiesc legile lor sociale și de Stat ’ Din broșura ce va apare in curînd în editura „Cultura Neamului Românesc“ cu titlul „Noile curente politico-sotale și Armata“ de dl. General Alexe Anastasiu, din practica vieții, au trăit totdeauna și în toată lumea, trăiesc și vor trăi cît lumea idealiștii, umanitariștii, extremiștii, sociologii și economiștii reformiști, care formulînd și propovăduind principii și legi de viață socială și de Stat basate pe sentimente umanitare tot mai înnalte și pe concepții sociale și economice tot mai largi, tot mai înaintate, pregătesc necontenit drumul viitorului Stat ideal. Ori, din truda cugetării acestor semănători, uneori de visuri, de himere, dar nu rare ori și de mari adevăruri, pornind curente de idei în marele mase de oameni ale popoarelor, cînd aceste curente prind și se transformă în desiderate și revendicări politice și sociale ale maselor, ele devin atît de puternice încît se impun atenției conducătorilor de popoare, cari trebuie să țină samă de ele, la timp, în interesul chiar al causei pe care ei o servesc: apărarea patriei. Astfel, din rîndurile umanitariștilor extremiști au răsărit în toate vremurile frumoase apostolate contra războaielor și dacă pănă acum dezarmarea generală a fost privită numai ca un « vis al filosofilor», împrejurările din ultimii ani de după războiu ne îndreptățesc a spune că visul acesta a devenit o preocupare și o năzuință serioasă de realizare, nu numai a unor minți de poet, dar și a multora din conducătorii Statelor actuale de pe glob. In afară apoi de acest curent de defarmare, de ordin general și firește de o importanță capitală pentru subiectul nostru — și de care, în cele ce urmează trebuie să ne interesăm indeaproape—avem a ne ocupa, în primul rînd și în special pentru țara noastră, de două chestii mari politico-sociale, de două curente care după războiu au luat și la noi un avînt și niște proporții mai remarcabile : curentele sindicatelor profesionale și curentul democrației aplicate. 2) Curente sociale și economice Sindicatele profesionale Sindicatele, în general grupînd pe oameni după interesele lor profesionale și avînd prin aceasta un element de constituire și de existență stabil, născut din însăși stabilitatea și permanența intereselor ce grupeza pe membrii lor, sînt organisațiile cele mai puternice ale viitorului. Aceste organisații vor exercita în curînd un rol considerabil in viața și în politica țerii noastre, cu toată grija, legiferată pănă acum, de a exclude politica din funcționarea lor. Căci, sindicalisindu-se, nu numai muncitorii, ci și profesioniștii, meseriașii, producătorii și chiar consumatorii, sindicatele acestora vor fi factorii regulatori ai muncii, ai producției și ai consumațieii, iar în mînile lor trecînd fortuit conducerea economică a gospodăriei țerii, va trece implicit influența lor hotărîtoare și în politică. Dar cu privire la subiectul nostru, considerînd spiritul aplicat spre internaționalism, de care suferă o bună parte din intelectualii și muncitorii noștri sindicaliști, vom observa că aceste organisații la noi, în soluțiunea revendicărilor lor și în manifestările lor de tot felul, n’au pierdut din vedere niciodată punctul pănă unde se întinde socialismul și de unde începe datoria lor de salvare a intereselor politice, sociale și economice ale membrilor sindicalizați, în cadrul patriei istorice. Și este de prevăzut astfel că aceste organizații nu vor nesocoti nici în viitor că înflorirea civilisației, care onorează umanitatea, cere ca munca și producția să fie apărate serios contra aventurilor din afară, ce nu pot fi excluse. Sindicatele profesionale, prin urmare, nu sunt și nu pot fi contra armatei, iar sindicalisarea muncitorimii și breslelor de tot felul, apropiindu-le de socialismul rațional, le depărtează de anarhism. 3) Curentele politice ele după războiu In ce privește curentele politice nouă, menționăm democrația țerănistă și socialismul de Stat. Și pentru a nu lăsa nici un dubiu, precisez de la început că intenționat nu ne vom ocupa mai amănunțit și de curentele denumite creștin-social, socialist-țeronist, comunist bolșevist, etc, căci evident curentele acestea și în special curentele anahice născute în împrejurările tulbure de după războiu care au la baza lor întunericul și minciuna, se vor risipi și vor dispare supt razele luminii și ale adevărului sau nu vor ieși niciodată din categoria forțelor neglijabile. (Urmează în pagina II-a)