Opinia, august 1898 (Anul 2, nr. 74-96)
1898-08-05 / nr. 77
X ANUL II No. 77 N u m ă ru! 10 Ban A BON AMENT E. E încep la 1 şi le ala flec&rd kint şi se plătesc tot-d’auna înainte la Iaşi la Casa Administraţie! In judeţe p streinălai* prie mandate poştale Un an în ţar&W lel, la streinatate *0 be) Sase luni 16 - - „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA administraţia No 43.— Strada Goliei—No. 43 EDIŢIA DE SEARA mmmmmmemmmmmmmmmmsmmmmasasmmi ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN IAŞI —MERCURÎ 5 AUGUST 1898. WMMgWBBWMMMWjM MnMăr.iiî 10 Bani A-NtIN€IliBIl.E In Iaşişi judeţe se primeni; mima' la Administraţie în str&in&tate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anuneiur! la pag. IV . . . . 20 b. link „ ' 1H . O . . 40 „ * Inserţiile •'«! reclamele ... 50 „ ------Un număr vechili Î6tt bani REDACŢIA No. 42— Strada Gptiei —No. 42 N&V V pi br 0 r GREII MĂCELARILOR ni Sunt unii cari atribue vizitei de la Petersburg importanţa unei nouă orientări în politica exterioară a Romîniei. Nu încape discuţie, că părerea aceasta este nu numai riscată, dar fundamental greşita. înainte de vizita Regelui Carol în Rusia, ca şi după vizită, politica exterioară a regatului român este şi rămîne aceeaşi: o politică francamente şi absolutamente simpatică politicei de pace, prin urmare politicei pe care o urmăreşte tripla alianţa. Aceeaşi este şi politica de azi a Rusiei, după cum s’a stabilit prin învoiala încheiată între monarchia habsburgică şi imperiul rusesc cu privire la chestiunea orientala. Vizitele împăraţilor aliaţi, Francisc Jöser şi Wilhelm II, la Petersburg, au arătat la timpul sau, că în politica rusească s’a operat un reviriment în favoarea păceî generale şi în basa menţinerei cu orîce preţ a statului quo. Prin urmare, dacă împăraţii triplei alianţe au fost la Petersburg şi dacă între Austria şi Rusia s’a încheiat o formală învoiala în vederea menţinerei statului quo în Orient,—nu era de cît firesc ca şi Regele Carol să facă vizita Ţarului, politica exterioară a Romînieî avînd şi ea de scop asigurarea păcei generale prin menţinerea statului quo Altcum nici nu s’ar putea explica faptul, că întreaga presă germană, austriacă şi chiar ungurească au salutat cu simpatie vizita de la Petersburg şi a considerat-o ca fiind o nouă consolidare a păceî. De cît, vizita Regelui Carol în Rusia îşi are importanţa sa deosebită şi în afară de cadrele în cari le place s’o vază restrînsă amicii triplei alianţe şi mal ales Ungurii. Importanţa aceasta residă în raporturile de o mai intimă amiciţie, cari s’au inaugurat prin vizita de la Petersburg între Romînia şi Rusia şi prin cari regatul român îşi afirmă independenţa politicei sale exterioare, incompatibila cu rolul de „satelit“ sau de minor politic faţă de tripla alianţă. Faptul remarcabil al raporturilor strîns prieteneşti ce se leagă între Romînia şi Rusia, în basa politicei păcea, denotă că şi colosul de la nord recunoaşte prestigiul pe care ’şi ’l-a creat Romînia în politica europeană, şi apreciază amiciţia statului român. Altcum, dacă vizita Regelui Carol ar fi fost un simplu eflux al nouei politice austriace şi germane faţă de Rusia, de sigur că nu s’ar fi făcut Suveranului român o primire atît de strălucită după cum i s’a făcut pretutindenea în Rusia şi nu s’ar fi vorbit cu entusiasm de frăţia de arme din răsboiul independenţei. Dar se găsesc oameni —e vorba de Unguri, fireşte ! — cari spun, de altfel cu mult ocoliş, că primirea Regelui n’ar fi fost aşa de călduroasă şi de entusiastă, că Regele Carol ar fi supărat pe Ţar amintind de tovărăşia de arme, că Tarul s’ar fi arătat cam rece, și alte... palavre de acestea. Asemenea păreri s’au scris prin coloanele lui „Pester Lloyd“, de pildă. Evident, aceste svonuri nu’s în realitate de cît mişte perfide născociri, menite a mai potoli năcazul Ungurilor pentru simpatia şi consideraţia manifestată de cătră Ruşi pentru regatul român, atît de urgisit Ungurilor. Ca o probă, n’avem să cităm decît faptul, că oficiosul francez „Le Temps“, căzînd în celalalt extrem, reproşează Rusiei, că prea strălucită şi călduroasă primire ’l-a făcut Romînieî, care ar fi „satelitul“ triplei alianţe... Iată două extreme, care concordă a dovedi cît de mare e preţul ce se pune pe o prietenie între Rusia şi Romînia! Orî ce s’ar zice însă şi din oricare parte, adevărul este, că Romînia a secerat un triumf pentru politica sa exterioară, reuşind să i se preţuiască valoarea şi amiciţia chiar şi de către cel mai puternic imperiu din Europa! Nu-i chestie de o nouă orientare în politica exterioara a Romîniei, dar este de o nouă probă despre rolul important care ’și’l-a dobîndit regatul român faţa de concertul european. Sunt aproape doi ani de cînd Monarhul cel mai bătrîn al Europei şi Suveranul uneia din marile puteri europene, a visitat Romînia și i-a recunoscut astfel însemnătatea sa deosebita în Orient. Acum, după un restimp, politiceşte foarte scurt. Suveranul celei mai mari puteri europene distinge pe Domnitorul Romîniei cu o primire strălucită şi recunoaşte vaza şi puterea statului român! Dacă aceste rezultate sunt o glorie meritata pentru România, ele sunt în acelaşi timp un serviciu preţios ce se aduce intereselor neamului romînesc. Pentru că o Românie puternică şi respectată de toţi, este garanţia sigură, că niciodată nu va pieri elementul romînesc de sub dominaţiunile străine, după cum niciodată nu va pieri statul român pe care î l încunjură peste o jumătate a neamului romînesc. Cel ce prigonesc pe Român! şi caută să-l desfiinţeze naţionaliceşte, — înţeleg verdictul acesta dispreţuitor de toate sforţările lor nemernice şi sălbatice. Inţeleagă-1 pînă mai e timp, şi oprească-se din calea nebuna ce-au apucat-o. Că de nu înţeleg bunătatea cuvîntului, vor simţi amarul lui ! Tribunal ul Debandada Colectivitatea se sfâşie şi seÎnmiea din nou. Apropierea alegerilor a adus deja discordia de care se temeai colectiviştii. Semnalul l-a dat Craiova. Pentru alegerile comunale sunt pină acum trei capi de listă, prin urmare trei tabere, deci trei liste: unii susţin pe d. Presa, fostul prefect , alţii pe d. Nicolaide, vicepreşedintele Senatului , şi tinerii pe d. N. Romanescu. Exemplul Craiovei va fi urmat, desigur, in mai toate oraşele. Şi notaţi că aceste trei tabere sunt in afară de disidenţa oficială! Depeşa falsă de la Ems Mulţi dintre noi—afară doar de istorici—nu sunt în curent cu amănuntele incidentului de la Ems, cu ambasadorul Benedetti, din care incident a rezultat războiul Franco-German din 1870. De multe ori cetisem chiar în manualele didactice franceze, că în ceia ce priveşte educaţia naţională e de datoria fiecării profesor din Franţa a spune elevilor sei că Alsacia-Lorena s’au luat prin fraudă, prin falsul de la Ems. Care să fie acel fals, care a costat aşa de mult pe Franţa ? Acum, cu prilejul morţii prinţului Bismarck, gazetele franceze au fost pline de fel de fel de aprecieri subiective asupra personalităţii politice a lui Bismarck. Toate în cor n’au uitat răul ce Bismarck a adus Franţieî şi mai toate se sprijineau în aceasta pe falsul de la Ems. Descoperirea falsului s’a făcut în 1892 cînd Caprivi, urmaşul lui Bismarck, a cetit în Reichstag cum s’au fabricat falsa depeşă. 21 de ani istoricii n’au cunoscut motivele războiului din 1870 de cît ca o agresiune a Franţei, deoarece ea declară războiul. lată însă cum s’au petrecut faptele. Tronul Spaniei era vacant. La 29 iunie 1870 ese vestea că Leopold de Hohenzolern, nepotul regelui Wilhelm I, îşi pune candidatura, susţinut de regele Prusiei. O asemenea candidatură nu convenea politicei lui Napoleon III, căci s’ar fi repetat vremurile lui Carol Quintul. Pe ce de diplomatică se intervine ca Wilhelm al Prusiei să desiste din partea sa la proteguirea unei asemenea candidaturi. Urzeala unei asemenea candidaturi era făcută de Bismarck, care de 2 ani urmărea o ruptură cu Franța. Regele, pentru a scapci de desele întrevederi cu Benedetti, ambasadorid Frances, se retrage la Ems, un mic orăşel. Benedetti îl urmăreşte acolo. Se voia a lua de la regele Prusiei o mărturisire oficială că nici un membru din curtea Germană nu va candida la tronul Spaniei, iar desistarea lui Leopold să fie telegrafiată de însăşi curtea prusacă. Cererea întâia era grea şi prea pretenţioasă. Ea venea din partea ducelui de Grammont, ministru de externe. Benedetti cere o audienţă. Duminicala de 13 iulie, pe la 9.10 regele transversa abia; Benedetti îl acostează. Cererea a doua o primeşte, iar întâia o refuză cu regret. Apoi ii spune că în ceia ce priveşte desistarea nepotului său de la tronul Spaniei, îi va comunica-o cum va primi-o, , ceia ce se şi face pe la 5 la p. m. prin Radzivil. Benedetti o telegrafiază la Paris : «.Regele Wilhelm a dat aprobarea întreagă și fărfi rezervă asupra desistării nepotului său, însă altceva nu poate face". Regele însărcinează pe Abeken să telegrafieze lui Bismarck la Berlin tot incidentil zilei. Telegrama lui Abeken în original a fost cetită in 1892, 24 Noembrie de cătră Caprivi înaintea Reichstagului : „Benedetti m’a întîlnit la primblare și mi-a cerut să’l autoriz să telegrafieze că eu m’aşi angaja pe viitor a nu da autorizarea mea dacă vre-un Hohenzolern şi-ar pune candidatura. Eu am refuzat cu un ton hotărît la finele conversaţiei, deoarece nu se pot lua angajamente de acestea pe viitor. Eu i-am mai zis că n’am primit încă ştiri despre desistarea lui Leopold.... dar majestatea sa primind îndată o scrisoare de la prinţul de Hohenzolern, regele a hotărît, după propunerea mea și a contelui de Enlenberg, de a nu mai primi pe Benedetti şi a-i comunica prin aghiotantul său «că M. Sa a primit de la prințul Bismarck confirmare vestei ce Benedetti o primise de la Paris şi că M. Sa nu mai are de zis nimic ambasadorului». M. Sa remite escelenţei noastre (adică lui Bismarck) de a decide dacă noua reclamaţie a lui Benedetti şi refuzul ce i s’a făcut să fie comunicat miniştrilor noştri în străinătate şi presei». Telegrama a ajuns la Bismarck la 6 juni, sara. Bismarck stătea la masă cu Moltke şi Roon, ministru de razboiu. La cetirea depeşei le-a căzut furculiţa într’un mod neobişnuit. Toţi trei erau mişcaţi de întorsătura paşnică, ce luă afacerea. Singur Bismarck remîne gînditor şi iute îi vine în gînd un nou plan. El ştia că Napoleon III e un imbecil, dar se îndoia de valoarea armatei prusace, încredinţat, însă de Moltke şi Roon că armata prusacă e bine echipată şi că succesul e ca şi sigur, Bismarck se duce şi reface telegrama lui Abeken, dîndu-i alt interes, apoi o citeşte lui Moltke şi Roon; toţi strigă, minunat şi continuă a mînca cu o mare poftă. Iată textul modificat de Bismarck şi care a fost singurul cunoscut ca adevărat pînă la 24 I. 1892: „ Vestea denunţării prinţului moştenitor de Hohenzolern fiind comunicată guvernului francez prin cel spaniol, ambasadorul francez la Ems a adresat M. Sale regelui o cerere de a fi autorizat să telegrafieze la Paris ca M. Sa se angajază pentru totdeauna a nu mai da aprobarea sa dacă vre-un Hohenzolern și-ar pune din nou candidatura. M. Sa a refuzat de a primi încă o dată pe ambasadorul francez şi i-a trimes răspuns prin aghiotantul său că M. Sa nu mai are nimic de comunicat ambasadorului. Depeşa aceasta, care nu dădea samă exact de cele petrecute la Ems, a fost telegrafiată urbi et orbi în noaptea de 13/1i iulie la toţi ambasadorii din străinătate. Pretutindenea ea a produs un efect sdrobitor. Insidia adusă Franţiei era războiul. Franţa îl declară. Rezultatul se ştie. Franţa a eşit trunchiată, două provincii i-au fost luate; sute de mii de oameni au murit şi 5 miliarde despăgubiri de rǎzboi. Astfel sta cazul cu depeşa de la Ems. Data de 13 Iulie 1870 e însemnată la Ems pe o mică piatră în aleia gradinei: 13 Juillet 1870 9 uhr 10 minute morgens. * * * Cită asemănare între falsul lui Bismarck și chipul cum pe nedreptul și in chip fraudulos ni s’au luat nouă Bucovina şi Basarabia. labacherea cu mărgărintare ne-a făcut să perdem Bucovina ; tradarea lui Moruzi cu depeşa lui Napoleon ne-a făcut să perdem Basarabia. Şi încă noi eram minori, puşi supt tutela Turciei. Ruptura, care s’a făcut în trupul ţării noastre caută s’o continuăm prin şcoală că s’a făcut fără voia noastră prin trădare şi înşelăciune. Şi după cum nu e carte franceză, în care să nu cetim obligaţia ce au profesorii de a spune elevilor : „prin falsul de la Ems ni s’a luat Alsacia Lorena“ aşa şi noi să continuăm a arăta copiilor şi ţării că Bucovina şi Basarabia ni s’au răpit pe nedreptul. Francezii acuză pe Bismarck, omul cu geniul cel rău . Românul însă blajin a uitat pe oamenii răi, şi acuză în neştiinţa lui şi în ardoarea lui poetică: „Prutul e rîu blăstămat Facete-ai adine şi lat.“ sau „E slut la Prut.“ Ce-i vinovată natura, cînd oamenii o fac a fi aşa de protivnică! Gh. Ghibănescu- Politica noastră viitoare Fiindcă nici Agenţia Romînă nici organele oficioase nu vorbesc despre rostul politic al vizitei de la Petersburg, suntem siliţi să înregistrăm conjecturile presei străine în această delicată chestiune. Iată ce zice Figaro cu privire la consecinţele, pentru politica noastră de afară, a vizitei de la Petersburg. De azi înainte atitudinea Romînieî e fixată in cazul unul conflict cu Puterile cari pretind a-şî împărţi peninsula balcanică. E posibil ca ea să nu fie In senzul activ al cuvîntului, aliata Rusiei sau a Franţei, dar ea nu va fi de loc adversara lor. „Astfel se dezagreghează, puţin cîte puţin, zidul de izolare ce trăsese Bismarck în jurul naţiunilor cari refuzau să urmeze cu ascultare impulzia-i brutală, şi particularmente in jurul Franţei şi a aliatei sale, Rusia. In cîţiva ani nu va mai rămîne nimic din opera lui, afară de amintirea groazei cu care a apăsat asupra celor nehotăriţî şi slabi.“ Şcoala sanitara militară din Iaşi Subchirurgî, infirmieri, brancardieri (Urmare) Aceasta e formarea unei şcoli de brancardieri, adică soldaţi însărcinaţi cu ridicarea şi transportul răniţilor de pe cîmpul de luptă şi cu serviciul exterior al spitalelor şi infirmeriilor. Aceştia, la liberare din armată, nu pot forma nici un element pentru serviciul sanitar civil, decît poate servitori de spitale, deşi desigur vor avea o instrucţie specială superioară multora din agenţii sanitari comunali actuali. Pentru armată însă instrucţia lor este absolut necesară, in vederea serviciului ce au a aduce. Faţă cu piedicele multiple ale ininstrucţiei lor chiar la regimente, d. col. dr. Corvin a luat disposiţiunea să se formeze o şcoală de brancardieri tot la spitalul militar din Iaşi. Această şcoală dăinueşte de la 15 Aug.—15 Sept. în fiecare an, urmînd un program determinat, numai practic, noţiuni de antisepsie, şi manevre de serviciu sanitar numai regimentar, adică formarea postului de prim ajutor, ridicare şi transport de răniţi, etc. Vor fi detaşaţi la această şcoală cite 2 recruţi voinici şi deştepţi, numai de la cele 4 companii actual permanente (8-a—12-a) de la fiecare regiment, facîndu-se calculul că brancardierii instruiţi din serviciul activ, împreună cu cel al reservei, vor da la o mobilizare tocmai numărul de brancardieri necesar de fiecare companie, adică 4. Numai aceştia vor fi la timp brancardieri, şi nu vor fi decit brancardieri. Pentru ca instrucţia ambelor categorii ale personalului sanitar inferior al regimentelor să fie în legătură, se detaşează la spital în acelaş timp cu brancardierii şi infirmierii regimentelor, facînduse manevre sanitare regimentare cu toţii. Programa acestor manevre este următoarea : 1) în Iunie sau Iulie, după dobîndirea cunoştinţelor teoretice necesare şi aplicarea lor practică isolată, elevii şcoalei de intermieri (proveniţi, cum s’a văzut de la regimente ca şi de la compania sanitară) fac primul marş de manevră generală în care se execută numai serviciul sanitar regimentar din timp de campanie. Astfel la 23 iunie acest an s’a făcut un marş de 18 kilom, sub conducerea subsemnatului, cu asistenţa d-lui med. rgt. cl. II Gavrilescu şi a comandantului companiei sanitare admin, cl. I Dăscălescu, în care, după instalaţiunea postului de prim ajutor, elevii au făcut pansamentele, ajutorul, ridicarea şi transportul răniţilor, de la distanţe uneori până la 2 kilometri, a unor răniţi simulaţi. Aceştia, în echipamentul de răsboiri, purtau fiecare un bilet în care se arăta lesiunele pe care se pretindea că le are, rămănînd inteligenţei şi cunoştinţelor elevilor infirmieri de a aplica primele pansamente ce credeau mai nimerite și de a alege sistemul de transport. Ajungînd la postul de prim ajutor, li se făcea critica instructivă de cătră medic, după care urma pansamentele de la post și toate formele de evacuare cătră o ambulanță divisionară închipuită, cu mijloacele regimentare şi improvizate de transport. In Septembre, după instrucţiunea practică treptat complectată a brancardierilor regimentari, aceştia, în manevrele ce urmează, ocupă locul lor regulamentar în exerciţiile pentru serviciul sanitar regimentar, sub conducerea infirmierilor gradaţi şi a elevilor infirmieri proveniţi de la regimente, iar elevii infirmieri proveniţi de la compania sanitară concură la exerciţiile de manevră de Ambulanţă divizionară, de Ambulanţă de corp de armată şi de spital mobil, adică la formaţiunile sanitare dinainte, la cari li este locul în timp de campanie. Am expus ceva mai pe larg organizarea unei atari şcoli sanitare inferioare, pentru că, după părerea noastră motivată, urmînd exemplul dat de d. medic şef al corpului 4 de armată şi înfiinţînd asemenea şcoli la toate corpurile de armată, dîndu-li mijloace budgetare fie cît de modeste; ele ar organiza desăvîrşit nu numai serviciul sanitar inferior regimentar în timp de pace şi de războiu, dar ar fi surse pentru ambulanţele crucii roşii, ar fi pepiniere pentru formarea de agenţi sanitari civili instruiți, care mult bine și priceput ajutor al a-