Olteanul, 1909 (Anul 1, nr. 1-39)
1909-04-02 / nr. 1
ANUL I. Nr. de probă. Nr. 1. Făgăraş, Joi 2 (15) Aprilie 1909. ABONAMENT: pentru Austro-Ungaria. Pe an cor. 5.— Pe la an c. 2.50 pentru România și streiuat.: Pe an cor. 12.— La nr. 8 till.INSERȚIUNI se primesc cu preţuri reduse. Scrisori nefrancate se refuză. Manuscripte nu se înapoiază. FOAIE SĂPTĂMÂNALĂ, SOCIALĂ ȘI ECONOMICĂ. REDACȚIUNEA: Făgăraş. Vár-tér Nr. 46. (casele I. Peia). — Vis-a-vis de Magistrat. — Apare în fiecare joi seara, sub direcția unui comitet de redacție. W § * ADMINISTRAȚIUNEA: Făgăraş. Vár-tér n Nr. 46. (casele I. Peia. — Vis-a-vis de Magistrat. —13 11 ........................................--------------------------------------------------—------------------------ Bibliotecii Județeană ASTM *25575P* Ideia (gândul) ce ne-a condus când ne-am hotărât a eda această foae «Olteanul», ce o ai în mână, iubite cetitor, nu ne-a fost alta, decât de a veni şi noi în ajutor iubitului nostru ţăran dela sate în aceste vremuri grele. O facem aceasta cu mare plăcere, fiind ca o datorinţă sfântă a fiecăruia dintre conducătorii poporului nostru. Nicicând poporul nostru n’a avut mai arzătoare trebuinţe de a fi luminat şi îndreptat pe căile înaintărei în bunăstarea lui materială şi spirituală ca azi. Şi aceasta din cauză că căile înaintărei sunt diferite, azi şi prea uşor lăcomind, apuci căi greşite şi în loc să mergi spre bine, cum doreai, te trezeşti la nefericire — înjurând şi despreţuind tot. In multe locuri aceasta e singura cauză, că poporul nu mai primeşte nici un fel de lucru nou — o schimbare de viaţă nouă — ce i se îmbie, ci şi azi sunt mulţumiţi cu zisa: «Cum a trăit moşu şi Doamne! da rătăcit mai e acela, care s’ar mai ţinea de zisa aceasta. Suntem năcăjiţi noi, dar moşii noştri în iobăgie?! Cine ar mai dori reîntoarcerea la starea moşilor noştri?!... Om cu judecată sănătoasă, nu doreşte aşa ceva!! Azi nu lumea’i rea, ci oamenii sunt răi. Viaţa — mai lesne azi, ca ori şi când, s’o poate ori cine face fericită, cercând câtuşi de cât a urma celor bune ce-s menite a duce omenimea pe calea înaintărei ... Dar să înţelege, că cel întunecat şi împietrit la inimă, care se uită cu ochii răi la fericirea altora, nu va putea da înainte. Azi numai uniţi, înfrăţindu-ne uni cu alţii putem a fi tari, dând înainte cu toate. — Numai iubindu-ne, şi nu pismuindu-ne, putem ieşi la liman învingând greutăţile zilnice. Poporul să asculte sfaturile adevăraţilor săi conducători, să le urmeze, şi fie siguri de propăşire şi înaintare. Conducătorul adevărat al poporului e 25515 ■ Cătră cetitoriu acela, care -i vorbeşte din inimă curată, iubindu-l şi dorindu-i înaintarea, acela, care cu mijloace curate se sileşte a lumina poporul, şi nu acela, care cu ajutorul celui ce ţi-ar lua şi sângele, nu numai avutul, iar pe de altă parte se laudă, că conduce şi face bine poporului. Având la îndemână tipografia română a Dlui Constantin Popp stabilit aci în Făgăraş,care e singura tipografie românească în acest comitat locuit de români, am socotit că trebue să-i fie fală oricărui român putându-se mândri că ceteşte cărţi şi gazete date de fraţi de-ai lui în tipografia fratelui lui! Având fericire de a susţinea în acest comitat românesc «tipografia noastră românească» poporul nostru va gusta zi de zi roadele bune ale acestei instituţiuni, care e numai mijloc ajutător spre înaintare în bună stare în toate direcţiunile. E mijlocul prin care se ţine unirea între fraţi, căci ne tata voiu trăi şi eu Christos (inima ne saltă de bucurie, că ne-a învrednicit »Tatăl ceresc«, tocmai în aceste zile de veselie, ale sfintei învieri, să batem la uşile creştinilor noştri, să ne primească a le fi de sfătuitori în afacerile lor,spre a-i conduce după cum »Marele nostru archireu Şaguna a zis: „Tu Doamne ştii, că cdtrd scopul meu doresc să alerg, pe Românii ardeleni să-i deştept şi cu voe cdtrd tot, ce e adevărat, plăcut şi bun să-i atrag. Tu Doamne umbreştemd cu puternicul tdu scut!“ Un scop mai măreţ şi mai sfânt, ca acesta nu poate fi! Şi noi cei grupaţi în jurul acestei foi, menită pentru luminarea poporului nostru, nu putem decât cerând ajutorul »Tatălui ceresc«, să muncim cu drag spre împlinirea măreţului şi sfântului nostru scop, ce ne-am propus. — Mai amănunţit lăsăm ca faptele să vorbească, în drumul nostru aflând sprijinul poporului nostru, declarăm că nu ne vor spăria năcazurile şi pedeclie, nu vom fi cu cruţare faţă de cei ce pun beţe în roatele ca a înviato rului înaintărei noastre, ci vom merge drept spre ţinta dată. Veniţi dragi cetitori şi ascultaţi glasul celor ce vă doresc din inimă curată numai binele vostru. Primiţi pe fratele vostru, care cu salutul creştinesc zice: »Christos a înviat!« şi întră în casele voastre în aceste zile de veselie, pentru tot creştinul. Acesta e »oul roşu« al vostru, ca dar de Sf. Paşti, dat de adevăraţii voştri conducători. Nădăjduim că-i veţi şti preţui şi-i veţi da viaţă, ca precum Mântuitorul nostru prin învierea Sa a pus bează tare creştinismului, aşa şi pentru ţăranul român de petrutindenea foaia aceasta să-i fie bază tare a înaintărei. Să vă bucuraţi şi să vă veseliţi cu adevărat fraţilor, după cum şi glasul bisericei noastre ne strigă în aceste zile ale sf. «învieri... Voi însă îndoit o faceţi aceasta, când primiţi pe fratele vostru cel bun, care vă întâmpină cu salutul: «Christos a înviat!«