Oglinda Lumii, 1932 (Anul 11, nr. 2-43)

1932-01-09 / nr. 2

OGLINDA Puşcăriaşi... de plăcere Nu este o poveste dintr’o mie şi una de nopţi, nici o glumă reu­şită sau un episod dintr un film vorbitor. Este un fapt care a avut o su­medenie de martori oculari şi s’a petrecut într’o lume, pe care nu o poate nimeni­­califica drept i­­maginară. întâmplarea aceasta a avut ca teatru de desfăşurare o bogată provincie braziliană, care are or­goliul de a poseda una din cele mai moderne închisori din lume. In această închisoare nu­ sunt încarceraţi decât indivizii con­damnaţi pentru prima oară, fie că faptele lor au fost grave,­­furt, jaf sau încercare de omor) fie că au fost simple chestiuni făcând parte din aşa zisele «delicte de poliţie»­Deţinuţii sunt trataţi admirabil, pentru că judecătorii brazilieni sunt de părere că oamenii cari au greşit pentru prima oară, pot ori­când să se îndrepte. Ca şi în multe din închisorile din America de Nord, în cea de aici se organizează regulat con­certe, jocuri şi reprezentaţii cine­matografice. Deţinuţii pot primi ori când vizite şi dacă li s’ar permite să şi iasă din când în când, n’ar a­­vea de ce să fie geloşi pe ceilalţi oameni. Foarte numeroşi ziarişti din toată lumea, au vizitat această vestită închisoare din care au e­­şit pur şi simplu buimăciţi. Intr’o zi, un reporter de la un mare ziar din New York, după ce a vizitat acest adevărat paradis al hoţilor, a făcut următoarea re­flexie în faţa directorului închi­sorii. — Totul e bun, dar în ciuda avantajelor pe care Ie faceţi de­ţinuţilor, nu aţi îndrăzni nicio­dată să le lăsaţi porţile deschise. Nimic nu poate înlocui liberta­tea. Directorul închisorii, un fin psiholog, care-şi cunoaşte meseria, făcu lui rămăşag cu ziaristul şi dădu numaidecât ordin şi se des­cuie porţile celulelor, şi puse să se deschidă şi poarta cea mare, care dădea în stradă. Ordinul fu executat pe loc şi în timp ce paznicii închisorii fu­ră scutiţi să se ocupe°câteva ore de deţinuţi, reporterul fu invitat la masă de către director. După două ore, paznicii Închi­seră din nou porţile şi făcură a­­pelul deţinuţilor. Din cei 1800 de deţinuţi, nu lip­seau decât doi. Rezultatul era deci mai mult decât edificator. Şefii gardieni eşiră apoi la ra­port şi arătară că deschiderea tu­turor porţilor şi înlăturarea pa­zei, nu a avut alt efect decât să mnire pe deţinuţi... Mulţi dintre aceştia veniră chiar să anunţe pe paznici cu oa­recare îngrijorare că porţile sunt deschise. Alţii şi-au închis sin­guri porţile celulelor ca măşti'-s de.... precauţiune, alţii de curio­zitate s’au dus până la poarta cea mare, au văzut că drumul e liber dar au intrat cuminte înapoi. Cea mai mare parte din ei au intrat în ateliere, aşteptând în linişte explicaţia acestei minuni. — Totuşi, doi din deţinuţi şi-au văzut de drum, spuse triumfător ziaristul. — Să aşteptăm venirea nopţii răspunse foarte calm directorul. Intr’adevăr, când se înseră, pri­mul gardian veni să anunţe că cei doi dispăruţi s-au reîntors. Ei se duseră pe un câmp din a­­propiere pentru a culege flori. Din acestea au făcut un buchet frumos pe care l-au oferit soţiei directorului, ca omgiu pentru de­votamentul cu care aceasta în­grijeşte în infirmerie pe bolnavi şi pe răniţi. Dar, florile de câmp părându­­li-se prea puţin interesante pen­tru acest omagiu, cum era vorba de doi foşti spărgători aceştia devalizaseră între timp şi o flo­rărie din împrejurimi. Bineînţe­les că florăreasa se plânse ime­diat directorului. Trebue să fi văzut groaza celor doi deţinuţi când, chemaţi de către directorul închisorii fură anunţaţi că recidi­va de care s'au făcut vinovaţi va avea ca urmare internarea lor într’o altă închisoare. Era cea jfiuînv Uccjivu, jjvun uv*« '•'•«v, se porţile închisorii. îndemnizt florăreasă de toate pagubei întinse muşamaua peste toată facerea. Desigur, directorul a fost n­trat de superiorii săi, dar nu mai puţin adevărat că a dor că libertatea nu este lucrul mai sfânt din lume şi că luat binişorul, criminalii cei mai roşi, pot fi readuşi pe calea bună. Dentistica ambulantă în dentist englez, someur la Londra, unde nu se simte nici o lipsă de oameni ! Avut ingenioasa ideie de a-şi instala un cabinet dentar într-o confortabilă linii,cutreeră sa­tele cu originala sa instalaţie şi clienţii nu-i lipsesc deloc. No. 2 Anul XI. „OGLINDA LUMII Redacţia şi Administraţia Bucureşti I, Str. (Palatul­­EMINESCU* S. A.) Telefon Ing. Anghel Saligny 2 325/34 şi 325/35 < < 9 Ianuar 1932 Abonamentepe un an 2 pe 6 luni 1

Next