Opinia, august 1898 (Anul 2, nr. 74-96)

1898-08-05 / nr. 77

X ANUL II No. 77 N­ u m ă r­u! 10 Ban A BON AMEN­T E­­. E încep la 1 şi le ala fle­c&rd­ kint şi se plă­tesc tot-d’a­una înainte la Iaşi la Casa Administraţie! In judeţe p streinălai* prie mandate poştale Un an­ în ţar&­­W lel, la streinatate *0 be) Sase luni 16 - - „ 20 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA administraţia No 43.— Strada Goliei—No. 43 EDIŢIA DE SEARA mmmmmmemmmmmmmmmmsmmmmasasmmi ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN IAŞI —MERCURÎ 5 AUGUST 1898. WMMgWBBWMMMWjM­ MnMăr.iiî 10 Bani A-NtIN€IliBIl.E In Iaşi­­şi judeţe se primeni; mima' la Administraţie în str&in&tate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anuneiur! la pag. IV . . . . 20 b. link „ ' 1H . O . . 40 „ * Inserţiile •'«! reclamele ... 50 „ ------­Un număr vechili Î6tt bani REDACŢIA No. 42— Strada Gptiei —No. 42 N&V V pi b­r 0 r GREII MĂCELARILOR ni Sunt unii cari atribue vizitei de la Petersburg importanţa unei nouă orientări în politica exterioară a Romîniei. Nu încape discuţie, că părerea aceasta este nu numai riscată, dar fundamental greşita. înainte de vizita Regelui Carol în Rusia, ca şi după vizită, politica exterioară a regatului român este şi rămîne aceeaşi: o politică fran­­camente şi absolutamente simpatică politicei de pace, prin urmare po­liticei pe care o urmăreşte tripla alianţa. Aceeaşi este şi politica de azi a Rusiei, după cum s’a stabilit prin învoiala încheiată între monarchia habsburgică şi imperiul rusesc cu privire la chestiunea orientala. Vizitele împăraţilor aliaţi, Fran­­cisc Jöser şi Wilhelm II, la Peters­burg, au arătat la timpul sau, că în politica rusească s’a operat un re­viriment în favoarea păceî generale şi în basa menţinerei cu orî­ce preţ a statului quo. Prin urmare, dacă împăraţii tri­plei alianţe au fost la Petersburg şi dacă între Austria şi Rusia s’a încheiat o formală învoiala în ve­derea menţinerei statului quo în Orient,—nu era de cît firesc ca şi Regele Carol să facă vizita Ţaru­lui, politica exterioară a Romînieî avînd şi ea de scop asigurarea pă­­cei generale prin menţinerea sta­tului quo Altcum nici nu s’ar putea ex­plica faptul, că întreaga presă ger­mană, austriacă şi chiar ungurească au salutat cu simpatie vizita de la Petersburg şi a considerat-o ca fiind o nouă consolidare a păceî. De cît, vizita Regelui Carol în Rusia îşi are importanţa sa deose­bită şi în afară de cadrele în cari le place s’o vază restrînsă amicii triplei alianţe şi mal ales Ungurii. Importanţa aceasta residă în ra­porturile de o mai intimă amiciţie, cari s’au inaugurat prin vizita de la Petersburg între Romînia şi Ru­sia şi prin cari regatul român îşi afirmă independenţa politicei sale exterioare, incompatibila cu rolul de „satelit“ sau de minor politic faţă de tripla alianţă. Faptul remarcabil al raporturilor strîns prieteneşti ce se leagă între Romînia şi Rusia, în basa politicei păcea, denotă­­ că şi colosul de la nord recunoaşte prestigiul pe care ’şi ’l-a creat Romînia în politica eu­ropeană, şi apreciază amiciţia sta­tului român. Altcum, dacă vizita Regelui Ca­rol ar fi fost un simplu eflux al nouei politice austriace şi germane faţă de Rusia, de sigur că nu s’ar fi făcut Suveranului român o pri­mire atît de strălucită după cum i s’a făcut pretutindenea în Rusia şi nu s’ar fi vorbit cu entusiasm de fră­ţia de arme din răsboiul indepen­denţei. Dar se găsesc oameni —e vorba de Unguri, fireşte ! — cari spun, de altfel cu mult ocoliş, că primirea Regelui n’ar fi fost aşa de căldu­roasă şi de entusiastă, că Regele Carol ar fi supărat pe Ţar amin­tind de tovărăşia de arme, că Tarul s’ar fi arătat cam rece, și alte... palavre de acestea. Aseme­nea păreri s’au scris prin coloa­nele lui „Pester Lloyd“, de pildă. Evident, aceste svonuri nu­’s în realitate de cît mişte perfide năs­cociri, menite a mai potoli năcazul Ungurilor pentru simpatia şi con­sideraţia manifestată de cătră Ruşi pentru regatul român, atît de ur­gisit Ungurilor. Ca o probă, n’avem să cităm de­cît faptul, că oficiosul francez „Le Temps“, căzînd în celalalt extrem, reproşează Rusiei, că prea strălu­cită şi călduroasă primire ’l-a făcut Romînieî, care ar fi „satelitul“ triplei alianţe... Iată două extreme, care con­cordă a dovedi cît de mare e pre­ţul ce se pune pe o prietenie în­tre Rusia şi Romînia! Orî­ ce s’ar zice însă şi din ori­care parte, adevărul este, că Ro­mînia a secerat un triumf pentru politica sa exterioară, reuşind să i se preţuiască valoarea şi amiciţia chiar şi de către cel mai puternic imperiu din Europa! Nu-i chestie de o nouă orientare în politica exterioara a Romîniei, dar este de­ o nouă probă despre rolul important care ’și­’l-a dobîn­­dit regatul român faţa de concer­tul european. Sunt aproape doi ani de cînd Monarhul cel mai bătrîn al Euro­pei şi Suveranul uneia din marile puteri europene, a visitat Romînia și i-a recunoscut astfel însemnăta­tea sa deosebita în Orient. Acum, după un restimp, politi­ceşte foarte scurt. Suveranul celei mai mari puteri europene distinge pe Domnitorul Romîniei cu o pri­mire strălucită şi recunoaşte vaza şi puterea statului român! Dacă aceste rezultate sunt o glo­rie meritata pentru România, ele sunt în acelaşi timp un serviciu pre­ţios ce se aduce intereselor nea­mului romînesc. Pentru că o Ro­mân­ie puternică şi respectată de toţi, este garanţia sigură, că nici­odată nu va pieri elementul romînesc de sub dominaţiunile străine, după cum nici­odată nu va pieri statul român pe care î l încunjură peste o jumă­tate a neamului romînesc. Cel ce prigonesc pe Român! şi caută să-l desfiinţeze naţionaliceşte, — înţeleg verdictul acesta dispreţui­tor de toate sforţările lor nemer­nice şi sălbatice. Inţeleagă-1 pînă mai e timp, şi oprească-se din ca­lea nebuna ce-au apucat-o. Că de nu înţeleg bunătatea cu­­vîntului, vor simţi amarul lui ! Tribunal­ ul Debandada Colectivitatea se sfâşie şi se­­În­miea din nou­. Apropierea alegerilor a adus deja discordia de care se temeai­ colectiviştii. Semnalul l-a dat Craiova. Pen­tru alegerile comunale sunt pină acum trei capi de listă, prin ur­mare trei tabere, deci trei liste: unii susţin pe d. Presa, fostul pre­fect , alţii pe d. Nicolaide, vice­preşedintele Senatului , şi tinerii pe d. N. Romanescu. Exemplul Craiovei va fi urm­at, de­sigur, in mai toate oraşele. Şi notaţi că aceste trei tabere sunt in afară de disidenţa oficială! Depeşa falsă de la Ems Mulţi dintre noi—afară doar de is­torici—nu sunt în curent cu amănun­tele incidentului de la Ems, cu ambasa­dor­ul Benedetti, din care incident a re­zultat războiul Franco-German din 1870. De multe ori cetisem chiar în manua­lele didactice franceze, că în ceia ce pri­veşte educaţia naţională e de datoria fie­cării profesor din Franţa a spune elevilor sei că Alsacia-Lorena s’au luat prin fraudă, prin falsul de la Ems. Care să fie acel fals, care a costat aşa de mult pe Franţa ? Acum, cu prilejul morţii prinţului Bis­marck, gazetele franceze au fost pline de fel de fel de aprecieri subiective asupra personalităţii politice a lui Bismarck. Toate în cor n’au uitat răul ce Bismarck a adus Franţieî şi mai toate se spriji­neau în aceasta pe falsul de la Ems. Descoperirea falsului s’a făcut în 1892 cînd Caprivi, urmaşul lui Bismarck, a cetit în Reichstag cum s’au fabricat falsa depeşă. 21 de ani istoricii n’au cunoscut motivele războiului din 1870 de cît ca o agresiune a Franţei, de­oare­ce ea dec­lară războiul. lată însă cum s’au petrecut faptele­. Tronul Spaniei era vacant. La 29 iu­nie 1870 ese vestea că Leopold de Ho­­henzolern, nepotul regelui Wilhelm I, îşi pune candidatura, susţinut de regele Prusiei. O asemenea candidatură nu convenea politicei lui Napoleon III, căci s’ar fi repetat vremurile lui Carol Quintul. Pe ce de diplomatică se inter­vine ca Wilhelm al Prusiei să desiste din partea sa la proteguirea unei ase­menea candidaturi. Urzeala unei ase­menea candidaturi era făcută de Bis­marck, care de 2 ani urmărea o rup­tură cu Franța. Regele, pentru a scapci de desele întrevederi cu Benedetti, am­­basadorid Frances, se retrage la Ems, un mic orăşel. Benedetti îl urmăreşte a­­colo. Se voia a lua de la regele Prusiei o mărturisire oficială că nici un mem­bru din curtea Germană nu va candida la tronul Spaniei, iar desistarea lui Leopold să fie telegrafiată de însăşi cur­tea prusacă. Cererea întâia era grea şi prea pre­tenţioasă. Ea venea din partea­ ducelui de Grammont, ministru de externe. Bene­detti cere o audienţă. Duminicala de 13 iulie, pe la 9.10 regele transversa ab­ia; Benedetti îl acostează. Cererea a doua o primeşte, iar întâia o refuză cu regret. Apoi ii spune că în ceia ce priveşte de­sistarea nepotului său de la tronul Spa­niei, îi va comunica-o cum va primi-o, , ceia ce se şi face pe la 5 la p. m. prin­­ Radzivil. Benedetti o telegrafiază la Pa­­­­ris : «.Regele Wilhelm a dat aprobarea întreagă și fărfi rezervă asupra desis­­tării nepotului său, însă altceva nu poate face". Regele însărcinează pe Abeken să te­legrafieze lui Bismarck la Berlin tot in­­cidentil zilei. Telegrama lui Abeken în original a fost cetită in 1892, 24 Noem­­brie de cătră Caprivi înaintea Reichs­tagului : „Benedetti m’a întîlnit la primblare și mi-a cerut să’l autoriz să telegrafieze că eu m’aşi angaja pe viitor a nu da autorizarea mea dacă vre-un Hohenzo­­lern şi-ar pune candidatura. Eu am re­fuzat cu un ton hotărît la finele con­versaţiei, de­oare­ce nu se pot lua an­gajamente de acestea pe viitor. Eu i-am mai zis că n’am­ primit încă ştiri des­pre desistarea lui Leopold.... dar ma­­jestatea sa primind îndată o scrisoare de la prinţul de Hohenzolern, regele a hotărît, după propunerea mea și a con­telui de Enlenberg, de a nu mai primi pe Benedetti şi a-i comunica prin aghio­tantul său «că M. Sa a primit de la prințul Bismarck confirmare vestei ce Benedetti o primise de la Paris şi că M. Sa nu mai are de zis nimic amba­sadorului». M. Sa remite escelenţei noastre (adică lui Bismarck) de a decide dacă noua re­­clamaţie a lui Benedetti şi refuzul ce i s’a făcut să fie comunicat miniştrilor noştri în străinătate şi presei». Telegrama a ajuns la Bismarck la 6 juni, sara. Bismarck stătea la masă cu Moltke şi Roon, ministru de razboiu. La cetirea depeşei le-a căzut furculiţa în­­tr’un mod neobişnuit. Toţi trei erau miş­caţi de întorsătura paşnică, ce luă afa­cerea. Singur Bismarck remîne gînditor şi iute îi vine în gînd un nou plan. El ştia că Napoleon III e un imbecil, dar se îndoia de valoarea armatei prusace, încredinţat, însă de Moltke şi Roon că armata prusacă e bine echipată şi că succesul e ca şi sigur, Bismarck se duce şi reface telegrama lui Abeken, dîndu-i alt interes, apoi o citeşte lui Moltke şi Roon; toţi strigă, minunat şi continuă a mînca cu o mare poftă. Iată textul modificat de Bismarck şi care a fost singurul cunoscut ca adevă­rat pînă la 24 I. 1892: „ Vestea denunţării prinţului moşte­nitor de Hohenzolern fiind comunicată guvernului francez prin cel spaniol, am­­basadorul francez la Ems a adresat M. Sale regelui o cerere de a fi autorizat să telegrafieze la Paris ca M. Sa se an­­gajază pentru totdeauna a nu mai da aprobarea sa dacă vre-un Hohenzolern și-ar pune din nou candidatura. M. Sa a refuzat de a primi încă o dată pe ambasadorul francez şi i-a trimes răs­puns prin aghiotantul său că M. Sa nu mai are nimic de comunicat ambasado­rului. Depeşa aceasta, care nu dădea samă exact de cele petrecute la Ems, a fost telegrafiată urbi et orbi în noaptea de 13/1i iulie la toţi ambasadorii din străi­nătate. Pretutindenea ea a produs un efect sdrobitor. Insidia adusă Franţiei era războiul. Franţa îl declară. Rezul­tatul se ştie. Franţa a eşit trunchiată, două provincii i-au fost luate; sute de mii de oameni au murit şi 5 miliarde despăgubiri de rǎzboi­. Astfel sta cazul cu depeşa de la Ems. Data de 13 Iulie 1870 e însemnată la Ems pe o mică piatră în aleia gradinei: 13 Juillet 1870 9 uhr 10 minute morgens. * * * Cită asemănare între falsul lui Bis­marck și chipul cum pe nedreptul și in chip fraudulos ni s’au luat nouă Bu­covina şi Basarabia. labacherea cu mărgărintare ne-a fă­cut să perdem Bucovina ; tradarea lui Moruzi cu depeşa lui Napoleon­­ ne-a făcut să perdem Basarabia. Şi încă noi eram minori, puşi supt tutela Turciei. Ruptura, care s’a făcut în trupul ţării noastre caută s’o continuăm prin şcoală că s’a făcut fără voia noastră prin tră­dare şi înşelăciune. Şi după cum nu e carte franceză, în care să nu cetim o­­bligaţia ce au profesorii de a spune e­­levilor : „prin falsul de la Ems ni s’a luat Alsacia Lorena“ aşa şi noi să con­tinuăm a arăta copiilor şi ţării că Bu­covina şi Basarabia ni s’au răpit pe nedreptul. Francezii acuză pe Bismarck, omul cu geniul cel rău . Românul însă blajin a uitat pe oamenii răi, şi acuză în neştiin­ţa lui şi în ardoarea lui poetică: „Prutul e rîu blăstămat Facete-ai adine şi lat.“ sau „E slut la Prut.“ Ce-i vinovată natura, cînd oamenii o fac a fi aşa de protivnică! Gh­. Ghibănescu- Politica noastră viitoare Fiind­că nici Agenţia Romînă nici or­ganele oficioase nu vorbesc despre ros­tul politic al vizitei de la Petersburg, suntem siliţi să înregistrăm conjecturile presei străine în această delicată ches­tiune. Iată ce zice Figaro cu privire la con­secinţele, pentru politica noastră de a­­fară, a vizitei de la Petersburg. De azi înainte atitudinea Romînieî e fi­xată in cazul unul conflict cu Puterile cari pretind a-şî împărţi peninsula balcanică. E posibil ca ea să nu fie In senzul activ al cuvîntului, aliata Rusiei sau a Franţei, dar ea nu va fi de loc adversara lor. „Ast­fel se dezagreghează, puţin cîte pu­ţin, zidul de izolare ce trăsese Bismarck în jurul naţiunilor cari refuzau să urmeze cu ascultare impulzia-i brutală, şi particular­­mente in jurul Franţei şi a aliatei sale, Rusia. In cîţi­va ani nu va mai rămîne ni­mic din opera lui, afară de amintirea groa­zei cu care a apăsat asupra celor nehotă­­riţî şi slabi.“ Şcoala sanitara militară d­in Iaşi Subchirurgî, infirmieri, brancardieri (Urmare) Aceasta e formarea unei şcoli de brancardieri, adică soldaţi însărcinaţi cu ridicarea şi transportul răniţilor de pe cîmpul de luptă şi cu serviciul exte­rior al spitalelor şi infirmeriilor. Aceştia, la liberare din armată, nu pot forma nici un element pentru serviciul sanitar ci­vil, de­cît poate servitori de spitale, de­şi de­sigur vor avea o instrucţie spe­cială superioară multora din agenţii sa­nitari comunali actuali. Pentru armată însă instrucţia lor este absolut necesară, in vederea serviciului ce au a a­­duce. Faţă cu piedicele multiple ale in­­instrucţiei lor chiar la regimente, d. col. dr. Corvin a luat disposiţiunea să se formeze o şcoală de brancardieri tot la spitalul militar din Iaşi. Această şcoală dăinueşte de la 15 Aug.—15 Sept. în fie­care an, urmînd un program de­terminat, numai practic, noţiuni de an­­tisepsie, şi manevre de serviciu sanitar numai regimentar, adică formarea pos­tului de prim ajutor, ridicare şi trans­port de răniţi, etc. Vor fi detaşaţi la a­­ceastă şcoală cite 2 recruţi voinici şi deştepţi, numai de la cele 4 companii actual permanente (8-a—12-a) de la fie­care regiment, facîndu-se calculul că brancardierii instruiţi din serviciul activ, împreună cu cel al reservei, vor da la o mobilizare tocmai numărul de bran­cardieri necesar de fie­care companie, adică 4. Numai aceştia vor fi la timp brancardieri, şi nu vor fi de­cit bran­cardieri. Pentru ca instrucţia ambelor categorii ale personalului sanitar infe­rior al regimentelor să fie în legătură, se detaşează la spital în acelaş timp cu brancardierii şi infirmierii regimentelor, facînduse manevre sanitare regimentare cu toţii. Programa acestor manevre este urmă­toarea : 1) în Iunie sau Iulie, după do­­bîndirea cunoştinţelor teoretice necesare şi aplicarea lor practică isolată, elevii şcoalei de interm­ieri (proveniţi, cum s’a văzut de la regimente ca şi de la com­pania sanitară) fac primul marş de ma­nevră generală în care se execută nu­mai serviciul sanitar regimentar din timp de campanie. Ast­fel la 23 iunie acest an s’a făcut un marş de 18 kilom, sub conducerea subsemnatului, cu asistenţa d-lui med. rgt. cl. II Gavrilescu şi a co­mandantului companiei sanitare admin, cl. I Dăscălescu, în care, după instala­­ţiunea postului de prim ajutor, elevii au făcut pansamentele, ajutorul, ridicarea şi transportul răniţilor, de la distanţe uneori până la 2 kilometri, a unor ră­niţi simulaţi. Aceştia, în echipamentul de răsboiri, purtau fie­care un bilet în care se arăta lesiunele pe care se pre­tindea că le are, rămănînd inteligenţei şi cunoştinţelor elevilor infirmieri de a aplica primele pansamente ce credeau mai nimerite și de a alege sistemul de transport. Ajungînd la postul de prim ajutor, li se făcea critica instructivă de cătră medic, după care urma pansa­mentele de la post și toate formele de evacuare cătră o ambulanță divisionară închipuită, cu mijloacele regimentare şi improvizate de transport. In Septembre, după instrucţiunea prac­tică treptat complectată a brancardieri­lor regimentari, aceştia, în manevrele ce urmează, ocupă locul lor regulamentar în exerciţiile pentru serviciul sanitar re­gimentar, sub conducerea infirmierilor gradaţi şi a elevilor infirmieri proveniţi de la regimente, iar elevii infirmieri pro­veniţi de la compania sanitară concură la exerciţiile de manevră de Ambulanţă divizionară, de Ambulanţă de corp de armată şi de spital mobil, adică la for­maţiunile sanitare dinainte, la cari li este locul în timp de campanie. Am expus ceva mai pe larg organi­zarea unei atari şcoli sanitare inferioare, pentru că, după părerea noastră moti­vată, urmînd exemplul dat de d. medic şef al corpului 4 de armată şi înfiinţînd asemenea şcoli la toate corpurile de ar­mată, dîndu-li mijloace budgetare fie cît de modeste; ele ar organiza desăvîrşit nu numai serviciul sanitar inferior regi­mentar în timp de pace şi de războiu, dar ar fi surse pentru ambulanţele cru­cii roşii, ar fi pepiniere pentru for­marea de agenţi sanitari civili instruiți, care mult bine și priceput ajutor al a-

Next