Neamul Românesc, iulie 1930 (Anul 25, nr. 143-169)

1930-07-22 / nr. 161

f NEAMUL ROMÂNESC ______________«»MUL­TUL^1. — ta ®. 1Q1 _________ DIRECTOR POLITIC ft. ionna 3 LEI Abonamente. Pe un an 600 Lei­ Pe șease Luni 300 lei Paatru autorități și restit­ut­ioni teno Leg ’ Bedaeffa ți Administrația BUCUREȘTI I Sfrsia Brezoiami m. o (efai) ______ Telefon 312/0» DIRECT«R Hm GiORGiSCÜ S’o vedem și pe asta Se pare că în adevăr, amenințate de un pericol pe care-l prevăd, deși până acuma, de unde se poate, nu li s’a spus ni­mica, asociațiile de luare în arendă — fără a plăti arenda — a țerii romînști sînt hotărîte să meargă pînă la acea eroică ho­­tărîre care ar fi coalișarea lor contra oricărui intrus la putere. Exact așa și în vechiul Stambul, cînd asociația canilor dintr’o mahala simția pătrunderea neîngăduită a unui concu­rent, se coafișau la nevoie și cu cei din alte mahalale, ba cu în­treg Stambulul canin, pentru a sfîșia pe cine cuteza să le atingă imprescriptibilele drepturi. Eu, mărturisesc, cred într’o asemenea coaliție. Ea e na­turală. Dacă pe acești oameni i-ar lega altceva decit avantagiile personale, ar fi cu putință, față de ceva sau cineva neobișnuit, o atitudine de așteptare, curioasă, dacă nu plină de interes. Dar, așa cum sunt, „li­stă dracul pe inimă“ și — nu pot. Dacă se va ajunge la această coaliție, cu unul sau mai mulți șefi — căci e greu de fixat care e intrigantul cel mai isteț — va fi un mare avantagiu. Vor fi în adevăr două partide. Unul, cu bancherii, dar și cu ideologii săi, filosofici, isto­rici, de ce speță voiți, va represinta întreg trecutul. în celalt se vor cuprinde ultimele speranțe de viitor ale acestui neam. N. IORGA lin profesor american la Vălenii de Munte D. Roucek, de la New­ York, a fost oaspete­a d-lui Iorga, la Vă­lenii de Munte în zilele de 15—17 Iulie­­. A venit împreună cu so­ția sa să ne vadă și să ne cunoa­scă la noi acasă. D-sa este unul din acei prieteni ai țării noastre, a cărui prietenie trebue în deosebi prețuită mai a­­les că în America avem foarte puțini prieteni și unde, dacă sun­tem cunoscuți, de cele mai multe ori suntem rău înțeleși și, cu in­tenție, rău înfățișați de dușmanii țării noastre. Ca orice om civilizat, d. Rou­cek ne-a spus verde că avem toa­te calitățile afară de una și anu­me : ne lăsăm prost administrați. Pentru a ilustra cele spuse profesorul american a dat două exemple, numai două ; când a ve­nit la București s-a dus la un mi­nister și a vorbit cu un funcțio­nar „nu spun numele, persoană cunoscută“, un funcționar cu foarte mulți pe cari îi avem și care l-a amânat pe a doua zi, a doua zi, pe a treia și poate că­­ ar mai fi amânat dacă omul n’ar fi procedat americănește explicând „grangurului“ că până și mini­ștrii sunt la dispoziția publicului în alte părți, iar mi publicul la dispoziția ministrului, cu atât mai puțin se cade prin urmare unui funcționar, chiar de cei înalți. Un alt exemplu. La hotelul, unde a fost găzduit, văzându-l străin, toți l-au jăcmănit, iar șo­ferul­ care l-a purtat prin oraș o sută de metri i-a pretins o sută de lei. Străinul i-a arătat că nu e­­ cuviincios și i-a vorbit de­­ servi­ciul circulației, ceea ce-a făcut pe șofer să reducă simțitor preten­ția, lăsând dintr’odată la două­zeci de lei, ceea ce iarăși a mirat pe d. Roucek, a admirat desigur desigur elasticitatea prețurilor de la noi. Dar a venit óimul la Văleni în­tr’o împrejurare, în care ar fi putut fi neglijat, era aci „Doam­na țării“ și multă altă lume cursiști de o zi, cum i-a numit d. Iorga, și s’a bucurat de toată a­­tenția marelui dascăl. In aceeaș seară s’a dat un fru­mos concert de învățătorii din Storojineț, mult aplaudat de­ pu­blic, la care s’au adăugat câteva bucăți perfect executate la vioa­ră, de d-na Roucek. Publicul ro­mânesc a făcut o caldă manifes­tație răsplătind cu aplauze con­tribuția binevoitoare a doamnei Roucek. A doua zi, însoțit de d. V. Bră­­tulescu, secretarul de studii al cursurilor, d. Roucek și soția sa au vizitat satele din împrejurimi, admirând expoziția de covoare de la Drajna și gospodăriile mo­del ale sătenilor din Gerașu și Slon. Intre cercetările făcute, d. Roucek a pus unele întrebări ță­ranilor în legătură cu noua or­dine de lucruri iar altele privi­toare la oamenii politici. Pentru că ne interesează dea­­dreptul e bine să se știe că aproa­pe toți cei întrebați au ezitat să răspundă, după ce însă au chib­zuit un timp au dat răspunsuri așa de inteligente că au uimit pe străin. Iată câteva din aceste în­trebări și răspunsuri: — Ce creezi de noul Rege ? — Păi de, domnule, eu știu ? Noi zicem că e mai bine cu un stăpân bun, decât cu trei... — Despre Maniu, despre Bră­­tianu... care din ei e mai bun ? — Care vine, tot pentru el vine. Noi nu știm care e mai bun, dar greutățile sunt tot mai mari, bi­ruri plătim mereu și țara nu se îndreaptă deloc. — Ai auzit ceva de d. Iorga ? — Am auzit, ei­ că e un om cum se cade, stă la Văleni de vreo 10—15 ani. Citește și scrie, iam văzut și eu poza prin cărți, ci­ că e tare învățat... Ar putea fi folositoare și pen­tru mulți de-ai noștri, ancheta facută de d. Roucek. N. BRATULESCU profesor —.—­—am 9 ...................... Criza germana Berlin 21. (Rador). ■— EKi a ținut ședințe toate fracțiunile par­lamentare, ocupându-se cu pregă­tirea nouilor al­­eri. Cele mai multe partide își vor publica astăzi și mâine mani­fes­tele electorale. Intre cele două fracțiuni ale partidului național german, pre­zidate de d-nii Hugenberg și Westarp, au început tratative, în vederea unor liste comune la ale­geri. Frontul agricol ..............—-----------------------«MM» De­siffur, știrile care vorbesc despre Confede­rația sau­ Uniunea State­lor Agricole, nu sunt cu totul premature. Nu se poate vorbi acum, de așa ceva. Vaste și complicate in­terese contrarii, despart statele. Supra­producția le obli­­gă la acte de adevărat război economic chemat să le apere interesele. O armonizare a lor, cine nu o dorește? Dar mai ales în această direcție, în care interesele impun a­­titudini, a se vorbi de Sta­te Unite Economice, sau de Confederații Dunăre­ne, — este să luăm drept realități, perspective și vagi, și depărtate. * Nu noi ne vom gândi să criticăm ori­ce îndemn sincer de apropiere, și mai ales, ori­ce pas care să însemne un început de progres. Blocul Agrar, acel de care vorbește d. Grigore Filipescu, este mai apro­piat realizărilor, de­cât ori­ce altă grupare. Confederațiile rămân pe seama­ diplomaților. Ele pot eși după discuții lungi și laborioase. Un bloc agrar, chemat să­ sal­veze de primejdie agricul­tura și pe agricultori, con­stituiți repede, fără mul­ta vorbă și fără menaja­mente, — un­­ asemenea bloc ar avea nu numai mi­siunea să valorifice grâ­­nele unui număr­ de state agricole, dar, mai ales, să proceadă la represalii. Ele sunt inevitabile, a­­tâta timp cel puțin, cât statele industriale se vor menține în politica­ lor de izolare prin taxe prohibi­tive, și prin acorduri pli­ne de generozitate bur­gheză, față de Soviete. Sovietele aruncă pro­ducția lor agricolă și in­dustrială, pe­ piețele eu­ropene, cu tendința vizi­bilă de a ruina statele producătoare și exporta­toare. Și încă dacă mr fi la mij­loc numai o concurență, chiar neloială. Bar la adă­postul acestei politici care provoacă și agravea­ză în statele burgheze, mizeria și șomajul, rân­jesc sângeroșii potentați ai Moscovei. Nu le reușește prea mult sub­min­are­a directă a autorităței și forței de rezistență a statelor ,,ca­pitaliste“ ? Au la îndemâ­nă celtlalt mijloc de a­­demenire și de infiltr­a­­țiune. Ele vând­ petrolul în Spania, lemn fabri­cat în Anglia, cereale și derivate, ori­unde, sub prețurile de cost și nu­mai din dorința sălbatică, și evidentă, de a sabota țările care nu adoptă fe­ricirea bolșevică. Spania s-a recodes, și a răspuns anulând mono­polul petrolului, pe care îl deținea Rusia. Anglia crede, — vorbim de ne­­gustorimea engleză, —­­di proveniența mărfei nu interesează, dacă e con­venabilă ca preț. Germa­nia acceptă și ea, aprovi­zionarea comodă și deri­­inie, în ce privește co­merțul, — aprovizionarea cu cerealele sovietice, re­chiziționate. Rusia urmărește să rui­neze Polonia, România Cehoslovacia. Ea găsește aliați — cu mentalitate de negocianți simpliști, — la Berlin și Londra. Se pare că toată alar­ma, și dovezile ipocriziei sovietice, nu readuc la realitate burghezia, dorni­că de afaceri rentabile, chiar când ele sunt făcu­te cu blânzii egalitari de la K­o­mm intern. Blocul Agrar, e deci o imediată măsură de apă­rare. El trebue să boico­teze burgheziile mioape care alimentează, bolșe­­vismul. Și nu ne îndoim că­ el va ști să răspundă prin toate represaliile pa­șni­­­ce, — de îndoelnica­ poli­tică a clienților Rusiei so­vietice. In legătură cu congresul co­operației internaționale, care va avea loc la Viena, între 25—30 August a. c. Consiliul g­ ral al Oficiului Național al Coop­ Române, a hotărât ca un grup de cooperatori să vi­ziteze puternica organizație coop, din Cehoslovacia între 16—25 August a. c. Din importanta dare de sea­mă, pe care a făcut-o d-l ingi­ner Ferdinand Klindera în fa­­ța congresiștilor Asociației In­ternaționale a Agriculturii, ca­re a avut loc anul trecut la Bu­curești, reiese că în Cehoslo­vacia funcționează cam 16.000 unități cooperatiste, dintre care 10029 deservesc numai in­teresele agriculturii cehoslo­vace. Este de remarcat că în 1919 coop, agricole erau în No. 6454 — astfel că in curs de 10 ani au depășit No­ de 10.000 — a­­yâT>A 5.5841­00 membri ceea ce revine cam 535 de societari la o coop, agricolă. Acești coop, sunt afiliați la ,2 Federale de control care în­deplinesc și atribuțiunile Cen­tralelor de Depuneri și Împru­muturi. Cea mai importantă institu­ție coop, este „Uniunea Cen­trală a Coop. Agricole” din Praga, la care sunt afiliate 3273 de unități. După aceia vine „Coop­ cen­trală din Bratislava la care „au afiliat 1772 coop. La Fede­rala Centrală a Coop. Agricole cehe din Brnn sunt afiliate 1146 cooperative de tot felul. In Cehoslovacia mai funcți­onează și „Uniunea Centrală a Coop. Agricole germane” la care sunt afiliate 1­118 unități cooperatiste. Dintre cari afi­­liate la Federale, Uniuni și Centrale coop, în afară de coop agricole, sunt afiliate 5469 Coop, de credit, 359 de produc­ție și vânzare în comun, 395 de lăptării, 299 de distilerii și morărit 1482 coop, de construc­ții și de electricitate, etc. Coo­peratorii din Cehoslovacia au atâta încredere în mișcări încât Depunerile spre fructificare atingeau însemnata cifră de 5.800 000.000 koroane față de împrumuturile acordate pluga­rilor în sumă de 3.500.000.000 koroane. După datele furnizate de că­tre Biroul „Cenhov cooperati­­ve” Depunerile dela Coop de credit, la Casa de Depuneri a Agricultorilor și la Casa de a­­jutor mutual țărănesc a depă­șit în 1928 de importanta ci­fră de 6.000.000.000 koroane a­­fară de Depozitul Instituțiilor agricole cu caracter financiar public cari se prezintă cu su­ma de 3.250.000.000 koroane­ Dar ceea ce este de remarcat mai mult în Cehoslovacia sunt Coop, de construcție cari au rezolvat criza locuințelor In numărul de mâine vom conti­nua. Economice O lăudabilă hotărâre a Cooperației Române Vom avea in curând o „gardă fist-avtolară“ opr­gamizată ch­iliîărește, l­n corp special (și nu de specialiști, pentru că numai celor mai înalți un grad din această gardă li se cere să fie licențiați în chimie­­?) a cărei sin­gu­stă însușire pozitivă va fi că va atârna greu în budgetul statului. Nu vedem motivarea justă a înființării unui corp special organizat mi­litărește pentru urmări­rea contrabandelor și a fraudelor fiscale cu al­coolul. Prezintă o atare organizație mai multă gata«*» fie decât un corp ca al jandarmilor care să facă parte din armata însăși a țării? Mai credem că dimpotrivă, Disciplina cu adevărat militară, rigorile legilor și regulamentelor militare și-au făcut probele lor de câte ori armata a fost pusă la încercare, ca să mențină ordinea publică să apere avutul pu­blic sau particular. Ne temem că prin­ modul cum guvernele vor face numirile în „garda financiară”" să nu se­ adu­că statului mai multă pagubă decât folos. I­n­fer­nt Ü. E­xternă smirna ■— Se vorbește despre o inevitabilă modificare a legii res­­ponsabilității ministeriale. Fiecare funcționar va fi direct răspunzător, penalicește și material, de actele ce le săvârșește. — Vinovat de fraude consilierul agricol de la Brăila și-a făcut singur seama. — In regiunea Pașcanilor bântuie o periculoasă bandă de tâlhari. — Ministerul instrucțiunii a ordonat pedepse severe pen­tru elevii cari iau parte la manifestații politice. — Guvernul simte nevoia unei propagande național-țărăr­­iște la sate. — S-au sporit salariile unei categorii de magistrați. — S-a modificat procedura în ce privește contravențiile la legea alcoolului. — Conflicte muncitorești în porturile dunărene. — Casa autonomă a construcțiilor face pregătiri în ve­derea începerii unei acțiuni efective. — S’a fixat ziua de 5 Octombrie pentru deschiderea comn­ferinței balcanice de la Atena. — Reichstagul a fost disolvat. — Guvernul bulgar este preocupat de chestiunea secresr­izării bunurilor bulgare în România. Vălenii de Plante Vălenii de Munte, târgușorul­­sat pitoresc așezat în­tr o admira­bilă poziție muntoasa a a­juns azi o ilustră cetate a culturei și spe­­cialităței românești. Se știe rolul jucat de această Universitate Populară înainte de război. Ardeleni, bucovineni, basara­­beni, studenți și dornici de cul­tură din vechiul Regat, veniau aici, vara, să asculte cuvântările înaripate, pătrunse de cel mai cald patriotism ale d-lui profesor N. Iorga. Cursuri de istorie, de știință, de drept Servian tinerimii, astfel în­cât, pe lângă aerul de munte ea respira și atmosfera unei înal­te spiritualități-Animatorul acestor cursuri a fost și este d- N. Ior­ga. Ilustrul profesor împlinește în curând șaizeci de ani. Nici o viață n’a fost mai plină și cu mai mult devot­ament închi­nată patriei și științei. Opera savantului nu este ega­lată decât doar de personalitatea extraordinară a oratorului, a ani­matorului, a amatorului de reali­tăți-La Vălenii d­e Munte nu asiști la un curs banal de istorie, ci la evocarea unei epoci, la o pa­ralelă a epocei aceleia cu actuali­tatea, la o aplicare a principiilor de atunci unor realități de azi, sau la înlăturarea lor definitivă. Dacă d. profesor Iorga, de exemplu, va conferenția despre „Bizantini“ d-sa nu va spune nu­mai lucrurile cunoscute despre acest imperiu milenar, ci va adân­­ci unele minunate calități milita­re și administrative ale celei mai importante civilizații și culturi din Evul Mediu. Dacă mai târziu, vom găsi de­cadența unui imperiu, aceasta nu înseamnă că trebue să condam­năm un organism în putrefacție, uitând adolescența lui frumoasă, tinerețea lui splendidă, bărbăția lui magnifică. De aci, d. Iorga va deduce in­fluența acestei civilizații, prin slavi, mai ales prin bulgari și, apoi direct, asupra Principatelor noastre, și așa mai departe. Daca vorbește de Mihai Vitea­zul, magistrul nu face o apologie fără control, ci-sa studiază cali­tăți și defecte, le aplică la trecut și la prezent și face inducțiuni și deducțiuni largi și comprehensive. Nici odată nu s’a înțeles un ca­pitol de istorie mai bine, o situa­ție politică mai clară decât au­diind pe d. prof­ Iorga. Ceea ce la alții pare a fi sinuo­­sitate, este de fapt la d-sa linie dreaptă. În toate chestiunile mari d. prof. Iorga a avut un cuvânt, un îndemn, și a dat o îndrumare. D-sa întotdeauna a reprezentat opinia onestă , interesele per­manente ale acestei țări. Ajutat de o cultură imensă, în­suflețit de cel mai puternic tem­perament oratoric ce există, cu o viziune profetică largă, cu un verb cald și antrenant, d-sa a stârnit curente și a impus opintii rămânând reprezentantul cultu­ral cel mai glorios și cel mai au­tentic al națiunei române. („Ordinea“) — i. f. — firamán Se împlinesc 150 de ani de când, in satul Vladimiri, în județul oltean G­orj, într-o casă de lemn mică și Întunecoasă, în care trăiau, strâm­­torați de biruri și de nevoi, doi gos­podari, Constantin și Ioana, s-a năs­cut din ei un băiat Tudor, adăugân­du-se celorlalți doi copii ce erau în casă: Pavel și Dina. Găsim acest prilej fericit, come­morarea unui veac și jumătate de la nașterea celui ce avea să fie Dom­nul Tudo­ și cel dintâi Domn fără­­a OM tU țării Românilor muncitori de onoare, pentru a culege, din pa­ginile scrise de d-l N. Iorga asupra vieții Domnului Tudor, câteva rân­duri, mai cu deosebire asupra omu­lui decât a evenimentelor istorice, cari sunt cunoscute de toată lumea. Neam de popă, după mamă, Tu­dor a avut gustul învățăturii și s-a tocmit la un condiear din Craiova la, care, după datina de atunci, era deopotrivă învățăcel și slugă. De la condicar a trecut la un boier. Deci, dușmanul ciocoilor a început prin a­ lucra alături de ciocoi. A indurat ocările, bătăile, a în­cercat ispitele și a gustat răsvrăti­­rile acelea cari dădeau altor tineri veniți din sate un suflet sdrențuit de lingușitor al celor mari, care, la rândul său, își răstoarce asupra ce­lor mici. Prin aceste dureroase și u­­militoare atingeri cu o lume rea și stricată, oțelul sufletului deosebit al lu­i Tudor s-a călit. Și-a pus pe su­flet o platoșe nestrăbătută de pati­ma urii împotriva oamenilor sau de ispita de a culege învățături de viclenie, ci numai cu împrejurările veacului său el s‘a învrăjbit și s‘a războit până a căzut în momentul biruinții tocmai. Cu cuvântul măsurat, rar și muș cător, înfrânat în purtări, cu ochii crunți și reci, în cari, sub sprânce­­nile dese, se ascundea mânia îngră­mădită de secole de un­ întreg neam strivit de un trai amar, Tudor a în­fruntat deopotrivă asuprirea ciocoi­lor ca și uneltirile femeiești, care l-au și silit, pe câtva timp, să fugă la Turcii din ostrovul Ada-Kale. Dintre oamenii cari au avut o în­râurire asupra celorlalți,­­unii gă­sesc toate împrejurările prielnice pentru aceasta, întâmpină din toate părțile sprijin în încercările lor; aici, deși răsar sub o zodie pismașe, au conștiința unei înalte chemări, și această conștiință le dă puterea de încredere, de voință, de nădejde, datorită cărei încordări ei sfarmă toate greutățile și birueseț cei mai mulți însă nici împrejurări favora­bile cari să le dea pregătirea nece­sară misiunilor nu găsesc, nici con­știința chemării lor înalte, care să le dea puterea de luptă și de încor­dare continuă, nu au. Dintre aceștia din urmă a fost Tudor. El a trăit întocmai ca cei din jurul lui și nu s-a învrednicit la mai mult decât dânșii. Nu a avut nici fericirea de a-și auzi o chemare: în greul mun­cii lui de toate zilele, glasul Neamu­lui care-și chema un salvator și un stăpân a trecut pe lângă ei și nu i-a auzit... Sau i s-a părut că solia dreptății merge aiurea, spre noro­coși... Tudor a fost vătaf de plaiu, apoi, într-o luptă între Ruși și Turci a fost comandantul pandurilor, lup­tând vitejește la Rahova, pentru care fapt primi sabie de locotenent de la împăratul Rușilor și decorație. Potolindu-se răsmerița, Tudor și-a reluat vătăfia, adăugându-î-se și ti­tlul de sluger. Așa și-a dus viața, până în iarna lui 1820—21, când jafu­rile, jignirile, nelegiuirile ce făceau grecii nestăpâniți au ajuns la cul­me și nu se mai puteau răbda. Atunci, a venit o zi despre care Tudor și-a dat seama că nu sea­­mână cu celelalte, că oamenii toți împrejur nu se mai pot dumini a­­supra faptelor ce sunt de făcut față de apăsarea grijilor, și lui, omului de rând, care trăise până atunci fără chemare, fără scop, i s-a deș­teptat pentru întâia oară, fulgeră­tor, sufletul de ales, de binecuvân­tat al Părintelui său din ceruri. Grecii pregăteau, cu încunoștiin­­țarea Țarului și cu sprijinul unora din boerii români, răscoală împotri­va Turcilor­, chemând -l pe Tudor să le dea ajutor. Tudor a vorbit Ro­mânilor sărmani și boerilor, și a văzut că vorba lui e cea bună, că în ea zace folosul și de la ea pleacă lu­mina. Tudor a vorbit oamenilor despre grecii cei răi, lacomi și vi­cleni, asemeni șerpilor, lupilor și vulpilor. „Ce pot avea laolaltă Da­cii și Elenii?“ spunea el. A­tun­ci oa­menii au văzut că acesta este că­lăuzul, și i-au urmat lui, după în­demn, cu furci, coase, pari, topoare. Chemați sub steagul mântuirii, care pe o parte purta chipul sfân­tului Gheorghe străpungând de pe cal, cu sulița, balaurul, pe cealaltă stema țării și icoana Sf. Treimi, ol­tenii s'au înrolat în oastea de pan­duri a celui pe care ei îl numeau Domnul Tudor și pe care înșiși boe­rii pământului l-au recunoscut cu acest titlu, fiind astfel cel dintâi Domn țăran pământean al țării Românilor, muncitori de ogoare, și cei dintâi care a cutezat să ceară răspicat „să nu mai fie Domni greci, ci Domni pământeni“. Cartea de aur Domnul Tudor (1780-182!) Sarcina». .grea de a deslega problema fi­nanțării recoltei a fost dată d-lui L Răducanuu. Se zice că succesul va fi răsplă­tit cu un portofoliu ministerial, care e condus actualmente de un interimar. ȘTIRI La ministerul industriei vor avea loc un schimb de vederi premergă­tor „blocului agrar“. Toate întrunirile cari au avut loc eri au decurs în liniște. In Germania s’a constituit fede­rația studenților români. Duminică s’a oficiat și la Paris un parastas în memoria Regelui Ferdinand. Cu ocazia vizitei orfanilor româ­ni la Paris, au avut loc impună­toare și impresionante solemnități. D. Gurănescu, noul ministru al României la Lisabona a prezentat Duminică scrisorile sale de acredi­tare președintelui republicei pol­tuabeze.

Next