Neamul Românesc, iulie 1931 (Anul 26, nr. 144-170)
1931-07-22 / nr. 162
DIESEN 303 POLITIC N. mu REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (!) Strada BREZOIAnil Mo. 25, (etaj) Telefon 312|60 j I 3 Rnul 1 Abonam s Mtercnri, 22 Mie, 1931 ANUL XXVI. — Mo. 162 Abonamente: Pe un an, EPS] Lei—Pe șase luni, 300 Pentru autorități și institupuri: 10T0 Lei N, msem GEORGESCU Regele Ferdinand cît Flori multe acoperiau Vineri piatra supt care se odihnește chinuitul trup al regelui Ferdinand. Rareori a fost atîta seninătate la un parastas de prinț. Cîntările se înălțau într'o atmosferă de pioasă reculegere. Ceva din sufletul bun al celui care a cîrmuit cu discretă înțelepciune și cu ascuns devotament soarta României în cele mai grele momente plutia în ferul necropolei argeșene. Judecata asupra acestei grele și glorioase Domnii terminată în mari sfâșieri dinastice și nesiguranțe periculoase nu s'a rostit încă. Ea va trebui să ție samă de ce a fost politica ei, dar și de ce a fost omenesc în dosul acestei politici, așa de mare în ce privește întregirea hotarelor, atît de supusă criticelor în ce privește cîrmuirea internă , a altora pe alături de regele domnitor. _ . Umanitatea regelui Unirii, acela va trezi oricând o înduioșată simpatie prin delicateța unui suflet care, plecîndu-se nu odată în fața împrejurărilor și influențelor, păstra pentru sine un colț, în care era lumina cea mai clară și miresmele cele mai rare. Toți aceia cari înțeleg ce poate ascunde un suflet omenesc de o sacră sfială se vor uni în această emoționantă prețuire. împotriva politicianismului Leziunea extraordinară a Corpurilor Legiuitoare încheindu-se, putem spune cuvântul răspicat , suntem vlăguiți. Clipele tragice prin care trecem, prea cunoscute de guvernul ce luptă a tămădui cât de cât relele de cari suferim, această situație rezumată în legile cari s au votat pentru a corecta minciuna în care a trăit țara, n’a avut darul să scormoniască adâncul sufletului multor aleși ai Națiunii trimiși să se lepede de orice considerațiune personală. Doar numai când marele pătrunzător al nevoilor nației, primul ministru al țării, d. profesor Nicolae Iorga, când impetuos, când rugător, când dojenitor, trezea sufletul aleșilor, când de altă parte, celalt luptător al așezării neamului pe bază națională, d. A. C. Cuza, cu blândețea-i caracteristică omului cinstit în credința sa, încorda atențiunea Camerei, când glasul alesului de la Cernăuți, Grigorovici, înțelegător al vremei, când în sfârșit de altă parte accentul de fier al hotărîtului și binecunoscător ale celor ce ne trebuesc azi, d. Constantin Argetoianu, atunci opoziționiștii cei mai mulți, coborau furișați să pună bula albă la urna albă, pentru ca rezultatul scrutinului să fie unanimitatea glasurilor la legile de salvare a patriei. Cât despre majoritari, ei au a-și imputa vina de a se fi lăsat sugestionați de personalismul băncii opoziționiste. Și e firesc. Politicianismul mocnește și urzește să destrame înainte o nație care e atât de dezorientată și secret nu mai poate fi de cum ne găsim, și acestui fapt se datorește pentruce, de cele mai multe ori, se cumpănește avantagiile ce le oferă politicianismul în raport cu acela ce se pretinde sufletului. Sperăm însă și avem convingerea că factorii proeminenți ai nouei politici cu caracter întremător al vieții noastre publice vor face ca în răstimpul până la o nouă revedere a aleșilor nației, dezorientarea de azi să se îndrepte către dctacul necesar, care reclamă ca țara să se gospodărească prin noi forțe, îndepărtând politicienii ce țin hățulici, colo și oriunde. Altfel vom rămâne ce am fost până acum : robi ai unei vieți de care învierea politică nu ne-a desirobit și nici nu ne-a despachetat din giulgiul cu care am fost învăluiți după ce am fost cloroformizați. Să nu se supere nimeni. Adevărul adevărat acesta este. Să ne trezim și să fim sentinelă neadormită la postul de înaltă răspundere, unde fiecare suntem așezați prin glasul poporului nădăjduitor de vreme nou. A. VENIAMIN La ToomerTw WASHINGTON, 21, (Rador). Din sursă oficială se declară că delegații americani vor prezenta la conferința din Londra sugestiuni conținând propuneri concrete. Aceste sugestiuni ar fi destinate să înlocuiască împrumutul de 500 milioane dolari, în favoarea Germaniei, care a făcut obiectul negocierilor de până acum. In ajutorul artei Ca toate întreprinderile din prezent și teatrele o duc foarte greu. Oricâte eforturi ar face, oricât ar căuta să cedeze gustului marelui public, — pe care, altfel, are datoria a-1 ridica — situația lor e precară. Și asta nu numai la noi ci și aiurea. La Paris nenumărate teatre au fost închise sau închiriate pentru săli de cinematograf. Deasemenea la Berlin, Praga și Roma. Pe când însă în aceste mari centre europene desființările nu se fac prea simțitoare din pricina marelui număr de teatre existente, la noi situația e mai delicată. Noi nu avem în Capitală decât trei teatre, dintre care unul de stat și două particulare. E drept că nu ar putea fi mai multe, dar aceste trei ne sunt incontestabil utile. Or, iată că unul din ele e pe punctul de a se desființa: Teatrul Regina Maria. Teatru cu tradiție, teatru intrat de mult în viața artistică a urbei. Rămas fără subvenție din partea Statului — sărac și el firește — Teatrul Regina Maria nu se mai poate susține. Publicul nu-1 ocolește, după cum nu l’a ocolit niciodată, dar publicul nostru e ciudat. Are capricii și n’are memorie sau are tragere de inimă și n’are bani. Și așa teatrul de la podul Senatului nu-și mai poate continua activitatea. Dar teatrul acesta ne e util. El nu trebue lăsat să moară. Trebue găsit un mijloc să fie ajutat cu orice preț. E ceea ce au înțeles și parlamentarii când într’una din ședințele Cămării s‘a ridicat chestia acestui teatru, în unanimitate adunarea și-a arătat simpatia pentru el. Sperăm deci că se va hotărî ceva in privința soartei lui. S'au îngrijorat până și domnii de la „Patria" despre ceea ce se petrece în Ardeal pe terenul cultural național de când cei cari se pretind conducători ai Ardealului, au abandonat, pentru politica regionalistă simpatică irredenței maghiare, orce alte preocupări. Se miră numitul ziar că orașe ca Târgul Mureș și ca altele au devenit bastioane de rezistență ale culturii maghiare, ai căror conducători au o atitudine care constitue adevărate jigniri la adresa populației majoritare românești, în timp ce în alte orașe, cu populație românească mai compactă, în care românii continuă să se mănânce între ei pe chestiuni politice, cucerirea începută fără arme și fără legi draconice de către civilizația și cultura românească s'a oprit pe loc. Cine e de vină că în timp ce se petrece această răsturnare de lucruri, centrele comuniste se întăresc și ele socotite fiind ca un puternic ajutor pentru dușmanii de toate categoriile ai țării ? Cine e de vină că românii „se mănâncă între ei" — dacă cum spune „Patria" — faptul e adevărat ? Cine a inaugurat politica regionalistă a vrajbei și vrei între frați, dacă in amicii dor Maniu și Vaida ? Și dacă românii din Ardeal se luptă între ei, pot fi vinovați aceia cari nu primesc politica regionalistă și „ideea ardelenistă" așa cum le-o oferă d. Vaida și amicii d-sale ? Să nu se uite că marele vinovat al regretabilei răsturnări de lucruri care se petrece în Ardeal în dauna ideii naționale este partidul național-țărănist. Spulberarea unor calomnii — Declarațiile M. S- Sleia făcuta pr © se londoneze — M. S. Elena sosind la Londra a binevoit ,a face următoarele declarații presei engleze: „Am venit în străinătate pentru a Mă odihni, pentru a-Mi vedea familia și a urma o cură. Această călătorie a fost întreprinsă de comun acord cu M. S. Regele și mă voi întoarce în România în Octombrie pentru ziua de naștere a fiului Meu. „Sper că aceste declarații vor curma definitiv campania supărătoare și păgubitoare i dusă de presă în ultima lună, campanie ce-Mi este profund neplăcută. „Totdeauna am dezaprobat și voi dezaproba să fiu făcută obiectul de senzație al comentariilor de gazetă". Visul unei nopți de varăO « « Un vis urât, incontestabil, pentru cei cari, de-a lungul epocei postbelice, și-au făcut din putere un scop, și un ideal din budgetele mai mult ori mai puțin echilibrate. Vis cu atât mai îngrozitor, cu cât, el continuă și ziua, de mult, din seara de la Colonade. Acolo, nu s’a sărbătorit numai un fruntaș de seamă, un prețios colaborator al profesorului Iorga. La Colonade s’a conturat, deocamdată ca o făgăduială, un partid politic. Și cum sunt și făgădueli care se țin... * Un partid ? Cine îndrăznește să ridice un concurent periculos, — în calea grupărilor de persoane? Presentimentul dă febră. Primejdia nu e apropiată,— dar rămâne totuși serioasă. Tirul de baraj, începe. Focurile concentrice, pornesc furioase. . Apoi, intră în acțiune, rezervele care se azvârlă de obicei numai în clipele desperate ale luptei. D. Mareșal crede, — sau a lăsat dispoziții în acest sens, — că un partid politic nu răsare nici din visul unui om, nici din dorințele lui. Chiar dacă îl cheamă d. C. Argetoianu, — și încă, apreciază locotenența d-lui Averescn, — succesul e îndoelnic. Au încercat personalități mai proeminente, decât dsa, astfel de tentative, și nu au reușit. Locotenența d-lui Mareșal di avertismente. „Pentru ca să se edifice, — d. C. Argetoianu are un mijloc ușor: să observe cazul colegului său de moment, d. N. Iorga“. „ Ce-a pățit colegul său de moment, d. profesor N. Iorga, —se știe. N’a reușit să-și facă un partid, și pace. Nici nu se poate închipui cât s’a zbătut profesorul să adune partizani pe regiuni, pe plăși și pe căprării. Registre au fost trimise în toate capitalele județelor,— cu ordinul expres să fie umplute. Recrutarea nu a reușit. A făgăduit d. Iorga, ministere și deputății, păduri și avansări, licitații amicale și loturi petrolifere, mine și terenuri, concesii și decorații, ferme și lucrări publice. Zadarnic. Atâtea bunătăți, distribuite în atitudini de tribun, proectate în dreapta și în stânga, n’au atras pe nimeni... Caracterele toate au rămas lângă alții. Două decenii de generozitate în contul Statului, estină cu cât ar fi plătit-o țara mai scump, două decenii perdute cu o imensă și nereușită operă de corupție politică, a profesorului N. Iorga. Și când d. profesor a băgat de seamă că toate valorile, toate caracterele, pleiada întreagă a dezinteresărei și a sacrificiului, a rămas departe, netulburată în ascetismul ei integral și impresionant, — atunci Nicolae Iorga s’a retras desnădăjduit la Văleni. ...Nu e așa că secunzii domnului Mareșal, au un remarcabil respect de adevăr? Cei 60 de ani ai lui N. Iorga -- Ce scrie presa italiană — „Il Giornale dell'Arte“ din Milano publică următorul articol, sub semnătura directorului său, d. Giuseppe Silvani . România a sărbătorit de curând, cu multă satisfacție, îmitr’un mod deosebit și demn cei șasezeci de ani ai primului său ministru, literatul și istoricul însemnat, ziaristul clarvăzător, autorul dramatic și poetul interpret profund al sufletului național, criticul înțelept și luminat, care judecă cu o minte înălțată ce se bazează pe o cultură cu adevărat fantastică. O viață neprihănită este aceia a lui Nicolae Iorga. Ținta care o însuflețește doar una . Ridicarea și afirmarea neamului său cu ajutorul documentelor istorice cele mai îndepărtate , expuneri elocvente ale raporturilor, ale legăturilor, ale originilor comune ce au cu România celelalte popoare latine. Nicolae Iorga este un îndrăgostit al Italiei, însă nu în mod platonic. El cunoaște adânc literatura noastră și e meritul său că Dante, Petrarca, Goldoni, Manzoni, Giusti, Leopardi, Carducci sunt iubiți de poporul său și că în fiecare an vin la Academia Română, înființată de el la Roma, tineri români, doritori să cunoască, îndeaproape, prerogativele Italiei, ale acelei Italii pe care el, de ani de zile, o glorifică peste tot cu verbul său înnaripat și prin scrierile sale strălucitoare, și e întregul său merit dacă „Casa Română“ de la Veneția găzduiește, în fiece an, pe acei compatrioți ai săi, care intenționează să se dedice, cu seriozitate, studiului istoriei italiene. Insă dragostea sa pentru Italia merge mai departe de aceste dovezi de afecție, vizibile, amicul adevărat arătând totdeauna, în momentele solemne și chiar în clipele grele, nețărmurita sa dragoste prin elogierea Italiei în diverse conferințe ținute în America, în care a examinat, între altele, pe baza observațiunilor pătrunzătoare, misiunea Italiei în lume. Italia îl atrage în mod constant. Și călătoriile sale la Roma sunt dese, iar conferințele sale, în Capitală, asupra „Sintezei române în latinitate“ (Universitatea din Roma, 12 Martie 1927), „Aspectele pitorești ale României“ (Universitatea din Roma, la 13 Martie 1927), cea de la Nea- ■ pel« ,asupra „Raporturilor dintre Italia meridională și România“, ținută tot în cursul aceleiași luni a anului 1927 și ceea ce a avut loc la Milano, la data de 13 Martie 1927, desvălue dorința de a strânge pentru totdeauna, dintr’o legătură trainică, amiciția celor două popoare, deja unite prin origina lor. Și în lucrarea sa „Italia văzută de un român“, raporturile italiene-române sunt puse într’o lumină favorabilă printr’o sinceră și obiectivă apreciere a aspectelor celor două popoare, legate încă și de o afinitate spirituală și de influența exercitată, fără îndoială, de Italia asupra poporului vechei Dacii. Cei șasezeci de ani ai lui N. Iorga nu au fost întrebuințați numai în cercetarea pătimașe istorică și spirituală a originilor și legăturilor italo-române. Istoricul literar vădește profunditatea științei sale și’n alte opere grandioase. Volumele sale asupra „Istoriei literaturii române“, trei volume de o rară adâncime culturală despre „Istoria literaturii neolative“, studiile sale asupra „Literaturei populare, izvor de inspirație al literaturii culte“, dau dovada unei vieți trăită numai pentru străduința rodnică a cercetărilor, după cum se vede în volumele sale „Istoria artei române“, „Latinii Orientului“, „Istoria bisericei române", „Istoria Românilor din Transilvania și Ungaria“, înșiruire luminoasă de lucrări de înaltă concepțiune spirituală în care, în afară de înălțarea poporului român, se recunoaște, în mod real, influența exercitată de popoarele latine, și de Italia în special, asupra desvoltării spirituale a României. Viață de studiu intens, în care Nicolae Iorga află bucuria întregei sale existențe, alternând studiul cu lungi călătorii în capitalele europene, care-i sunt de mare ajutor pentru aspirațiile sale. Născut la 1871 la Botoșani, la douăzeci de ani ziarist (a fost în timpul rapidei sale cariere fondator și director al ziarului „Neamul Românesc“), laureat la nouăsprezeci, îl vedem la douăzeci și trei de ani doctor de la Paris și apoi doctor de la Lipsca. Reîntors în patrie este numit profesor de Istorie universală la Universitatea din București. Primește apoi titlul de „doctor honoris causa“ din partea a opt Universități străine, iar între timp se afirmă ca om politic, distingându-se prin înalta sa știință de restul politici anilor. Vorbește curent și scrie nouă limbi, fiind astăzi, fără îndoială, omul politic cel mai reprezentativ al țării sale. Era neîndoios ca un geniu atât de strălucitor să găsească și’n teatru o cale deschisă aspirațiuniilor sale. Drame istorice alternează adesea în producția sa neîntreruptă cu legende dramatice și o nouă și bogată producție vine să complecteze opera și afară de acestea prodigioasă, a ilustrului om de stat. (Continuare în pag. III-a). D. N. IORGA Nu se introduce monopolul cerealelor în Cehoslovacia Sistemul permiselor la importul cerealelor, care a fost complectat prin extinderea acestui sistem și la făină și tărîțe, a înlăturat planul introducerii monopolului de Stat la cereale. Sistemul cerealelor de import, care apără producția indigenă, înseamnă în practică îngrădirea importului de cereale din Rusia și Ungaria, cu care Cehoslovacia nu are tratate comerciale, dar nu și împiedicarea importului de cereale din statele cu care Cehoslovacia are tratate de comerț. (Ceps). — X □ X Externe Sulla me is in lirii mills In ziua de 11 Iulie s’au ținut în Anglia peste șasezeci de meetinguri pacifiste. Cel de la Londra — în special — a luat proporțiile unei mari demonstrațiuni împotriva războiului. In numărul imens de participanti se aflau d-nii MacDonald, Lloyd George și Stanley Baldwin. Această întrunire impozantă, prezidată de mareșalul Sir William Robertson, s’a desfășurat într’un en entuziasm neobicinuit la cetățenii Marei Britanii. * Primul a luat cuvântul d. MacDonald, care a evidențiat dificultățile ce le întâmpină pentru realizarea unei complete dezarmări, care cere tuturor statelor să dea dovadă nu numai de răbdare și constanță, ci și de sinceritate. Intr’adevăr, problema dezarmării este, înainte de toate, o chestiune în care răbdarea joacă un rol de frunte. Siguranța fiecărui stat nu constă în acela a mări efectvnul armamentului, ci în a preveni cauzele care provoacă conflictele armate. In continuare d. MacDonald, referindu-se la angajamentele luate de Anglia, atât la Versailles cât și la Locarno, a insistat asupra faptului că toate cele discutate cu ocazia acestor conferințe au constituit un mijloc de apărare contra uneltirilor Germaniei, căreia i s’a redus armamentul, lucru cu care s’a însărcinat Societatea Națiunilor. Va fi nevoi să apelăm din nou la forul internațional ce sălășluește la Geneva, pentru a interveni grabnic în soluționarea acestei chestiuni, care depășește cu mult pe cele de care ne lovim în fiece zi, deoarece de ea depinde liniștea întregei omeniri. Știm că sarcina noastră este cât se poate de anevoioasă, însă ne vom strădui să o ducem la bun sfârșit. Președintele meetingului, mareșalul Robertson, a dat cuvântul apoi d-lui St. Baldwin, fostul președinte al Consiliului de miniștri englez. Acesta a demonstrat cu cifre exacte cum Anglia a redus, în mod simțitor, armamentul său, fără ca celelalte state să se gândească măi car a lua primele măsuri pentru satisfacerea acestei clauze principale a tratatelor de la Trianon și Locarno. D-sa a explicat că intervenția Statelor Unite în această chestiune ar fi cât se poate de bine venită, deoarece cu concursul acestora s-ar putea ajunge la un rezultat satisfăcător. Cooperația americană are obligația să arăte conducătorilor politici calea ce trebue s-o urmeze, căci de împlinirea acestei dorințe este strâns legată și prosperitatea întregei Americă. Oratorul explică apoi cum în materie de aviație, unde nu există un echilibru între statele Europei, țara sa se găsește într-o vădită stare de inferioritate, bugetul aerian al Angliei nereprezentând decât 2,5 la sută din bugetul național, în vreme ce al Statelor Unite și Italiei reprezintă 4 la sută, al Franței 5 la sută, iar al Rusiei aproape 7 la sută.n încheiere fostul premier englez și-a exprimat încrederea în Societatea Națiunilor, care va ști J de data aceasta să puc capăt una stări de lucruri ce nu prevestești nimic bun. D. Lloyd George a încheiat serii discursurilor explicând că ceea ce provoacă de obicei conflictele intre popoare se datorește, în parte, faptului că toți renunță a se ma gândi la ororile războiului. I In primul rând trebue să se gasească o soluție care să ofere garanția că nici un stat nu se înarmează pe furiș, pentru a-și sunprinde vecinul nepregătit. Atâta vreme cât proectul pentru dezarmare va găsi aprobarea pe hârtie și nu în inimi, nimeni să nu creadă că această hotărîre a fost îndeplinită. La sfârșitul acestei grandioase rauniuni pacifiste s’a votat o moțiune prin care se cere guvernului britanic să intrevie, cu riscul oricăror neajunsuri, pe lângă viitoarea conferință a dezarmării, pentru a obține o reducție reală a armatei de uscat și a forțelor aeriene și navale ale întregei lumi. In restul țării, s’au semnat de alsemenea moțiuni, prin care se ceri acelaș lucru de la Societatea Națiunilor, singura în măsură să realizeze acest ideal al păcii. | -X □ X Frmația și problema financiara PARIS. 21. (Rador). — Presa franceză observă în comentariile de astăzi o atitudine extrem de rezervată față de discuțiile din conferința de la Londra, și față de planurile ce ar putea fi propuse. Discursul d-lui Macdonald este în mod special comentat. Impresia resimțită poate fi rezumată în titlul dat de ..Le Matin". Bogat în idei, discursul n’a adus, din păcate, nici o sugestiune practică. Ziarele manifestă speranța de a vedea ziua de astăzi mai rodnică în evenimente importante și în propuneri precise. „Le Journal” observă că după toate aparențele, d-l Macdonatd nu voește să tină seamă de cei ce s’au desfășurat la Paris. Primul ministru britanic ar voi si reia, discuția întregei probleme impunând soluții proprii.. Proiectul acestor Soluții apare însem constată ,,Le Journal”, — extrem de nebulos, fie din cauză că nici d-l Macdonald nu este încă fixat fie din cauză că se teme înă si îl înfățișeze. I .Le Petit Journal’’ prevede că temperatura în jurul conferința se va încălzi foarte de grabă și că negociatorii vor fi târâți dincolo de limitele fixate la începu. Pentru moment, scrie ziarul, atitudinea de prudență întrece de mult orice entuziasm. I PRAGA. Ministrul cehoslovac al Instrucțiunii Publice, dr. Ivan Derer a făcut zilele acestea un expozeu, în Senatul cehoslovac, relativ la situația în învățământul cehoslovac. El a arătat că în noul an școlar administrația școalelor va avea de luptat cu mari dificultăți, deoarece se manifestă un aflux extraordinar de elevi în școlile secundare, precum și în clasele pimare, în special în instituțiuniile superioare ale învățământului primar urban. Față de anul școlar trecut, se manifestă o creștere a numărului școlarilor și elevilor cu 30—40 la sută. Ministrul dr. Derer a declarat că această împrejurare, care se datorește în special faptului că intră în școli contingentele postbelice, care prezintă o creștere a natalității, necesită o sporire a numărului clădirilor școlare, precum și a forțelor învățătorești. In acelaș timp însă guvernul cehoslovac este preocupat de chestiunea, cum să se reducă cheltuelile bugetare pentru anul viitor, așa că va fi greu a se prevedea noul sume în buget. In urma acestei expuneri, comitetul senatorial care se ocupă cu chestiuni școlare, a cerut ministrului dr. Derer ca să intervină pentru ridicarea bugetului construcțiilor școlare — pentru anul viitor, — de la 6 la 15 milioane cor. In legătură cu grijile administrației școlare din Cehoslovacia, nu va fi fără interes de a se referi la numărul școlilor, elevilor și învățătorilor cehoslovaci. In ultimul an școlar, numărul școlilor primare obișnuite a fost de 15.000, având 41.000 învățători Din acest număr de școli sunt: 10.000 cehoslovace, 3200 germane 500 carpatoruse, 835 ungare, 9 poloneze cu 250 învățători și ț românești cu 15 învățători. După frecvența de 5 ani în școlile primare, școlarii din Cehoslovacia urmează 3 ani in școlile primare superioare (Mestianska skola). Aceste școli sunt în număr de aproape 2000, având 9000 învățători. La vggM Situația învățământului cehoslova n aflat estra o FßSasF äo alevl — -xflx- Evenimentele din Spania MADRID, 21, (Rador). — La Sevilla,, calmul a fost restabilit în parte, în cursul serii. Câteva tramvaie au putut circula, conduse de militari și păzite de poliție. Greviștii au atacat tramvaiele în diferite puncte ale orașului. Numărul răniților, în urma ciocnirilor din cursul zilei, este de vreo 15, cea mai mare parte în sotare gravă, numărul morților este de trei. Poliția a efectuat 130 arestări și a procedat la numeroase percheziții. Au fost luate măsuri de pază extraordinare, pentru a împiedeca noul dezordini. La Sevilla și în toată regiunea s’a declarat greva generală. , x [_| x~