Opinia, octombrie 1898 (Anul 2, nr. 121-145)

1898-10-14 / nr. 132

î în acelaşi timp poeţi în adevăratul în­ţeles al cuvin­tu­lul, poieţi cu un anumit temperament. Aci—în temperament—rezidă esenţa producţiei epigramatice şi nu în aptitu­dinea de a versifica. In literatura noas­tră putem observa precisă diviziunea aceasta. Nu găsiţi vers epigramatic la E­­minescu, dar aflaţi la d. Naum ; nu la Vlahuţă, dar abundă în Coşbuc; lipseş­te la Beldiceanu,—dar d. Cuza uneşte li­rismul cu epigrama; nu se găseşte la D. Carp, dar se găseşte la Gh. din Moldo­va şi aşa mai departe. Spaţiul restrîns ne sileşte să mărgi­nim observaţiile şi încheierile noastre —dar vom remarca încă un caracter al genului lui Giordano, tot cu privire la acomodarea literară. Intru cît­va epi­grama s’a localizat la el, în timp şi în spaţiu. Ne dă, în afară de epigrama pu­ră, o sumă de quatrene actuale înregis­­trînd prin prizma ironiei fine evenimen­te trecătoare, zugrăvind oameni şi lu­cruri de efemeră însemnătate : sunt doc­tori şi bancheri oare­cum locali; avem abeatoriul, baia, liga antialcoolică, tea­trul, ''comuna; avem pe regele la Iaşi pe Dreyfus şi pe d. Nicu Gane in e­­pigramă. Dovadă mai mult că între po­­iezia subiectivă şi satira epigramei e o strânsă afinitate. Chemarea socială a e­­pigramei devine tot mai vădită şi folo­sul ei tot mai mare. In fruntea faimosului său ciclu de e­­pigrame veneţiane , marele poiet Goethe a scris, drept prefaţă, răspunzînd ce­titorilor : Varum willst du yon uns Allen Ün unserer Meinung entfernen ? Ich schreibe nicht euch zu gefallen Ihr sollt vas lernen Nu e de ajuns sä ridem; trebue sä învăţăm de la cel ce ştiu să îndrepte moravurile i’îzînd. Rodion. OAMENI ŞI LUCRURI Ciuma,­ Dintru întăiti abia luate în seamă, —ştirile devin din ce în ce mai alarmante în ce priveşte teribila boală: ciuma. Nici un nume din toată nomenclatura pato­logică nu e mai îngrozitor de suggestiv ca acesta . —Ciuma. De pe malurile Gangelui, din regiunea resem­naţilor budişti, flagelul spăimîntător izbuteşte din timp în timp să irumpă şi în mijlocul Eu­ropenilor—ca o tristă fraternizare între cele două continente. E adevărat că de astă dată boala a izbucnit dintr’un laboratoriu. Dar cu ce repegiune cum­plită a învăluit întreg mediul de şi-a împrăştiat veninul la atîţia inşi,—începînd cu doctorul şi sfîrşind cu servitorii de laboratoriu! Viena e ameninţată. Oraşul imens trece prin o grozavă emoţiune şi revede tabloul pe care în diferite timpuri l-au cunoscut mai toate ora­şele mari ale Europei. Cît de suggestivă e pri­veliştea preotului care dă împărtăşania printre gratiile ferestrelor ! Să fim atenţi. Avem zilnice şi numeroase re­­laţiuni cu capitala Austro-Ungariei. Comunica­­ţiile sunt cu atît mai primejdioase, cu cît sunt mai lesnicioase graţie drumului de fier. Grani­ţele noastre atît de slab păzite, ca poliţie, sunt cu totul lipsite de controlul medical,—lucru a­­supra căruia atragem de pe-acum luarea aminte a doctorului Felix, dacă nu cumva d-sa se simte din cale-afară obosit. E momentul opor­tun să lase loc altora,—mai puţin obosiţi. In cazul acesta vom zice că flagelul e şi el uite­odată bun la ceva. 8) FOITA ZIARULUI «OPINIA» LEOI TOIUS­TOI Veţi vedea că pentru un martir al lui Christ sunt o mie de martiri al lumei, martiri ale căror suferinţi au fost de o sută de ori mai crude. Numărul oame­nilor omorîţi în timpul războaelor din secolul nostru atinge cifra de trei­zeci milioane de oameni. Aceştia sunt cu toţii martiri ai lumei, căci dacă umanitatea urmărea învăţătura lui Christ, oamenii nu se omorau de loc între dînşii. Cînd omul ar fi încetat de­­ a crede în ideile lumei care impune sa­loanele nefolositoare, lanţul la ceas, cînd se va convinge de necesitatea de a e­­vita prostiile pe cari lumea le cere, el nu va mai cunoaşte nici suferinţă, nici griji statornice, muncă fără odihnă şi fără scop. El nu se va mai lipsi de natura, munca care -i este armonică, de familia sa, de sănătatea sa; el nu va mai piere de o moarte degradatoare sau dureroasă. Christ nu cere ca cine­va să-i fie mar­tir. El ne învaţă din contra de a nu ne tortura pentru nişte idei false. învăţătura lui Christ are un sens me­­tafisic profund, acest sens e universal el îmbrăţişază toată umanitatea; dar el e de asemenea clar, simplu şi prac­tic, adaptat la viaţa fie­cărui om. Se poate rezuma astfel: Christ învaţă pe oameni de a nu face prostii. Aceasta e expresiunea cea mai simplă şi cea mai accesibilă a doctrinei sale. Christ zice : «Nu te mimia, nu te ri­­ridica în contra nimănui : aceasta e prost lucru. Dacă tu te superi, dacă tu insulţi pe fratele tău, tu vei pătimi». El zice în urmă : «Nu întoarce răul cu rău, căci răul pe care-l vei fi făcut ţi se va întoarce însutit». El adaugă: «Nu vorbi despre oamenii unei alte ţări şi de o altă limbă ca a ta. Dacă tu îl pri­veşti ca inimici, tu vei deştepta ace­leaşi sentimente şi aceasta va fi cu a­­tît mai rău pentru tine. Astfel, evită toate aceste prostii şi vei fi liniştit». E sigur deci că în morala lui Chist se găseşte fericirea. De la Milcov. —pFINE­­— Ştiinţi-Litere-Arte Dintre numeroşii concurenţi pentru pos­turile de medici de oraş şi de spitale s’au mai retras un număr. Cei remaşi sunt peste 60. In vederea duratei acestui concurs lucrările vor fi întrerupte la fiecare period de trei zile. Intre posturile vacante este unul de me­dic comunal la Iași.* „Decorat!“ este numele comediei care se joacă astă seară, marţi, la teatrul naţional. Traducerea e datorită artistului C. Penel. * Papa Leon XIII care se plinge de mare lipsă financiară, posedă totuşi o frumoasă bogăţie, depusă în parte la banca Englite­­rel. Valoarea cadourilor scumpe dăruite Pa­pei e de două milioane livre sterling. Nu­mai diamantul dăruit de preşedintele Krü­ger preţuieşte 800000 livre st.­ In colecţia darurilor se mai găsesc 28 diademe de aur cu pietre scumpe, 319 crucifixe de aur, 81 inele din care acel al sultanului valorează 20,000 livre, 16 cîrje de aur decorate cu briliante, 884 cădelniţe, şapte statui de aur şi de argint. Acum de curînd, damele australiene au hotărlt să dăruiască Papei statuia lui Michel Angelo­ Moise, făcută toată In aur. * Un ziar atenian a emis o idee originală— faţă cu flagelul depopulării. Să se impuie fie­cărui mandatar al naţiunei condiţiunea ca să fie cel puţin căsătorit. Cel puţin ! Adecă poligam — ar fi și mai de dorit... Miss Hutchinson-Skiling, femee cunoscută prin lucrări istorice, a fost numită profesor de istorie modernă la Universitatea din Saint- Andrews In Scoția.* Poietul francez Laurent Tailhade, Îndată ce se va fi restabilit în urma loviturii ce-a primit în duelul cu Maurice Ban­es, va avea­­ un alt duiel cu tânărul seriilor Ernest la I Jeunesse. I * Asociaţiunea protestantă „Gustave A­­dolph­e“ din Leipzig a pus la dispoziţia îm­păratului Wilhelm suma de 30000 de mărci pentru construirea unui al doilea templu la Ierusalim. împăratul va pune prima piatră a nouei clădiri. După moartea chirurgului Billroth, pro­fesorul Nothnagel rămăsese cel mai ilustru reprezentant al facultăţii medicale din Viena. Aceasta a suferit o pierdere colosală prin moartea ilustrului internist. * D. dr. L. Duparc, profesor din Elveţia, publică un Journal de Généve, sub titlul „En Roumanie“, o lungă corespondenţă da­tată din Bucureşti şi în care autorul arată bogăţiile României în petrol şi sare şi-şi exprimă mirarea pentru lipsa de sistem cu care se exploatează aceste avuţii naturale ale solului nostru.* Celebra piesă satirică L’oncle Sam, de Victorien Sardou, care a fost așa de temută în timpul censure! d-lui Thiers, este reluată la teatrul Parc din Bruxelles. * Primim la redacție No. 3 din cunoscuta revistă enciclopedică, Actualitatea. * întrunirea de la Pastia (Urmare). Terminînd d. Sturdza, c.c. Ghiţă dă ci­tire mai multor telegrame sosite «din toate unghiurile ţării». E una de la T. Giani preşedintele Camerei, şi una de la T.­Severin, alta de la Galaţi şi altele de la Caracal, Teleorman, etc... «Mă rog, din toate unghiurile cele mai ascunse» —repetă cu volubilitate pelticul preşe­dinte. Dă citire cîtorva din ele, după care vorbeşte d. Gane. D. Gane, urează bun venit atît şefu­lui cît şi delegaţilor strînşi din toată ţara, zice că actul politic ce se petrece acuma la Iaşi denotă vitalitatea parti­dului în această localitate. Tîmîiază pe OPINIA d. Sturza, şi repetă sumar isprăvile mari ale partidului. «începînd cu independenţa şi regatul, cucerite cu sabia şi sîngele nostru şi sfîr­şind cu toate reformele interne cari ne­­au împins aşa de departe pe calea pro­gresului, tot, dar aproape tot ce avem bun în ţară, s’a săvîrşit de partidul li­beral». Pentru a nu se încurca, lasă deoparte marile isprăvi de edilitate, săvîrşite de administraţia comunală din Iaşi, şi a­­nunţă o viitoare întrunire avînd de scop regularea acestei chestiuni. Face cîte­va complimente d-lui Sturza, şi-l îndeamnă ca «pentru fie-ce insultă să facă o faptă bună, pentru fie-ce ca­lomnie o reformă». (Bine’nţăles—aplause). D. Radovic, delegat ploeştean, salută «oraşul-lumină», mîndru că cetatea sa, cetatea liberalismului, l’a însărcinat pe d-lul cu această mare misiune. In cîte­­va cuvinte îşi motivează surprinzătoarea apariţie, arătînd că nu se putea lăsa a­­demenit de frazele umflate ale lui Fleva, nici de vorba strălucită a lui Tache Io­­nescu,—par’că neluînd nici una din cele două căi, nu-i mai rămînea de­cît aceea pe care o luase! Pădleanu, delegat al Buzeului, declară că nu e orator şi că a venit numai să se asocieze ca delegat şi deputat al pa­triei sale la hotărîrele ce va lua d. Sturza care a meritat, merită şi va me­rita şefia liberală. Vine la chestia calomniilor ce se de­bitează pe socoteala şefului, se arată foarte măhnit de treaba aceasta, şi-l în­deamnă la resignare. Orele fiind înaintate, deputatul termi­nă salutînd pentru a cincea oară cu ton sentenţios şi candenţînd cuvintele, pe d. Sturza, care a meritat,, merită şi va me­rita şefia partidului. D. Gr. Macri, după ce’şi face datoria de a vorbi de «leagănul mnirel», şi de faptul că fără partidul liberal n’ar fi fost ţara,—aminteşte golul pe care-l face în întrunire lipsa unui membru marcant şi iubit, a lui Gogu Cantacuzino, şi propu­ne să se trimeată acestuia o telegramă cu urări de însănătoşare. Nae Dimancea vine la Iaşi pentru a se inspira de la cetăţenii «oraşului mni­rel«, îndeamnă la luptă pe partidul ca­re a dus tronul la glorie şi ţara la progres. «Nu vă scîrbiţi—zice d-sa d-lui Stur­za—de insultele şi calomniile ale căror obiec sînteţi, toate aceste nu sînt de­cît dovada invidiei, şi cînd cineva e invidi­at e că nu mai e un om de rînd.» Dincă Schileru anunţă că a venit de la Gorj, din patria lui Tudor, pentru a aduce fraţilor din extremitatea cealaltă a ţării «vestea rrea bună» (care ?), şi a­­sigurarea sentimentelor liberale ale­­gor­­jenilor. Proclamă pe d. Sturza de vrednic ur­maş al marelui Brăteanu. Oratorul e foarte nostim şi foarte e­­nergic ! publicul îl mulţumeşte cu apla­use numeroase. D. Sâveanu, deputat din judeţul pod­goriilor, începe ast­fel: « Vin din oraşul care a făcut sacrificiul de a sorbi un riu (enorm sacrificiu !) sacrificiu care trebu­­ia să asigure unirea, vin la Iaşi, leagă­nul unirei... etc. etc.» şi în definitiv pro­pune să se îngenuncheze la mormîntul lui Cogălniceanu. Apoi închee aducînd vorba la vrednicia d-lui Sturza şi indem­­nînd partidul la unire. D. Mîrzescu, după ce-şi spune vrrsta, şi declară că totuşi nu cedează pasul sen­tinerilor, emite ideea de a nu se despărţi nimeni de şeful Sturza mai îna­inte de a-i mai recunoaşte odată marile merite,­pentru că nici divanurile ad-hoc nu s’au despărţit fără a recunoaşte ge­niul şi viitorul redactorului. Senatorul Ilie Viişoreanu dă citire ur­mătoarei rezoluţiuni:­­ Neconsolaţii Maria D. Simionescu, Mi­hail Simionescu cu copila, loan şi Ida Simionescu cu copil, Alexandru şi Na­talia Simionescu cu copiii, Petru şi Ma­ria Simionescu, Dimitrie Simionescu, Pro­fira şi Emanoil P. Bardasare cu copiii, Ana şi Emanoil D. Sihni­cu copila, Va­sile Gafencu, Locot. Ioan G. Simionescu, Ana Simionescu şi Alex. V. Simionescu . Familiile : Zoe Gusti, Elena Ciulei, Că­pitan Constantin Ciulei, Iancu Ciulei, Şte­fan Gusti, Anastasia Voisel şi Dimitrie Ionescu. au durerea a vă anunţa înceta­rea din viaţă a prea iubitului lor soţ, tătă, socru, bunic, moş, frate, cumnat şi rudă Dimitrie G. Simionescu Săvîrşit subit din viaţă în etate de 72 ani, Luni în 12 Octombrie oara 10 a. m., şi vă roagă a asista la ceremonia în­­mormîntărei care va avea loc la 14 Oc­­tombre para 1 p. m. în biserica Sf. Spi­ridon, după care cortegiul va pleca la Cimitirul Eternitatea. Cetăţenii ieşeni, dimpreună cu repre­zentanţii partidului Naţional-liberal din judeţele Romîniei, în întrunirea publică de azi 11 Octombrie, 1898, ţinută în sala teatrului Pastia, ascultînd pe d. Dimitrie A. Sturdza, Şef al partidului şi Şef al guvernului, în expunerea si­tuaţiei interne şi externe a ţării, decla­ră că : „Membrii partidului Naţional­­liberal sunt şi rămîn cu deplină încre­dere în patriotismul, înţelepciunea şi conducerea politică a d-lui Dimitrie A. Sturdza, Şef al partidului şi preşedinte al Consiliului de Miniştri, şi hotărăsc să lupte pentru ca alegerile comunale se asigure un nou triumf partidului Na­ţional-liberal“. Bătrînul Neculai Ionescu, vorbind în numele Tecucenilor a căror delegar­e, anunţă că va spune un «cuvînt blind», dar uitîndu-şi angajamentul, bătrînul se aprinde şi sfirşeşte prin a fi plin de e­­nergie. Arată importanţa alegerilor munici-­­ pale, vorbeşte în mod vag despre citi- j tul municipalităţei, aduce osanale «ce-i lui mai demn scriitor de la divanul ad- ■ hoc» şi îndeamnă pe ieşeni să deie e­­xemplul bun. Băeţii din liceu cari umpleau lojele, cer­au insistenţă la tribună­ pe miniştrii Palladi şi Stoicescu. întâiul aminteşte exemplul disciplinei, făcînd băeţilor o scurtă morală, cu toate că, deşi eşind din programul întrunire­, acceptă să vorbească. Vorbeşte de toate : de unirea şi ar­monia în partid, de abnegarea şefului, şi de aceea a laşului,­în fine de co­rona lui Ştefan cel Mare şi de diadema laşului. Sfirşeşte, indemnînd partidul să se in­spire de la a doua capitală a ţării, şi de la şeful seu. Ministrul Stoicescu repetă aproape a­­celeaşi idei, adăugind istoricul întîmplă­­rilor care l-au făcut să vie din Ploeşti la Iaşi. „Sînteţi oraşul sacrificiului spune co­legul mei Paladi—sînteţi premergătorii mărire!, adaog eu..." «Trăiască Iaşul, el să dee semnalul viitor în alegerile comunale.» La ora 5, reprezentaţia e terminată. Un absolvent, al facultăţei de litere se oferă a da lecţiuni pentru cursul secun­dar.—A se adresa la redacţie. UfFCAMAflf O liturghie, s’a oficiat erl dimineaţă la catedrala mitropolitană din Bucureşti cu ocazia deschiderei sesiune! de toamnă a sf. Sinod. De la catedrală, înalţii prelaţi au ple­cat la localul sf. Sinod, unde d. Haret, ministrul cultelor, a dat lectură mesa­­giului de deschidere. Sf. Sinod în urmă a început lucrările. Arhiereul de Rimnic, Atanasie şi Pimen Piteşteanu au fost proclamaţi secretari. S’a cetit o telegramă a I. P. S. Mitro­polit al Moldovei, anunţînd că din cauza sărbătoarei Sf. Cuvioasa Paraschiva nu va putea veni în Bucureşti. Asemenea o scrisoare a S. S. episcopul de Roman prin care face cunoscut că nu va putea veni să ia parte la şedinţă pănă la 20 Octombrie. S’a procedat apoi la alegerea mai multor comisiuni. Viitoarea şedinţă a fost fixată pentru Vinerea viitoare, la ora 9 dimineaţă. Ştirea morţii profesorului Nothnagel din Viena fiind controversată, aşteptăm telegramele de astă­zi pentru a ne du­meri. Indicăm însă că noi am reprodus informaţia din o telegramă foarte amă­nunţită apărută în prima pagină a zia­rului Le Temps. In lumea medicală noutatea a produs o adevărată senzaţie. Directorii gimnaziilor locale au plecat la Bucureşti convocaţi de d. Haret în vederea aplicării noului regulament al şcolilor secundare. Chestiunea chipiului şcolar n’a fost încă rezolvită în şcolile secundare ia­­şane. Pină astă­zi numai elevii gimna­ziului Alexandru cel bun au fost înzes­traţi cu şăpci uniforme, pe cînd Liceul şi gimnaziul Ştefan cel mare au amînat această reformă a d-lui Haret din cauză de... timp nefavorabil. Ministrul instrucţiei publice a confirmat pe decanii facultăţei din Iaşi şi Bucureşti. Dăm numele celor din Iaşi: d-nul G. A. Urechia, la drept; I. Caragiani, la li­tere ; C. Climescu, la ştiinţă; dr. Russ, la medicină. Ministerul instrucţiunei publice a im­primat în broşuri, cu spesele sale, lu­crarea d-lui C. D. Gheorghiu, maestru de gimnastică la liceul real din Peatra- S N., relativă la jocul «Oină». Aceste broş­­­şuri se vor distribui gratuit tuturor şcoa­­lelor secundare, aşa că jocul Oină să se execute uniform în toată ţara. D. ,C. D. Gheorghiu e însărcinat şi cu întocmirea unui regulament pentru ţine­rea concursurilor generale de Oină în­tre toate şcoalel­e secundare din ţară. Concursurile generale de «Oină» se vor ţinea în Bucureşti la 10 Mai viitor. D. dr. G. Bogdan îşi va începe cursul de medicină legală joi 15 Octomvrie în amfi­teatrul institutului anatomic. D. d­ l Ţurcanovici, secretarul facultăţii de medicină, concurînd pentru podul de medic comunal, a obţinut concediu de la 15 a lunei pentru a pleca la Bucureşti. Ioan Colibariu, ducînd pe femeea sa la spitalul Sf. Spiridon pentru a o interna, fi­ind bolnavă, femeea a încetat din viaţă pe sala spitalului. Tribunalul secţia II a condemnat pe per­ceptorul Neculai Enea, în lipsă, la un an închisoare, pentru că a dispărut cu suma de 1062 lei. Ilie Blanariu a fost condemnat de tribu­nalul secţiei a II-a la şase luni­­închisoare, pentru furt. La parchet au fost arestaţi indivizii Ioan Păunescu şi Vasile Androsoic, din comuna Păuşeşti pentru omorul lui Gheorghe Stîn­­gaciu, din comuna Boleşti. Sub comisarul Busuioc, de la dispărţirea I, a arestat pe soldatul Gheorghe Lungu­, dezertor din regimentul 14 Roman. D. Gheorghe Opos s’a tînguit poliţiei că de doue zile ’l a dispărut din casă o fată a sa de 16 ani, şi că după toate căutările încă n’a putut’o găsi. Evreul Cheilic Miltzer, din comuna Moi­­neşti, judeţul Bacău, a fost arestat de cătră jandarmeria de acolo pentru că în mai multe rînduri a jumulit la cărţi pe nişte nenorociţi. Jandarmeria din judeţul Bacău­, în baza unui mandat de arestare a înaintat arestu­lui preventiv al acelui judeţ pe indivizii Gh. Alexandru Parus şi Ioan Huhu din comuna Caşin, condamnaţi pentru mai multe furturi. Neculai Beleag, din comuna Sculeni, a fost prins de cătră jandarmeria Secţiei Un­­gheni ca autor al furtului de păpuşoi de la d. Bobencă. Numitul a fost înaintat parchetului. Individul Gheorghe Chirichiţă, din comuna Părincea, în sala de 10 a. c. a bătut intr’un mod oribil pe femeea Marghioala Constantin Cazacu din acea comună. Numitul a fost înaintat parchetului local împreună cu corpul delictului, un ciomag. Eduard L. Sion Licenţiat în Drept (fost magistrat) AVOCAT Consultaţiuni de la 8—9 a. m. şi de la 4—8 p. m. Strada Romină 20. T%a Inchiriot etajul de sus al case­i/C lllLrlIII Ici­lor No. 69 strada Ghica Vodă de la 26 Octomvrie a. c. a se a­­dresa la proprietar, H. V. Buiu. Feriţi-vâ de imitaţiuni Unicul deposit pentru Moldova de sobe calorifere din renumita Faberca «QOIiISi» din Paris şi Bru­­xeles recunoscute ca cele mai practice şi higienice. Sobe de Meldin­­ger, Victorul Pa­­rigine. Sobe sistem a­­meriean, Helios, Vulcan, bogat ni­chelate cu geamuri de Mica. Maşine de gătit cu „Primus“ originale de Stockholm, precum şi plite «Primus». Deposit de Cocks, Antracit şi Cărbuni Cu preţuri reduse sunt la magazinul fraţii Bachster, Iaşi. Feriţi-vă de falsificatori Adevărate Tuburi Job sunt numai la Librăria M. Haifler şi cu a sa iniţială pe cutie toate celelalte sunt false. Falsificatorii de se găsesc jigniţi să se plîngă. De Vînzare Cu 6 lei metru patrat, un loc îngrădit în întindere de 5000 m. p. situat în Iaşi, în faţa maga­ziilor C. F. R. între strada Zugra­vilor şi şoseaua Arcu. Cumpărătorii se pot adresa la proprietara d-na Catinca Kirilă str. Albă No. 2 sau la Administraţia acestui ziar. ECOURI Pentru sezonul de toamnă şi iarnă se recomandă încălţăminte solide şi mo­derne la Magazinul D. H. Polak *& Co., strada Lăpuşneanu 32. Asemenea a pus în vînzare galoşi şi şoşoni galoşi veri­tabili ruseşti din St. Petersburg* numai prima calitate. Pentru dispariţia bătăturilor se gă­seşte în acelaşi magazin bronzuri de «Asbest» ca cele mai practice şi higie­nice. Vînzare cu prețuri avantajoase şi fixe.

Next