Oastea Domnului, 1931 (Anul 2, nr. 1-52)

1931-01-01 / nr. 1

Nr. 1 Capela ortodoxă din Vişeu. In com. Vişeul de sus (jud. Maramurăş) Românii ortodocşi erau în număr mai mic, ca filie cam rar cercetată de către vre­un preot de al lor. Dar printre greco-catolici erau mulţi de aceia, cari se botezaseră şi se ţineau de ei, numai fiindcă nu avuseră preot de credinţa părinţilor lor la îndemână. — In timpul din urmă s’a trezit în multe astfel de familii şti­inţa de sine şi tainica legătură I cu religia părinţilor sau moşi­lor lor, — şi azi unul, mâne altul, începură a cere să se întoarcă la vechea lor lege străbună. — Şi într’adevăr, în vremea din urmă 125 de fa­milii ce erau ţinute ca greco­­catolice (unite), au trecut, mai­­ drept zis s’au întors, la vechea credinţă ortodoxă, — şi cu ortodocşii ce mai erau în co­mună, sunt destui pentru a forma o parohie ortodoxă. — і Au format’o. Şi s’au pus să-şi facă rost de o Capelă măcar­­ (casă de rugăciune) până ce Ie­­ va ajuta Dumnezeu să aibă şi o biserică. După cruţări şi adunări de dăruiri în acest scop timp de 1­2 ani de zile,­­ în toamna ce­­ trecu, în 11 Octobre (1930) Dumnezeu le făcu parte de marea bucurie, de a-şi sfinţi şi ei Capela lor. Că au ajuns a o avea, bună parte de vred­nicie o are neobositul fruntaş Ştefan Ciolpan, ca şi Vasile Andreica, sprijiniţi de părintele Dumitru And­ din Cluj.­­ Un bun credincios are noua pa­rohie în Ion Şimon lui Iona,­­ care vrea să dăruiască pentru Capelă 2 prapori şi­­o cruce mare pe sf. masă de slujbă. Alţii îi urmează pilda, şi sfân­tul lăcaş se împodobeşte. Dar mai mult decât aceste lucruri sfinţite şi văzute, strălucesc­­ sufletele credincioşilor,cari sunt­­ foarte veseli şi mândri de re­învierea sfintei lor biserici vechi,­­­a încât nu iau în samă nici batjocurile, nici întrigăriile (sfo­răriile) potrivnice. Pogoară, Doamne, peste dânşii lumina Duhului Tău de sus, care să-i lumineze, întă­rească şi povăţuiască în veac! (Pilde despre închinare la în­geri căutaţi la Facere 19, 1; Jude­cători 13, 20; Numeri 22, 31; Iosua 5, 14. Iar de închinare la sfinţi, ve­deţi locurile din 2 Imp. 1,13; 2 Imp. 2, 15; Daniel 2, 46). Suntem împotriva celor ce se opresc la cultul exterior (închinarea din afară) cari nu pun înţelesul învăţăturii în acest cult către Sfinţi, mergând ca pentru o simplă formă la Bi­serică. Dumnezeescul Pavel spune :uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa« (Evrei 13, 7). Da, acesta este cultul (închinarea) sfinţilor. Să răspundem acum celor ce iau textele (părţi din scrip­tură) şi le pun ca pe o piatră în praştie. De ce spune îngerul, lui loan, »fereşte-te să faci una ca asta« (închinarea la îngeri)? Pentru că îngerul, cel dintâi, ţine să ştie oamenii erarhia (treptele) întocmită de Dum­nezeu. A se vedea în această privinţă locul Fiului: Evrei 1, 5; 1,6; 1, 13. »Toţi îngerii lui Dumnezeu să I­ se închine«! îngerul îndrepta pe oameni către ţinta cea mai de sus a închinăciunii. Şi apoi să mai băgăm de samă în acel text: »Eu sunt slujitor ca şi tine«. Ce mare dar au sfinţii de a fi în rândul îngerilor! Ba încă ei, sfinţii, vor judeca pe îngeri (pe îngerii căzuţi, fireşte) ! Cor. 6, 3! Dar Petru de ce opreşte pe Corneliu? Ca oamenii, gata de idolatrie, mai ales în vremea aceia, să aibă dreptar chiar din gura sfinţilor. Ochii spre »că­petenia desăvârşirii«­ Iisus Hristos! In chipul acesta »Dumne­­nezeu odihneşte în Sfinţii Săi şi Sfinţii sunt proslăviţi de Domnul« (Ioan 17, 22). Aşa fiind înţelegerea du­hovnicească, textul de la­­ Ti­­motei 2, 5 »un singur mij­locitor între Dumnezeu şi oa­meni« se limpezeşte pentru toţi cei cari au duhul înfierii. Marea lucrare a Mântuirii — jertfa de pe Golgota a făcut! Unul singur pentru toţi »odată pentru totdeauna« (Iuda 3). De aceia este Iisus singurul mij­locitor. Dar sfinţii Lui ajută nevrednicilor de noi, prin ru­găciunile lor, ca să primim ceia ce s’au făcut pentru veş­nicia noastră. Vreţi dovada? Iată o găsim în Pavel care nu se lăuda cu mântuirea: »Lucrul acesta se va întoarce spre mân­tuirea mea prin rugăciunile noastre şi prin ajutorul duhului lui Hristos« (Filipeni 1, 19). Iată puterea hierică a Bisericii în lucrarea mântuirii sufleteşti. Că sfinţii se roagă, sunt silitori pentru noi, sunt miile de dovezi ce ne dau. Scriptura e plină de rugăciunile lor. (E­­şire 32, 11—14; Numeri 12, 13— 15; Iacov 5, 16—18; 1 Imp. 18, 36—39; Efes. 6, 18, 19; Col. 4, 3; Rom. 15, 30; Col. 4, 12). Şi mai ales: Apo­­calipsa 8, 3—5 şi 2 Petru 1, 14— 15! Este peste putinţă să des­părţim pe Hristos de Mireasa Lui, de Biserică. Deci de Sfinţi. Trebuie să circule aceiaşi sevă în trupul mistic al lui Hristos. Să nu ni se spună că cei morţi în Domnul sunt într’o stare RAPOARTE despre lucrările şi adunările Oastei Domnului. Grupul Bucureşti (Raportul Nr. 42), Cultul Sfinţilor. Adunarea are loc în noul local din str. Sf. Apostoli 59. Părintele Comana şi Ouatu au făcut sfinţirea apei. Slujba dum­nezeiască şi răspunsurile au fost date, mişcător, de ostaşi. Fr. Oprişan mulţumeşte a­­leşilor slujitori ai altarului pen­tru pătrunzătoarea slujbă şi-i asigură că şedinţele acestea de pregătire ale Oastei pentru o mai adâncă înţelegere a Bise­ricii lui Hristos şi o mai vie muncă în sânul Ei, vor fi pre­ţuite de mai-marii bisericeşti. In fiecare săptămână, pe lângă adunarea de pregătire, ostaşii merg la câte una din bisericile următoare: Manu Cavafu (Pro­­toereu C. Moisiu); Chencea (Pr. Ouatu); Pădeanu (Pr. Şer­­poianu); Sf. Apostoli (Pr. Co­mana) şi Zlătari (Pr. Chiricuţă), — la adunările de seară, cu programul bisericilor respective şi a Oastei. Dumineca »ostaşii« se duc, fiecare, la bisericile de cari se ţin. Părintele Comana, cu graiu de bun păstor, îşi arată bu­curia de a fi în mijlocul Oa­stei Domnului, făgăduind că, în măsura vremii sale, va fi mereu între noi. Sf. Sa ne vor­beşte despre păstorul de oi care a ajuns păstor de turmă duhovnicească, Sfântul Spiri-­­­don, înpărtăşindu-ne puterea lui de credinţă arătată în cel dintâi sobor ecumenic. Ostaşii cântă psalmi şi im-­­ nuri de laudă lui Dumnezeu. Fratele Oprişan mânecă de la textele din Faptele Aposto­lilor 10, 25—26 (închinarea lui Corneliu înaintea Apostolului Petru) şi Apocalips 22, 8—9 (închinarea lui loan Evanghe­listul înaintea îngerului). Pur­tătorul nostru de cuvânt arată cum anumiţi fraţi dinafara Bi­sericii iau aceste locuri, în în­ţelesul literii lor, şi aruncă cu ele, întocmai cum ar arunca cu petre,în inima noastră. Scrip­tura trebuie înţeleasă în spirit, în duhul ei. Singuraticele ei părţi se luminează unul pe altul. Iată cum vedem noi, în lu­mina »dreptarului învăţăturii«, adevărul. Zice Iisus Mântui­torul: »Domnului Dumnezeu­lui tău să te închini şi numai Lui să-l slujeşti« (Matei 4, 10). Şi tot aşa în psalmii 99, 5; 66, 4; 95, 6. Dumnezeu este însă văzut prin oamenii Săi. Cărora le zice »Prieteni«. Avram, Moise, David sunt numiţi aşa. »Voi sunteţi prietenii Mei« zice Domnul, apostolilor Săi. Deci sfinţii sunt mădularele Bisericii. Şi Biserica e trupul tainic al lui Hristos. Capul e una cu trupul. Rugăciunea cea din urmă a Mântuitorului cuprinde tocmai această unitate... »ca ei (sfinţii) să fie în chip de­săvârşit una... cum şi Noi una suntem«. Au cum spune Iisus că: »Cel ce ascultă de voi, pe Mine mă ascultă şi cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine mă nesocoteşte, iar cine mă nesocoteşte pe Mine nesoco­teşte pe Cel ce m’a trimis pe Mine« (Luca 10, 16)? Ce ar însemna oare Capul fără trup? Buciumul fără mlădiţele pur­tătoare de roadă? Ei bine, a cinsti mădula­rele vii ale lui Hristos pe sfinţii Lui, mlădiţele purtătoare de roadă duhovnicească, este a slăvi puterea lui Iisus însuşi. Când cineva se atingea de veşmântul Domnului (Matei, 14, 36; Luca 8, 43), de puterea Lui se atingea. Când oamenii se tămăduiau de orice boală atingându-se de nahrama ori ştergarul pe care a pus mâna Pavel (Faptele 13, 11—12), ei erau vindecaţi de puterea lui Iisus dată lui Pavel. Când oa­menii doreau ca măcar umbra lui Petru să treacă peste ei (Faptele 5, 15), umbra asta a­­vea în ea puterea lui Iisus în­credinţată sfinţilor, închinân­­du-ne lor, Domnului ne în­chinăm, în duh și adevăr ho­tărât Lui, nu oamenilor cari erau ei. OASTEA DOMNULUI Pag. З

Next