Opinia, iulie 1899 (Anul 3, nr. 48-73)

1899-07-22 / nr. 65

e am cetit, şi asupra acestei văi din cele mai multe, reiese că o sumedenie de sate au fost după vremuri, din care prea puţine au rămas. De cele mai mul­te se păstrează numai numele în min­tea locuitorilor bătrîni, unele şi-au schim­bat numele, altele au dispărut cu totul. Aşa a fost şi satul Silişteni, despre care ne-a rămas un pachet de hărţii la Berea din Huşi şi schitul, care face o­­biectul de adîncă admiraţiune la cei ce-l vizitează. Gh. Ghibanescu Foai verdi nucă seacă Foaie verde nucă seacă, Duminică pe la toacă, Mă duseiu la puica ’n poartă. Tu dormi, dormire-ai moartă, De treî zile bat în poartă. Tu dormeai, dormire-ai moartă, Cu peptul lîngă barbat, Par’ că n’ai amorizat. — Frunză verde fir de linte, Să nu iei fată de curte Că ştie năravuri multe. Cînd îi dragostea mai dulce, Bate ’n palme şi se duce; Şi se duce de mă lasă ! ‘ Să şed singurel la masă. Duşmanii şi duşmancele, Ce nu’şi păzesc casele. Foaie verde săminoc, Da­r-ar­e-zeu un foc Să ardă Bugeagu tot. Să rămîie numai parii Să se’nghimpe toţi duşmanii. M. G. Ignat „Opinia“ la Slânic 20 Iulie, 1899­ •la Sf. Ilie e hramul bisericuţei din Slănic. De hram vine toată lumea de prin me­leagurile vecine : Harja, Poiapa-Sarata şi Slânic. Chiar din Tg.-Cona vin nenumă­rate trăsuri cu lume anume pentru hram. E şi piaţă de pinzeturi cu această zi. De aceia şi mişcarea e neobişnuită în Slănic. Fetele şi flăcăii se întrec a veni în haine de sărbătoare, căci şi la el gus­tul frumosului e mare şi desvoltat. Pen­tru hram a venit din ajun Arhiereul Ca­­non Aramescu, locoţiitor de Episcop al Romanului. Şi la vecernie şi azi a ofi­ciat leturghia, asistat de protoereul Ba­căului şi de alţi clerici veniţi la băi. Gazda a avut-o la vila C. Langa. Tot ce posedă Slănicul şi-a dat întîl­­nire la biserică. Sătenii erau în mare nu­măr. Se svonise că la 10 p. m­.se va juca în faţa otelului ,mare şi Puf, după care se va premia fata cea mai frumoasă. Parcul era plin de lume, care căuta să-şi treacă vremea, mai de grabă. Soarele era arzător şi teama tuturora era de ploae. Cerul şi-a schimbat aspectul în fel şi chip; toţi îşi aveau ochii spre cer; pe sama nourilor fie­care vorbea ; acela aduce ploae­ ,ba celalalt. Pe la 12 cerul era senin şi bucuria tuturora era pe feţe. Şi oaspeţii se gătesc în hainele cele mai alese ; duduile şi cuconiţele erau nerăb­dătoare să vadă concursul de frumuseţe , curiozitate femeiască, dacă nu şi o gelo­zie nespusă.­­ In ori­ce caz glumele nu fură puţine pe tema frumuseţii. Clopotarii erau în plină vervă, mai ales că nu multe erau în stare de a ţinea piept la concurs de frumuseţă. La oarele 1 p. m. muzica în­cepe hora; pilcuri pilcuri lume se strîn­­gea în faţa Otelului Cerbu: muntele din dosul Otelului Puf era plin de lume: barbaţi, copii suiţi prin copaci; era o privelişte frumoasă. , Fanchette a scos cîte­va fotografii a horei. Un juriu compus din 11 doamne din care d-nele Panaitescu, d-l Cosma, Corban, Miciora, Constantiniu etc. se plimb­ă să aleagă cele mai frumoase şî mai naţional îmbrăcate. După o delibe­rare de un ceas, în care timp o bură de ploae împrăştie lumea şi strică hora, a­­lese următoarea listă de premiate. Pre­miile s’au dat în salonul de sus al Oţe­lului Cerbu. D-l Bărbulescu şi deputat de Buzea le-a ţinut o mică cuvîntare în­­demnîndu-le la muncă şi să nu pără­sească războiul ţărănesc. Dna Panaites­cu le-a împărţit aceste premii strînse prin cotisaţia publică. Premiul î, 70 lei, dat fetei Catinca lui Ion Boncea din Ocna, o copilă de 15 ani. Premiul H'Tau luat 2 fete, a 50­­ lei: Zam­fira Dragomir din Ocna şi A-­ nica lui Ion Ciocan din Harjă. Premiul, al 3-lea s’a dat la 3 fete, a 40 lei : E­­lena Lupaşcu din Gioseni, Maria lui CV . Ursu din Ocna, Reveca lui N. Hutea din Harjă. Accesită a fost Maria Dimitriu1 a Florei 10 lei. Alte 5 fete au luat cîte:i 4 lei. Ploaea a încetat, iar acum boerii s’au prins în horă cu ţărancele. Conta; musiea de se prăpădeşte. Drumeţul. Ei... — Nu pot să nu-ţî scriu. Nu mă res­pinge; ascultă-mă şi iarăşi ascultă-mă , Ma iubesc. Mă hotârisepi odată să tac, să hm ţi mai scriu, credeam că-mi va fi uşor. Şi cîtă desnădăjduire a trebuit ca* să mă facă să fău această dureroasă ho­­tărîre. Cu cită mâhnire mă gîndeam că trebue să înceteze şi această singură mîngîere ce-mi mai rămăsese­, această­­ singură manifestare a­ suferinţelor ce de atlta timp' le îndur. Acuma însă văd că ■' nu mai pot tăcea, trebue să-ţi scriu. Cînd ai şti cît de frumoasă mi-apărusi dăunăzi în’toaleta-ţi elegantă, în care corpul tăd svelt era îmbrăcat... O ! Aşi fi dorit­ să devii nevăzută, pen­tru ca nici o altă privire să nU te soar­bă, pentru ca să nu mai farmeci şi pe alţii, pentru că pe toţi cari te priveau, eu îl invidiam. ...Dar, să am oare vre­o­ încredere în idealizarea unei fericiri viitoare, pe care o visez necontenit ? Acest,gînd mă ne­linişteşte, mă doboară. Toată viaţa mea depinde de tine; a­­tuncea cînd tu vei iubi pe un altul, eu de sigur, de atunci nu voi mai exista. Cit mă agit, cit mă chinuesc cu gîn­­dul, numai pentru a-mi gi­i viitorul. Dăi în zădar, une­ori îl­ întrevăd frumos şi zimbitor, pUrtind cu fală o o inscripţie strălucitoare, în care se poate c­iti cu­­vîntul «fericire», alte dăţle'Urit şi abia se zăreşte în' întUnerecul unor nenorociri grozave’, e neînţeles dar e spâimîntător!.. ’ ' Mitea Fie­care cetitor simte în sine că aici trebue să stea ,ascunsă unde­va o .mare greşală, p. ilusie desăvîrşită. Şi d.e. .unde se naşte gre­şeăla?. Se naşte din închipui­rea că se poate face, prin o lege sau prin un vot de Cameră şi Senat, pu­blicat în Monitorul Oficial, din Evrei un Român, fără ca să’‘se facă vre’o schim­bare în st­area sa. Alţi străini încetăţe­­nindu-se îşi schimbă statul cu totul, de­vin oameni noi, cu alte interese, alte simpatii, alt viitoh, Evreul -însă urmează după aşa zisa sa încetăţenire de a fi în toate privinţile acelaş om ca şi înainte. In chestia­ evreiască stăm ca înaintea unui­ sfinx. După­­constituţie trebue să dăm Evreilor toate drepturile ; dar dacă OPINIA le dăm, atuncea avem felul de Ro­­mini descrişi mai sus. întreagă aceasta încurcată vine numai din modul greşi cu care privim pe Evrei ca alcătuind o simplă comunitate religioasă, pe cînd'îr adevăr sînt cu totul alt­ceva, o naţiona­litate, şi nu numai o naţionalitate ci­­ un popor, in toată puterea cuvîntuluî cu toată aparenţă contrarie la o privire superficială. O comunitate religioasă nu ţine sărbători naţionale, ci un popor dar, după cum am văzut, Tişi-b’ov este curat o sărbătoare naţională, dacă a mai fost vre­odată încă, care are foarte pu­ţin a face cu religia. Şi cum stă cu Tiş­i’ov, aşa stă şi cu mai multe alte săr­bări ale lor, de pildă, paştele evreesc , Pufimul, paştele­­tare serbează "obîrşia poporului, scăparea din robia Egipteni­lor, şi Purimul, care le aminteşte din ar în­alt o scăpare din o mare primejdie naţională, care ameninţă nu religia ci e­sistenţa poporului. Şi de ar fi aici loc, uşor s’ar putea arăta, cum că din ceea ce numesc Evreii religia lor, 99 părţi din 100 sunt numai nişte legi sau obi­ceiuri naţionale, cari şi ele n’au absolut nimic a face cu religia propriu zisă. Dar nu-î nevoie de toate acestea. Singură sărbătoarea Tişî-b’ov descrisă mai sus, postul din pricina dărîmărei Ierusalimu­lui, și rugăciunile înfocate pentru rezi­­direa Zionului ajunge pentru a arăta că Evreii nu alcătuesc o simplă comu­nitate religioasă, ci că sunt un popor. Nu vine nimărul în gînd să tăgădu­­ească, că Evreii înaintea dărămăreî Ie­rusalimului, erau un popor, cu toate că­­ şi atunci se aflau în o stare cu totul a­­normală. Eî bine, catastrofa acea,­ cît de penibilă era pentru dînşii, nu schimba în nimic esenţial starea statului lor. A­­cesta era de demult, un stat polip, şi des­fiinţarea micului stat­ din Palestina nu însemna mai mult de­­cît scoaterea unui inel al, polipului­ care, însă, a lăsat toate cele-lalte părţi neatinse,în vitalitatea lor. Evreii erau de demult aşezaţi p prin multe ţări, de la obîrşia lor in Babilon înainte. Poziţia aceasta li era foarte priincioasă, mai cu, samă pentru comerţ şi cîştigarea avuţiei­ şi de acea s’au împrăştiat din an în an tot mal mult, pînă ce se, gă­­seau în comunităţi mari, mal cu samă în Egipet, Babilonia şi Asia Mică şi pînă la Grecia şi Roma, aşa în­cît numărul lor afară,din Palestina întrecea de trei sau patru ori cel din­ Palestina însă­şi. Insă cît de avantagioasă eră posiţia a­­ceasta a lor", era legată de o mare pri­mejdie pentru naţie, şi anume erau foarte espuşî de a fi contopiţi de vecinii lor. Pentru a­ întimpina pericolul acesta năs­cociseră de demult capii sau învăţaţii lor o constituţie politică şi socială, fă­cută înadins pentru a pune pe Evreii în stare de a-şî păstra naţionalitatea lor în mijlocul artoor propoare, şi constituţia a­­ceasta este cea ce numesc Evreii religia lor. Deci dărămindu-se Ierusalimul şi desfiinţîndu-se micul lor stat din Pales­tina, restul naţiune! a urmat a trăi sub legile lor proprie şi a observa datinele şi sărbătorile naţionale, tocmai ca şi înainte. Intr’un cuvânt, după cum alcă­tuiau Evreii un popor înaintea dărimăreî Ierusalimului, cea ce nu se îndoeşte de­­nimene, neschimbîndu-se niim­ic esenţial prin acest eveniment în constituţia lor politică şi socială, tot aşa au urmat de a fi un popor de atunci înainte, tot aşa urm­ează de a fi popor şi în ziua de astă­zi. Pă­cat că Creştinii în despreţul lor de Evrei şi de toate cele evreeşti, literatu­ra, aşezămîntele şi datinele lor, nu ştiu aproape nimic despre dînşii decit ceea ce se vede cu ochii, şi tocmai­ ceea­­ce se vede cu ochii, ceea ce se presintă la suprafaţă ne înşală şi ne induce­ în eroare cu privire la starea lor adevă­rată, şi numai aşa se poate esplica cum s’a putut naşte şî a se împrăştia în un mod aşa de general noţiunea că Evreii sunt o simplă comunitate religioasă, pe cînd puţină cunoştinţă de dînşii, de ale lor şi de istoria lor, îndată nu ar des­chide ochii şi nu ar arăta că sunt cu to­tul alt­ceva, că sunt, pre­cum am dove­dit şi precum o mie de alte argumente ar putea dovedi, un popor; şi numai fapta aceasta poate esplica cum au putut Evreii să rămînă străin îneasimilabilî prin secole întregi în diferitele ţeri unde se găsesc.­Neştiinţa noastră despre dînşii şi adevărata lor poziţie în lume este singura pricină de greutatea, de imposibilitatea chiar de a se găsi soluţiunea chestiei evreeşti. Cît timp sunt socotiţi de a con­stitui numai o comunitate religioasă, stăm înaintea alternativei acesteia: sau li se refuză încetăţenia, şi atunci ei au,drep­tul de a striga că sunt persecutaţi din pricina religiei lor; sau li se acordă în­cetăţenia, şi atunci ne sinucidem pe noi înşine. Insă dacă sunt în adevăr un po­por, şi prin urmare fie­care Evreu este străin, tocmai ca cei­lalţî străini veniţi în ţară, Bulgari, Greci, Unguri, Fran­cezi, Germani şi aşa mai departe, a­­tuncî are guvernul român dreptul de a impune şi lor ca condiţie sine que non al încetăţenireî de a renunţa şi eî la, na­ţionalitatea lor anterioară ; şi impunîn­­du-li-se condiţia aceasta, nu vom mai avea înaintea ochilor noştri priveliştea aşa de nostimă de cetăţeni romînî postind şi bocind, an cu an, dărîmarea Ierusalimu­lui şi rugîndu-se infocat pentru rezidi­­rea Zionului. ■ Aceasta este învăţătură ce nu putem scoate din sărbătoarea evreească de Tişi-b’ov. V. M. Liondreanu. Evreul Moise sin­eţic din srada Cuza Vodă 9, s’a plîns poliţiei că eri noapte de cătră făcători de rele, prin forţarea unei uşi de la o cameră de din dos* i s’a furat mai multe lucuri şi bani. ,717”. Íi i; 5: b . M • ■ ■ D. J. Corjescu s’a plîns poliţiei că era noapte, nişte indivizi necunoscuţi i-a fu­rat î bol de la Stînca Râşnovanului. De la arestul poliţiei s’ă înaintat par­chetului pe indivizii Aron Ventar, Iţic Haimovici, Marcu­sin Ghersen şi Strul Haim­, bănuiţi ca autorii focului din str. Cuza Vodă. In urma instrucţiei, cei doi dintâi­ au fost puşi în libertate, iar cei­lalţi doi au fost reţinuţi la arest. A fost arestată femeia Ruxanda Ru­­su, rtianca la d. 1ST. Spina din str. Ţicău 101. Femeia alăpta un copil al d-lui N. Spinu, care a fost găsit mort­eri dimi­neaţă. Făcîndu-se autopsia cadavrului, la spitalul Sf. Spiridon, de d. dr. Polin­­gher în asistenţa d-lui procuror Stoe­­nescu, s’a declarat că moartea e natu­rală. In­ urma acestei declaraţiuni, fe­­meea Ruxanda Rusu a fost pusă In li­bertate, -----4...... . . . . D. comisar comunal Galmuschi a con­fiscat 6 kgr. pine de la pitaria evreului Halm sin Iosub, din str. Socola, avind lipsă la cîntar. D. dr. Buzinchi a confiscat 60 kgr. peș­te stricat de la evreii pescari Rahmil Ster, Iancu Bercovici, Ilie Simiş, Iosub Sculeanu şi Sălă Iosipovici din piaţa Halei. •’ ' Un cîne turbat al fraţilor casapi Flo­­rea a muşcat pe copilul Constantin al d-lui Al. Popovici. Starea copilului e foarte gravă. De la cîrnătarul D. Vasilescu din str. Panu, d. dr. Buzenchi a confiscat 2 kgr. uscături, vechi, şi de la lipovanca Ev­­dochia Ţicanov, din piaţa Halei 15 kgr. peşte stricat. Locuitorul Gh. Iorga din com. Codă­­eşti, s’a plîns poliţiei că de ieri ziua i-a dispărut servul seu, Gh. Păun, furîndu-i 22 lei. Cu trenul de 8.30 Ion Pipa va fi por­nit mîne dimineaţă la Bucureşti. Eri, la Ungheni, a căzut o ploae to­renţială, care a răcorit cît se poate de bine pe căutătorii de fecoa­r­e. D. ministru de finanţe a dat ordine foarte severe administraţiei vămilor pen­tru ca agenţii să împedece intrarea în ţară a căruţelor încărcate cu pretinse ape minerale din Ungaria, ape cari în realitate nu sunt de­cît produse falsifi­­cate. ■' ' Primăria capitalei a dispus de aseme­nea ca serviciul de accize să împedece intrarea apelor falsificate în oraş. Mîne pleacă spre Baden-Baden, la con­gresul internaţional al medicilor veteri­nari, un număr de vre­o 15 medici ro­­mîni, între cari d-nii Locuşteanu, Stai­­covici, St. Furtună, Vicol, Riegter, etc. Cu începere de la 1 Septembre a. c. Academia Romînă va deschide o şcoală practică de agricultură la Moara Greci­lor din judeţul Vaslui, conform testa­mentului lui Ioan I. Agraci, care a lă­sat două moşii în acest scop. Cursurile şcoalei vor dura trei ani şi pe lîngă agricultură se vor preda în mod practic meşteşugurile cele mai necesare săteanului.’ * In şcoală se vor primi numai fii de săteni din judeţul Vasluiu. In urma unui congres din limba romînă, aritmetică, geografia şî istoria ţărei. Pe ziua de 1 Iulie d. A. Tiulescu, se­­cretar-comptabil al fermei model Studina, şi unul din cei mai distinşi elevi al şcoa­lei de­ la Herăstrău, a fost numit direc­tor al nouei şcoale practice, după ce a elaborat un proect de organizare. Individul Vasile Ghinat, fiind găsit va­gabonded pe stradă, a fost înaintat par­chetului. Evreul Mariţ Moscovici a fost ares­tat la poliţie pentru că a lovit pe N. Perciun, soldat în reg. 13 infanterie, santinelă la incendiul din str. Veche, şi pe I. Munteanu, soldat din compania de jandarmi.­ ­ Toste ziarele din­­Bucureşti, plîng moartea tînărului şi simpaticului diplo­mat Armand Lesca, secretarul legaţiuneî franceze în Capitală. Corpul regretatului Lesca, a fost de­pus, după îmbălsămare, în­ monastirea de la Sinaia, de unde astă seară va fi pornit la Bordeaux. Sicriul e acoperit cu flori naturale, trimise de M. S. Regina. E un amănunt sfîşietor, dă „Epoca“. In timpul agoniei, nefericitul secretar de legaţiune a eiitat cît­va timp, apoi a plîns, şi în cele din urmă, covîrşit de duceri, a început să se vaite.­ Printre ex­­clamaţiile de durere, ne scrie un amic care a stat toată vremea la căpătîiul bolnavului, defunctul a strigat de., cite­va ori „auleu!“, în limba romînească, pe care Începuse să o vorbească binişor. R EDMOND DEMOLINS An­gilo-Saxonii Şcoalele au îndeplinit «supra omenes­cul» şi au produs, după mine, o prea mare supra­producţiune de tineri ins­truiţi; mai mult de cit naţiunea poate să suporte, şi mai mult de cît indivizii Înşişi pot suporta». Ce vor mai zice acei cari proclamau,, puneau mărirea şi forţa unei naţiuni în numărul cărturarilor! » «Aici, urmează împăratul, cuvîntul prinţului Bismark, proletariatul bacalau­reaţilor, pe care-i posedăm este exact. Cea mai mare parte din candidaţii la foame (cuvîntul e aspru) mai ales domnii, ziarişti, sunt liceani nevolnici (cuvîntul nu e numai aspru, el e în parte adevă­rat); iată un pericol pentru noi. Acest exces, care acum deja este prea mare, te face să asemeni patria noastră cu un cîmp sătul de apă, şi care nu mai poate primi. Iată pentru ce nu voi­ mai auto­riza deschiderea liceelor (Eteralminte «gimnazielor») care nu-mi vor putea proba în întregime raţiunea de a fi şi necesitatea.­­ Avem deja destule. La rîndul lo­r, ce vor spune aceia ,cari proclamau că trebue să se considere mărirea şi puterea de viaţă a unei na­ţiuni după numărul şcoalelor sale ! Şi a­­cel care le condamnă astfel nu-i nici­de cum un barbar eşti incult din pădurile German:ei, este unul din produsele des­­voltării şcolare, cel mai­­viu care a exis­tat pe suprafaţa globului, unul din pro­dusele studioase, universitare şi pedante­­ale Germaniei! La sfîrşitul discursului seu, împăratul revine iarăşi asupra inferiorităţii fizice create prin sistemul actual de învăţă­minte «Ce vreţi să facă un om, care nu vede cu ochii, săi ? spune el. Sunt 47% miopi în şcoli ! Pe cînd eu eram elev al liceului din Cassel, cursurile se faceau într’o sală bine­ aerisită, după dorinţa specială a mam­ei mele ; ei bine, din 21 de conşcolari, 18 purtau ochelari! Aceste lucruri mi-au mişcat inima din loc, şi pot numai să vă asigur că nu s’au trimis de către părinţi mormane de, petiţiuni, rugămint şi dorinţî. «Aceasta mă priveşte, pentru că eu sunt părintele patriei, şi am datoria să declar că lucrurile nu vor mai merge aşa. «B-lor, oamenii nu trebue să privească lumea prin sticle de ochelari, dar curat numai cu ochii săi... Iată la ce ne vom îngriji acum, v’o făgăduesc». Iată deci o a doua constatare : școala a dat faliment din punctul de vedere practic cît și din punctul de vedere technic. Dar nu-i numai atît;­ ea numără la activul ei un al treilea punct negru : ea n’a reuşit în punctul de vedere politic. Această observaţie e gravă. Se ştie, în adevăr, cit s’a bizuit pe şcoală pentru a altoi tinerilor genera­­ţiuni tendinţa politică *care convinea». A pupe mina pe şcoală era pentru toa­te partidele, şi în particular pentru gu­verne, cel mai sigur mijloc de reuşită. Aceasta era o doctrină incontestabilă şi necontestată. De asemenea ce lupte arzătoare nu s’au desfăşurat împrejurul şcoalei, în Franţa, în Germania ? Ea a devenit ma­rha «trampblină» electorală’,’ asu­pra a­­cestei chestiuni s’au desbinat mai mult: la noi ea a dat naştere n­ouei legi şcolare şi faimosului articol 7 ; în Germania cîm­­pul culturel (Der Büllerkampf), împăratul Germaniei s’a jucat cu Şcoa­la într’un chip suveran, după moda prusacă că după cum guvernul nostru şi el s’a jucat într’un chip suveran, după moda iacobină, căci aceste două moduri sunt în cea mare parte identice. (Va urma) Doctor A. STEUERMAN Medic al societăţii „Fraterna“ din Păcurari — Strada Albă 14 — Consultaţii : 8—10 dim. 4—6 d. a. — Pentru saracî gratuit — FălcariBere „Mr. Recomandă excelentele sale produse.—Pace zilnic expe­­diţiunî în oraş la domiciliu şi în provincie în sticle şi butoaie. In oraş se găseşte la „Be­răria Nouă“ la Restauraţia Be­­reriei Zimbru şi toate debi­tele de băuturi. O adevărată Băcănie Romînă PIAŢA SP. SPIRIDON No. 2 Subsemnatul, aduc la Cunoştinţă atît a onorabilelor mele cliente şi clienţi, cit şi a domnilor cetitori, că cu începere de astă­zi fac cunoscut că prin mare Sa­­crificiu am isbutit să înzestrez magazinul meu de coloniale cu toate mărfurile de o calitate cea maî bu­nă, măi curată, şi cu preţurile cele mai avantajoase­ ­ PENTRU ORI­CE CEIEN­T — Totodată vă mai rog, doamnelor şi domnilor atît clienţi cît şi cetitori­a,­mă încuraja. Şi că pentru a vă convinge de cele zise mai sus bine voiţi a vizita magazi­nul meu. Cît priveşte despre serviciu atît este de bun în cît puteţi fi serviţi chiar tri­­miţînd o carte poştală cu comanda, şi arătîndu-mî numele, pronumele, strada şi numărul locuinţei. Mulţumind clientelei noastre pentru bine voitorul concurs ce aşteptăm. CU STIMĂ Neculai I. Olănescu 70­2 IAŞI 1 -A *

Next