Oastea Domnului, 1941 (Anul 12, nr. 1-53)

1941-01-01 / nr. 1-2

Nr. 1—2 V&rmaga la 19 lan. 1939. In ultima seară a anului trecut 1938, fraţii ostaşi ai Domnului s’au adunat la sora Ghiorghiţa pentru a aştepta anul cel nou în cântări şi ru­găciuni de mulţămită şi de laudă Domnului Iisus. Acesta e obiceiul frumos şi creştinesc al ostaşilor Domnului din toată ţara. Acestor privegheri de noapte, la picioarele scumpului nostru Mântuitor, li se spune nopţile Domnului. Ele sunt o înaltă desfătare sufletească şi ostaşii Domnului le aşteaptă cu multă bucurie. Deşi mă simţeam obosit, căci în ziua aceea avusesem mult de lucru în parohie, totuş m-am silit să mă duc să stau cât de­ puţin la adunarea fraţi­lor mei dragi. Mai ales gândul că sunt preot nu mă lăsa în loc. Cum să nu mă duc la fraţii mei, la fiii mei sufleteşti, să laud pe Domnul cu ei şi să­ le vestesc minunile Lui ? Mergând prin ninsoarea acelei nopţi de An Nou, mă gândeam, cu durere, că sunt in ţară multe adunări de ale Oastei Domnului din cari preo­tul lipseşte. Căci mulţi preoţi ai lui Hristos iubesc mai mult adunările de revelion cu beutură, şi lăutari decât adunările Oastei, cu cântări de slavă lui Dum­nezeu. De aici vine tot răul şi toată păgânâtatea acestui veac. Fraţii erau adunaţi. O ca­meră mare era înţesată de să­ Mari bucurii pe Cu supunere şi smerenie Vă aducem la cunoştinţă bucuriile pe cari le-am avut în ziua de 6 De­cemvrie în satul Călugăreni, jud. Botoşani. Din satul nostru Costeşti am plecat 2 ech­pe de fraţi între cari fraţi Petru Suşter şi Dumitru Ancuţ â. Când ajungem în Călu­găreni ridicăm sus steagul nostru sfânt şi mergem cântând prin sat spre biserică. După sf. liturghie am mers la cimitir cu tot poporul spre a se face rugăciuni pentru cei răposaţi. Părintele paroh a rânduit să meargă ostaşii Domnului cântând înaintea poporului, spre cimitir. Când am auzit că părintele ne dă atâta atenţie şi dragoste, am rămas miraţi că de unde ne cunoaşte? Mai ales că lucrarea Oastei Domnului pă­trunde greu prin părţile noastre. La întoarcerea de la cimitir găsim mese înşirate în curtea bi­sericii. Ne pofteşte părintele la masă şi se aşează toată lumea. Noi ostaşii începem cântările noa­stre de chemare la Hristos. De faţă erau: părintele Dumitru Gri­­goraş, dl director Const. Clocotici, dl Traian Costaş, dl şef de post Ioan Tudor, dl cantor Hie Hrişcan, epitropii, consilierii şi mult popor. Subsemnatul ia cuvântul şi face cunoscut tuturor celor de faţă lucrarea Oastei Domnului şi gândul care ne-a adus de la o depărtare aşa de mare. Ne-am arătat mirarea şi bucuria că vedem acolo în mij­locul poporului o cunună aşa fru­moasă de Intelectuali ai satului, cu atâta dragoste şi unire în Dom­nul Iisus, frontul Botoşani. Le-am vorbit apoi despre ţinta luptei noastre. Oastea Domnului vrea un om nou, un om duhovni­cesc, care să vrea ce vrea Dum­nezeu, silindu-se să facă numai voia Domnului. Trebue să ne na­­ştem din nou, la o viaţă nouă de luptă cu păcatul. Vremea de acum ne arată că lumea nu mai poate trăi departe de Hristos, ci trebue să se apropie de El dacă vrea să nu piară de tot în urgia diavo­lească a războiului. Un om nou vrea Dumnezeu, un om nou vrea Biserica, un om nou vrea Oastea Domnului, un om nou vrea şi Miş­carea Legionară. Când s’a încheiat masa s’a încheiat şi adunarea. Atunci prea cucernicul părinte Dumitru Grigo­­raş s’a sculat şi a zis: .Nu am cuvinte, fraţilor, să vă spun că mi­ s'a înviorat inima, îmi tresaltă sufletul pentru ziua de azi, că am petrecut atât de frumos în cântări şi cuvinte de zidire a omului ce­lui nou. Le mulţumesc fraţilor o­­staşi pentru dragostea ce au avut de biserica şi satul nostru. De asemenea şi-au arătat mulţumirea şi dl director, zicând că sectanţii n'au avut credinţă de aceea n'au putut să lupte contra rătăciţilor. Ceilalţi Intelectuali îşi arată şi el mulţum­irea pentru lu­crarea Oastei Domnului, cerând să fie abonaţi la foile noastre dragi. Slăvit să fie Domnul pentru aceste bucurii. Citaş PETRU AVACANOAE). D АЗІЮ­EA DOMNULUI Noaptea Domnului la VArmaga­­ teni. In mijlocul lor m’am simţit părintele lor, păstorul lor aştep­tat şi iubit. Ah, ce fericire sfântă e să te simţi preot al lui Hristos, părinte iubit, în mijlocul fiilor tăi sufleteşti. Le-am vorbit cu sufletul aprins de o dragoste mare pentru lucrul Evangheliei în lume. Parcă simţeam pe Domnul Iisus între noi. Mă simţeam în slujba mea sfântă, mă simţeam în slujba scumpului meu Mân­tuitor. Se încheia şi pentru mine un an minunat, un an de sfinte biruinţi duhovniceşti şi minu­nate lucrări ale Domnului cu mine, nevrednicul. Se încheia anul în care primisem taina preoţiei şi binecuvântarea unui copilaş. Uitam toate durerile, toate ostenelile şi jertfele slabei mele sănătăţi. Ci mă simţeam sus, într’o luptă înaltă. Mă sim­ţeam lângă scumpul meu Iisus din lacrimi, împreună lucrător cu El.. Apoi am cântat cu toţii o frumoasă cântare: Ah, cât mă simţesc de bine Că ad­e Domnul lângă mine Şi ca El trăesc... Cântarea ne înălţa pe toţi spre patria noastră cerească, spre bunul nostru Părinte ce­resc. La sfârşitul cântării eu am plecat şi i-am lăsat pe fraţi să-şi petreacă mai departe în Domnul. Când am ajuns acasă şi m’am culcat, eram foarte obosit. Mă durea şi capul N’am putut adormi multă vreme. Dimineaţa inima îmi dădea semne de mare slăbiciune. Cu greu m’am dus la biserică. Dar o tainică mulţumire sufletească mă mângâia şi mă întăria ne­­spus. Preot NICOLAE VONICA. Din caetul meu ca însemnări din parohie. Cântec în călătorie... Azi să mergem la Domnul Că, mâine, ascunde-un mormânt. Noi trecem, noi trecem, noi trecem Pământ tn pământ. Acum e ora de aur Să bem din ispoarele oii, S’aprindem făcliile vieţii Pe drumuri pustii. Acum să mergem In napa Sfinţită de-a pururi, de Cer, In Casa Stăpânului, sfântă, Când zilele pieri Acum când spadele morţii Se'ncaeră ’n inimi şi bat, Să mergem, să mergem la Domnul Etern împărat. CONST. GORAN. Chemare către tineret. Drag tineret de pretutindeni, văzând grozavele destrăbălări ce Ie săvârşesc azi mulți tineri, m’am cutremurat. Trăim vremuri grele. Acum Evanghelia Iul lisus Hristos tre­bue vestită la toate neamurile şi la toată făptura. Dumnezeu are de făcut o mare lucrare în aceste timpuri. El are nevoe de mulţi ti­neri cu corp şi minte sănătoasă, care să ducă vestea cea bună pretutindeni. Pentru aceasta El vă chiamă prin glasurile celor ce vestesc E­­vanghelia şi mulţi poate că-L aud. Dacă Dumnezeu vă chiamă azi iubiţi tineri, ca să vă facă nişte soli, nişte vestitori şi nişte pregătitori de oaste mare pentru împărăţia lui Dumnezeu, atunci dragii mei, răspundeţi la glasul Său. Iată El vrea ca să vă trimită cu vestea cea bună a mântuirii. Dacă-l auzi răspunde, iată-mă Doamne, trimite-mă. Nu căutaţi dragii mei, în faţa oamenilor cari vă dispreţuesc că voi ştifi că şi pe Domnul L-au dispreţuit, ci căutafi ca faptele voastre să străluciască înaintea lor ca văzând purtarea voastră să vină cu voi. Dragi tineri, prin prezenţa voastră în mijlocul adunării şi vă­­zându-vă cum voi afi părăsit pe­trecerile, jocurile şi orce adunare a lui satan, se vor mira şi vor căuta ca să vină şi alţii cu voi. Când aveţi întâlniri cu ei vestiri­le să părăsească lumea aceasta şi pe satan că timpul este aproape. Oh, de ce nu am un glas să strig tare: veniţi tineri să cucerim împărăţia cerului pe care a pregătit-o Domnul Iisus pentru cei ce-L ascultă pe acest pământ. Oilat PAVEL OBREJA-Caransebeș. Pag. 5 Toată suflarea să laude pe Domnul.

Next