Oastea Domnului, 1943 (Anul 14, nr. 1-53)

1943-01-03 / nr. 1-2

Supliment religios la „LUMINA SATELO­R". Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristo şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „O­ASTEA DOMNUL­UI.Ţ" *P21973* O privire de pe câmpurile de luptă ale Paştei Domnului Douăzeci de ani de ostăşie! O trăire duhovnicească plină de învăţătură. Mai întâi o sguduire a nepăsării, a acelui creştinism «dinafarnic», cum îl numeşte Sf. Ioan Gură de Aur. De aici a urmat, fireşte, supă­rarea celor tulburaţi în «sfânta lor tihnă». Duhul ofensiv, al Oastei, în primii 15 ani, a fost ferbinte. Clocotea «dragostea dintâi» şi din pricina aceasta, de multe ori, «săgeţile» au sbu­­rat mai departe de cât ar fi trebuit. «Furtuna» din Oaste a fost arătarea acestei stări ofen­sive prea adesea dincolo de adevărata ţinta. Trebuia o îndreptare, nu în înţelesul stingerii duhului — cum zic unii fraţi neînţele­gători — ci în înţelesul cana­lizării luptelor sfinte pe făga­şul lor adevărat. Pravila Oastei asta a în­semnat: Sub binecuvântarea Bisericii, având model pe os­taşii cei de demult — nourul de martori — să luptăm «nu contra cărnii şi sângelui, ci împotriva duhurilor rele» (Efes. 6, 12). A lupta «până la sânge» împotriva păcatului, din noi mai întâi, şi apoi din alţii, iată în­ţelesul adevăratului războiu în care sunt angajaţi ostaşii Dom­nului ! Aşa­dar a fost de trebu­inţă o cercetare de conştiinţă, pentru a îndeplini condiţiile de «tactică şi strategie» duhov­nicească. Şi, credem cu toată sigu­ranţa, că aceasta s’a şi făcut printr'o lipire strânsă de Bi­serică, printro întoarcere la smerenie, de care şi diavolii îşi frâng îndrăzneala, şi prin păstrarea «dragostei dintâi», a­­dică a avântului duhovnicesc cu care am purces la luptă. Uitându-ne peste cei 20 de ani vedem cu bucurie că, prin oaste, avem ostaşi mai тиЦі iubitori ai Cuvântului етз Biblioteca Judeţeană ASTRA lui Dumnezeu, mai mulţi ce­titori de foi duhovniceşti, mai mulţi alergători în căile Bise­ricii şi un mare număr de „concentraţi de bună voie“ în manevrele duhovniceşti, ceea ce nu se pomenea înainte de a începe Oastea Domnului acu­­Vremi mari s’au arătat, fraţii mei, pentru fiecare din­vitatea. In războiul sfânt, pen­tru Cruce, pentru Neam şi Onoare — Ostaşii Domnului au dat prinosul jertfei lor cu bucurie fără seamăn. Fie Domnul cu noi şi mai departe căci a Lui va fi bi­ruinţa. і. pr. OPRIŞAN fre noi şi pentru neamul no­stru întreg. De un an şi ju­mătate, războiul ne-a cuprins şi pe noi în valurile lui nă­­praznice. Luptăm pentru a­­părarea dreptăţii noastre şi pentru apărarea Bisericii Dom­nului nostru Isus Hristos. In lupta aceasta, alături de dragostea de ţară şi de neam, şi luminând toate, se cade să avem şi dragostea de Domnul Hristos, cel în numele căruia ostaşii noştri îndură toate şi nădăjduesc toate. Noi, cei rămaşi acasă, se cade să fim şi noi nişte luptători de fiece clipă, tri­­meţând ostaşilor de pe front gândul şi rugăciunea noastră. Este vremea cea mai a­­leasă a „ostăşiei“ noastre. La împlinirea celor două­zeci de ani de când la Sibiul nostru drag a pornit lucrarea noastră, se cade să facem un popas, în care, reînoind le­­gămintele făcute, să făgăduim că încă mai vrednici ostaşi vom fi întru apărarea Ţării şi-a Bisericii noastre. Slăvit să fie Domnul! AL. LASCAROV-MOLDOVANU tru Dumnezeu, în cerul alta­relor noastre, se măreşte mereu. Luptătorii se înmulţesc necontenit. Vin grămadă sub steagurile crucii. In aceste clipe de bu­curie şi de înălţare, se cu­vine să ne ducem gândurile spre I. P. Sf. Mitropolit NI­­COLAE, care a dat semnalul luptei pentru Domnul Hris­tos în ţara noastră, pornind şi sprijinind „Oastea Domnu­lui“ şi să rugăm pe Dumne­zeu să ni-l păstreze întru mulţi ani. Pentru vremea care vine nu avem decât un cuvânt , „înainte". Să înolm legământul Cu Domnul înainte Mişcarea creştină orto­doxă Oastea Domnului a îm­plinit 20 de ani în luptă pen­tru sfânta Biserică şi pentru Stăpânul nostru, Domnul Isus Hristos. In Biserică şi pentru Bi­serică s'a dus o luptă necur­mată sub steagul nemuritor al crucii sfinţită în uraganul Golgotei de Mântuitorul no­stru. Lupta pentru Dumnezeu este mare. Este uriaşă. Este mai mare decât toate luptele pentru că se serveşte de ar­mele Evangheliei de lumină pentru a schimba sufletele cu ajutorul duhului sfânt. Oastea Domnului a lup­tat lupta cea bună. Roadele se văd. Nu toate. Câmpul de lucru este mare, holdele sunt nume­roase şi socoteala roadelor nu se poate face acum. Nici nu este nevoe de altfel de o dare de seamă amănunţită. Dumnezeu ştie şi în­semnează totul în cartea de aur. Răsad al duhului sfânt, această mişcare de luptă pen­ CONST. GORAN

Next