Oastea Domnului, 1947 (Anul 18, nr. 3-37)

1947-01-26 / nr. 5

4 Sibiu* 26 Ianuarie 1947 Anul 18 Nr. 5 Supliment religios la­­Lumina Satelor“. Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristos şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe .Oastea Domnului“ „Cine sa atins de Mine?" Noroadele au îmbulzit întot­­deauna pe Domnul lisus. De aceia, de câte ori au încer­­cat fariseii şi cărturarii să pună mâna pe El, nu cutezau pentru că »se te­meau de norod*, j Intr’o astfel de îmbulzeală, Jîn care atâţia suferinzi căutau tămădui­rea de la Doctorul cel Mare, o biată femeie s’a strecurat prin mulfime şi s’a atins de veşmântul Domnului, pe dinapoi. Era năcăjită. De doisprezece ani căuta tămăduirea, pe la toţi doc­tori­. Toată averea şi-o cheltuise, dar vindecare nu căpătase. Şi viaţa i se scurgea zi de zi din trupul ei. Sân­gele pierdut zilnic, era viaţa ce i se perdea sub ochii ei, neputincioasă fiind de a opri, cu mijloace omeneşti sfârşitul. Să nu uitam că a muri, nu este o nenorocire. Dar a murit zilnic cu fiecare picătură de viaţă ce­ se pierde, este o grozăvie. Sângele este viaţa. De aceea în Vechiul Testament era oprelişte de a mânca sângele.­ Femeia aceasta a făcut cu pu­ţinele puteri de viaţă ce-i mai rămă­sese un act eroic, un act de voinţă. Să răsbată printr’o îmbulzeală nemai­pomenită până la Acela în care ea credea cu toate fibrele fiinţei ei, că este Viaţa însăşi, isvorul oricărei tă­măduiri.­­ De fapt, cum spun sfinţii Pă­rinţi, nu de poalele hainei lui lisus se atinsese ea, ci, prin antenele credin­ţei ei puternice, se atinsese de în­săşi inima Domnului lisus. Şi din a­­ceastă inimă îndurătoare, plină de milă pentru suferinţa omenească, e­­şise „o putere*. Femeia căpătase pe toc darul tămăduirii. Curgerea sân­gelui se opri din poruncă dumneze­iască. Şi pentru totdeauna. Domnul voia însă ca femeia a­­ceasta să facă mărturie tuturor vea­curilor şi de aceia a întrebat: — Cine s’a atins de Mine? Mulţi se închesuie în Biserici, mai osebit la marile praznice, dar câţi oare „se ating* de lisus? De aceea El şi azi întreabă: — Cine s’a atins de mine? Fără îndoială că nu este nimeni dintre creştini care să nu se înghesuiască la „Sfintele Tainei* E o mare „îm­bulzeală !“ Cu milioanele se numără cei botezaţi, cei cununaţi, cei spove­diţi şi împărtăşiţi ! Toţi aceştia au „contact* cu Cerul — dar câtă vreme îl au? Cât durează „întâlnirea* cu da­rurile Domnului? Trebue să consta­tăm cu durere că Gadera este o mare colonie printre noi, cari-L poftim pe lisus „să plece din hotarele“ vieţii noastre. Şi lisus nu rămâne cu sila. El ne întreabă mereu, „cine s’a atins de mine* ca să­ ne facă să mărturisim această binecuvântare, lumii întregi, ca să ne facă să nu dăm înapoi, ca să ne facă să re­spectăm angajamentul primirii daru­rilor şi marile adevăruri! Evangheliile sunt pline, de la un cap la altul, de astfel de „atingeri!“ oamenii s’au atins, ca femeia aceasta de El, ori că Domnul s’a atins, de ei (orbul din naştere, leprosul, robul cel cu urechia tăiată şi mulţi aljii) — această­­atingere a transmis, tuturor, puterea cea mare a vindecării trupeşti şi sufleteşti (Zaheu Vameşul). Noroadele din vremea apostolică erau fericite ca „măcar umbra lui Petru" să treacă peste bolnavii lor. Atingerea prin credinţă vie de umbra unuia care a stat în contact strâns cu Vindecătorul lumii — ducea la miracolul tămăduirii! Binecuvântarea pe care Nestor o lua, în închisoare, de la sf. Dimi­­trie, ca să biruiască pe Lie, era tot atingerea de darul Domnului lisus 1 '}/.' Atingerea de veşmintele a preo­ţilor, când es cu sfintele j Daruri, tot aceeaşi minune este. Nu voi uita niciodată căderea bănăţenilor, în praful drumului la Pietra Scrisă, în ziua de 16 iunie 1946, să treacă peste ei preoţii cari veneau în sfintele odăjdii, în fruntea litiei, de la zeci de kilometrii. Acelaşi miracol al atingerii ca Domnul prin credinţă! Frate, simţi tu viu acest contact cu Domnul, în permanenţă? Aleargă mereu după El, ori unde îl găseşti ! Şi nu-l lăsa până nu auzi strigând: — Cine s’a atins de mine? — Gr. Oprişen „Veniţi la mine toţi cei os­teniţi şi împovăraţi, că Eu vă voiu odihni pe voi (Mat. 11,28) Rapoarte dela fraţi Din părţ­ie Hunedoarei ne scrie fr. Nic. Zorza din Tâmpa des­pre mersul adunărilor pe meleagu­­rile acelea. Şarpele cel vechiu, zice el, se luptă să strice adunările din judeţul Castel, dar Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui şi-şi grîjeşte copilaşii. Au fost adunări frumoase la Bărăşti, Boz, Certez, Banpotoc, Uroiu, Simeria Veche şi altele cu­­ bucurii ca pe muntele Taborului. E­vanghelia se predică peste tot şi tre­zeşte multe suflete din somnul pă­catului. ч Bucurii sfinte au fost şi la Bre­­zoi şi Stoeneşti, I. Vâlcea. Fraţi se adapă din Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt foarte mulţămiţi. Fr. Cojocaru Dtru­lţ* Au trecut la Domnul. Din Griviţa-Ialomiţa, Răducan C. şi sora Manda Zaharia. Din Măldăeni Teleor­man sora Soţia Fr. Diaconu. Din Ci­­clova-Română fraţii Ion Dancea şi Avram Iosif. Din Vrani-Caraş fr. La­zar Mitar. Din Sepreuş-Arad, Roşea Petru, Roşea Marie, Cosma Floare, * Stana Saveta şi Gabor Floare. Din Gura Arieşului-Turda sora Ocnean Ana. Toţi au fost fraţi buni şi vred­nici luptători în Oastea Domnului. Din Blăjel, I. Tr.­Mică. In ziua de Sâmbătă 7 Dec. 1946 a avut loc în corn. Blăjel o foarte reuşită ser­bare­a Oastei Domnului dată da grupul fraţilor ostaşi din Me­diaş (30 de persoane) condusă de tânărul şi râvnitorul fr. Zaharia Trifan. Acea­stă serbare a avut concursul părin­tesc şi plin de dragoste al păr. Aurel Scutea parohul lor. S’a reprezentat cu un mare succes piesa »religioasă „Convertirea” la care s’a adăugat un program bogat de cântări, vorbiri şi poezii. Au vorbit păr. Scutea A. şi tr. Z. Trifan, îndemnând cu însu­fleţire pe ascultători să primească Cuvântul Domnului în inima lor şi să-L urmeze. Au mişcat îndeosebi sufletele un dialog între 2 surori şi cântările cântate foarte frumos cu acordeonul de un tânăr frate din Me­diaş care e lipsit de vederea ochilor. S’au încasat suma de 232.000 lei din danii benevole cari s’au în­credinţat păr. paroh. Scutea cu de­stinaţia Orfelinatului Arhidiecezan din Sibiu pentru copilaşii orfani de acolo. A fost aceasta o mare biruinţă plină de har care a mulţumit pe deplin su­tele de credincioşi ce au umplut până la ultimul loc şcoala primară confe­sională unde s’a ţinut serbarea. Pentru toate slăvit să fie Domnul. Mai milos servitorul ca stă­pânul, o mică întâmplare cu adânc înţeles duhovnicesc, îmi povestea ci­neva : „Cunosc un boier , un om bo­gat, la care într’o zi a venit un om sărac care cerşea la poarta caselor lui mari. Omul bogat ca să se mân­­tuie de săracul acela sdrenţeros — fiind tare mândru — nu merse el însuşi ca să-l miluiască ci trimise pe un servitor al său cu puţini bani... cu te miri ce, ca să-l miluie. Dar servitorul văzând inima rea a stăpânului său plină de mân­drie şi de sgârcenie, mai puse el bani dintr’a lui, din puţin ce­­avea, şi aşa a mers şi a miluit pe să­rac dân­­du-i o sumă mai mare. Fapta acea­­sta a lui n-a spus-o nimănui nici să­­racului cerşetor. Iată! Aceasta-i adevărată mi­lostenie căci această faptă bună a servitorului a izvorât din mila lui faţă de omul sărac pe când bogatul i-a aruncat o nimica întreagă numai să scape de el. Să nu uităm ceea ce ne învaţă Sf. Scriptură : „Pre­gătătorul de bună voie îl iubeşte Dumnezeu, dar celor mândri le stă împotrivă. Apostol V. Antochi, Boteşti-Bacău Din Părţile Moldovei. I. P. Sf. Stăpânei Cu nespusă bucurie, Vă comunic de adunarea „Castel Domnului“, ce e avut loc în satul Costeşti c. Răchiţi, jud. Botoşani, în zilele de 26 şi 27 oct a. c., unde am putut să fiu şi eu, din cealaltă parte a judeţului. Fraţi şi surori veniţi din împrejurimi, au adus mari bucurii in răspândirea cuvântului şi în veghere zi şi noapte. Fr. Petrea Avădănoaie din acel sat, a ţinut mereu flacăra aprinsă, cu tot entuziasmul pentru ră­scolirea şi trezirea sufletelor. Sfâr­­■ situl adunării s’a făcut cu dorinţa să se ducă mai departe vestea cea bună, încât, fiecare frate şi soră să lupte pentru adunarea sufletelor pier­dute la staulul Domnului, aflând mân­tuirea. Slăvit să fie Domnul. fr Const. D. Niculea Dir. sc, Corocăeşti-Botoşani Oastea noastră creşte Un nou rând de fraţi şi surori se apleacă smeriţi la picioarele Crucii şi-şi cer înscrierea în Oastea Dom­nului. Dăm aici numele lor, rugând pe Domnul să-l înscrie în cartea vieţii. Dumitru Toantă din Goleşti-Ar­­geş, Ana Popovici, Ana Munteanu şi Elisabeta Petra din Sibiel-Sibiu, Va­sile Brănescu, Gh. Feierescu, Vără­­ticeanu Maria, Fera M. Maria, Măgu­­reanu Ion din Brezoi-Vâlcea, Marin şi Carolina Cristache cu fiul Mircea din R. Vâlcea, Suciu Măriuţa şi Stana Floare din Şepreuş jud. Arad. Din Porumbacul de jos: Pa­­raschiva Morar, Maria Ionescu, Ma­ria Haiduc Sinefta Șchiopu, Sinefta Florea și Paraschiva Gh. Bărbat.

Next