Olteanul, 1912 (Anul 4, nr. 1-52)
1912-01-05 / nr. 1
ANLU III. Făg. Bonana şi Streinatate Pe an cor. 10.— Un nr. 10 till.OLTea Director: DR I G A K S E N C H E A. REDACŢIA şi ADM Făgăraş, Varter Nr. 47, ABORAMENT: • pentru Austro-Ungaria: Pe an cor. 5.— Pe '/ an c. 2.50 pentru foaie săptămânală, socială, 4LĂ ŞI ECONOMICĂ. TI A: ’eia). se pun preţuri Scrisor care se Mânase se Ina Primredactor: GEORGE DORF Redactor responsabili NIGOLAE HA La începutul anului Ca un bătrân cu pletele albe ca zăpada, gârbovit de povara anilor, care obosit de multa trudă şi osteneală coboară în liniştea mormântului, aşa ne-a părăsit şi pe noi un an vechiu, plin de multe năcazuri şi suferinţe, ca să-i ia locul un alt an nou de care ne place să legăm multe nădejdi de bine. Tot aşa necontenit să învârteşte roata vremii, ducându-se un an vechiu şi luându-i locul un altul nou. Anul vechiu cu toate întâmplările lui, bune sau rele, îl cunoaştem, iar anul cel nou ne stă înaintea noastră ca un necunoscut. Cu toate acestea multe gânduri ascunse ne frământă mintea la începerea unui alt an nou, şi mult ne sfărmăm capul că oare ce va fi ? Şi cu tot dreptul. Cuci cine poate fi nepăsător la aceea ce are să se întâmple cu sine în viitor ? Unul fiecare ar dori să ştie, dacă anul, care ne-a trecut pragul, va fi mai bun sau mai râu ca anul trecut la vecinicie, ori dacă ne va aduce bucurie sau poate supărare?! Căci de rău să satură curând ori şi cine, iar binele ar voi să nu să mai gate niciodată. Dar în zadar, căci în lumea asta toate-s trecătoare : binele trece curând, iar răul pare a nu avea nici un sfârşit, cu toate că şi el trebue să treacă odată. Dându-ne acum seama de cele petrecute de neamul nostru, în anul trecut, trebue să o spunem fără încunjur, că acela multe dureri ne-a lăsat în suflet. Am avut, ce e drept, şi prilejuiri de cea mai înălţătoare mândrie naţională, care ne-a dat frumoase nădejdi pentru viitor, dar am avut şi multe dezamăgiri, cari trebue să ne îngrijească pentru viitor. Punându-le acum în cumpănă şi pe unele şi pe altele, trebue să ne dăm bine seama, de ceea ce nu s-a făcut şi de ceea ce ar trebui să se facă. Lucrul de cea mai mare însemnătate este să ne scăpăm cu o zi mai înainte de neştiutorii de carte, care lucru nu se mai poate de loc suferi sau cel puţin să-i mai împuţinăm. De aceea nu putem din destul îndemnă pe fraţii învăţători şi preoţi, 251, ca să urmeze înţeleptele date de jeatuiifiii noştri Arhi se ţiqdjp încă îjj decursul ieleia cursuri pentru neştiutorii lin toate părţile şi în toate sai Aceasta o cere cu s Asociaţiunea noastră pentru română şi cultura poporuli punându-se în vedere celor şi cu râvnă chiar şi premii; trebue urmate aceste poveţe chemaţi la muncă! Aceasta una dintre cele mai frumoase ce o pot săvârşi oamenii noşt, carte dela sate, luminătorii poporînvăţătorii şi preoţii. Deci pe lucru numai iubiţi fi că foaia noastră încă va ţinea seara de tot ce să va face în această priinţă şi va publica ori şi ce mişcare pornită cu gând bun, precum şi pe toţi aceia caii nu vor a cu cale a se mişca câtuşi de puţin. Nu de mai puţină însemnătate este ţinerea aşa numitelor şezători cu ştiutorii de carte, în Dumineci şi sărbători. In acestea se pot pregăti oamenii noştri la multe lucruri bune şi folositoare. Aici se poate arătă însemnătatea la tot felul de însoţiri, prin cari se poate ajuta înaintarea poporului nostru. Dacă însoţirile au ridicat la starea lor de înflorire alte neamuri mai puternice şi mai cu vază, cu atât mai vârtos ne pot ajuta acestea nouă. Deci la «unirea» puterilor noastre trebue să se lucre cu cea mai mare stăruinţă, căci: «In unire, în asociare, e puterea!* Avem mai înainte de toate datoria să luminăm poporul despre tot ce facem şi numai după aceea să ducem la îndeplinire ce credem a fi de trebuinţă şi de folos. O mare grije trebue să purtăm la întemeierea de societăţi pentru asigurarea vitelor, ori să îndemnăm pe oameni a se face membri la societatea din Orăştie. Apoi după ce acum avem şi «banca noastră de asigurare în Sibiiu, să ne încordăm toate puterile şi să îndemnăm pe oamenii noştri a se asigura numai la aceea bancă, care este a noastră şi întemeiată anume pentru trebuinţele poporului nostru. După ce însă grindina a atâta paguba în sămănături au rândul, să îndemnăm poporul a se asigura nu numai contra , dar şi contra grindinei. In sfârşit după ce Asocia noastră încă să strădueşte a răi , lumina şi în pătura cea mai de jos a poporului prin o nouă «bibliotecă* să îndemnăm oamenii noştri a se face membri ajutători ai Asociaţiunii şi otodată să înfiinţăm cu ei şi «agenii* împreunate cu biblioteci în toate cele noastre. Anul trecut a dovedit, că poporul ru să ştie însufleţi pentru om şi cru bun, dovadă miile de membrani, ajutători ai Asociaţiunii, întrecut cu mult numărul memărturari, cari încă n’ar trebui,e mai pe jos. cA ■•■.-eca rine nu le face. tat ţăranul nostru pe calea l mai încape îndoială, că el vîraj şi ne va asculta şi tote ce i le vom da. Să dă e cşi acestea să le întăr in fapte. In măsură cu nevoilor să stăruim şi pentr. isvoarelor de câştig şi ati 'âştigăm şi încrederea pot dem cu mare bucurie, că\ ’oc, unde s’au îngri it condi popor, acolo s’au :ăcut bui i. Poporul nostru î ascultăm conducătorii lui să nu să i de el prin purtare rea. In mulhle noastre, prin soveţe bine a scăpat poporul nostru de • hite, şi de onceiuri păgubi ’a îndreptat pe calea cea şi aceasta deodată s’a sălăşlit oameni: bunăînţelegerea, pacea, traiul liniştit şi deodată cu acestea şi bunăstarea morală şi materială adecă: omenia, credinţa în Dumnezeu, cari le-au înmulţit apoi şi averea. Cei chemaţi puneţi-vă pe lucru şi cu Dumnezeu înainte! George Dobrinu.