Opinia, ianuarie 1898 (Anul 1, nr. 199-222)

1898-01-24 / nr. 217

ANUL I No. 217 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — SÎMBÂTĂ 24 IANUARIE, 1898. Numărul 10 Bani Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ncsp la 1 şi 15 ale fiecăreî luni şi se plătesc tot-a’auna înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un an in ţară 30 leî, în streinătate 40 el Şase luni 15 „ » „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINISTRAŢIA No 12. — Strada Galici — No. 42 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN ANLOCuRILE In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la nag. IV ... . 20 b. linia „ „ III .... 40 „ „ Inserţiile şi reclamele ... 50 „ „ Un număr vecimn 30 bani REDACŢIA No. 42— Strada Golieî —No. 42 B vi Programul de luptă al Aurelianiştilor rea fiecărei perioade de ani, înfiinţîndu-se noul fabrici de hîrtie în acest interval, guvernul va trebui să ţie seamă de dînsele, alăturea cu cele existente deja, în acordarea furniturei de hirtie... etc.“ Textul acesta e o curată şarlatanie. In toată ţara romînească nu e decît o singura fabrică organizată In condiţii pentru a putea garanta furnitura aşa de mare. Această fabrică e Bistriţa, instalată la Letea, a consorţiului colectivist, şi monopolul se institue excluziv în vederea el. Cit despre prescripţiunea că fabricele ce se vor înfiinţa ulterior concesiunei vor fi şi ele interesate la întreprindere, redacţiunea ei este o injurie pentru parlamentul care ar discuta-o cu bună credinţă şi în chip serios. Fabricele existente azi, cari au furnitura întregei cantităţi de hîrtie, lîngezesc ? Legea însăşi e în permanenţa ameninţată de ruină. Cum se vor înfiinţa, deci, fabrici noul, cînd furnitura necesară statului şi autorităţilor adirnate de el o dată în monopol zarafilor ? Afară de aceasta, după cinci ani de concesie în condiţii jefuitor de avantajoase, fabrica de la Letea îşi amortizează mare parte din capital—ceea ce o pune în situaţie de a ucide cu concurenţa orice altă Întreprindere începătoare. Legea, aşadar, e făcută cu cheie pentru a-i masca tendinţa personală—şi toate arguţiile cămătarilor interesaţi în afacere nu pot ascunde gheşeftul ruşinos de la temelia acestui act de siluire. De altfel, e destul să se ştie că director al intreprinderei este un Bratianu, relali Take Protopopescu şi paşa de la Tecuciu, iar mare rabin inevitabilul Carada —pentru ca nici o îndoiala să nu mai remite asupra scopului urmărit de verigaşii cari susţin legea. In momentul cînd se vor ceti aceste rîndurî, adunătura din dealul Mitropoliei va fi consfinţit, desigur, jaful despre care ne ocupăm şi cu toate astea, Ad. Fleva, care a fost isgonit din primul minister colectivist pentru că a avut bărbăţia să împedece această spoliare cînd s’a încercat pentru prima oară, nu ’şi a spus încă cuvîntul în Cameră. Se vede că tot are ceva temeiu svonul despre împăcarea tribunului cu Oculta.... Gr. Rădulescu. LISTELE ELECTORALE Formarea listelor electorale are anul acesta o deosebită însemnătate. Chiar dacă nu se vor intîmpla alegeri neprevăzute, in Noembrie viitor vor avea loc alegerile generale comunale pentru toată ţara. Deşteptăm din timp pe toţi concetăţenii noştri, că cei ce au drept şi nu sunt înscrişi să ceară înscrierea din vreme, iar acei cari sunt înscrişi, să observe la timp, atît în listele provizorii, cit şi în cele definitive, dacă înscrierea lor a fost menţinută. Cei interesaţi, atit pentru lămuriri, cit şi pentru apararea drepturilor lor în caz cînd ar fi nedreptăţiţi de autoritatea comunală, se pot adresa la redacţia „Opiniei“ în orice zi de la 10—11 jum. a. m. Jar pe faţă Frenezia cu care s’au năpustit colectiviştii asupra caselor publice şi furia cu care se aruncă în afacerile strălucite, dovedesc că situaţia guvernului e, în fond, mult mai încurcata de cît se pare. Toate certurile scandaloase, uimitoarea lor incapacitate şi desăvîrşita lipsă de prestagiu faţă cu opinia publică, probează mai puţin decît goana lor după jaf, caracterul vremelnic al stăpînireî liberale. Scapă cu ce poate şi scapă cine poate — a devenit lozinca patrioţilor cari se îndeletnicesc de două ani cu periculoase experienţe asupra elasticităţii codului penal. Şi cu cît simt că se apropie funia de par, cu cît, adică, se apropie mai mult ziua de lichidare definitiva, cu atît Indrăsneala colectivistului devine mai mare. De unde pînă acum natura prădalnică a naţionalului liberal se exercita în daraven mici, in ciupeli neînsemnate şi în sfănţitelî de borfaş— azi, cînd se simte că catastrofa este neînlăturabilă, se angajază partide mari cari să producă bani albi pentru zilele negre ale opoziţiei. Chestiunea concesiei, pe 15 ani, care se acordă fabricei de hârtie de la Letea, este una din acele lovituri îndrăsneţe cari fac, după sistemul clasic al colectivităţii, milionari în douăzeci şi patru de ceasuri. Proiectul acesta dă, în substanţa, cîtorva corifei liberali, monopolul, pe 15 ani, al furniturei de hîrtie necesară statului şi autorităţilor dependinţe de el—şi ’i dă cu preţul cu care ’i oferă fabricele din străinătate, plus preţul cheltuelelor pe cari le ar plăti hîrtia streină la intrarea ei în ţară. Diferinţa aceasta, care este enormă, precum şi beneficiul din vînzarea chiar cu preţul din streinâtate, însumează citeva zecimi de milioane, bani cari vor garnisi buzunarele d-lor Carada, Take Protopopescu, Take Anastasiu, Dan Bratianu şi încă doar-trei zarafi colectivişti, întreprinzători ai acestei afaceri scandaloase. Dar pentru a arunca praf în ochii naivilor, autorii proiectului au intercalat două paragrafe care ridică legel, în aparenţă, caracterul personal şi ’ dă înfăţişarea unei întocmiri de interes general. Aşa, articolul india zice că „guvernul este autorizat să dea în întreprindere fabricilor de hârtie din ţara... etc.“—ceea ce ar însemna că privilegiul nu este excluziv al consorţiului de la Letea ci al tutor fabricilor din ţară , iar la articolul 3, se spune că, „la împlini OAMENI ŞI LUCRURI Bătrîni şi Tineri.—E ca un răsunet al operei lui Turghenieff, „Părinţi şi fii“ unde bătrinul şi marele cugetător zugrăveşte cu amar şi cu sarcasm avîntul atît de pripit adeseori al acelora care-i vor da încă titlul unei alte opere nemuritoare : „Generaţia nouă“. Intr’un mic oraş al Franţei —la St. Brieucx s’au găsit cîţiva dascăli de liceu care aderară prin semnătură la cererea de revizuire a procesului Dreyfus. Imediat se dezlănţui furtuna; elevii porniră în corpore spre locuinţele dascălilor primejdioşi patriei , fluierară şi huiduiră pe profesori şi „conspuara“ pe Zola, aşa după cum cetise un gazete că se făcuse la Paris şi aiurea, că „noua generaţie“ ceteşte gazete înainte de toate, ba chiar înaintea băeţilor. Nu este interesant epizodul acesta din viaţa celei mai civilizate ţări europene ? Şi nu ar fi dat el un capitol suggestiv de humor lui Alphonse Daudet, pictorul, prin escelenţă, al ridiculului in moravuri ? Inchipuiţi-vă oastea aceea de păpuşi cu pretenţii, înşiraţi în monom, precoci cu capete de ţigară între dinţi, străbătînd străzile unui tăcut oraş de provincie şi oprindu-se sub fereştile dascălilor lor ca să dea—ţii—verdictul de severitate contra bătrînilor cari au îndrăznit să cugete în potriva rutinei. Ca mini oastea aceasta de provincie va năvăli în Paris, centrul luminei, şi va duce cu sine imbecila educaţie de pretenţios provincializm preschimbat în criteriu de dreptate şi moralitate. Şi gazetele din toată lumea vorbesc de „tinerii“ de „tinerime“—scrise în toate limbile cu literă mare, cînd în genere e atît de mică doza de experienţă şi judecată de care dau dovadă ? Fabrica de hîrtie de la Letea Rilmîi liiiiiiirniirU cite-odată de şiretlicurile ce Întrebuinţează, In folosul piingei lor, şoarecii colectivişti, cari rod de jumătate de veac gloria Ini 48. Voim să vorbim, din punct de vedere comercial, despre cele ce se intimplîi la fabrica, care produce hirtii albastre pentru aceia cari au cerut in cameră un termin, Încă de 15 ani, pentru concesiuni birtici de la Letca. Imediat ce soseşte o comandă la biuroul din piaţa Amzei, in capitală, cererea este reţinută spre a se arăta citorva concesionari, cari fac parte din tovărăşia „Bistriţa“. Dacă comerciantul, e un creştin „de-ai noştri“, sau evreii, care nu face politică, comanda se înaintează la biroul din judeţul Bacău, spre a fi executată. Acei comercianţi cari nu îndeplinesc condiţiunile de mai sus, capătă un refuz, sub diferite pretexte comerciale. In acest caz, corespondentul fabricei are citeva fraze stereotipe, ca d. ex : „Din cauză că materialul brut nu ne-a sosit încă, cu adine regret etc“; sau: „Fiind acum o lipsă totală de apă, sau lemne, suntem siliţi, cu mare mâhnire, a nu putea efectua onorata d-v comandă“; ori, In fine, „Aglomeraţi fiind «le comande sosite cu oileca luni înaintea celei prescrise ţie d-voastre vă aducem la cunoştinţă că pănă la.... (şi aici se indică un termin care amină la calendele greceşti) nu vom putea da In lucru comanda d-v.“ Şi aşa, cu cuvinte dulci şi adinei regrete, nu ţi se dă birlic. «Iacă nu faci parte din codiţa codiţelor «i-lui Itturza. Dar ca prin farmec, fabrica «le Iuirtie „Bistriţa“ de la Letea capătă şi „material brut“ şi „apă şi lemne“ «Iacă comerciantul refuzat, cere să i se vin«tă hîrtie pe bani gată—căci «le obiceiu, aceia cari se bivuiră «Ie protecţia colectivistă au hirtia pe 6 luni credit, iar in caz cind poliţa nu se achită la scadenţă, se preface pe alte 6 luni, fără nici o dobinda. Zi-i gheşeff colectivist şi mintale. Viv. ---------- — ----------—a «■»—— A C TUA LI TAŢ I Mecanismul grevei mecanicilor Am înregistrat la timp senzaţia săptămînii — încetarea grevei mecanicilor engleji. Căci încetarea grevei a fost privită ca un eveniment cel puţin tot atît de însămnat ca şi proclamarea ei—acum şapte luni. — Mai bine de 100.000 de lucrători au părăsit lucrul la acea dată pentru a obţinea realizarea principilui fundamental al sindicatelor lucrătoare : opt oare pe zi. In intervalul acesta s’au cheltuit 27 de milioane de franci, adecă un milion de franci pe săptămînă,—ba îi adunaţi în cea mai mare parte prin subscripţii făcute în alte ţări, căci sindicatele toate unite nu posedau decit opt milioane franci Unul din motivele decizive pentru care greva a încetat este tocmai lipsa de fonduri şi decepţia provenită din întîrzierea ajutoarelor străine. Este aproape de necrezut că atîtea luni greviştii au putut fi ajutaţi cu devotament şi o sută de mii de oameni au putut rezista. Cu toate acestea tot ei cei dinliiu s’au arătat supuşi să încheie pace. La votul hotărîtor s’au prezentat numai 42315 lucrători şi greva a luat sfîrşit cu o majoritate de 28.588 contra a 13.727. O stagnaţiune colosală începuse a se simţi în atelierele mari şi comenzile numeroase au început rînd pe rînd a fi adresate altor ţări, Belgiei, Franţiei, Germaniei. Din această pricină chiar reluarea lucrului nu era mîntuirea deplină şi abea. 10.000 de oameni vor putea fi ocupaţi din prima zi. In schimb însă de astă dată ajutoare vor fi puse la dispoziţie din toate părţile şi deja sindicatul de la nord care rămăsese în afară de grevă şi care posedă un capital de un miliard s’a oferit să împrumute pe acel meridional, în aşteptarea fondurilor viitoare; magaziile toate au afişat în mod public că se dă pe datorie hrană şi marfă de orice soia lucrătorilor împăcaţi. Starea lucrătorilor devine clară liniştită, şi dacă rezultatul a fost negativ din toate părţile e cel puţin vrednic de admiraţie spiritul de solidaritate şi tărie ce domneşte peste tot în ţara ordinei—în Anglia. EXTERNE Femeile vor face Candidatura prinţului Georges ca guvernator al Cretei devine povestea cocoşului roşu. Se anunţă şi se dezminte zi cu zi se susţine şi se respinge rînd pe rind de ambasadori. Cu toate acestea pare că astăzi nu mai lipseşte decit învoirea Germaniei ca să devie numirea lui—un fapt Îndeplinit. E adevărat că Izzet-bey, fiul Sultanului Abdul-Hamid a căzut în dizgraţie pentru că a îndrăznit să se arăte partizan al numirii prinţului Georges, despre care un mare ziar german zicea dăunăzi: „asta ar fi s’ajungă ţapul grădinar...“ Propunerea numirii lul George al Greciei ca guvernator creian a fost făcută de Rusia în urma intervenţiei — se zice — a reginei Louisa a Danemarcei, secundată de fiicele sale, ţarina şi princesa de Galles — una la Petersburg alta in Britania cu mare influenţă politică. N’ar fi de mirat că amastecul femenin in politică să contribue de astă dată la liniștirea definitivă a politicei In Balcani; n’ar fi de mirat că In inimi de femei a răsunat mal mult ecoul tristelor evenimente cari s’au desfăşurat in jurul rezboiului Greco- Turc şi pe care acum cite va zile o femeegazetar il zugrăvea în toată oroarea lui intr’o corespondenţă din Atena. „Scenele de violenţă continuă pina în ziua de azi chiar după încheierea armistiţiului şi semnarea păcii. Miss Jane Key, trimisă vara trecută la Atena de A. S. R. princesa de Galles In ajutorul nenorociţilor a Întreprins o călătorie în Tesalia. A fost martoră la Larissa, la Lainîg la Tirnavo, a unor scene de violenţă şi barbarii. Soldaţii turci luau nenorociţilor tesalieni Întorşi la vechile lor căminuri, pînă şi hainele, pănă şi cămeşile. Bărbaţi şi femei rămaseră In piele goală pe uliţi, dacă se pot numi aşa locurile pustii acoperite de ruine. La Cazadar nu mai există case. Sărmanele femei din popor sunt nevoite să nască sub cerul liber; unele mor de frig odată cu noii născuţi. Turcii răpesc nenorociţilor locuitori până şi puţinul grlil ce li s’a putut da de cătră guvernul grecesc.“ Se pare că lucrări mult mai grozave se petrec In Creta şi dacă suferinţa există apoi, ea e Indurată, cumplită şi ruşinoasă, de femei îndeosebi, vecinie supuse batjocurii, silei, şi umilinţei. Nu e de mirat de loc că femeile sus puse au simţit timpul să intervie pentru mântuirea semenelor lor. Oleacă de statistică Ştim că batem apa în piuă cu insistenţa noastră de a readuce consiliul comunal pe calea omeniei şi a respectului de sine—cu toate acestea nu desperăm. Nădejduim că se va găsi vreun fiu sau o rudă alta care să convingă pe părinţii oraşului că e nedemn să fure munca artiştilor şi să îngreuieze punga publicului cu sarcina de a plăti el locurile ocupate la teatru de primar şi de complicii săi. In scopul acesta reproducem azi lista de staturile reclamate de autoritatea comunală, afară de taxa exorbitantă a salei, pentru a autoriza pe d. Dinicu să’şî dea concertul la teatru septămîna trecută. Artistul s’a executat căci altfel nu căpăta sala, dar, ca să se despăgubească de acest furt precum şi de locurile de favoare cari se dau’Mejjobiceiu artiştilor, presei şi profesorilor de la conservator —a trebuit, negreşit, să întreiască preţul întrărei. Din cauza aceasta, dumneata, cititorule, care n’aî, poate, 200 de leî pe lună, trebue să plăteşti zece lei un stat la concert, fiindcă, pe lingă locul dumitale, trebue să dai parale şi pentru locul primarului, care, pentru că e om sărac, primeşte peste o mie de galbeni pe lună. Acesta, între altele, este birul pe care l plătim pentru slăbiciunea de a ne fi lăsat să fim invadaţi de colectivişti la primărie. Iată lista oficială : Partea Stingă Partea Dreaptă Banca 8 No. 13 „ 4 „ 11 comit.teatral „ 10 ., 11 şi 12 Banca 7 No. 13 „ 12 „ 13 *8 V 6 şi7 „ 14 „ 13 »»9 13 „ 10 „ 10n 10 ., 12 şi9 „ 11 „ 10V 10. 10 şi11 Balcon, b.4 No. 1 şi 2n 15 13 * Loja prefectului» 14„ 8 n 12w 1 n 10n 4 şi5 » 16n 2 şi3 116 şi1 Loja No. 9 mm XII Drepturile şi datoriile corpului didactic Iată ce salarii fixează d. Haret prin proectul său : 120 lei pentru 4 ore sau fracţiuni de 4 ore la şcoalele de băeţi; 100 lei pentru 40 ore la şcoalele de fete; 70 lei pentru 4 ore profesorilor de religie şi maeştrilor. Profesorii provizori vor avea 70°/0 mai puţin, iar suplinitorii 20°/o mai puţin. Gradaţiunea se va da la leafa cuvenită numai pentru 12 ore curs. D. Haret se opreşte la grupa de 4 ore, cum s’au oprit şi d-nii Take Ionescu şi Poni, pe cînd d. Sturdza admite grupa de 5 ore. Minimul lefel va fi de 360 lei la cel cu 120 lei pe grupa de 4 ore, 300 lei la şcolile de fete, 210 la profesorii de religie şi la maeştri. De fapt pentru profesorii de obiecte principale va fi rămunerea în statu-quo; pentru profesoare o sporire de 20 lei lunar ; iar pentru maeştrii de muzică şi gimnastică o sporire de 60 lei lunar, căci ori cîte vor fi oarele, plata se va face ca pentru 12 oare. S’ar putea face obiecţiuni la diferenţiarea nejustificată, ce se face la salariile şcolilor de fete. Viitoarele profesoare, fiind recrutate dintre absolventele şcoalei normale superioare, cred că vor fi mult mai destoinice în arta dăscăliei de cît actualele şi n’ar fi nici un cuvînt pentru ce n’ar fi egalate în salariu cu şcolile de băeţi. Munca fiind aceiaşi, pregătirea destul de serioasă, nu ştiu dar pentru ce la muncă egală n’ar fi plată egală. Au protestat şi preoţii prin Gazeta lor Teologul, că de ce nu s’ar da şi profesorilor de religie 120 lei pentru grupa de 4 ore. Credem neîndreptăţită cererea : a) pentru că profesorii de religie vor avea un maxim de 6 ore iar plata li se va face ca pentru 12 ore ; b) toţi profesorii de religie în viitor fiind titraţi, clerici, vor avea 200 lei leafă lunară ca preoţi, plus venitul epitrafirului; adauge la aceasta şi 210 lei la catedră fac un minimum de 500 lei lunar, prea de ajuns pentru răsplata studiilor teologice. Maeştrii în genere vor fi mai bine plătiţi , 210 lei lunar în loc de 200, şi 150 ca pînă acum. Ce e de criticat în proect e că gradaţiunea se va da numai pentru 12 ore curs pe săptămînă. Ideia aceasta e luată din proectul d-lui Take Ionescu: «Gradaţiunile se vor socoate pe o medie de 12 ore pe săptămînă». In Proectul d-lui Poni cetim o dispoziţiune mai largă : «Gradaţiunea va fi socotită asupra lefii medii, ce a avut’o profesorul In cei cinci ani precedenţi». In Proectul d-luî Sturdza,—deşi nu e stipulat—reiese că gradaţiunea s’ar fi dat, după leafa integrală . (art. 139). Faţă cu legea din 1864, care prevedea că după 12 ani de invăţămînt profesorii îşi vor dubla salarul, dispoziţiunea din Proectul d-lui Haret ni se pare prea fiscală. Ar fi mult mai nimerita a se menţinea dispoziţiunea din proectul d-lui Poni, ca adică gradaţiunea să se dea după media salariului avut în cei cinci ani precedenţi, deoarece prin această dispoziţiune se păstrează neatins spiritul legel din 6 Mart 1883. Cum legea fixează salariile după grupele de oare, probabil că în intervalul termenilor de gradaţie vor veni sporiri sau micşorări de oare, ceia ce va atrage după sine şi evaluarea gradaţiei. După legea d-lui Haret cursul nu va mai fi, deoarece mai mult de 24 oare curs nu poţi avea, şi acele 24 oare se vor putea ocupa la aceiaşi şcoală. A impune prin lege ca un profesor să aibă 16 oare curs, cu o leafă de 480 lei lunar, iar gradaţiunea să i se dea numai după 12 ore, ar însemna a ştirbi din dreptul profesorului diferenţa de gradaţie la cei 120 lei leafă. După socotelile făcute profesorii care ar avea un salar după 4 grupe, ar pierde în cei 30 de ani de serviciu 5400 lei, cel cu 5 grupe ar pierde 10,800, iar cei cu 6 grupe ar pierde 16,200 lei, deci in termen mediu orice profesor ar fi lipsit de dreptul său în timp de 30 ani de serviciu cu 10,000 lei!!! Față cu aceste rezultate credem că este absolut imperios a se schimba aii-