Oastea Domnului, 1945 (Anul 16, nr. 3-50)

1945-10-14 / nr. 42

supliment relifîor­ia „Lumina Satelor“, Foaie­răpr&min­ia pusă In slujba mântuirii sufletelor prin Hristos, şi Biserica Sa Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului“ Numai când oamenii se vor desbrâca ie îmbrăcămintea traiul*! pâgifaesc (2 Tim. 3, 2—5) şi se vor smeri in pocăinţă mefăţarnică şi nn smerită rugăciune (leremia 36, 6—7), f­o'osindu-se ie darurile Bisericii în chij» luMiatt numai atunai Dumnezeu va tămădui mul­ţimea ie rana satanică ce-і sân ввччі trupul şi-i otrăveşte sufletul: ie păcat. Numai atunci când cei mait* nu se vor ruşina de Evan­­ghale şi ie Cruce, pacea adevă-­­ rat* se va sălăşlui în lume, iar fa­nta* se va veseli îa Domnul! (Ps. 1), Până atunci cei mulţi, cu dia­­valul în viaţă şi cu certificatul ie bite*e un buzunar, vor continua să se veselească după paftele veacu­lui de acum, răstignind a doua oară pe Fiul lui Вимпегеи, cu pă- I căţele lor (Evrei 6, 1). Cu toate că­­ suferinţa apasă pe toată lumea, iar popoarele strigă după pace şi fe­ricire, cei mulţi trăiesc în desfătare şi nepăsare, fără să-şi dea seamă că »desfătările lor sunt nişte bu­ca ii smintite“ (înţelepciunea lui Solomon 14, 28) cari le pregătesc is­sura veşnică. Nimeni nu se păreage că traiul păgânesc ii scoate­­ afară din împărăţia păcii şi bucuriei lui Dumnezeu. Nimeni nu strigă că dau« lipsă de hrană duhovniceasă. Nimeni nu plânge că nu poate şi nu are unde petrece în voie. Pretutindeni, libertate ! Pretutindeni, aceiaşi fră­mântare şi luptă de totdeauna. Bi­­serica lui Dumnezeu, creştinismul vie strigă: „să ne desbracâm de faptele întunericului şi să ne îm­­brătăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei : nu in chefuri şi în beţii, nu In curvii şi în fapte de ruşine, nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi în Iisus Hri­­stos (Rom. 13, 12 — 14), iar creşti­nismul de zile mari, mort faţă de Dumnezeu şi de cer, strigă pe la toate răspântiile: »să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“ (1 Ger. 15, 32). Şi pentru că cei mulţi fac parte din rândul unui astfel de creşti­nism, patimile arătate de sf. ap. Pavel în epistola către Galateni la cap. 5 v, 19—25: curvia, necurăţia, destrăbălarea, închinarea la idoli (adică robia banului, vinului, feme­lei, tutunului, jocului, luxului etc.) vrăjitoria, vrejbile, neînţelegerile, cearta, gelozia, mâniile, desbinările, certurile de partide, pismuirile, u­­ciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea“ se resfaţă în toată lumea. Satana a vărsat în lume valurile feluritelor lui ispite in care se îneacă atâţia creştini răscumpăraţi — prin jertfa de pe Golgota — de Fiul lui Dum­nezeu ! Nu cumva, cetitorule şi tu eşti unu! care fără să-ţi dai seama eşti gata să te îneci în valurile satanei ? Ştiu. Faci parte din rân­dul ortodoxiei. Dar trebuie să şti — şi acest adevăr eşti dator să-l trâmbiţezi şi altora — că ortodoxia în care au trăit şi biruit sfinţii de totdeauna ai Bisericii, nu este numai slujbă bisericească, dogmă sau catehism, rugăciune sau cân­tare, istorie sau predicare, ci viaţă trăită în Iisus Hristos (Ev. loan 15). In vederea acestei trăiri sfinte, spre zidirea Bisericii vii, Oastea Domnului a luat fiinţă, în alina orto­doxiei, ca răsad al Duhului Sfânt. Şi în această sfântă tovărăşie s’au strâns şi se strâng mereu, de bună voie, mii de suflete arzânde după mântuire, după trăirea cu Iisus Hri­stos. Duhul Sfânt care lucrează în Biserică, a trezit din somnul păca­telor şi a ridicat din trândăvie cre­ştinească mii de lucrători duhovni­ceşti, preoţi şi mireni, spre slava bisericii. Numai că cei ce-L vor pe Dumnezeu absent din viaţa lor se împotrivesc cu înverşunare valului de înduhovnicire din Biserica noa­stră în care ostaşii Domnului prind cu undiţa Evangheliei şi pilda vieţii lor suflete înstrăinate de Dumnezeu. Printre lucrătorii viei s’au strecurat şi slugile satanei, vânturători de gânduri şi fapte sectare, cari în numele evangheliei se chinuesc să loviască în Biserică, nesocotind rân­­duiala, învăţătura şi tainele ei. Sunt încredinţat însă că numai ucenicul care n’a lucrat cu »mijloace proprii* şi iapă »capul său“, ci s’a folosit і şi se foloseşte de Îndrimarea şi de mijloacele harice ale Bisericii, a crescut duhovniceşte, a câştigat pe altul în fapta mântuirii şi călăto­reşte înainte cu sufletul scula, la deplină siguranţă, pe drumul pe care au mers sfinţii şi creştinii smeriţi de totdeauna al bisericii. Cine însă s’a lăsat amăgit de „deşteptăciarea“ sa persoaală (2 Petru 3, 11), a că­zut în mândrie satanică, a luat chip de înger luminat (2 Corinteni 11,14) şi a devenit un aprig sataş în rân­­dul celor cari de faimă, cu Biblia ro­mână, Biserica, aşezământul de mântuire al creştinătăţii, înfiinţat — din iubire — de Mântuitorul no­stru Iisus Hristos. Ştim, sunt aaU »mântuiţi“ cari­­răstălmăcesc scrip­turile, spre a lor pierzare“ (1 Ti­­motei 1, 6—7). Când Sf. Apostol Petru a coborât din corabie, încer-I când să meargă cu propriile lui і puteri, la Domnul Iisus Hristos, pe marea viforoasă a Genizaretului, era să se înece... Numai Domnul 1-a salvat, Care »silise“ pe toţi ucenici şi intre în Corabie (Ev. Marti 14). Cine se dă jos din strana Biserică — nesocotind învăţătura ei — şi porneşte pe calea mântuirii, cu Iisus Hristos, de capul lui şi cu mijloa­cele lui personale, acela se află la primejdia de a se îneca pentru tot­deauna, în valurile lumii necredin­­cioase. Biserica este trupul spiri­tual al lui Iisus Hristos, iar aci membrele lui. Frate, cetitorule, eşti tu un mădular viu şi statornic al Bisericii ? Te hrăneşti cu adevărat din „Buciumul Viţei“, din Iisus Hri­stos? Colaborezi şi tu cu credinţa şi viaţa ta la creşterea duhovni­cească a împărăţiei lui Dumnezeu? Nu cumva te-ai despărţit de Corabia mântuirii şi alergi înferbântat pe drumul larg al lumii, dorind schim­barea vieţii, după cum te duce mintea ? Dacă te-ai lepădat de rân­­duiala şi harul Bisericii şi crezi că vei fi­­mântuit“ în afară de învă­ţătura şi sfinţenia Ei, atunci, iubite cetitorule, află că te robeşte o de­şartă încredere care te duce la osândă (2 Tesaloniceni 2, 10—12; 1 Timo­­teiu 1, 6—11). Preot N. Munteau­-Muntmarg „Eşti sau nu in corabia mântuirii !” Lucrul Oaste! Lucrarea duhovnicească a Oa­­stei Domnului din Capitală merge spornic înainte: la sf. Ecaterina, la păr. Teodorescu şi la păr. Popo­­vici. La Sf. Ecaterina continuă a­­dunările de Duminecă cu bogat pro­­gram duhovnicesc la care iau parte mulţi preoţi. In deosebi­t pe lângă păr. Teodorescu, păstorul nostru şi păr. Piru de la Biserica »Dintr’o I zi* — sunt aproape nelipsiţi de la adunare părinţii: Dimoftache, Pa­­velescu, Dinculescu şi Prisăcaru. Ir aceste adunări grăesc cu rândul preoţii şi in permanentă fr. Las­­parov-Moldovanu şi I. Gr. Oprişan. De asemenea se rânduesc la isto­risirea Vieţii Sfinţilor fr. D. Be­ din Capitală lenuş, I. Stanciu, I. Mielea şi I. Neagu. In fiecare Sâmbătă seara are loc şedinţa pentru catehizarea ti­neretului. Fac catehizare : părinţii Teodorescu, Prisăcaru şi Roman (cu rândul). Un cuvânt potrivit sau o lectură fac pe rând, fr. Oprişan şi Al. Lascarov-Moldovanu. Şcoala de cântări o conduce păr. Mihail Dimoftache. In fiecare Mercuri seara are loc şedinţa­­Familiei Oastei d­in Bi­serica Păr. Piru. E o şedinţă de me­ditaţie şi adânciri biblice, la care participă adesea, pe lângă condu­cătorii noştri obişnuiţi, şi Păr. Vla­dimir Popovici, Părintele Stelian Zi­­dărescu şi Gh. Paschia. In fiecare Duminică, sau cel puţin la două Duminici odată, mergem cu păstorii noştri, în spitale de răniţi. In ultimele Duminici am fost la spitalul Regina Elisabeta şi la spi­talul ortopedic. Mergem cu daruri şi cu program duhovnicesc. Tineretul Oastei, sub conducerea fr. Beleneş, a jucat până acum 2 piese de teatru şi a fost în misiune în satul Prundu. Cazul cu care se desfă­­tează acest tineret e mai presus de orice laudă. In fiecare joi avem cercetări duhovniceşti — la fraţi şi surori — cu program de zidire sufletească. La Sf. Ecaterina au început să apară „tratate* pentru propagandă. Primul număr e întitulat: Cunoşti tu pe Iisus ? In această biserică s’a început organizarea milei pentru cerşetori pe temeiul: nu încurajaţi cerşetoria, dar ajutaţi pe sărac ! Părintele no­stru a cercetat acasă pe cei ce me­rită a fi ajutaţi. Li se împart mereu ajutoare. Slăvit să fie Domnul pentru toate. Secretariatul Oastei Domnului INVITARE Veniţi la Acidiu, jud. Sibiu Duminecă 28 Oct. a. c. la adu­narea Oastei Domnului. Vă aşteptăm cu dva£. Pariatele şi fraţii din Adlin

Next