Oastea Domnului, 1947 (Anul 18, nr. 3-37)
1947-01-26 / nr. 5
4 Sibiu* 26 Ianuarie 1947 Anul 18 Nr. 5 Supliment religios laLumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe .Oastea Domnului“ „Cine sa atins de Mine?" Noroadele au îmbulzit întotdeauna pe Domnul lisus. De aceia, de câte ori au încercat fariseii şi cărturarii să pună mâna pe El, nu cutezau pentru că »se temeau de norod*, j Intr’o astfel de îmbulzeală, Jîn care atâţia suferinzi căutau tămăduirea de la Doctorul cel Mare, o biată femeie s’a strecurat prin mulfime şi s’a atins de veşmântul Domnului, pe dinapoi. Era năcăjită. De doisprezece ani căuta tămăduirea, pe la toţi doctori. Toată averea şi-o cheltuise, dar vindecare nu căpătase. Şi viaţa i se scurgea zi de zi din trupul ei. Sângele pierdut zilnic, era viaţa ce i se perdea sub ochii ei, neputincioasă fiind de a opri, cu mijloace omeneşti sfârşitul. Să nu uitam că a muri, nu este o nenorocire. Dar a murit zilnic cu fiecare picătură de viaţă ce se pierde, este o grozăvie. Sângele este viaţa. De aceea în Vechiul Testament era oprelişte de a mânca sângele. Femeia aceasta a făcut cu puţinele puteri de viaţă ce-i mai rămăsese un act eroic, un act de voinţă. Să răsbată printr’o îmbulzeală nemaipomenită până la Acela în care ea credea cu toate fibrele fiinţei ei, că este Viaţa însăşi, isvorul oricărei tămăduiri. De fapt, cum spun sfinţii Părinţi, nu de poalele hainei lui lisus se atinsese ea, ci, prin antenele credinţei ei puternice, se atinsese de însăşi inima Domnului lisus. Şi din această inimă îndurătoare, plină de milă pentru suferinţa omenească, eşise „o putere*. Femeia căpătase pe toc darul tămăduirii. Curgerea sângelui se opri din poruncă dumnezeiască. Şi pentru totdeauna. Domnul voia însă ca femeia aceasta să facă mărturie tuturor veacurilor şi de aceia a întrebat: — Cine s’a atins de Mine? Mulţi se închesuie în Biserici, mai osebit la marile praznice, dar câţi oare „se ating* de lisus? De aceea El şi azi întreabă: — Cine s’a atins de mine? Fără îndoială că nu este nimeni dintre creştini care să nu se înghesuiască la „Sfintele Tainei* E o mare „îmbulzeală !“ Cu milioanele se numără cei botezaţi, cei cununaţi, cei spovediţi şi împărtăşiţi ! Toţi aceştia au „contact* cu Cerul — dar câtă vreme îl au? Cât durează „întâlnirea* cu darurile Domnului? Trebue să constatăm cu durere că Gadera este o mare colonie printre noi, cari-L poftim pe lisus „să plece din hotarele“ vieţii noastre. Şi lisus nu rămâne cu sila. El ne întreabă mereu, „cine s’a atins de mine* ca să ne facă să mărturisim această binecuvântare, lumii întregi, ca să ne facă să nu dăm înapoi, ca să ne facă să respectăm angajamentul primirii darurilor şi marile adevăruri! Evangheliile sunt pline, de la un cap la altul, de astfel de „atingeri!“ oamenii s’au atins, ca femeia aceasta de El, ori că Domnul s’a atins, de ei (orbul din naştere, leprosul, robul cel cu urechia tăiată şi mulţi aljii) — aceastăatingere a transmis, tuturor, puterea cea mare a vindecării trupeşti şi sufleteşti (Zaheu Vameşul). Noroadele din vremea apostolică erau fericite ca „măcar umbra lui Petru" să treacă peste bolnavii lor. Atingerea prin credinţă vie de umbra unuia care a stat în contact strâns cu Vindecătorul lumii — ducea la miracolul tămăduirii! Binecuvântarea pe care Nestor o lua, în închisoare, de la sf. Dimitrie, ca să biruiască pe Lie, era tot atingerea de darul Domnului lisus 1 '}/.' Atingerea de veşmintele a preoţilor, când es cu sfintele j Daruri, tot aceeaşi minune este. Nu voi uita niciodată căderea bănăţenilor, în praful drumului la Pietra Scrisă, în ziua de 16 iunie 1946, să treacă peste ei preoţii cari veneau în sfintele odăjdii, în fruntea litiei, de la zeci de kilometrii. Acelaşi miracol al atingerii ca Domnul prin credinţă! Frate, simţi tu viu acest contact cu Domnul, în permanenţă? Aleargă mereu după El, ori unde îl găseşti ! Şi nu-l lăsa până nu auzi strigând: — Cine s’a atins de mine? — Gr. Oprişen „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, că Eu vă voiu odihni pe voi (Mat. 11,28) Rapoarte dela fraţi Din părţie Hunedoarei ne scrie fr. Nic. Zorza din Tâmpa despre mersul adunărilor pe meleagurile acelea. Şarpele cel vechiu, zice el, se luptă să strice adunările din judeţul Castel, dar Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui şi-şi grîjeşte copilaşii. Au fost adunări frumoase la Bărăşti, Boz, Certez, Banpotoc, Uroiu, Simeria Veche şi altele cu bucurii ca pe muntele Taborului. Evanghelia se predică peste tot şi trezeşte multe suflete din somnul păcatului. ч Bucurii sfinte au fost şi la Brezoi şi Stoeneşti, I. Vâlcea. Fraţi se adapă din Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt foarte mulţămiţi. Fr. Cojocaru Dtrulţ* Au trecut la Domnul. Din Griviţa-Ialomiţa, Răducan C. şi sora Manda Zaharia. Din Măldăeni Teleorman sora Soţia Fr. Diaconu. Din Ciclova-Română fraţii Ion Dancea şi Avram Iosif. Din Vrani-Caraş fr. Lazar Mitar. Din Sepreuş-Arad, Roşea Petru, Roşea Marie, Cosma Floare, * Stana Saveta şi Gabor Floare. Din Gura Arieşului-Turda sora Ocnean Ana. Toţi au fost fraţi buni şi vrednici luptători în Oastea Domnului. Din Blăjel, I. Tr.Mică. In ziua de Sâmbătă 7 Dec. 1946 a avut loc în corn. Blăjel o foarte reuşită serbarea Oastei Domnului dată da grupul fraţilor ostaşi din Mediaş (30 de persoane) condusă de tânărul şi râvnitorul fr. Zaharia Trifan. Această serbare a avut concursul părintesc şi plin de dragoste al păr. Aurel Scutea parohul lor. S’a reprezentat cu un mare succes piesa »religioasă „Convertirea” la care s’a adăugat un program bogat de cântări, vorbiri şi poezii. Au vorbit păr. Scutea A. şi tr. Z. Trifan, îndemnând cu însufleţire pe ascultători să primească Cuvântul Domnului în inima lor şi să-L urmeze. Au mişcat îndeosebi sufletele un dialog între 2 surori şi cântările cântate foarte frumos cu acordeonul de un tânăr frate din Mediaş care e lipsit de vederea ochilor. S’au încasat suma de 232.000 lei din danii benevole cari s’au încredinţat păr. paroh. Scutea cu destinaţia Orfelinatului Arhidiecezan din Sibiu pentru copilaşii orfani de acolo. A fost aceasta o mare biruinţă plină de har care a mulţumit pe deplin sutele de credincioşi ce au umplut până la ultimul loc şcoala primară confesională unde s’a ţinut serbarea. Pentru toate slăvit să fie Domnul. Mai milos servitorul ca stăpânul, o mică întâmplare cu adânc înţeles duhovnicesc, îmi povestea cineva : „Cunosc un boier , un om bogat, la care într’o zi a venit un om sărac care cerşea la poarta caselor lui mari. Omul bogat ca să se mântuie de săracul acela sdrenţeros — fiind tare mândru — nu merse el însuşi ca să-l miluiască ci trimise pe un servitor al său cu puţini bani... cu te miri ce, ca să-l miluie. Dar servitorul văzând inima rea a stăpânului său plină de mândrie şi de sgârcenie, mai puse el bani dintr’a lui, din puţin ceavea, şi aşa a mers şi a miluit pe sărac dându-i o sumă mai mare. Fapta aceasta a lui n-a spus-o nimănui nici săracului cerşetor. Iată! Aceasta-i adevărată milostenie căci această faptă bună a servitorului a izvorât din mila lui faţă de omul sărac pe când bogatul i-a aruncat o nimica întreagă numai să scape de el. Să nu uităm ceea ce ne învaţă Sf. Scriptură : „Pregătătorul de bună voie îl iubeşte Dumnezeu, dar celor mândri le stă împotrivă. Apostol V. Antochi, Boteşti-Bacău Din Părţile Moldovei. I. P. Sf. Stăpânei Cu nespusă bucurie, Vă comunic de adunarea „Castel Domnului“, ce e avut loc în satul Costeşti c. Răchiţi, jud. Botoşani, în zilele de 26 şi 27 oct a. c., unde am putut să fiu şi eu, din cealaltă parte a judeţului. Fraţi şi surori veniţi din împrejurimi, au adus mari bucurii in răspândirea cuvântului şi în veghere zi şi noapte. Fr. Petrea Avădănoaie din acel sat, a ţinut mereu flacăra aprinsă, cu tot entuziasmul pentru răscolirea şi trezirea sufletelor. Sfâr■ situl adunării s’a făcut cu dorinţa să se ducă mai departe vestea cea bună, încât, fiecare frate şi soră să lupte pentru adunarea sufletelor pierdute la staulul Domnului, aflând mântuirea. Slăvit să fie Domnul. fr Const. D. Niculea Dir. sc, Corocăeşti-Botoşani Oastea noastră creşte Un nou rând de fraţi şi surori se apleacă smeriţi la picioarele Crucii şi-şi cer înscrierea în Oastea Domnului. Dăm aici numele lor, rugând pe Domnul să-l înscrie în cartea vieţii. Dumitru Toantă din Goleşti-Argeş, Ana Popovici, Ana Munteanu şi Elisabeta Petra din Sibiel-Sibiu, Vasile Brănescu, Gh. Feierescu, Vărăticeanu Maria, Fera M. Maria, Măgureanu Ion din Brezoi-Vâlcea, Marin şi Carolina Cristache cu fiul Mircea din R. Vâlcea, Suciu Măriuţa şi Stana Floare din Şepreuş jud. Arad. Din Porumbacul de jos: Paraschiva Morar, Maria Ionescu, Maria Haiduc Sinefta Șchiopu, Sinefta Florea și Paraschiva Gh. Bărbat.