Oastea Domnului, 1937 (Anul 8, nr. 1-51)

1937-01-01 / nr. 1

Pag. 2 OASTEA DOMNULUI Din viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In casa invăţatului Litanie. Ajungând în casa unui invitat de pe vremea aceea, căruia Livanie li «punea, şi găsind acolo mare adunare de ucenici, Vasile le a grăit la toţi despre învăţătura lui Hristos, zicând і — «Iată cele ce sunt bune Intru mântuirea noastră , curăţie sufletească, nepătimire trupească, purtare blândă, vorbă cumpănită şi cu bună rânduială, cumpătare la hrană şi la băutură, — înaintea celor mai mari, tăcere, — înaintea celor mai înţelepţi, luare aminte, — supunere celor bătrâni, dragoste nelăţarnică pentru cei de-o măsură yi pentru cei mai mici, — de cei răi, pătimaşi yi iubitori de trup să vă depărtaţi, — cu femeile necu­rate slat să nu aveţi, cu rafinarea să vă împodobiţi, căutând cu pri­virea în jos şi ca sufletul In sus, iar cinstea acestei lumi drept nimic s’o socotiţi şi binele de-i faceţi, plata s’o aşteptaţi dela Isus Hri­­stos Domnii nostra...". A fost atunci o foamete mare... Atunci s’a abătut o foamete atâta de mare asupra ţinutului peste care păstorea sfântul Vasile, încât mulţi mureau neavând ce mânca. Văzând sfăntul că cei bogaţi din ţară, ţin grâul In hambare şi nu-1 dau celor aliaţi în grea lipsă, s’a mâhnit peste fire de aceastâ In­­vârtoşare şi împietrire de inimă. Cugeta sfântul că neomenie mai mare ca aceasta nicăiri şi nici­când nu se află, ca bogaţii să nu vroiască măcar a vinde grâul, ci mai vârtos ţinându-1, să­­ vândă la vreme mai scump, întru adunare de mulţi bani pe spinarea flă­mânzilor. Şi-şi zicea: nu văd ei păcă­toşii, că cu cât aşteaptă vreme mai multă, să strângă bani mai mulţi, strâmtorând pe săraci, cu atât grămădesc mai mult asupra lor mânia lui Dumnezeu? Oameni îşi zic ei? Ci s mai răi ca fiarele, de vreme ce ele iubesc pe cele asemenea lor, pe când oamenii nu se m­­ostivesc lotru sine. Văzând acestea, sfântul a mers cu mare putere duhovnicească Intre aceşti bogaţi, Invăţându-i In fiecare zi despre milostenie, sfă­­tuindu-i, rugându-i, aducându le aminte de dragostea de străini a lui Avraam, la primirea de oaspeţi a vii Lor, de felul cum Iosif cel prea frumos hrănia pe Egipteni. Şi le-a mai spus lor pilda cu bogatul căruia і a rodit ţarina: „Ne­bunele, chiar la noaptea aceasta se va cere de la tine sufletul...". Astfel zicând şi asemenea urtare având cu el, sfântul Vasile a înduplecat să-şi deschidă ham­barele. Următor Ini­­sus, care a spă­lat, spre pildă de umilinţă, picioa­rele ucenicilor săi, aşa şi sfântul Vasile, s’a pus singur la slujba îm­părţirii grâului, fierbându-l singur şi fâcând hrana la săraci, întru ostoire­a lor. Şi făcând aia multe zile, a potolit primejdia foametei. Femeia păcătoasă şi cata­stiful păcatelor ei. Era In Cesareia o femeie de bun neam şi foarte bogată, care petrecea In desfătări şi se tăvălea In necurâţenia des­frânării de mulţi ani. Dar Dumnezeu, cel care vrea pocăinţa tuturor, a atins ini­ma pă­cătoasei ca darul Său şi a îndrep­tat-o pe calea cea bună. Stând singură şi aducându-şi aminte de toate păcatele sale, fe­­meea începu să se târgue, cum de va putea ea să fie iertată vreodată de Dumnezeu când 1-a supărat atât de greu şi­ atât de ades. Viindui în minte acele păcate ea le-a scris pe toate pe-o hârtie, punând la urmă un păcat din cele mai grele. Pe urmă a pecetluit hârtia. A doua zi, a ieşit înaintea sfântului Vasile, care se ducea la biserică — şi căzându-i la genunchi, i-a zis: — „Milueşte-mă »flats al lui Dumnezeu pe mine, care am greşit mai mult ca toţi". Sfântul Vasile a întrebat-o з — „Ce vrei dela mine, femee‘? Ea і­ a răspuns, dându-i ca­tastifeci cu păcat* з — „Am scris aici toate pă­catele mele, stăpâne — şi rog­r-te, ca unul ce eşti plăcut lui Dumne­zeu, sâ-i ceri Lui iertarea mea, fără să desfaci peceţile, ci numai rugân­­du-te pentru aceasta". Vasile, luănd hârtia, o ridică spre cer şl se rugăt — „Daemne, al tău este lu­crul acesta. Tu care ai rid­cat pă­catele lumii întrege, îndură-Te şl de această femee, că mare este milo­stivirea Ta". După aceea, sfântul a intrat In biserică, şl ţ nânі hârtia îi mână, s’a aruncat tnaintea jertfelnicului şi a petrecut toătâ noaptea regân­­du-se pentru femee A doua zi, după sfânta slujbă, a chemat la sine pe femee şi i-a dat hârtia pecetluită, aşa precum o primise zicându-i: — „Să ştii, femee, că numai singur banul Dumnezeu poate ierta păcatele". Femeea, mulţumind, a des­făcut hârtia şi a aflat pe ea şterse toate păcatele, afară de unul, cel dela urmă, care era mai greu de­cât toate. Aflând aceasta, ea s’a spăi­­mântat şi a început a-şi bate pieptul. Căzând la picioarele sfântului, a început să se tânguiască, zicând і — „Robule al lui Dumnezeu, roagă-te, milostive, să-mi fie iertat şi acest păcat, ca să fiu curăţită cu totul“. Curgându-i lacrimile pe obraz de mila ei, arhiereul і­ a zis: — „S­oară te, femee, că şi eu sunt om păcătos având nevoie de milă şi iertare. Cel ce ţi-a curăţat păcatele, puternic este să ţi-l cu­­răţească şi pe acel neşters, dacă te vei feri de-acum înainte de păcat umblând, nu căile Domnului... Iată că te sfătuesc să mergi de îndată în pustie şi acolo vei găsi pe un bărbat sfânt, numit Efrem, — şi lui dându-i hârtia aceasta, să-l rogi să mijlocească pentru tine la Dumne­zeu, banul şi iertătorul...“. Aşa a făcut femeea şi aflând pe Efrem 1-a rugat astfel cum­­ spusese sfântul — iar omul pustiei і-a întâmpinat că el nu e volnic să facă aceasta, el însuşi fiind plin de păcate, are nevoe de ajutorul altora, dar ca să se întoarcă de în­dată din nou la sfântul Vasile, zicăndu-i : — „El, care a fost vrednic, ca prin rugăciunile lui, să-ţi capete dela Dumnezeu iertarea păcatelor celelalte, — tot el va putea să ca­pete dela Cel prea înalt şi şter­gerea păcatului cel rămas". Şi a sfăuit-o să purceadă ne­întârziat la aceasta, ca să prindă in viaţă pe sfânt. Grabnic, femeea intorcându-se în cetate, a văzut poporul ducând pe sfânt la groapă, In cântece de proslăvire şi la lacrimi. Atonei femeea s’a aruncat la pământ, jslindu-se cu mare glas şi cu copleşitoare amărăciune. Pe urmă, a aruncat hârtia cu păcatul neşters, deasupra mortului, cerâul cu putere In duhul ei ier­tare şi­ strigând către poporul adu­nat taina ei. Unul din preoţi, voind să vadă ce este scris in hârtia aceea, a desfăcut-o — şi a aflat-o albă de tot i-a z’s femeei. — „Ce te tângueşti, femee, ci aici nu-i nimic scris? După care a certat-o uşor ! — „Tu n’ai ştiut iubirea de oameni cea negrăită a lui Dum­nezeu? Iată că s’a arătat şi spre tine". Atunci femeea şi poporul adunat, văzând o astfel de mare minune, făcută de Dumnezeu prin sfântul Lui care nu mai era In viaţi, au ridicat laude şi au preamărit puterea Lui. (Din «Vieţile Sfinţilor», pre­lucrate de Al. Lascarov-Mol­­dovanu. Vol. I. Broşura I).­­ Nr. I RĂSCUMPĂRARE DE FELICITĂRI. P. S. S. Vasile, vicarul Arhiepiscopiei de Sibiu, şi-a răscumpărat felicitările de ziua numelui, dăruind la „Mila Creştină“ suma de Lei 500. Ii mulţumim din suflet şi Dumnezeu să-l răsplătească. AN NOU, 1937. Ca pe un copil noi îl primim Cu dragone şi voie bună Ş'­’n ciintea lui ii împletim Din fiori fi zâmbete cunună. BitrAnu ’n capătul cărării Іл frânge n două al său toiag Şi adoarme ’n negura uitării/ СоріїьіI El ne este drag! Ş’atâtea dela el s*aşteaptă/ Pe când trecutu piere'n ceaţă « gând şi inimă »îndreaptă De azi nu spre o nou-ă viaţă. Şi nu ştiu / dar să plâng imi vine Privind icoana lui Isus. O fi nădejdea de mai binet Sau dorul după ce s'a dus 1 O Doamnei Mila ta cerească O las asupra mea să vină/ Alungă-mi grija pământească Şi- mi dă vestmântul de lumină ! Iar inima-mi de-a fost deşartă Mă’nvaţ-acum a le suji. Şi cu’ndurarea Ta imi iartă/ De azi cu tine voi trăi / Dă-mi, Doamne, sufiet nou; A privirii Arată-i zările senine. Şi dă-ті aripile iubirii Să pot ajunge pân’la line. THEOFIUA.

Next