Oastea Domnului, 1939 (Anul 10, nr. 1-51)

1939-01-01 / nr. 1

Nr. 1 Intr’un sat din împrejurimile Capitalei, valurile mişcării duhovniceşti ale „Daetei“ au cuprins câteva suflete. Şi înbâindu-le în „izbitura“ lor, le-a trezit. Că, Întocmai ca orice val, în valurile făcute pe „marea vieţii“ noastre duhovniceşti de „Oastea Domnului“ — vreau să spun de Duhul Indurării care sălăşlueşte in Biserică — mai înainte de toate freamătă şi izbesc. Cu un cuvânt al cărţi, e vorba de „terapeutica“ valurilor. Această puternică, dar în acelaşi timp mângăioasă „lovire“, are darul de a trezi mai întâi pe acela pe care-l „biciueşte“. Apoi îi „încălzeşte“ şi-l „curăţă“ de vechi năcazuri. E starea în care „Oastea“ îşi aduce „recrutul* Înaintea Bisericii, care, singură, îl poate „sfinţi“ pentru a aduce „roduri“ vrednica de pocăinţă. Şi iată, zic, undeva, în părţile acestea ale noastre, valurile Oastei au izbit câteva suflete, în freamătul lor neostoit. Unul din aceste suflete trăise ani de zile numai cu băutura şi cu ceeace s’a numit „Biblia celui viclean*: cărţile de joc. „Gospodarul* acela pierduse la cârciumă mari sume de bani cu patima asta a lui. Şi iată că într’o zi îl izbeşte în val. O foaie de zidire sufletească. Valul aduce în casă Cartea Cărţilor. Şi alte cărţi cari „biciuesc“, dar şi „tămăduesc*. Omul cuprins de „valori* simte o dulce „izbitură* : mustrarea pentru deşertul fel de vieţuire. El se lasă, dintr’odată, de cărţile de joc: nu mai merge la cârciumă. Dar într’una din zile are nevoie să schimbe o hârtie de 500 Lei. Nu găsește nicăeri. Se „EU SUNT ALT OM“. OASTEA DOMNULUI Să ne adăpăm din izvorul Bibliei. Am scris în rândul trecut despre Biblia Regele Carol II, Cartea făcută dar neamului nostru acum de sărbători şi un prag de an nou. Să ne cumpărăm această carte, solie cerească şi să ne adăpăm din ea ca dintr'un isvor de apă oe. Să ne fie carte călăuzitoare pentru întreg anul. Biblia cea nouă cu 120 Lei plus 20 de Lei porto se poate cere cu banii trimiși înainte la Librăria Arhidiecezană din Sibiu. Ce faci cu aii Se frământă lumea ca o mare agitată, fierbe ca un cazan în clocot, roesc ca nişte furnici, răscolite’n cuibul lor. Toţi aleargă. Niciunul nu stă. Dar oare pentru ce? Să ne întrebăm pentru ce? Pentru existenţă, pentru trup. Atâta sbucium, pentru tot toţi se strâduesc să aibă în buzunarul lor, în casa lor, idolul ▼remii acesteia: banul. Pe căi cinstite sau necinstite caută omenirea să-l aibă. Crime, delapidări, spargeri şi tot felul de fapte sataniceşti cetim şi vedem că se întâmplă, numai ca să aibă ademenitorul metal, să audă sunetul când cu fală şi mulţumire îl vântură în pumni. Rădăcină a răutăţilor pentru cine nu ştie să-l stăpânească, el stăpâneşte (1 Tim. 6—І7). Prin câte mâini treci tu ! Dar câţi If! dau o întrebuinţare binecuvântată ? Câţi dintre cei ce ie au, se gândesc să şteargă lacrimile celor lipsiţi, metal supus ruginei ? Puţini, foarte pufini ! Cei mai mulfi ar vrea să nu te mai desparţi de eL Să strângă grămada mare, să aibă mulţi, tot mai mulţi, că atunci suntoameni cu vază*. Toţi te iubesc, dar toţi, absolut toji te părăsesc odată când moartea le va tăia firul vieţii. Numai Hristos nu le-a dorit, numai El n’a vrut să te aibă în buzunar, luda, sluga ta banule te-a adorat şi a vândut pe Cel Nepreţuit cu treizeci de arginţi. Ce i-ai dat fiindcă fi-a slujit? Ştreangul şi iadul cu numele lui. Cursă pentru oameni stricat!, spini ce însângeră pe cel ce şi pune nădejdea în tine . Cine este cu sufletul curat, te dă, te pune'n mâna săracului... Fără grije doarme săracul în aşternutul Iul, nu і este teamă de prădători. Bogatul se frământă in patul Iui, la fiece sgomot uşor tresare, se sperie că vor veni furii să te ia, să rămână fără tine ,scumpul Iul bănuţ* ! Ce frumos şi bine este când cel ce te au, te pun în slujba binelui. Da, sunt şi suflete cari au în ele mai multă milă decât iubire pentru tine. Sunt şi banii de folos pentru cel ce au Inimă milostivă, fiindcă şi răscumpăr mila Stăpânului, prin mila ce-o fac cu el. Tu ce faci, fratele meu, cu banii tăi? Să nu te superi că te’ntreb, dar mi-e teamă să nu pue stăpânire pe tine. Gând tu te-ai ▼re odată că vei putea cu acest ban al tău să iei o dobândă mare dându-i celui nevoiaş? Da, să nu te miri și să nu zici că ce dobândă vei lua dela cel lipsit? Cerul, fericirea veciniei, iată cea mai mare dobândă, omule, dobândă pe* care tofi ar trebui s’o dorească, intrebuintându-şl banii aşa cum am arătat mai sus. Rămâne dar de ştiut, cine are, să fie, şi să trăiască sporindu-şi comoara cerească, prin cea pământească. Cine nu-l are, să nu şl sădească în gândul său dorința de a-l ave», decât prin mijloace cinstite. Cu el poţi ajuta, a zidi şi a bucure. Tot cu el, port şi să dărâmi, să aduci nemulţumiri semenilor şi pierzaniente. Deci este timpul să te întreb suflete iubit, tu ce faci cu el? CONST. COLCEA, Pucheni, Prahova Pruncul. In ieslea mică gângureşte Ca chip de prunc, Stăpânitorul. In pae slava îşi smereşte Din cer coboară Ziditorul Şi staulul doar îl primeşte... Stă împăratul între oile Şi vilele îl încălzesc De mila Domnului rănite Cu boturile înflorite Spre Domnul se îngrămădesc... Asin şi bouleni fac roată Iar Pruncul ii mângăe, blând: Ii străluceşte fruntea toată... De-un gând, Fecioara, săgetată Sărutâ fruntea Lui plângând. CONST. GORAN. APEL. Cătră cei iubitori de podoaba Casei lui Dumnezeu, Credincioşii sf. Biserici ortodoxe din Şoroştin, jud. Târnava Mică, întorşi de curând la sânul credinţei strămoşeşti, fiind dornici a avea un clopot la bisericuţa lor şi fiindcă n'au mijloace băneşti, Pag З duce pe la „vechiul prieten* unde şi-a perdut averea: cârciumarul. Acesta, îl vede, abia aştepta, pe „pocăitul" să- 1 treacă... Dunărea! Când omul li întinse hârtia de schimbat, cârciumarul o luă, o puse în tejghea şi zise: — „Ce bine că mi-ai adus o veche datorie de la cărţi!“ — „Să am ertare, Domnule, d-ta vei fi cunoscut pe altcineva, care ţi-i dator la cărţi. Acela a murit de mult sub acoperişul acesta. Caută-l te rog sub duşumeaua cârciumii pe datornicul d tale. Eu sunt alt om. Nu am nici o legăturâ cu acela pe care crezi că-l ai acum în mână. De aceea grăbeşte să-mi dai banii pe care te*am rugat să mi-і schimbi, ori aduc acum jandarmii să te r&văduiască. M’ai înţeles? — Eu sunt un alt om!* Şi cârciumarul a văzut că are în faţă cu adevărat un „om nou*. Un ostaş al Domnului are acest curaj de a mărturisi fără ocolire „cetăţenia* sa. El nu se mai perde în „târgul deşertăciunilor“, ci, când e nevoit a trece pe acolo, el spune cuvintele „duhului“. Frate şi sori din ostăşia Domnului, tu ai răstignit pe „omul cel vechiu* pentru totdeauna ca fratele de care ţi-am vorbit? ori mai faci cumva „concesii“ lumii în care ai vieţuit până la „trezire*? I. GR. OPRIȘAN. se roagă de cei cu dare de mâni de credincioşii şi iubitorii de Dumnezeu, să-l ajute cu ce poate ca să-şi cumpere cele de lipsă. Darurile se vor trimite cu arătarea „pentru clopot“ la adresa: Coc. părinte TOMUŢA PARTENIE, paroh ortodox Şoroştin OL Micăsasa, I. Tr. Mică. Aceiaşi rugare ne o fac credincioşii şi pr. ostaşi din Şerpeni, jud. Caliacra. Stau cu biserica neteminată şi primesc cu mulţămire orice danii cât de modeste. Dart pentru Casa Domnului căci cela ce da fl veţi găsi în cer în lumină şi strălucire veşnică. Darurile se vor trimite pe adresa: Pentru construcţia bisericii ort. rom. din Şerpeni, jud. Callacra, or. parohial. Din Niculeşti-Buzău, înalt Prea Sf. Stăpâne ! Dorindu-ne după cele ale sufletului ne am rugat Domnului să ne scrie numele în „ Cartea Vieţii* şi acum Vă rugăm şi de I. P. S Voastră să ne înscrieţi în Oastea Domnului alăturea de cei ce s’au făgăduit a trăi pentru Isus. Slăvit să fie Domnul. Ostaşi Începători: Stoica Scarlet, Rusanda Văsi şi Ilinca Vărcilă din Niculești-Buzie.