Neamul Românesc, septembrie 1922 (Anul 17, nr. 195-220)

1922-09-15 / nr. 207

ABONAMENTE; 1 LEU EXEMPLARUL Partidului Nationalist-Democrat, — Apare zilnic. Director: N. IO­RGA REDACȚIA și AD-ȚIA Strada Domnița Anasta3ia, 0 TELEFOANE Redacția...........................12/60 Administrația..................5/41 Pe un an in țari. , Pentru preoți și In""'"" Pentru studenti". Pe șase luri / >*­Pe trei luni. țr. / , p.. Pentru și.. . . ..^v. Lapîbie din Asia Mică In Asia Mică se desfășură încă un capitol din lupta seculară, începută de la Perșii lui Xr­rxe, dintre două lumi deosebite și dușmane: lumea turceescă, asiatică, și lumea grecească, în care se cuprind și azi notele din­­st m­otive alese ale raselor europene. Știrile din toate izvoarele vorbesc de o foarte însemnată retragere a fron­tului grec, ceia ce înseamnă poate apropiata părăsire a Brusei și primejduirea Smirnei. E sigur “că soldații, plini de fanatism religios și na­țional ai albanezului Mus­­tafa­ Ghemal, nu se luptă numai din îndemn propriu și cu­­ mijloacele lor proprii. Alte interese decît cele care se mărturisesc sînt în luptă. Dar e incontestabil că avem a face cu o puternică trezire a­le alimentului de rasă la Musulmanii cari formează popula­ția­ covîrșitoare a pe­ninsulei. Și aici se vede greșeala pe care a făcut-o elenismul modern în desfășurarea fără măsură a puterilor sale. Ținînd samă de tot ce se cuprinde nobil și drept în pornirea-i de întindere, tre­buie să se recunoască și a­cela că e greu să se atace un dușman acasă la dîosul, acolo unde viața lui e mai adînc înrădăcinată și să se menție teritorii de care des­parte o Mare. Grecia de două continente a fost Poate să fie oare și acum? Atîtea jertfe zadar­nice par a spune că nu. Indiferent dacă aceasta e bine sau rău pentru civi­­lisația. N. IORGA Da all­itta De ieri se află pe teri­toriul nostru una din fi­gurile mari ale vieții so­ciale și politice contimpo­rane din Europa, eroul na­țional și întemeietorul Sta­tului polon de astăzi. Viața lui este o pildă vie de stăruitoare activi­tate în slujba celor mai înnalte și frumoase sco­puri naționale și umani­tare, activitate pe care nu a putut-o opri în desfă­șurarea ei necesară nici exilul Siberiei, nici închi­sorile rusești, nici forță­rețele nemțești, nimic din avalanșa pătimașă a inte­reselor umane în luptă ne­cruțătoare. Aproape patru­ decenii din viața sa președintele Republicei polonese le-a în­chinat unei acțiuni­ pe care azi o vede încoronată de cea mai strălucită izbîndă și o nădăjduiește a fi cît de curînd complectată de o imperioasă organizare de solidaritate internă. Cu­ am dori ca v­iita iui, înconjurată de cea mai le­gitimă simpatie a noastră, pentru ei ca personalitate și pentru el ca simbol al unui idealism național ac­tiv, să treziască în at­mosfera înnourată a vieți noastre publice o reve­nire la izvorul mîntuitor a­ realităților noastre națio­nale !... R. Din Turnul condeiului Călătoria în lume a unui țerărist american .­ Doctorul ajuns la Paris a avut o mare desilusie. Nu i-a ieșit ni­meni înnainte și nici măcar putința de a plasa un interview nu i a fost dată. Singurătate și isolare. Afară de mica înttlnire cu Thomas în tren, întîlnire care nu a dat nici un rod, doctorul nu a gustat încă nici o întîlnire politică și mai ales — vai! — nici un banchet. Oprindu-se melancolic pe malul Sennei a exclamat cu desgust : Ce oraș incult și Parisul acesta... «Vin eu cel mai autentic represintant al democrației române și nu se sin­chisește nimeni... Franța e hotărît o țară oligarhică*. Și astfel ajunse doctorul la Econ­­clusia, că așa zisa democrație francesă e un moft. Franța ar tre­bui să studieze puțin tel țerănismul bucureștean și mai cu samă să scoată o ediție francesă a ziarului " Aurora*, ca să învețe ce însemnă democrație. Lumina vine doar de la răsărit. Doctorul nu putu însă multă vreme folosofa astfel. Deprins cu copioasele dejunuri, de la „Ma­iorul Mura“ și așteptînd zadarnic o invitație la Paris. — Doamne și ce fină mai e bucătăria francesă— se hotărî să consume pe propria sa socoteală. Lucrul acesta­­ era firește foarte neplăcut, fiindcă nu făcea parte din socoteala de acasă. Iată-l deci pe excursionistul nostru internațional silit să-și schimbe leii. Speranța era la bănci. Cine știe, poate vre-un bancher mai democrat și cu aptitudini țe­­roriste, face un gest nobil și sta­bilește un curs ad-hoc pentru țe­­rănistul balcanic. Dar și aici de silușie, Doctorul se văzu tratat ca un simplu muritor. Nemîngîiat și profund nemulțu­­mit de atitudinea oligarhică a Pa­risului se retrase în odăția sa de la hotel unde scrise în grabă cî­­teva articole economice pentru «Au­rora» . In sfirșit descoperise causa că­derii valutei noastre. Sînt ban­cherii!! El făcuse doar experiența dureroasă, bătînd pe la ușa atîtor bancheri. Acum știa ]Mcis cum devine cașul. Cităm textual, păs­­trînd mai cu samă acea savoare minunată a stilului: „Cum pe noi ne freacă Bursa de (sic!) Paris, tot așa pe alții îi freacă alte burse și alți bancheri“. Acest mare adevăr economic tre­buia cu orice preț trimes la Bucu­rești. Economiștii partidului țără­­nesc aveau nevoie de date și mai cu samă de principii noi econo­mice. Dar constatarea aceasta nu a­­jungea pentru a-l bate pe­­ La Palissen. Trebuia o conclusie. Doc­torul care din păcate a fost și ministru, precum a fost cndva și medic de plasă, știe că pentru toate chestiile la ordinea zilei tre­buie găsită o soluție și stabilită o diagnosă. Grav și important, doctorul ros­tește cam în stilul lui Trahanache : «Până ce lumea nu va găsi un aranjament financiar să ieasă din acest impas, o sabie a lui Cam­tocles stă atîrnată de­asupra ei». Aha, acum știm, Damocles și cu săbiile lui e cu pricina... Loyola lor 10 testa­b­ilFill poli La 17 ale lnnei, Guvernul... re­­solva chestia funcționărilor pu­blici... Negreșit, în folosul lor, — nu ca până acum, în folosul celor cari se îmbogățesc speculînd toată munca ce se face în țară... Cu toată hotărîrea de a... face dreptate a Guvernului, pentru func­ționari și nu pentru el, e bine să se pomeniască aici cele ce urmează Dată fiind buna credință a politi­cianilor, e bine ca în ziua când funcționarii vor impune resolvirea pro­­blemei de mare importanță care preocupă să nu fie scăpate din vedere nici una din situațiile ne­­norocite care împart azi pe sala­riții Statului în categorii de orop­siți sau de­favorizați în paguba dreptății și în paguba­ celor orop­siți, să nu fie scăpate din vedere nici una din osebirile nedrepte de tratament pe care politicianii le-au stabilit între cei ce trebuie să fie tratați absolut la fel. Sunt două puncte asupra cărora rândurile acestea vor să atragă a­­tenția. Unul­e cu privire la căutarea mă­surilor celor mai potrivite pentru ca Statutul ce va trebui votat să suprime cu totul categoria acelora cari­­ funcționari superiori—,pentru a fi plătiți­ cu zeci de mii de lei pe lună acei ce sînt numiți de protecto­rii lor în zeci de comisii, în care li e imposibil să lucreze, chiar dacă ar vrea și chiar dacă nu ar mai avea și postul pe care-l ocupă. Im­­otriva chiar a înființării anarhice atîtor nenumărate comisii care nu lucrează nimic, dar înghit­­i­­ioane, conducătorii funcționarilor ar trebui să caute măsuri de apă­rare a banului public. Ori­ce pro­blemă care se ivește să fie studiată de funcționarii specialiști, cari toc­mai rostul acesta îl au. De ce să se numiască în toate Ministeriale comisii plătite din gros pentru ca să nu facă nimic, cînd fiecare Ministeriu își are funcționari specia­­lisați în examinarea și soluționarea chestiilor care intră în atribu­țiile lui ? Iar dacă nu-i are — și aici e tot­ vina politicianilor — sa-i formeze și să li dea putința de a trăi... Al doilea, trebuie găsite mijloa­cele pentru a curma pentru tot­deauna cu deosebirile de tratament între diferitele categorii de func­ționari. Așa, odată ce — date fiind salariile miserabile de care au parte — s’a găsit cu cale ca lor să li se facă reduceri pentru călă­toriile pe căile ferate, măsura să fie generală și una singură : toți să plătească la fel. Nu ca până acuma: majoritatea funcționarilor jumătate din taxele tarifare, militarii un sfert, iar funcționarii de la căile ferate și mai puțin. Toți sunt trebuincioși și fiecare categorie a lor nu poate exista fără celelalte. Tot așa să nu se mai facă înlesniri speciale numai unora dintre funcționari. De ce ar fi drept, de exemplu, ca nu­mai militarii să aibă pe căile ferate, pentru toate rudele și pentru toți servitorii lor reduceri, iar ceilalți funcționari nu ? De ce numai mi­litarii ar avea servitori dați fără plată de Stat, iar ceilalți funcționari nu ? In această privință, natural că din nici un punct de vedere nu se poate admite continuarea acestui sistem rușinos, după care cel che­mat în serviciul Statului e destinat a fi servitorul particular al unui individ. Desființarea ordonanțelor ofițerești este un punct asupra că­ruia nu se va mai putea trece. Dacă Statul vrea să dea ajutoare în acest scop, să le dea în bani și absolut tuturor funcționarilor lui. (Fără îndoială că aici nu e vorba de soldațul pe care, în războiu nu­mai, ofițerul are tot dreptul să-l aibă lângă el, ci de ordonanțele servitori acasă, fie timp de pace, fie timp de războiu). Același lucru despre procurarea cu preț redus a alimentelor, a îmbrăcămintei, etc., să nu mai existe nici o excepție numai pentru unii din cei ce ser­vesc organizației de Stat, ci aceste înlesniri să se dea tuturor func­ționarilor, pentru a­i mai scăpa de București, Vineri, 15 Septembre 1922 BULETINE EXTERN In chestia strîmtorîlor Aliații sunt de perfect acord în a împiedica pe Turci de de la orice încer­care de cucerire. Mu­tafa-Chema­ a comunicat Gu­vernului eiîgres că acceptă încheierea unei păci ono­rabile și că este gata să înceapă imediat negocieri de pace cu delegații greci. Guvernul din Constantinopol însă, prin amba­sadorii său de la Paris, declară că admite liber­tatea strîmtorîlor, dar cere retrocedarea Adrianpo­­lului și neatingerea siguranței Constantinopolului și suveranității Turciei.­­ Ca urmare a ruperii tratativelor asupra re­parațiilor dintre Belgia și Germania. Guvernul bel­gian a comunicat la Berlin că răspinge condițiile de pace propuse de Germania și cere între altele ca să se plătească până la 15 Septembre o sută de milioane mărci aur.­­ Cercurile germane țin să acrediteze zvonul că America va părăsi poziția de pănă acum și va interveni efectiv în chestia refacerii economice a Europei, ghiara speculanților și pentru a lovi indirect în aceștia (evident, luînd măsuri strașnice — cum nu s’au luat pănă acum — pentru îm­piedecarea și pedepsirea fraudelor). A se trece cu vederea aceste lucruri înseamnă a se învoi la o deslegare care lasă multe noduri neatinse în foarte încîlcita chestie a funcționarilor publici. Ar fi tocmai ceia ce au vrut și vor politicianii. i A. M. Resistența sofistelor In aceste momente, cînd după un războiu cu resultate dureroase, simțite atît de învingători cît și de cei învinși, se pune cu insistență problema refacerii economice, în vederea creerii unui nou echilibru politic și economic, interesează în primul rînd și situația Sovietelor ruse. Evident că­­ revoluția rusească, care a dus la actualul regim, este una din consecințele războiului mondial. Acesta, trecînd prin du­rata sa peste așteptările opiniei publice rusești, a permis partidu­lui care cerea pacea imediată, în orice condiții, posibilitatea de pune mina pe putere. Venit la cîrma Statului ca prepresintant al dorințelor majorității, partidul bol­șevic, atît prin­ incapacitatea con­ducătorilor, cît și datorită faptului că el a pus în practică un regim de reforme economico-sociale ne­potrivit mediului de experimentare, a devenit complect impopular, nu numai față de străinătate, care nici odată nu l-a acceptat, dar chiar în interior. Dar, cum in Rusia regimul bol­șevic continuă a avea puterea cu tot eșecul evident, atît din punct de vedere al conducerii interne, cît și în ceia ce privește situația internațională a Republicei soviete­lor, o întrebare se pune: Căror factori se atribuie dăinu­irea Guvernului bolșevicilor ? Care e secretul de ordin psihologic al durabilității acestui regim și pen­tru ce poporul rus nu-1 poate în­depărta, cu toate suferințele îndu­rate ? Presa în genere consideră aceas­ta ca o consecință a regimului u­­nei stări de asediu permanente și a militarismului introdus de gu­vernanți. Dar, istoria politică a Statelor nu arată că, dacă teroarea armată este un mijloc eficace pen­tru a ajunge la putere, ea nu per­mite cu aceiași ușurință a rămîne, a păstra puterea asupra unui po­por cu o normală viață economică. Numai așa se explică pentru că loviturile de Stat, care urmăriau interese pur personale și nu de or­din general, nu au avut aproape nici odată durabilitate. Și atunci, trebuiesc găsite alte cause care permit bolșevicilor a-și exercita înnainte puterea asupra maselor rusești. Un prim motiv ar fi acea «te­roare ideologică» favorizată de ma­rile curente de misticism popular, caracteristic popoarelor înnapoiate ca civilisație, dar mai ales popoa­relor slave, care atrag adeseori masele și le maschează realitatea insuportabilă. Insă, în afară de a­­cest considerent, de ordin sufletesc, un al doilea de natură mai intimă cu viața reală de toate zilele își are partea sa importantă la men­ținerea regimului bolșevic; acesta este foametea provocată de socia­­lisarea tuturor mijloacelor de pro­ducție, care a redus populația o­­rașelor­—la țară menținîndu-se încă un regim trunchiat de proprietate individuală—la o stare de robie și de indiferența politică, mult mai prielnică pentru menținerea regi­mului existent de­cît puterea ar­matei și a stării de asediu. Socia­­lizînd mijloacele de existență din primul moment al venirii sale la cîrmă, Guvernul bolșevic a intro­dus distribuția rațiilor alimentare, care abia înlesnind traiul de fiecare Noile curente politice­sociale și armata —­ Studiu critic — Armata și noile cerințe ale vremii *) 1) Curente umanitariste Adevărul precedente condușii, trasă foarte exact din realitatea istorică a neamului și a Sta­tului nostru, în concordanță și cu concepția poli­­tico-socială a organismului nostru de Stat de pe acuma, nu poate fi contestat. Asupra modalității însă de-a satisface concluzia aceasta, cu privire la factorul armată, cerințele politico-sociale ale vremii și noua concepție de Stat modern impun organicei noastre militare, pentru armata de­ mine, oarecare transformări, oarecare reforme, care pentru binele superior a patriei, trebuiesc introduse neapărat și cît mai urgent. Pentru a înțelege această întîmpinare nu trebuie sa uităm că în viața de toate zilele, deosebit de realiști care-și croiesc legile lor sociale și de Stat ’­ Din broșura ce va apare in curînd în editura „Cultura Neamului Românesc“ cu titlul „Noile curente politico-so­­tale și Armata“ de dl. General Alexe Anastasiu, din practica vieții, au trăit totdeauna și în toată lumea, trăiesc și vor trăi cît lumea idealiștii, uma­nitariștii, extremiștii, sociologii și economiștii re­formiști, care formulînd și propovăduind princi­pii și legi de viață socială și de Stat basate pe sentimente­­ umanitare tot mai înnalte și pe con­cepții sociale și economice tot mai largi, tot mai înaintate, pregătesc necontenit drumul viitorului Stat ideal. Ori, din­ truda cugetării acestor semănători, u­ne­ori de visuri, de himere, dar nu rare ori și de mari adevăruri, pornind curente de idei în marele mase de oameni ale popoarelor, cînd aceste cu­rente prind și se transformă în desiderate și re­vendicări politice și sociale ale maselor, ele devin atît de puternice încît se impun atenției condu­cătorilor de popoare, cari trebuie să țină samă de ele, la timp, în interesul chiar al causei pe care ei o servesc: apărarea patriei. Astfel, din rîndurile umanitariștilor extremiști au răsărit în toate vremurile frumoase apostolate contra războaielor și dacă pănă acum dezarmarea generală a fost privită numai ca un « vis al filo­sofilor», împrejurările din ultimii ani de după răz­boiu ne îndreptățesc a spune că visul acesta a devenit o preocupare și o năzuință serioasă de realizare, nu numai a unor minți de poet, dar și a multora din conducătorii Statelor actuale de pe glob. In afară apoi de acest curent de defarmare, de ordin general și firește de­ o importanță capitală pentru subiectul nostru — și de care, în cele­ ce ur­mează trebuie să ne interesăm in­deaproape—­avem a ne ocupa, în primul rînd și în special pentru țara noastră, de două chestii mari politico-so­­ciale, de două curente care după războiu au luat și la noi un avînt și niște proporții mai remarcabile : curentele sindicatelor profesionale și curentul de­mocrației aplicate. 2) Curente sociale și economice Sindicatele profesionale Sindicatele, în general grupînd pe oameni după interesele lor profesionale și avînd prin aceasta un element de constituire și de existență stabil, născut din însăși stabilitatea și permanența intere­selor ce grupeza pe membrii lor, sînt organisațiile cele mai puternice ale viitorului. Aceste organisa­­ții vor exercita în curînd un rol considerabil in viața și în politica țerii noastre, cu toată grija, legiferată pănă acum, de­ a exclude politica din funcționarea lor. Căci, sindicalisindu-se, nu numai muncitorii, ci și profesioniștii, meseriașii, producă­torii și chiar consumatorii, sindicatele acestora vor fi factorii regulatori ai muncii, ai producției și ai consumațieii, iar în mînile lor trecînd fortuit conducerea economică a gospodăriei țerii, va trece implicit influența lor hotărîtoare și în politică. Dar cu privire la subiectul nostru, considerînd spiritul aplicat spre internaționalism, de care su­feră o bună parte din intelectualii și muncitorii noștri sindicaliști, vom observa că aceste organi­­sații la noi, în soluțiunea revendicărilor lor și în manifestările lor de tot felul, n’au pierdut din vedere niciodată punctul pănă unde se întinde socialismul și de unde începe datoria lor de sal­vare a intereselor politice, sociale și economice ale membrilor sindicalizați, în cadrul patriei isto­rice. Și este de prevăzut astfel că aceste organi­­zații nu vor nesocoti nici în viitor că înflorirea civilisației, care onorează umanitatea, cere ca munca și producția să fie apărate serios contra aventurilor din afară, ce nu pot fi excluse. Sindicatele profesionale, prin urmare, nu sunt și nu pot fi contra armatei, iar sindicalisarea muncitorimii și breslelor de tot felul, apropiindu-le de socialismul rațional, le depărtează de anarhism. 3) Curentele politice ele după războiu In ce privește curentele politice nouă, mențio­năm democrația țerănistă și socialismul de Stat. Și pentru a nu lăsa nici un dubiu, precisez de la început că intenționat nu ne vom ocupa mai amănunțit și de curentele denumite creștin-social, socialist-țeronist, comunist bolșevist, etc, căci evi­dent curentele acestea și în special curentele a­­nahice născute în împrejurările tulbure de după războiu care au la baza lor întunericul și minciuna, se vor risipi și vor dispare supt razele luminii și ale adevărului sau nu vor ieși niciodată din cate­goria forțelor neglijabile. (Urmează în pagina II-a)

Next