Oastea Domnului, 1947 (Anul 18, nr. 3-37)

1947-01-19 / nr. 3-4

Anul 18 No. 5—4 Sibiu, 19 Ianuarie 1947 Supliment religios la „Lumina Satelor”. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „Oastea Domnului* Duminecă 8 Decemvrie a. c., a fost în mijlocul nostru, atât la Sfânta Liturgie, cât şi în adun­are­a mare de după amiază, Prea Sfinţitul Episcop Iosif al Argeşului, prea iubitul nostru păstor şi povăţuitor de totdeauna. Iată un mănunchiu de învăţături pe care ni Ie-a dat nouă, la înche­­erea adunării noastre de zidire sufle­tească, şi pe care ie socotim de deo­sebit folos, tuturor fraţilor şi surorilor noastre din toată ţara. 1. Păstraţi pacea în casa voastră! Pacea este un dar al Duhului Sfânt. Noi ne bucurăm când este pace la vecinul nostru. Totuşi dacă în pro­pria noastră casă nu este pace, este ca şi când la vecin duduie focul în sobă, iar noi n’avem băţ de lemn în casă! Nu ne încălzeşte focul dela vecin. La el este lumină electrică, iar la noi nici opaiţă dăm cu capul de pereţi! Să căutăm, cu orice preţ deci, pacea în căminul nostru ! Numai a­­tunci se va întinde ea în lume, cu adevărat, când fiecare cămin va fi sălaşul păcii lui Iisus! E. Să căutăm, întrucât atârnă de noi, pacea cu toţi oamenii! Războiul a amestecat neamu­rile. Stăm laolaltă cu oameni străini de neamul nostru. Să căutăm a trăi în pace cu ei! Aşa cum trăiesc în pace pomii dintr-o livadă. Nu zic niciodată merii: „ce caută atei, lângă noi perii şi ci­­teşti aceştia?“ Cu toţi îşi scot, prin rădăcini, must din pământ şi rodesc, fără a se certa, fără a se răsboi. Iar când unul nu face roade, ori înţeapă, sau se usuce, nu vin ceilalţi pomi să-l dea la o parte, din calea lor, ci vine stăpânul livezii. Să lăsăm deci pe Dum­nezeu, stăpânul nostru al tuturora, să-şi împlinească atribuţiile Lui, cu privire la oamenii ce sunt rânduiţi a trăi împreună ! Noi să trăim cu toţii, în bună înţelegere, şi nici o teamă să nu avem: „Dumnezeu îşi cunoaşte copiii“. 5. Femeile să-şi împlinească datoria lor de mamă! Femeia a fost lăsată de Dum­nezeu, cu acest rost principal, în lume. Să fie născătoare de prunci! Aceea care stă în calea lui Dumnezeu lepă­­dându-şi pruncii, ori ridicându-le viaţa, este osândită. Femeia va fi mântuită, zice Cartea Sfântă, prin naştere de prunci, pe care să-i crească in frică de Dumnezeu. Nu este îngăduit a cu­geta că vremea şi împrejurările sunt grele ; că sunt lipsuri; că n’au ce căuta copiii în cămin; că stingheresc anumite plăceri ale femeii, sau lini­ştea casei. Dumnezeu îi aduce, pentru rosturile Lui în lume, — a Lui este grija de a і hrăni şi îmbrăca ! Nea­murile ce se lipsesc de bună voia lor, de copii, — sunt sortite pieirii ! Noi vom rămâne, unde suntem aşezaţi de Dumnezeu, de la început, numai dacă femeile vor înţelege porunca Lui, sub binecuvântarea Bisericii, „creşteţi şi vă înmulţiţi“! Dumnezeu are nevoie de copiii Lui, care să-L mărturisească în lume. 4. Iubiţi Biserica precum ochii din cap! Biserica este asemenea unui pom uriaş. Fiecare dintre noi, sun­tem o frunză în acest pom. Dacă, prin codiţa ei frunza stă legată de pom, este vie. Altfel o ia vântul. Vine totuşi o vreme de iarnă, când toate frunzele cad. Dar ele cad sub pomi şi din ele îşi trage hrana, îngrăşământul, pomul însuşi. Uitaţi-vă la „nourul de mar­tori" de pe pereţii Sfântului lo­caş al lui Dumnezeu : sunt „frun­zele" căzute la rădăcina dumnezees­­cului pom al Bisericii, „frunze" din care Biserica își trage puteri noui în permanentă. „Flori“ din adunarea noastră Dela centrul Oastei Domnului Dăm şi noi un mic raport de aici de unde porneşte cuvântul şi lupta sfântă dela Oastea Domnului. Adunările noastre le ţinem regulat în fiecare Duminecă şi sărbătoare după masă între orele 4—6 la Aula Aca­demiei teologice. Fraţii şi surorile din adunare se ţin de calea mântuirii şi se luptă cu păcatul fiecare după fe­lul şi puterea sa. Pentru sf. sărbători ne-a hără­zit Domnul bucurii de neuitat. Patru fraţi moldoveni au venit să-şi ducă merinde ca oarecând fraţii lui Iosif din Egipt, unul fr. Gh. Popa din Mo­­goşeşti, jud. laşi iar ceilalţi trei Te­­cuceanu Atecu, Moscu Sandu şi Tu­dose Teodor din Drăgăneşti, jud. Te­cuci. Ei au petrecut Crăciunul în a­­dunarea noastră. Prin ei am simţit îmbrăţişarea tuturor fraţilor Moldo­veni şi tot prin ei am trimis şi noi Moldovenilor darul şi îmbrăţişarea dragostei noastre. In prima zi praznic toată a­­dunarea Oastei am fost la închisoa­rea civilă unde păr. Secaş cu păr. Mihail Leicu, duhovnicul închisorii au slujit sf. Liturghie după care s’au împărţit darurile adunării celor în­temniţaţi. Cu acel prilej s’a făcut şi botezul unei fetiţe născută acolo în închisoare, naşă fiind sora noastră Maria Bârsan de aici. A urmat o a­­dunare minunată acolo în închisoare plină de lacrimi şi cutremurare sfântă. In celelalte zile s’au cercetat bolna­vii din spitale şi cei neputincioşi pe la casele lor. In noaptea de Anul nou Niciodată nu se poate vedea mai bine’întunerecul lumii ca în noaptea de Anul nou. Fiii lumii se adună să îngroape anul vechiu în befie, îmbuibare şi păcate par’că a­­nume împotriva lui Dumnezeu. «Alţii cauta prin ghicitori şi felurite bos­­coade să afle tainele viitorului, în­­tr’un cuvânt toate lucrările iadului sunt în mişcare, toate casele, cârciu­mile şi teatrele sunt luminate, numai Casa lui Dumnezeu stă închisă spre mustrarea noastră a tuturor celor ce ne zicem că suntem creştini şi fii ai lui Dumnezeu. Dar,, Slăvit să fie Domnul, prin draga şi scumpa Lui Oaste s'a înce­put lucrarea de trezire. Ostaşii Dom­nului se adună pretutindenea în casa lui Dumnezeu, aprind luminile şi focul credinţei din inimile lor, arătând lumii calea cea bun­ă şi adevărată. La Sibiu ne-am adunat pe la ceasul 9 seara în frunte cu cucernicii părinţi Secaş şi Leicu. Ne-am hotărât să nu grăim niciunul ci să ne grăiască nu­mai Cuvântul lui Dumnezeu. Fraţi şi surori din adunare, pe­­rând au cetit toată evangh­elia dela Marcu încet şi cu înţeles spre bucuria şi mângâierea tuturor. Către miezul nopţii ne-am dus cântând la sf. Catedrală ale cărei uşi ni s’au deschis şi acolo am sfârşit anul vechi şi­ am păşit în cel nou, înghenunchiaţi la rugăciune în faţa atotputernicului Dumnezeu, care sin­gur are stăpânirea şi puterea şi Lui ne-am încredinţat cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul nostru. În chip nevăzut, îngerii lui Dum­nezeu au fost împreună cu noi, ne-au luat cântările şi rugăciunile de pe buze şi le-au dus înaintea Celui prea înalt, Care cu al Său dar şi cu a sa iubire de oameni ne va trimite har şi binecuvântare. Un frate din adunare a zis: —• Acum am înţeles bine rostul Oastei Domnului. Ostaşii Domnului au venit în miez de noapte şi au bă­tut la uşa casei lui Dumnezeu, care s’a deschis şi i-a primit cum îşi pri­meşte o mamă copiii săi. Ei au aprins luminile stinse ale bisericii arătând Intunerecului că are Domnul destui martori pe pământ. In rugăciunea lor şi-au ridicat gândurile sus in cer de unde le vine toată darea cea bună şi orice dar desăvârşit (Iacob 1, 17). Aceştia sunt ostaşii Domnului. Aceştia sunt copiii lui Dumnezeu care caută Casa lui Dumnezeu. Ceilalţi, în afară de această casă — oricine şi oricum s’ar numi — sunt copţi înstrăinaţi pe cari îi aşteaptă Domnul cu dor să vină la El, în Casa şi la masa Lui. Amin. Secretariatul central Biblioteca Metern ASTR.4 *P 21977* Iubiri Biserica întocmai ca pe ochii din cap. Numai fiind Integrat în ea deplin suntem vii în veac. 5. Munciţi fără preget In lume n'au drept si trăiască decât cei ce muncesc, numai cei ne­volnici şi neputincioşi sunt­ absolviţi. Dar şi aceştia pot munci cu sufletul, cu poveţe lor dacă sunt întregi la minte. Sf. loan Gură de Aur ne arată două vietăţi ca pildă de muncă: al­bina şi păianjenul. Albina munceşte şi pentru îm­părat şi pentru cerşetor. Mierea ei se găseşte in orice casă. Ea nu se întreabă, nici când pentru cine mun­ceşte. Dar şi păianjenul munceşte. El face o pânză atăt de fină încât nici­odată mâna omenească nu Гаг putea imita. Totuşi până azi nimeni nu s’a putut îmbrăca din pânza păianjenu­lui. Ba încă această pânză măestrită, slujeşte să încurce în firele ei anu­mite vietăţi. Să ne ferim de munca aceea care încurcă viața oamenilor şi să o săvârşim numai pe aceea a albine­lor care îndulcesc viaţa ori­cui. După adunare vorbeam cu un frate care venise tocmai dela Râm­­nicu Sărat.­­ ‘ ' — „Frate, îmi zise el, acuma plec hrănit sufleteşte pentru trei luni de zile". In adevăr la “masa bogată a ai­­dunării dela Sf. Ecaterina învăţăturile păstorului nostru de odinioară şi de astăzi, învățături pe epic eu le-am rezumat numai, au fost ca nişte pră­jituri aduse din cer. I. Gr. Oprişan Astfel de frafi Nu suntem în stare să-i mulţă­­mim lui Dumnezeu de cereasca Lui purtare de grijă în legătură cu casa oastei Domnului şi cu tot lucrul nostru duhovnicesc. Fraţii de pretutindenea îşi trimet darul dragostei lor ştiind că ceea ce dau la lucrul şi lucrarea Domnului dau şi El;nu-i va lăsa na­re­splătiţi. In numărul 43-44 al gazetei noastre din anul trecut s'a putut vedea printre fraţii donatori la casa oastei, numele prea iubitului nostru frate Co­­stică Fanea din Codrea jud. Braşov. El a venit şi ne-a adus suma întreagă de 100.000 lei (una sută mii). Nu e om bogat, e muncitor de fabrică şi cu o casă de copii, dar tocmai aici e valoarea şi frumuseţea darului său. E dar curat şi sfânt izvorât din inimă ca pentru Domnul. Astfel de fraţi avem în oaste. Cu ei ducem steagul înainte.

Next

/
Thumbnails
Contents