Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)

1925-06-11 / nr. 130

NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA Anul al XX, No. 130 .REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. I 2 LEI I ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6. Telefon 12/60, Joi II Iunie 1925 In plină inconștiență Spectacolul pe care-l dă sfîrșitul guvernării brâtieniste nu-și afla perechea în analele vre­unei țeri în care Parla­mentul nu e o colecție de manechine și o temnița de pri­goniți. Nu e călcare­a regulamentului, nu e ofensă a bunului simț, nu e jignire­a omeniei înnaintea căreia să se oprească oamenii cari și-au pierdut orice simț al valorii morale, orice putință de a aprecia legalitatea, de a înțelege cerințele ele­mentare ale bunei cuviinți ! Un raportor care bilbîie cuvinte neînțelese înnaintea unei minorități strinse de git și unei majorități care supt botnița ei surîde satisfăcută, un președinte care nu are cea mai de­părtata noțiune a demnității impuse de locul ce-l ocupă, o bancă ministerială rînjind înnaintea celor mai crude consta­tări și înfierărilor celor mai meritate, iată priveliștea. Treizeci de oameni presenți votează ridicind leneș zece mini că re­­presinta pentru deschiderea ședinței cei peste o sută optzeci necesari pentru începerea desbaterilor și, roșu de furie, șeful acestei deplorabile alcătuiri întețește și aprobă. Ce-ar fi dacă Regele ar trimite un om de încredere ca să vadă cum se discută și se votează proiectele de legi pe care e chemat a le confirma ? N. IORGA întrunirea funcționarilor Pe când la Bacău, președintele­­ de consiliu vorbea cu o trufie bol­navă ce n-ar fi fost îndrituită nici de cea mai exemplară îndepli­nire a tuturor îndatoririlor sale, funcționarii și pensionarii publici se adunau în Capitala țării pentru a-și expune situațiunea lor în a­­devăr jalnică. Din desbaterile întrunirii și mai Înainte de­ a se discuta legitimitatea moțiunii votate se desprind două constatări asupra cărora nu se poa­te lesne trece cu vederea. Prima: stabil­irea unei inegalități în sânul funcționarilor unei aceleiași ad­ministrații. Sunt funcționari, cari din bugetul ocult, diferite fonduri la dispoziția discreționară a minist­erului, își înplinesc mai mult de­cât nevoile sub­ formă de diurne excepționale sau plată de ore su­plimentare.­­ Evident că aceștia se recrutează dintre cei în bunele grafii ale secretarului general. A doua constă tot într’o inegali­tate de tratament în întreg corpul public al funcționarilor. Sunt au­torități, cari au luat măsuri de a­­jutorare a funcționarilor depen­denți de ele, fie sub formă de construire de căminuri fie subt de acea de economare. Este lesne de înțeles că prin aceste mijloace par­țiale restul funcționarilor se de­moralizează. Problema locuințelor este una din acelea care agită și chinuește corpul funcționăresc. Nu e de mi­rare întru­cât în curând ne apro­piem de regimul legitim al liberii tranzacții. Pentru a preîntâmpina însă perturbarea ce va rezulta a­­tunci, incumbă guvernului o în­doită sarcină. Cea dintâi de a lua măsuri grab­nice și mai ales serioase, cum s’au luat aiurea, pentru activarea cons­trucțiilor și mai ales a construcțiu­nilor pentru funcționari. In al doilea rând, acordarea u­­nui spor de chirie care să equiva­­leze cu acela la care s’au ridicat închirierile în realitate. Fără de aceste măsuri ,funcțio­narea normală a aparatelor noas­tre administrative nu poate fi asi­gurată, afară numai dacă nu s’ar persista în măsura nefericită a prelungirii și maximalizării deri­zorii a contractelor în curs, măsu­ră ale cărei rezultate le cunoaștem prin degradarea continuă a pro­prietății imobiliare urbane. Nu tot atât de puțin chinuitoare ca și problema locuințelor este a­­ceea a traiului în genere. Ar fi de dorit ca salariul să corespundă u­­nui minim de existență socotit du­pă indicele de scumpete raportat la vremea de dinainte de război. Acest deziderat pare momentan i­­realizabil, nu mai puțin însă se pot lua anumite măsuri pentru a se îndrepta către el. Una din măsuri este prevăzută în rezoluțiunea vo­tată. Anume de a se ridica în cur­sul anului acesta chiar sporul de scumpete raportat la momentul când s’a hotărât a se aplica adică de la 1 ianuarie 1925. Dacă numărul indice era de pildă 39 la acea dată și azi e 45 a se face o ridicare pro­porțională. Este surprinzător și demn de re­ținut cumințenia, rezerva și dis­creția întrunirii funcționarilor. Azi fără îndoială sânt categoria socia­lă cea mai obijduită, cea mai greu încercată. In tot cursul întrunirei nu s’a auzit o vorbă tare, un pro­test violent. S’a expus o situație, s’au indicat câteva mijloace de re­­mediare și exprimat cuviincios nă­dejdea că organele competente vor înțelege gravitatea situații. O asemenea atitudine cinstește corpul funcționăresc și este în a­­devăr de sperat că regimul pe va urma celui actual se va apleca cu îngrijire asupra doleanțelor lor pentru a le da un început de rea­lizare. ...Și totuși viata se supeste Guvernul nu pierde prilejul să sustie că a reușit să normalizeze viata. Și merge atât de departe încât prin gla­sul autorizat al Băncii Nationale sus­ține posibilitatea revalorizărei monetei românești și aceasta ca urmare ine­rentă a readucerei la normal a finan­­țelor și bugetului Statului. Ca și cum n­ormalitatea unei vieți politice și financiare s-ar putea des­prinde dintr'un calcul nesincer al unor cifre, al căror rost se mărginește sim­plu să inducă in eroare buna credință a naivilor, care mai pot avea azi vre­­o rămășiță de încredere în guvern ! In schimb însă, și aceasta ar trebui să constitue singura bază a aserțiuni­lor guvernamentale, — viața se scum­pește. Inexorabil indexul de scumpere pe luna Mai Indică cifca 45. De patruzeci și cinci de ori cel puțin, e mai scumpă viața în România, de­cât era înainte de război. Lunile trecute indexul varia între 41 și 43. Azi 45. Deci azi normalizarea e evidențiată de liberali prin urcarea fantastică a tuturor prețurilor. Și când ne gândim, că această urcare să săvârșește con­comitent cu enunțarea politicei de de­­flatiuni monetare și de revalorizare ! D. Vintilă Brătianu, geniul rău al a­­cestei țări, ar trebui să-și găsească inspirația in cifrele indexului general de scumpire a vietei, iar nu in acelea ale excedentelor unui buget nesincer până la minciună... . e.#e. ggFCOURI POLITICE DAN Constantinescu a decis lui Bacău: 1) că la toamnă liberalii vor face alegeri comunale. 2) că liberalii vor reuși in alege­rile acestea. Mare ghicitor e si d. Alecu Cons­­tantinescu! Și are un noroc ceva de speriat! * La Cameră a venit in discuție in­cidentul Condrus—Manolescu- Strunga. Se știe că d. Condrus simțindu-se o­fensat de stilul celui dintâi i-a apli­cat câte­va argumente de care până mai cri s'a servit și d. Strunga îm­potriva... deputaților opoziției, d-nii Ioan și Pistiner. Dar d. Condrus a fost arestat fiind că i s-a permis să se atingă de Măria Sa Regele Peștilor, administrator de­legat al „Frigului". Pe când după ce s-a bătut colegii din Cameră d. Strunga a fost sărbătorit printr'un banchet, unde a toastat chiar d. Io­nel Brătianu. Când ești liberal, ai­ci sfânt— fie el fi de pește. # Dintr'o scrisoare a lui Alexandru Marghiloman se vede că șeful progresiștilor refuză să fuzioneze cu chipiul decolorat al d-lui general. Prevedea, te vede, regretatul om po­litic, unde or să ajungă câți­va pro­gresiști. Și a ținut să mai aducă a­minte că au nemerit cu oiștea­n gru­parea averescană. * Cele patru sute de articole ale re­formei administrative au fost vo­tate in două ore. Ne întrebăm spăimântați dacă ric să ne perdem mințile de fericirea pe care ne-o pregătesc guvernamentalii. Dictatorul și Parlamentul Cei cari au avut prile­jul să urmărească ari­te» Cameră, chipul cum au fost „votate“ articolele,— sutele de articole, — ale reformei administrative nu pot găsi cuvinte de in­dignare îndreptățită... Nici nu le citea bine de raportor, in speță d. Leon­te Moldovanu, și ele se a­c­ordau de către majora­­ri cu o viteză ironică și disprețuitoare ■ [UNK] [UNK] TREI SUTE, — citiți bi­ne ! — TREI SUTE de ar­ticole ale unei reforme fundamentale, s-au votat în trei sferturi de oră ! O sută de articole, la câte cinci minute ■ [UNK] [UNK] Și era vorba de o legife­rare importantă, menită să așeze un chip uniform, pe tot cuprinsul Româ­niei, un sistem adminis­trativ unitar, în locul regi­murilor deosebite din pro­vinciile unite... In graba aceasta a regi­mului să-și „treacă“ legi­le, fără discuție, fără o studiere temeinică, fără umbră de respect și față de regulamentul Adună­­rei, și față de țara întrea­gă, s-a văzut tendința dic­tatorului din umbră, a Marelui Invizibil... Aceea de a transforma Parla­mentul în biurou de înre­gistrare, supus atotputer­niciei unui tiran, incapa­bil să reacționeze împo­triva nesfârșitei serii de atentate ale camarilei li­berale. De o asemenea­­ cobo­râre a unui prestigiu la a cărui înălțare nu a putut să contribuie nici o dată, ră­mâne răspunzător dictato­rul, și majoritatea care i secundează în opera»­ con­știent subversivă. Goana știriiBii O legislație serioasă gândește tot­deauna să aducă corectările ei unor Stări de fapt, care pretind grabnice soluționări. Printre acestea din urmă se numeră, în primul rând, starea învățământului public și privat. • D. ministru al instrucției a găsit cu cale să introducă In Parlament, spre a fi votată, legea reorganizării învă­țământului particular. Evident, că această lege e de o În­semnătate capitală, ca una ce privește direct cultura acestei târi. Totuși nu i s-a dat prioritate fată de alte legi, care in schimb, au de scop acapararea economică sau financiară a târli. Acesta e procedeul liberalilor. Ace­­laș a fost in trecut, acelaș­i de pre­văzut că va rămânea și pentru viitor, dacă guvernarea nu le va deveni com­plect imposibilă. Timp de peste 3 ani, liberalii și-au trecut prin Parlament legi de strict In­teres de partid. Reforma administrativă au adus-o de-abia la sfârșitul unei legislațiuni și vor s-o treacă cu violarea tuturor nor­melor și uzanțelor parlamentare. Pe de­ altă parte, unind proectului de lege referitor la revalorizarea leului și la plata datoriei Statului către Banca Națională, pe acela de prelungire a pri­vilegiului unei Bănci Intrate complect in sfera Influentelor lor politice, —vor să arate utilitatea votării acestei legi globale Înainte de luarea In discuție a unui proect mult mai de seamă, cum e de exemplu acela al organizărei În­vățământului. Pe­ acesta il amână... pentru la toam­nă, cândva. E neglijabil, pentru că evident învă­țătura e mai puțin susceptibilă de co­interesări. Dar privilegiul Băncei trebue votat. Ca și cum privilegiul ar expira azi sau mâine, Iar nu peste 5 ani. Ca și cum pe de-altă parte, fără prelungirea imediată a privilegiului, absurda convenție referitoare la plata datoriei Statului nu ar putea lua flință prin supunerea oarbă a unei majorități servile. Legea Învățământului e amânată. E secundară... Cum secundar era și pen­tru un ministru de externe comemora­rea unei date de Însemnătatea aceleia italiene de două­zeci și cinci de ani de domnie al unul Rege. Ca și cum ministrul de externe tre­buia să fie doar o proptea a aceluia de Finanțe.» Dar astea, evident, se poiise doar în tara liberalizărilor:.. ...................... In pagina IV-a i Două interpelări ale d-lui D. R. Ioanitescu* Acordul Chamberlain - Briand,­­ cunoscut până acum numai in li­nii generale, după o relatare ofi­­cioasă a agenției Havas, a produs _ _ * o legitimă destindere in mai toate țările interesate la stabilizarea păc­iii Anglia, garantând cu forța ar­mată frontierele occidentale, renunță in sfârșit la politica de izolare, care în ultimii ani a produs atâtea complicațiuni pe continent și, a contribuit la întărirea ideei de revanșă în Germania. Pe de altă par­te, lăsând Franței deplina libertai­te de acțiune pentru asigurarea a­­liaților orientali, risipește neliniștea asupra frontierelor polone și c­ehoslovace Afirmarea repetată a respectării pactului de la Geneva și obligația formală impusă Germaniei de a intra in Liga Națiunilor, înainte de puerea in vigoare a garanțiilor de siguranță, constitue, în aceiași ordine de idei, o chezășie in plus pentru statutul terito­rial al Europei. Intr’adevăr, intrarea in Liga Națiunilor, implică o nouă și solemnă recunoaștere a tratatelor de pace existente. nouă absență. Președintele republicii France­ze ca și președintele de consiliu au făcut ca prima lor călătorie oficială la Strasburg, să coincidă cu a patruzeci și șaptea sărbători­­re a Federații naționale de gim­nastică. Majoritatea țărilor din grupul Entantei și-au trimis delegațiile lor. Dându-și seama de importan­ța acestei întâlniri internaționale, la plecarea din Anglia a echipei respectve ducele de York, fiul re­gelui, a însoțit-o la gară ținând o cuvântare exprimând urarea ca sărbătoarea de la Strasburg să restrângă încă și mai mult legă­turile dintre Franța și Marea Bri­­tanie. Ca de obicei, cum s’a întâmplat și cu expoziția de arte decorative de la Paris, am strălucit prin ab­sența noastră. In aceste vremuri de interpene­­ltațiune națională, România, din așa zise motive bugetare, face o politică de complectă izolare. Nimeni nu ne cunoaște, și cele mai rele știri despre noi prind lesne crezare. Nimic nu se face, deși s’a semnalat destul de des acest neajuns, pentru a întreține dincolo de hotare o atmosferă fa­vorabilă. S’ar părea că suntem atinși de­ o hipertrofie a vanității noastre na­ționale, că nu catadicsim măcar de-a sta alături de celelalte nea­m­ri, ca și cum nu am avea ni­mic de sperat de la ele, și că nu­mai ceilalți având ceva de dorit de la noi li-ar incumba datoria de-a ne cunoaște așa cum sun­tem. Totuși nu pierdem un prilej de a ne plânge și de-a protesta ori de câte ori anumite pretențiuni ale noastre nu sunt satisfăcute răspunzându-ni-se că-n condițiu­­nile la care ne găsim, așa cum re­zultă ele din imaginea zugrăvită de ponegritorii noștrii, nu am fi capabilă de a executa contra-va­­loarea prestațiunii. Ostracizmul la care supunem celelalte națiuni din fericire nu este un reflex al temperamentu­lui național și nici o doctrină co­mună tuturor conducătorilor noș­tri politici. El este încă o manifestare a po­liticii d-lui Brătianu, care nu poa­te ierta lumii din afară că-și per­mite să-l judece în adevărata lui lumină și mai ales că nu se supu­ne injoncțiunilor sale. Și pe acea­stă cale continuă să deservească interesele țării. Repetatele noastre absențe de la toate circumstanțe­le de întâlniri internaționale pot când­va să apese greu în cumpă­na noastră. Dacă d-l Brătianu are ceva de ascuns aceasta îl privește; țara are însă desigur multe de arătat și multe de primit și învățat de la alții. Găluștile legislative In goana industrializării și co­mercializărilor de tot feul, guver­nul liberal și-a votat în tihnă le­gile de acaparare a țării. Liberalii au avut astfel tot tim­­pul necesar ca să-și închege opera de subjugare a economiei țării, in­tereselor lor de partid și familie. In ultimul moment ei găsesc cu cale să treacă și câteva legiuiri de bază ale țării, ca să schimbe ra­dical așezarea însăși a Statului. Au venit astfel cu un maldăr de legi nu numai nechibzuite și inu­tile, dar mai cu seamă periculoase pentru existenta însăși a Statului. Dar s’a produs acțiunea puterni­că a opoziției unite, care le-a fost protivnică și continuă să le fie pâ­nă la îndepărtarea lor dela guvern. D- prof. N. Iorga, în admirabila cuvântare rostită cu prilejul ab­surdei și ilegalei modificări a re­gulamentului Camerei, a arătat, cum ia sistemul celor 3 ședințe pe zi și cu înlăturarea sistematică a tuturor amendamentelor ce se aduc, guvernul nu face altceva decât să-și prelungească în zadar agonia. Gălușile „legislative“, — cum a calificat d. Iorga, atât de suges­tiv ultimele încercări ale compe­tențelor majoritare, pot face și vor face ridicul un guvern și o operă.. Dar nu se poate pretinde unei opoziții demne, și înțelegătoare, să se facă complice la această a­­valanșă indigestă de procete coin­teresate“. O POVESTE Am citit și eu cum s'a sfârșit „in­cidentul“ dintre un om politic din gu­vern și altul din opoziție: „experții" cuvântul de când cu ..reparațiile"d­e la modă chiar în chestiuni de re­parație a onoarei, — au hotărât că întru­cât ofensa a fost adresată un­­omului in calitatea­ lui de om public, nu poate fi vorba de o atingere a o­­noarei. Nu mă îndoesc că experții, mai competing de­cât anonimul autor al acestor rânduri, am perfectă drep­tate. Dar nu știu del ce-mi vine în minte cu acest prilej, următoarea poveste. Intr'o gară, în clipa in care un tren trebuia să se pună în mișcare, un om înfuriat alerga de-a lungul lui strigând cât îl ținea gura: Ber­­covici! Bercovici! De la fereastra unui vagon a eșit un cap care a întrebat: Ei ce vrei ! Și imediat s'a angajat acest scurt dialog: — Tu ești Bercovici ? — Da! Replica a fost o pereche de palme zdravene aplicate capului de la fe­reastră care răspunsese afirmativ. Trenul s'a pus în mișcare și, spre surpriza generală, proprietarul ca­pului pălmuit a început să râdă cu hohote. __ Păi bine, nenișorule, par­că... a îndrăznit să întrebe unul din * zori. — L-am păcălit, a răspuns printre hohote de râs, cel cu obrajii îmbujo­rați de palme, — l'am păcălit, eu­m­ sunt Bercovici, —­ eu sunt Goldem­­berg. Și-a continuat să râdă. Ceea ce de altfel au făcut toți cei din vagon... CU­ ÎNCEPERE DE 1OI 11 IUNIE VOM PUBLICA ZILNIC, IN FOILETON, AMINTIRILE DE RĂZ­BOI (1916—1918) ALE­ CA­LATORULUI FRANCEZ MICHEL PREVOST SUB TITLUL DE „ROMÂNI ȘI RUȘI“. CETITORII VOR RE­TRĂI IN ADMIRABILE­­LE PAGINE PE CARE LI LE VOM DA, ÎNTREAGA EPOPEE A RĂZBOIULUI NOSTRU DE ÎNTREGIRE A NEAMULUI IN CHIPUL CUM UN STRAIN, PRIE­TEN ȘI CUNOSCĂTOR AL ROMÂNIEI, — A PUTUT 8‘0 IN TELEAGA ȘI S‘O DESCRIE CU OBIECTI­VITATE. SOCOTIM CA PUBLIC­­ea acestor „amin­tire” VA AVEA DARURI CA PRIN FIDELITATEA DESCRIEREI UNOR FAP­TE ISTORICE, SI REIM­PROSPATEZE MULTORA TRAGEDIILE EPOPEEI NOASTRE. IN ACEST CHIP, LU­CRAREA LUI MICHEL PREVOST NU DESCHIDE ASTAZI ȘI UN ÎNCEPUT DE PERSPECTIVA ISTO­RICA PENTRU JUDECA­REA ULTERIOARA A U­­NOR ÎNTÂMPLĂRI CE NU AU AVUT CANDVA MAR­TORI ȘI SAVARȘITORI. „ROMANII ȘI RUȘII“ VA AP­ARE­A DUPĂ ORIGINA­LUL FRANCEZ, IN ROMA­NEȘTE, SUB ÎNGRIJI­REA D-LUI BARBU SON­LACOLU. Infie­rarea unei guvernări dezastruoase Strălucitul discurs al d-l ui Iuliu i­­aniu din dința de Sâmbătă a Camerei Războiul dintre intriga liberală și principiile de­mocrației naționale D. IULIU MANiU. D-le președin­te, d-lor, nu iau în folosința prea des această tribună. O fac numai atunci când cred că îmi este datorința a uza de timpul și pacienta d­vs. Este cazul de față. Din ziare și din comunicările u­­nor prieteni de ai mei, am aflat că domnul ministru Mârzescu — și-mi pare foarte bine că se găsește pe banca ministerială — vorbind alal­tăieri, a răspuns d-l dr. Lupu, în calitate oficială ca ministru. Deci declarațiunile d-sale au o importan­ță deosebită nu numai în urma per­sonalității sale, netăgăduit proemi­nente, dar și în urma locului ce o­­cupă, și a împrejurării că a ținut să accentueze că vorbește în nume­le guvernului. In decursul acestei cuvântări a d-sale, a voit să prezinte partidul nostru, într'o culoare nefa­vorabilă, arătând că am fi în contra­zicere cu cele ce acest partid în tre­cut a vorbit și a făcut, și mai ales că ar fi între noi, între membrii a­­celuiaș partid, în chestiuni impor­tante, o contrazicere, care ar para­liza acțiunea partidului. Mai mult, la sfârșitul cuvântării sale a făcut o aluziune care cred că nu poate ră­mâne fără răspuns; înainte de toa­te, d-sa a ținut să prezinte partidul național, drept un partid care zi de zi cade în inconsecvență. Desigur că eu recunosc calitatea partidului li­beral de a fi profesori, în ceea ce privește consecvența politică. Eu cred dacă spuneți d­v, că atitudi­nea ultra-aulică, care mergea pâ­nă la sărutări de mâini, și atitudi­nea de diferite declarațiuni în sens de desordine, pe care le-a făcut pe vre­muri partidul liberal, și pe care ni le-a evocat în memorie, foarte bine d-l profesor Iorga, că această este o consecvență perfectă. Cred că ac­tivitatea politică a partidului libe­ral, din anii cunoscuți, care mer­gea într'o văpaie de dragoste poli­tică pentru Românii ardeleni, până acolo încât ajunsese cu steagul pâ­nă la Predeal, și activitatea care s'a manifestat pe urmă în discursurile de la Iași, la Orfeu, decorarea lui Iesenschi, trimeterea, apoi, a lui Fleva la Budapesta, la Canossa, toa­te acestea au fost perfect consec­vente. VOCI DE PE BĂNCILE MAJORI­TAȚII. Ce este cu Stere, domnule Maniu? Care este consecventa d­v. în chestia Stere? D. IULIU MANIU: Majoritatea in­sistă într'o chestiune, anume ches­tiunea Stere. Eu nu am venit la tribună ca să discut chestiunea Stere, să-mi permiteți, deci ca în mersul ideilor mele, să nu mă las tulburat prin o altă Chestiune; însă vă promit dv., dacă curiozitatea dv. se va menține la aceiaș măsură și dacă d. președinte îmi va permite, ca, după ce voi termina această scurtă desfășurare, înaintea căreia stau, să trec și asupra chestiunii Stere, ca să lămuresc curiozitatea dv. sper veți fi mulțumiți și dv., pentru că sunt convins, opinia pu­blică a tării va fi satisfăcută. (A­­plauze pe băncile opoziției unite). Cred, domnilor, mai departe, că atitudinea d­vs., de la conferința de pace, în chestiunea Banatului, a fost perfect consecventă, și de a­­cord cu convențiunea care ați fă­cut-o ulterior, fiind la guvern. Cred, mai departe, domnilor, că a­­titudinea d-vs., cu Reșița, când chiar d-vs., d-le Mârzescu, aui bine­voit a o preciza, aci la tribună, când eram împreună în opoziție, este perfect consecventă cu atitudi­nea d-vs., ulterioară, când ați pus mâna pe Reșița Cred, mai departe, domnule mi­nistru, că atitudinea d­vs., în ches­tiunea „Stelei“ și a camuflagiului tuturor întreprinderilor străine, este de asemenea în perfectă consecven­ță cu ceea ce ați făcut d­vs., după ce a­i venit la putere. După aceste pilde de consecvență de fier a d­ vs. trec la chestiunea de inconsecven­ță a noastră afirmativă prin a-mi arăta așteptarea, ca mai ales­­ De partea d-vs„ domnule ministru i» justiție, ca în lucrurile pe cari le afirmați și pe cari le discutați, în­tâi să fiți bine precizat și al doilea să fiț­ bine informat CHESTIUNEA ÎNCORONĂRII A venit domnul ministru d­e justi­ție și a spus că noi am fi declarat că nu recunoaștem încoronarea, și «4 am căzut în teribila inconsecvență, pentru că cu toate acestea in definiții trebue să suportăm încoronarea « toate efectele ei Domnule ministru de justiție, eu nu știu dacă noi am căzut în incon­­secvență sau da ! Noi nu am decla­rat nici cdru, că nu recunoaștem d­n­coronarea, mai ales, domnule minis­­tru de justiții, nu pentru ed încoro­narea nu este un izvor de drept, nu este un act de drept puble. Ca dova­dă, domnule ministru,, este ea un Con­stituția dv. actul încoronării nu es­te precizat între actele constitutive de drept. (Aplauze prelungite pe băncile opoziției unite). Pentru că încoronarea, după cum știți bine, este un ceremonial este o sărbătoare națională, dar care, in sensul Constituțiunii — și dv. a­i fă­cut-o, — în sensul de a creia un izvor de drept ale cărui efecte de drept ar trebui recunoscute sau nu, nu există. Constituția cunoaște ca izvor de drept, cu plină putere de drept pu­blic, urcarea pe tron a moștenitoru­lui. Dacă este vorba, prin urmare de cineva care nu a recunoscut încoro­narea, acela sunteți dv., pentru că nu Constituțiunea pe care ați făcut-o nu ați formulat nici o prevedere în ceea­ce privește această încoronare. (A­­plauze în rândurile opoziției unite). Domnilor, evident că această afir­­mațiune a domnului ministru de jus­tiție este lipsită de un temei de drept și e făcută în necunoștința împreju­rărilor. Este adevărat că noi, la în­coronare n'am luat parte. Și n'am luat parte la încoronări pentru ce? Pentru că la Încoronare, alături de Majestățile Lor, stăteați dv. cari, du­pă părerea noastră, sunteți la gu­vern în mod in parlamentar și noi nu am voit ca, prin prezența noastră la această solemnitate, să consfințim a­­ceastă calitate a dv. (Aplauze în rân­durile opoziției unite). O VOCE: Dar domnul Iorga ? D. IULIU MANIU: Este domnilor,­ adevărat că distinși prieteni ai noș­tri au luat parte la încoronare. N'a­­ve­i decât dv. să fiți față de ei cu cea mai mare recunoștință că au adus această jertfă să fie de față la aceas­tă Încoronare pentru a satisface un dor al inimei lor, deși altfel aveau fa­ță de dv. aceeași părere, aceeași­ ver­siuni, ca și noi. (Aplauze în rându­rile opoziției unite). O altă chestiune, domnule ministru de justiție, pe care dv. binevoiți a o pune într'o culoare de inconsecvență, și mai ales a ne pune­m­ culoare că pe această chestiune, noi, membrii ai aceluiaș partid, ne despărțim, este chestiunea Constituției. Precum am­ zis, domnule ministru de justiție, noi, dela dv. ca ministru de justiție, ne-am aștepta, dacă nu să vă ocupați de atitudinile noastre particulare, dar să cunoașteți măcar declarațiunile o­­ficiale ale partidelor de opozițiune, iar dacă nu le cunoașteți să nu ris­cați, a critica atitudinea partidului în chestiune. Domnule ministru, in chestiunea a­­ceasta constituțională, suntem în situa­­tiunea de a vă putea liniști deplin, că intre noi nu există nici un fel de deo­sebire de vederi. A apărut în gazete— și prin urmare puteați avea cunoștință despre aceasta, că am precizat pe jos orice îndoială următorul text comun în privința atitudinei noastre față de Con­stituție: „Criticând cu asprime lipsa seriozită­ții și mai ales intențiile ascunse ale o­­perei unei Camere lipsită de legali­tate, partidul național consideră acea­stă operă ca o simplă expresiune a u­­nei stări de fapt, urmând a se ține sea­mă, in noua așezare a lucrurilor, de continuitatea necesară pentru o liniș­tită desvoltare a împrejurărilor și pen­tru o transmisiune normală a puterilor", (Aplause pe băncile opoziției);, NERECUNOAȘTEREA PARLAMENTU­­LUI Acum dv. de­sigur că veți spune­m că am căzut de acord asupra acestui lucru, dar totuși suntem in contrazice­re cu declarațiunile noastre anterioare Atunci să-mi permiteți dv. să vă rea­­mintesc că, eu, în numele partidului national, în ședința de la 9 Martie 1923, am declarat că opoziția nu poate recu­noaște actualelor Adunări nici caracte­rul de reprezentare, nici dreptul de le­giferare, nici dreptul de a da țării o organizațiune fundamentală, și trebuia să chem pe „deținătorii puterei de fapt la simțimântul realității istorice“. Când am constatat faptul ilegalității acestor Corpuri legiuitoare, tot atunci am spus categoric, că ceia ce faceți dv. este ceea ce fac deținătorii de fapt ai paterei, neconstituind nici un izvor de drept și socot că va trebui să ținem scame și de starea de fapt, pe care ați produs-o dvs. pentru o transmisiune normală a puterii arătând răspunderea istorică și de drept pe care o aveți pen­tru anumite situationi de fapt. (Continuant «1­004. 0 at D. IULIU MANIU

Next