Olteanul, 1912 (Anul 4, nr. 1-52)

1912-01-05 / nr. 1

ANLU III. Făg. Bonan­a şi Streinatate Pe an cor. 10.— Un nr. 10 till.­­OLTea Director: DR­ I G A K S E N C H E A. REDACŢIA şi ADM Făgăraş, Var­ter Nr. 47, ABORAMENT: • pentru Austro-Ungaria: Pe an cor. 5.— Pe '/­ an c. 2.50 pentru foaie săptămânală, socială, 4LĂ ŞI ECONOMICĂ. TI A: ’eia). se pun preţuri Scrisor care se Mânase se Ina Primredactor: G­E­ORGE DORF Redactor responsabili NIGOLAE HA La începutul anului Ca un bătrân cu pletele albe ca zăpada, gârbovit de povara anilor, care obosit de multa trudă şi osteneală co­boară în liniştea mormântului, aşa ne-a părăsit şi pe noi un an vechiu, plin de multe năcazuri şi suferinţe, ca să-i ia locul un alt an nou de care ne place să legăm multe nădejdi de bine. Tot aşa necontenit să învârteşte roata vremii, ducându-se un an vechiu şi luându-i locul un altul nou. Anul vechiu cu toate întâmplă­rile lui, bune sau rele, îl cunoaştem, iar anul cel nou ne stă înaintea noas­tră ca un necunoscut. Cu toate acestea multe gânduri ascunse ne frământă mintea la înce­­­­perea unui alt an nou, şi mult ne sfăr­­măm capul că oare ce va fi ? Şi cu tot dreptul.­ Cuci cine poate fi nepăsător la aceea ce are să se întâmple cu sine în viitor ? Unul fiecare ar dori să ştie, dacă anul, care ne-a trecut pragul, va fi mai bun sau mai râu ca anul trecut la vecinicie, ori dacă ne va aduce bucurie sau poate supărare?! Căci de rău să satură curând ori şi cine, iar binele ar voi să nu să mai gate nici­odată. Dar în zadar, căci în lumea asta toate-s trecătoare : binele trece curând, iar răul pare a nu avea nici un sfârşit, cu toate că şi el tre­bue să treacă odată. Dându-ne acum seama de cele petrecute de neamul nostru, în anul trecut, trebue să o spunem fără în­­cunjur, că acela multe dureri ne-a lă­sat în suflet. Am avut, ce e drept, şi prilejuiri de cea mai înălţătoare mân­drie naţională, care ne-a dat frumoase nădejdi pentru viitor, dar am avut şi multe dezamăgiri, cari trebue să ne îngrijească pentru viitor. Punându-le acum în cumpănă şi pe unele şi pe altele, trebue să ne dăm bine seama, de ceea ce nu s-a făcut şi de ceea ce ar trebui să se facă. Lucrul de cea mai mare însem­nătate este să ne scăpăm cu o zi mai înainte de neştiutorii de carte, care lucru nu se mai poate de loc suferi sau cel puţin să-i mai împuţinăm. De aceea nu putem din destul în­demnă pe fraţii învăţători şi preoţi, 251, ca să urmeze înţeleptele date de j­­eatuiifiii noştri Arh­i se ţiqdjp încă îjj decursul ie­leia cursuri pentru neştiutorii lin toate părţile şi în toate sai Aceasta o cere cu s Asociaţiunea noastră pentru română şi cultura poporuli punându-se în vedere celor şi cu râvnă chiar şi premii; trebue urmate aceste poveţe chemaţi la muncă! Aceasta­­ una dintre cele mai frumoase ce o pot săvârşi oamenii noşt, carte dela sate, luminătorii popor­­învăţătorii şi preoţii. Deci pe lucru numai iubiţi fi că foaia noastră încă va ţinea seara de tot ce să va face în această pr­iinţă şi va publica ori şi ce mişcare pornită cu gând bun, precum şi pe toţi aceia caii nu vor a cu cale a se mişca câtuşi de puţin. Nu de mai puţină însemnătate este ţinerea aşa numitelor şezători cu ştiutorii de carte, în Dumineci şi săr­bători. In acestea se pot pregăti oa­menii noştri la multe lucruri bune şi folositoare. Aici se poate arătă în­semnătatea la tot felul de însoţiri, prin cari se poate ajuta înaintarea popo­rului nostru. Dacă însoţirile au ridi­cat la starea lor de înflorire alte nea­muri mai puternice şi mai cu vază, cu atât mai vârtos ne pot ajuta aces­tea nouă. Deci la «unirea» puterilor noastre trebue să se lucre cu cea mai mare stăruinţă, căci: «In unire, în asociare, e puterea!* Avem mai înainte de toate da­toria să luminăm poporul despre tot ce facem şi numai după aceea să du­cem la îndeplinire ce credem a fi de trebuinţă şi de folos. O mare grije trebue să purtăm la întemeierea de societăţi pentru asi­gurarea vitelor, ori să îndemnăm pe oameni a se face membri la societa­tea din Orăştie. Apoi după ce acum avem şi «banca noastră de asigurare în Sibiiu, să ne încordăm toate puterile şi să îndem­năm pe oamenii noştri a se asigura numai la aceea bancă, care este a noastră şi întemeiată anume pentru trebuinţele poporului nostru. După ce însă grindina a atâta paguba în săm­ănături au rândul, să îndemnăm poporul a se asigura nu numai contra , dar şi contra grindinei. In sfârşit după ce Asocia noastră încă să strădueşte a răi , lumina şi în pătura cea mai de jos a poporului prin o nouă «bibliotecă* să îndemnăm oamenii noştri a se face membri ajutători ai Asociaţiunii şi otodată să înfiinţăm cu ei şi «agen­­ii* împreunate cu biblioteci în toate cele noastre. Anul trecut a dovedit, că poporul ru să ştie însufleţi pentru om­ şi cru bun, dovadă miile de mem­­brani, ajutători ai Asociaţiunii, întrecut cu mult numărul mem­­ărturari, cari încă n’ar trebui­­,e mai pe jos. cA ■•■.-eca rin­e nu le face. tat ţăranul nostru pe calea l mai încape îndoială, că el v­­îraj şi ne va asculta şi tot­e ce i le vom da. Să dă e cşi acestea să le în­tăr in fapte. In măsură cu nevoilor să stăruim şi pentr. isvoarelor de câştig şi ati 'âştigăm şi încrede­rea pot dem cu mare bucu­rie, că\ ’oc, unde s’au îngri­­ it condi popor, acolo s’au :ăcut bui i. Poporul nostru î ascultăm conducătorii lui să nu să i de el prin pur­tare rea. In mulh­le noastre, prin soveţe bine a scăpat popo­rul nostru de • hite, şi de o­­nceiuri păgubi ’a îndreptat pe calea cea şi aceasta de­odată s’a sălăşlit oameni: bu­năînţelegerea, pacea, traiul li­niştit şi deodată cu acestea şi bunăstarea morală şi materi­ală adecă: omenia, credinţa în Dumnezeu, cari le-au înmulţit apoi şi averea. Cei chemaţi puneţi-vă pe lucru şi cu Dumnezeu înainte! George Dobrinu.

Next