Neamul Românesc, iunie 1923 (Anul 18, nr. 119-144)
1923-06-10 / nr. 127
Pentru tineret (cuvinte la serbarea de la Teatrul Național a „României June“ din Viena) «România Jună» vrea să comemoreze mai multe decenii de la întemeiarea ei și să ridice aici o statuie lui Eminescu, care, pentru că o merită, n’o are, atunci cînd alții adesea le au pentru că nu le merită. Și ea nu s’a adresat unui retor, care e chemat să dovedească adevărate lucruri neadevărate, ci unui istoric, căruia-i revine misiunea de a spune agreabil lucruri adevărate care, în ele, sunt desagreabile. Societatea aceasta mi s’a înfățișat la trei date deosebite în circumstanțe și ele deosebite. Sunt peste treizeci de ani, aproape patruzeci chiar, de cînd am cetit, într’o casă de țară, în frumosul ei «Almanah» Luceafărul lui Eminescu A iubi pe Eminescu întro societate cu mulți Bucovineni și mai ales Ardeleni era un merit. Căci pot spune, fără să se supere nimeni, că, dacă marele Moldovean, care e unul din poeții cei mai însemnați ai epocei sale în toată lumea, nu e gustat în București, în Ardeal i se preferă altcineva, mare meșter al ritmelor și rimelor, dar care nu se ridică până la înnălțimea de cugetare a lui Eminescu, precum nu poate atinge nici musicalitatea neîntrecută a formei acestuia. Pe urmă societatea a izbutit să să treacă peste cercul inițial de simpatie al „Convorbirilor“, unde un anume ideal primia săgeți pentru neîndemănarea celor cari-î represintau, și a intrat în atingere cu toată noua viață culturală a României. Un merit cînd ne gîndim că atîția Romîni de peste granițe ne meriau aici adesea numai unde era puterea sau și unde chema intriga. Acum cîteva sâptămîni, într’un colț din Burgul Vienei, unde s’au făcut at Uea planuri pentru distrugerea nației noastre, am găsit pe cei de azi ai vechii societăți glorificînd unirea națională. O Nemesis a istoriei... In toată desvoltarea ei „ România jună“ a crezut în aceasta posibilitate. Și, cînd, aici, în mijlocul libertății domina scepticismul, ea organisa serbarea pan-romănească la mormîntul din Putna a lui Ștefan-cel-Mare, simbolul întregimii românești, și prin graiul lui A. D. Xenopol spunea în țară robită crezul întreg al unei nobile generații. Azi avem realitatea acelui vis. Ea reprezintă și o sarcină grea. Puteri morale au creat România unită, puteri morale pot s-o sprijine. Ele sunt muncă și devotament, dar și discreție, solidaritate, curăție de cuget, inimă largă. Cu aceste însușiri, acest tineret, care se bucură de iubirea tuturora, până la a Regelui care a dat direcția în jertfa unei întregi generație și al cărui tron e umbrit de un steag care nu trebuie căutat aiurea, va putea întări opera pe care i-o întindem săvîrșită. Dacă va apuca ori va persevera pe alte căi, să se știe măcar că nu noi am voit-o. N. ZOROA La punct.... DESFIINȚAREA PERMISELOR. D. ministru Sassu a luat o disposiție draconică prin care crede că va putea desființa afacerile de permise. De azi înnainte nu se va mai elibera nimănui personal permisul, ci acela căruia i se va permite să exporte ceva se va presinta doar cu marfa la vamă care va fi înștiințată direct de învoirea dată de Ministerul de Comerț pentru exportul acelei mărfi. Recunoaștem că mijlocul de a distruge pe negustorii de permise este ingenios, dar pariem că aceștia vor fi și mai ingenioși și vor inventa noi forme de traficare a învoirilor Ministerului, așa ca să nu le înceteze comerțul. Noul regim al griului Consiliul economic superior. Întrunit ieri, a decis ca pe viitor griul să se vîndă cu 45.000 de lei vagonul, în loc de 30 000 ca anul trecut, dar exportul lui să rămînă prohibit din lipsă de cereale. El a promis în schimb că dacă la anul viitor agricultorii vor semna mai mult de două milioane de hectare. Guvernul va conveni să lase liber exportul prisosului de grîu. Ridicînd prețul griului cu încă 15000 lei la vagon. Guvernul a făcut o faptă bună. Nedreptatea care se face agricultorilor cu exorbitantele taxe la export ce se încasează la fiecare fel de cereale în parte, este prea mare, pentru ca măcar la grîu ei să scoată o parte din pierderile ce le sufăr. Dacă s'ar fi dat asigurări în toamnă că prețul grîului va fi anul acesta mărit, desigur că agricultorii, cu tot timpul nefavorabil, ar fi semănat mai mult grîu. Dar Guvernul își mărturisește slăbiciunea cînd spune că numai în cazul unei întinse cultivări de grîu în anul viitor va putea lasa liber exportul prisosului peste două milioane de hectare cultură. Guvernul nu ar avea decît să dea măsurile necesare ca această întindere să fie cultivată și el ar avea datoria de a o face. Toate mijloacele administrative sînt în mînile lui pentru a organisa nu numai o cultură întinsă de gît, dar o cultură sistematică, dat fiind că tiranii sînt lăsați astăzi fără nicio direcție în punerea semănăturilor. In ce privește pînea, consiliul economic a făcut după noul regim un preț maximal la pînea neagră de lei 450, lăsînd liberă transacție pentru pînea albă. Era poate mai bine ca să se creieze însă un tip, acel al pînii de lux, care aceia putea fi lăsată liberii transacțiuni, dar pînii albe să i se fi fixat și ei un preț maximal, dînd astfel posibilitate marii masse a populației să mănînce și pîne mai bună, nu numai pînea de calitatea cea mai inferioară. Așa cum s'a făcut, pînea albă va avea un preț prea mare pentru pungile clasei noastre de mijloc și din ea nu se vor putea înfrupta decît cei bogați. Prin urmare noul regim al griului stabilit de Guvern nu este complect. Ii lipsește tocmai partea cea mai importantă organisarea producției lui: cu cît aceasta va întîrzia mai mult, cu atît va fi mai rău pentru țară. Alex. Cusin COntrol sl militar și aeronautic internațional D. Porn care in calitate de președinte al conferinței ambasadorilor, a semnat scrisoarea prin care anunță Guvernului din Berlin reluarea controlului militar și aeronautic interaliat. In această scrisoare se amintesc obstacolele Intimpinate In Germania de către ofițerii inspectori ai comisiunei interaliate precum și protestările conferinței ambasadorilor. STATUTUL FUNCȚIONARILOR (Discursul d'M I. lorg a rostit In ședința Camerii de la 7 Iunie c.) osteneala să sa o făgăduială dată cu mult timp ministru de Inminute făgăduite D-lor, mulțămesc d-lui Iacobescu ce în alte împrejurări ar fi putut pentru bunătatea de a-mi cedai da. Eu sînt sigur că ar fi fost cuvîntul pentru zece minute, ori altfel venind din vreme, ținîndu-vă să-mi dau toată cotesc cele zece cum a socotit d. terne cele cinci mie. D-v. veniți cu statutul funcționarilor publici. Nu mă mir , este știut că d-v. nu voiți să lăsați succesorilor d-v. nimic de făcut. Întreaga operă pe care țara o așteaptă de la toate partidele politice înțelegeți să o faceți d-v. Era natural să nu plecați fără a fi dat funcționarilor un statut. Dați un statut din bunătatea d-v.? Dați un statut supt presiune ? Dați un statut care corespunde nevoilor acestei clase? Iată trei întrebări. Acum, evident, dv. nu veți mărturisi că anumite influențe din afară au putut să grăbească, presintarea unei legi din seria foarte lungă a legilor pe care le-ați anunțat. Dar dacă eu constat că o anumită atmosferă v’a făcut ceva mai grabnici în îndeplinirea uneia din aceste făgăduieli aceasta nu însemnează, s’o spun limpede de la început, că eu aș aproba mișcarea care, acum cîteva sâptămîni de zile, tindea, sprijinindu-se pe suferințe adevărate, tindea, la cei mai mulți, cu cuget curat, la o îndreptare la care aveau drept, dar a zguduit însăși viața normală a acestei societăți. Eu cred că, ori care ar fi suferințele noastre individuale, suferințele noastre de categorie sau de clasă, un lucru trebuie să-l avem înnaintea noastră : strîmtoarea Statului Romîn, stricătoare care este datorită la atîtea cause, și nu pentru că noi credem a fi descoperit una din aceste cause, trebuie să le neglijăm pe celelalte și, în folosul, oricît de îndreptățit, al persoanelor, al categoriei sau al clasei noastre, să slăbim această țară care din voința mai a tuturor este mai slăbită decît ar fi putut s'o slăbească toți dușmanii ei coalisați, îmi pare rău că, în momentul acesta, în mijlocul funcționarilor nu se găsește acum un om care are o conștiință, o conștiință în serviciul unui temperament poate rari violent decît ar fi trebuit, mai ales în împrejurările de față, și cred că decît să trimeteți pe d. Schina la închisoare, după ce un Guvern precedent îl scosese din magistratură, pentru lucruri care fac mai multă onoare d-lui Schina decît Guvernului Averescu care i-a scos o bucată de vreme din magistratură, era mai bine să fi observat acele împrejurări care au dat d-lui Shina o popularitate pe care fără de aceasta n’ar fi avut-o și să preveniți anumite mișcări. Da, era mai bine să fi prevenit anumite mișcări, pe care pe urmă le-ați înăbușit, dar era mai bine să nu fi avut prilej a le înăbuși. Să fi introdus în țară o viață normală supt raportul material, ceia ce a fost în putința oricărui Guvern până acum, deși niciun Guvern nu și-a dat nicio osteneală serioasă pentru normalizarea țării, și, pe de altă parte, să fi însănătoșat țara supt raportul moral prin cele două singure mijloace prin care se poate însănătoșa, și în ce privește pe funcționari, și în ce privește pe ceilalți, exemplul unei perfecte moralități la guvernanți și exercitarea unei perfecte dreptăți față de guvernați. (Aplause pe băncile opoziției). Se pare că nici în mijloacele dv. precum nici în mijloacele predecesorului pe care vi-l pregătiți ca succesor, d. general Averescu, n’a fost nici una, nici alta. Și atunci un statut al funcționarilor putea să vină liniștit, fără tulburări, fără întemnițarea nimănui, fără adăugirea încă a unui element de iritație pe lîngă celelalte, căci nu e bine ca o categorie care are dreptate în fond, fiindcă a întrebuințat mijloace rele, să se întoarcă cu inima zdrobită, nedind țerii ceia minute altfel deja înnainte, observînd adevărata situație a clasei funcționărești, tăind unde nimeni n’are curajul de a tăia, lucrînd contra propriului d-v. partid, ceia ce pănă acum nu s’a văzut în această țară, fiindcă partidul tinde să-și pregătească o opoziție bună și o guvernare apropiată, în loc ca, fie și cu primejdia unei oposițiuni lungi și a unei guvernări foarte îndepărtate, să lase o țară mai bună decît țara pe care a apucat-o. Ei bine, puteaui să o faceți și n’ați făcut-o. Acum să vedem cum faceți ceia ce prin proiectul care ni se înfățișează în momentul de față, arătați dispoziția de a înfăptui. Domnilor, eu cred că funcționarii dacă ar cerceta ei înșiși care este causa principală a situației lor rele ar găsi-o, puțin și cu vinovăția unora dintre dînșii, mai ales a unor anumiți funcționari mari, ar găsi-o zic, în amestecul, de foarte multă vreme, pe care legea dv- nu-1 înlătură — veți vedea la ce tinde legea dv. — în amestecul interesului de partid în funcțiuni. Și anume interesul de partid se poate amesteca în funcțiuni cu efecte rele fără îndoială întotdeauna, dar cu efecte mai puțin rele cînd partidul nu însemnează o asociație de interese materiale care să ceară a fi satisfăcute pe suma Statului. Cînd partidul, după definiția românească, însemnează acest lucru, adecă asociația intereselor materiale care, cînd ajungi la Guvern, trebuie neapărat satisfăcute, căci altfel nemulțămirile îți fac viața imposibilă și te trimet răpede în opoziție, cînd este așa evident că are cineva o clasă de funcționari în care cei buni sufăr de pe urma celor răi, cei folositori rabdă de pe urma celor nefolositori, cei cari lucrează îndură pentru folosul celor cari nu lucrează. Cel d’intăiu lucru pe care trebuie să-l facă cineva, care s'ar fi apucat serios de chestiunea funcționarilor, neglijînd interesele de partid, ar fi fost să scoată cît a putut întră din acest spirit nenorocit al politicei în lumea funcționarilor. Cred că, dacă ar face cineva socoteală, chiar față de funcționarii pe cari i-au apucat acuma, o cercetare foarte amănunțită, care să nu piardă din vedere nici funcțiunile camuflate, care există — sau cele cam umflate, dacă permiteți un calambur, — ar observa foarte repede că nu v’ați neglijat partizanii nici în ce privește numirea lor, nici în ce privește înnaintarea lor. Prin urmare, încă odată cel d’intăiu lucru pe care l-ați fi putut face pentru a da clasei acestei funcționărești dreptatea pe care o cere ar fi fost să se restabilească o situație morală, de lipsa căreia ei se plîng, și au dreptul să se plîngă. Voiți dv. să fie funcționarul mulțămit? Pentru aceasta trebuie să începeți prin a-i da aceluia care muncește ceia ce ar trebui să luați de la grămada de părăsiți, care înconjură întotdeauna pentru interese politice pe funcționarul care muncește ; și funcționarului să-i dați asigurarea că el va fi transferat într-un loc mai bun sau înnaintat pentru meritele lui acolo în funcțiune, iar nu pentru meritele lui alături de funcțiune, sau împotriva funcțiunii, la clubul de care atîrnă. S’a dat un statut funcționarilor, cu pretenții de obiectivitate, dar atunci cînd funcționarii Statului continuă a fi în mare parte un mijloc de a servi partidele. Aceasta poate să o accepte cineva ca o mare reformă, dar mie să-mi dați voie să nu o pot privi în aceste proporții și cu această valoare. Dv. creați prin această lege, care cuprinde un număr oarecare de considerații de caracter foarte general, aș zică filosofice și filantropice — toată lumea este acum plină de filantropie și unii au și ea adaus, pentru a lustrui acestă filantropie, puțină filosofie —creați cîte o prevedere precisă, reală, și de aceste prevederi precise și reale să-mi dați voie a mă ocupa. Cum intră cineva în lumea funcționărească, după statutul dv ? Cum se mută sau înnainteaza, după același statut? Ce pățește dacă-și calcă datoriile de funcționar? Cît este răsplătit pentru osteneala pe care o depune în folosul Statului? Mă rog, un ministru, care are curajul de a răspunde pentru numirea unui funcționar — domnule ministru de Interne, mi se pare că dv. presintați proiectul de lege ? — mie mi se pare mai preferabil decît un mandarinat ministerial, care vine și alege el pe funcționarii cari trebuie să intre în rîndurile celorlalți. Mă exprim mai limpede : Cînd d-l Văitoianu va numi un funcționar pe care eu îl voiu ști că nu merită funcțiunea care îi este încredințată, pot sa-l iau la răspundere — intrucît îngăduie prerogativele parlamentare, și întrucît ele nu se pot înconjura,—pot să-l iau la răspundere pe d-l ministru de interne, d. general Văitoianu, iar de aci înainte ca statutul dv., funcționarul va fi numit de mandarinatul iresponsabil de la Ministere. Directorii și subdirectorii se vor aduna într’un fel de sanhedrin care sanhendrin va hotărî numirea. Acuma ră spun de la început, că eu cunosc sanhedrinuri, și universitare și academice, și, pătimind de pe urma lor nu am prea multă încredere în astfel de tovărășii. Veți avea un infern de intrigi în acest comitet de numire pe care-l stabiliți prin statutul dv.. In loc să fie un singur politician, care poate greși, vor fi o grămadă de politiciani chiar din partidul dv., unde cum am văzut adineaori sunt anumite curente destul de ascuțite... pentru binele public, fără îndoială, dar totuși vizibile—vor fi o mulțime de politiciani, cari se vor ciocni, fiecare scoțînd înainte pe directorul și subdirectorul său și luptînd în contra directorului și subdirectorului care aparține celuilalt. Veți face experiența, și atunci veți vedea că rezultatul nu va fi mai bun decît înainte , dar responsibilitatea va fi simțitor mai mică decît în cazul cînd ministrul iea asupră și numirea unui funcționar. Dar eu înțeleg de ce ați făcut dv. aceasta. Cu sistemul vechiu, cine guverna mai mult, introducea mai mulți funcționari. In România nimeni n'a guvernat mai mult decît dv., majoritatea directorilor, sub-directorilor și funcționarilor înalți vă aparține. Pe vremea cînd guverna, bine sau rău, d-l Vaida, d-sa se plîngea aici la Cameră necontenit că ordinele lui nu se execută, căci ministerele—mai ales în ce privește funcționarii superiori—erau în mîna partidului liberal, așa încît dv. veți numi cu sanhendrinul acesta funcționari, buni sau răi, dar veți numi funcționari cari vă vor conveni, fiindcă instrumentul pe care-l creiați este unul din Arsenalul dv., căruia îi dați încă o menire. Și, atunci, cu voia acestui mandarinat, cu binecuvîntarea mandarinocrației pe care o puneți în fruntea funcționarilor și de care funcționarii nu sunt așa de bucuroși, funcționarul cel mic care abia a intrat în funcțiune, acela va fi neglijat căci nu a adus încă servicii partidului și nu a contribuit politicește în folosul ministrului, iar cei mari, aceia știu pe ce care au ajuns acolo și știu cum să-i plătească pe acei cari i-au ajutat să ajungă în acel loc. Dar odată ajunși, care este viața funcționarilor? Dv. trimiteți, în ce privește împărțirea categoriilor de funcționari, la măsuri care vor veni în urmă. Această este o descoperire a dv.: de cîte ori dați de o greutate, trimiteți la o viitoare lege organică. Mă sperii de ctte ori aud la 7 lume ci de legile organice ale dv. O sa ajungem cu aceste legi organice că nimic nu va fi hotărît în prezent, ci totul o să fie trimis în viitor. Și veți găsi, d-lor, imitatori în viața obișnuită. Cînd cineva vă va pofti la masă, vă va spune: aceasta este masa, aceasta fața de masă, acestea sunt farfuriile, paharele, dar în ce privește menitul se va hotărî printr’o lege organică, după ce te vei duce flămînid acasă (Rîsete). Va să zică «legea organică» va hotărî cum vor fi distribuite funcțiunile. Cred că în haosul acesta, unde fiecare ministru și-a organisat ministerul său potrivit cu aderenții săi, unde lefurile dela un minister nu corespund cu lefurile dela un alt minister, unde situația dela un minister este cu totul deosebită de situația de la un alt minister, căci sunt ministere monstruoase unde sunt atîtea lucruri care nu corespund, și nu este un singur element comun de la un departament la altul. Lucrul de căpetenie era să stabiliți dv. o singură ordine a tuturor funcționarilor. Și era mijlocul să se fixeze liniile generale ale acestei orînduiri a ministerelor și funcționarilor in genere, prin însuși statutul pe mrei prezentați. Atunci ați fi putut și simplifica lucrurile. Căci, d-le ministru de interne, dv. faceți politică de mai puțină vreme ca mine, cu care frecventez ministerul de instrucție de peste treizeci de ani, am observat un lucru, că înainte de a se organiza printr’o serie de legi organice ministerul de Instrucție, te mai orientat în el, dar, de cînd s’a organizat de două ori, rătăcești prin culoare, de dimineața pănă seara, de la un director la alt director, de la un șef la altul, de la un funcționar suprem la altul, și nu ajungi la acela care poate să-ți dea în cîteva minute de alegarea de care ai nevoe. In ce privește rosturile generale ale funcționarilor, nu faceți deci, nimic. In ce privește leafa, d-le ministru, evident că lefurile funcționarilor azi sînt destul de reduse. Și eu sînt în contra sistemului sporirei continuu a lefurilor, care are o repercusiune nenorocită asupra pieței. Piața, pe care nu o puteți stăpîni, se folosește de fiecare mărire de salariu, ca să scoată și de la mulțimea de lume care nu a primit nici un spor, nu numai de la funcționarii cari au primit. Ca să le faceți viața posibilă, trebuia să faceți ceva care s’a făcut în vechea monarhie austro-ungară, a cărui laudă a făcut-o cu competință d. Iorgu Toma, vorbind de pragmatica, nu sancțiune, ci pragmatica bucovineană. Ofițerii din armata austro-ungară, — o știu cei cari ca mine, aveau legături foarte apropiate cu Romînii de dincolo, și a’a întîmplat ca și eu să am rude pe acolo,—ofițerii, zic, nu erau plătiți în primul rînd prin leafa ce o primiau, ci prin o serie de înlesniri care puteau să fie necontenit ținute în curent cu prețurile și care ajutau pe om să se țină pe el, dacă era neînsurat, iar dacă era însurat, să-și ție și soția, dacă avea copii și pe copii, și, dacă numărul copiilor creștea, prin adaosul la seafă se găsia mijlocul ca să-și crească și copiii Căci un funcționar nu-și crește copiii numai pentru păcerea lui,—numai Dumnezeu știe cut este plăcerea și neplăcerea în sarcina unui părinte, care înțelege în adevăr să-și stăpînească casa; aceia cari nu o stăpînesc, aceia nu au fără îndoială plăceri, dar poate că n’au nici unele neplăceri; nu muncește omul acolo în cuprinsul biroului lui, numai pentru a plăti păcatul pe care l-a făcut dînd țerii un număr oarecare de cetățeni, ci copiii pe cari-i crește vor fi viitori cetățeni, viitori ostași ai țerii. Și cînd lumea întreagă așteaptă să se dea ceva real supt acest raport, în afară de ce s’a dat, așa de puțini (Urmează în pagina al-a)