Opinia, august 1899 (Anul 3, nr. 74-98)

1899-08-05 / nr. 77

Număr nn 10 Bani ABONAMENTELE încep la 1 şi IE ale fie­cărei luni şi se plu­tesc tot­d’a­una Înainte In Iaşi la Casa Administraţiei njudeţi şi seninătate prin mandate poş­tle Un anunţar­-30 lei, în streinitate V lei Şase luni 15 „ „ „ 80 » MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA No 49.­­titrada d­ol lel -No. 4» Număr si 10 Bani AKllVCI­URILE Ia Iaşi şi judeţe ss primes? mynai­ la^. Administraţie x'aNIA V/ .* i s a ci 4 *-■ .A vi X 4* m l j'v .-7 a a* .At M I A:I. .U m mm In străinătate, direct la dâirfitâ s&Qţit şi toate păețile da pul/mutata!' Aau pe iur! la pag. IV . , linia III Inserţiile şi reclamele LJn MSâiîîiâr ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN No. £. '­50 V ; rz­vccîilț ao^Afll -____ \€'f * \ RHIDACTIA ''££S’tT&* i 49— Strada Gtolieî —No. 4S Criză în Romînia ? In Ianuarie, un ziar din Capitala intervieva toate somităţile financiare din ţara asupra crizei comerciale, și cu toate că fie­care îi răspundea neschimbat : „nu e criză comerci­ala“, a continuat ancheta pentru a putea scrie cu litere groase în frun­tea ziarului: „Criza comerciala“ — „Ancheta noastră“. Dacă în intere­sul prosperitatei gazetei se putea discuta o criză comercială in Ia­nuarie 1899, atunci cînd ţara era în nişte condiţiunî economice din cele mai fericite, cînd exportul pro­­ducţiunel din anul trecut era în to­iul lui, cînd semănăturile pentru a­­nul acesta se arătau în condiţiunî minunate, acum cînd lipsa ploilor din Mal a compromis recolta griu­lui nostru, îşi închipue ori­cine ce mană de reflecţiuni nu izvorăşte din mintea unora dintre gazetarii cari se îngrijesc de nenorocirile ce ame­ninţa ţara, de foamete, de falimen­tul Romîniei ? ! E drept ca în ţara noastră, unde agricultura formează principalul iz­vor de bogăţie şi unde nu s’a ajuns încă la perfecţiunea industrializărei solului, lipsa de ploaie poate să ni­micească într’o lună toate iluziile unei excelente recolte. E drept că angajamentele de plată sunt con­tr­actate în lunile cînd nu se ştie cum va fi rezultatul producţiunei agricole. E drept că în ţara noas­tră s’au adus cantităţi de mărfuri, în speranţa că ele vor fi plătite cu creanţele noastre asupra străinătate!, rezultate din vînzarea cerealelor. Ca o consecinţa a tuturor acestor consideraţiuni este o jenă care se va mai agrava pînă la o altă re­coltă, aceasta jena va avea ca efect aparent şi falimente în piaţa co­mercială a ţârei, poate şi greutăţi în mersul regulat al finanţelor ţârei. Am spus efect aparent pentru că altele sunt cauzele ce produc fali­mentele şi criza comercială nu e de­cît un pretext.—Voi­ studia toc­mai aceste cauze. Economiştii aseamănă perturbări­le, care strică mersul regulat al afa­cerilor, cu criza din limbajul medi­cal. Vom reproduce definiţiunea pe care Littré o dă crizei în dicţionarul de medicina, car ne va servi în discuţiunele noas­tre : „Schimbarea ce se produce­­în cursul unei boale şi se anunţă „prin oare­care fenomene particulare; „criza e perfectă cînd ea aduce bol­navul imediat în stare de conva­lescenţă, imperfecta cînd ea pro­­­duce numai o uşurare ; ea este sa­­­lutară ori fatală după rezultat.“ Situaţiunea ţarei noastre, cu toată lipsa de recolta din anul acesta, este excelenta. S’ar putea vorbi de criză atunci cînd ar fi perturbări în tîrgul nostru monetar ; s’ar putea face aluziuni la încurcături finan­ciare atunci cînd cheltuielele buge­tare ar fi amenințate de a remîne în întîrziere, dar în starea actuală de lucruri nu sunt temeri de aces­tea. D. Raffalovich, distinsul mare financiar, ne spune că în cazuri de criză există o parte de imaginaţie şi o parte de adevăr.­­Noi ne pro­punem a studia aceste părţi ale pretinsei crize comerciale. M. Block, î - Telegrame —Serviciul particular al OPINIEI — Rennes, 3 August. Preşedintele consiliului de resboit pen­­■ tru a evita reînceperea manifestaţiilor a­­ hotărît să excludă din sală ori­ce per­­­­soană care ar da semn de aprobare­­ sau de desaprobare.­ ­ Niş 3 August. Cu ocazia aniversării naşterei Rege­lui Alexandru, un Te-deum a fost ce­lebrat la catedrală. In urmă a avut loc o revistă a tru­pelor în presenţa celor două Regi, a miniştrilor, a corpului consular şi a a­­taşaţilor militari. Oficialul publică o scrisoare a Rege­lui Alexandru, adresată d-lui Georgevici, în care enumeră progresele realizate de la 1897 în­coace şi menţionează mani­festaţiile de realitate care îî sînt adre­sate ca o probă de simţimînt de iubire a poporului pentru tronul Obrenovicilor. Scrisoarea declară că Serbia a pro­bat cu această ocazie că va exista în­tot­ d’a­una ca un Stat independent şi sfirşeşte spunînd că Regele îşi va con­serva viaţa binelui patriei, execuţiei pro­gramului, sprijinindu-se pe guvern şi pe patriotismul representăreî naţionale. Constantinopole 3 August 1 O convenţie, regulînd plata datoriilor întîrziate ale Rum­eliei, a fost iscălită­­ între Bulgaria şi administraţia datoriei­­ publice. ,, Bulgaria plăteşte o mie de lire tur­ceşti în momentu­l iscăliturii, restul a­­proape şase sute de mii de lire în bo­nuri, plătibile în luna lui Ianuarie. Paris 3 August Astăzi a avut loc un consiliu de mi­niştri. Ministrul de externe Delcassé, deşte socoteală despre călătoria sa la Pe­tersburg. El arătă primirea călduroasă ce i se făcu acolo. El tăcu istoricul toastelor schimbate la prînzul ce i s’a oferit de contele Mu­­rawiev, cancelarul rus, care sunt o ma­­nifestaţiune a strînselor legături de pri­etenie, ce spre binele Franţei şi Ru­­siei, leagă aceste două ţări. Paris, 3 August. Faţă cu atitudinea lui Guérin şi a par­tizanilor săi, prefectul poliţiei a hotărît să menţie statul quo pănă la un nou ordin. Rennes 3 August. D. Labori a petrecut o noapte fără somn. Suferă mult, însă n’are friguri. De eii nu s’a publicat nici un buletin medi­cal. Cu toate că starea rănitului nu este mai rea, tot există temere. Nici o ştire, încă, asupra asasinului. Paris 3 August. Măsuri riguroase de ordine au fost luate în strada Chabrol, împrejurul lo­cuinţei d-luî Guérin. Strada întreagă e păzită de agenţi şi de guarzi munici­pali. D. Guérin a bătut deasupra ca­sei, un stindard tricolor, cu inscripţia: „Franţa a Francezilor.“ Paris, 3 August. O grupă de antisemiţi, se afla erî seara, pe str. de Valenciennes. Un tre­cător, probabil un anarhist, strigînd : „Jos Jesuiţiî", a fost ameninţat de antisemiţi. El a tras atunci mai multe focuri de revolver, rănind pe trei persoane, dintre care pe una mai grav. Individul a fost arestat şi dus la comisariat. Paris 3 August Astă­zi a avut loc banchetul anual al partidului bonapartist. Colonelul în retragere Mignot, preşedintele, a citit o telegramă a principelui Victor, prin care acesta zice că se bazează pe energia comitetelor plebiscitare în împrejurările actuale. Un alt banchet a fost organizat de ti­nerimea regalistă, cu prilejul serbătorei patronimice a ducesei de Orleans. Dis­cursuri prin care se protestează în con­tra măsurilor guvernului, au fost ţinute. A fost votată o adresă către ducele şi ducesa de Orleans. Nu s’a produs nici un incident. EDIŢIA DE SEARA IAŞI — JOI 5 AUGUST ms) Rennes 3 August Starea d-lui Labori, e cît se poate de satisfăcătoare; nu s’a produs nici o com­plicaţie. E probabil că la deschiderea şedinţei de mine d. Demange va cere, în numele lui Dreyfus, amînarea procesului pînă ce d. Labori va fi vindecat. Chirurgii cred că desbaterile vor putea urma Luni. Autorul atentatului n’a fost încă găsit. Rennes 3 August Multe scrisori şi telegrame prim­ite de d. Labori, regretă atentatul şi îi doresc o grabnică vindecare. Adincimea ranei n’a fost încă explo­rată. Dacă nu va interveni nici o com­plicaţie, d. Labori va intra in convales­cenţă peste opt zile. Deseară sau mine se va căuta drumul glontelui, prin ra­diografie şi se va vedea dacă nu tre­­bue extras. Ştim­ din ţară . Contrar zvonurilor răspindite, mişcarea în magistatura înaltă, adică la Curţi, nu se va face de­cit în primele zile ale lu­­nei Septembrie. Examenele pentru admiterea in şcoala de agricultură de la Stirhareţ, s’au ter­minat. Toţi candidaţii au fost­­primiţi în şcoală. Instrucţiunea ucigaşului Ion Pipa este aproape terminată. Judecătorul de instrucţiune, mai aş­teaptă numai sosirea unor acte de pe la diferite autorităţi, spre a începe coor­donarea materiilor în vederea redactă­­rei ordonanţei. Actul de acuzaţiune va fi foarte mare, de­oare­ce toate isprăvile precocelui cri­minal vor fi descrise în mod foarte a­­mănunţit . Consiliul de revizie permanent al ar­matei va judeca tot mai multe procese­­ impiotip­ile, printre cari se află şi re­­­­cursul locotenentului Carp, condamnat­ă de consiliul de razboiu din Iaşi la 5 luni­­ şi destituire,­­şi recursul căpit. de mi­liţii T.Udrea, reformat. Ambii recurenţi vor fi apăraţi de d. avocat lt. Teodorescu. Consiliul de revizie va fi prezidat de d. general Macarovici.­­ Reforma procedurei civile, pe care d. Disescu, ministru al justiţiei, a anunţa­­t-o încă în Mal prin o circulară trimisă­­ tuturor tribunalelor şi curţilor, este pe cale de a se realiza în curînd.­­ Materialul bogat ce s’a adunat într’un timp relativ foarte scurt, privitor la a­­ceastă reformă, este deja în mare parte studiat, aşa că d. ministru a izbutit să fixeze deja nu numai iconomia refor­­­­mei, dar şi mai multe principii de mare importanţă. D. ministru de domenii, a dispus ca lemnele uscate în picioare şi căzute pe jos din pădurile Statului, în caz cînd nu s’ar putea vinde prin licitaţie, să se pună în formă de stînjin, iar lucrul a­­cesta să fie plătit oamenilor in natură, adică cedîndu-li-se parte din stînjenii fă­cuţi de el. Proporţia să fie aşa în­cît să repre­zinte exact banii ce ar fi trebuit să se plătească. Prin această lăudabilă dispoziţiune a d-lui ministru se va mări mult venitul ramurei silvice. Anul trecut, din cauza numeroaselor licitaţiuni ce se ţineau, acele lemne a­­jungeau de ’şi perdeau valoarea pe loc. Cu noul fel d’a procede, acest mare inconvenient s’a înlăturat. D. comisar special al Expoziţiuneî de la Paris, a înaintat d-luî Fleva, minis­trul domeniilor, un raport amănunţit a­­supra mersului, în cursul luneî Iulie, a lucrărilor preparatorii pentru participa­rea Romîniei la Expoziţiunea universală din 1900. In acest raport se spune că s’a impri­mat un catalog in care cei 5358 decla­ranţi de a expune au fost înscrişi pe judeţe, grupe şi clase. I S’a întocmit şi s’a litografiat planul­­ pavilionului român cu împărţirea lui în­­ compartimente destinate expoziţiunilor colective a diferitelor grupe şi clase.­­ Se arată apoi că declaranţii de a ex-­­ pune au fost împărţiţi în clase spre a­­ putea mai bine studia modul de expu-­­ nere. I D. Cucu menţionează apoi instrucţiile ce a dat agenţilor regionali ai expoziţiei D. Ollănescu a mai obţinut definitiv noul locuri, despre care am vorbit deja în ziarul nostru. Clădirile pavilionului şi restaurantului sunt azi înălţate în construcţiune brută, pînă aproape de acoperămînt. O partidă de plăcere ! Nu fusesem nici­odată la Ungheni, şi n’aveam nici o idee despre această mult reputată staţie balneară, despre care po­pulaţia laterală a oraşului vorbeşte, cum ar vorbi hig­h­ful despre Aix-les-bains, Spa, Ostende sau Trouville. In Iaşi, pentru multă lume, Unghenia a ajuns un fel de furie; duminica este, mai cu deosebire, aşteptată cu nerăb­dare. Dumnealui, cu consoarta, copiii, o cumnată, două nepoţele şi cu cumătrul, fac cu două trei zile înainte, pregătiri pentru escursia de plăcere de la Un­­gheni. Duminică, în zori de ziuă, se adun la punctul de intilnire şi înarmaţi cu pro­­viziuni, panere bine garnisite cu virtu­ale şi clondiraşe de vin, compania por­neşte cu paşi repezi spre gară ca să nu scape trenul. Cei cari nu se pot scula destul de dimineaţă, sau ajung prea tirziu la gară —şi dintr’aceştiia sunt foarte mulţi —re­min pentru trenul de 12 ore jum, cînd pe o căldură tropicală, alerg, cu sudori cît bobul pe frunte, la gară, spre a ajun­ge mai înainte şi a se asigura de lo­curi în vagoanele ticsite deja de lume, cu un ceas înainte de plecarea trenului. Mai toată această lume ia bilete de clasa a treia, şi mulţi nu se suie de­cît cînd sună a doua oară, şi cînd, vagoa­nele de clasa a treia fiind deja arhi­pline, reclamă cu insistenţă să i se deie loc, ceea ce pune pe conductor în nece­sitate de a face reclamanţilor loc de cla­sa a doua sau chiar întâia. Se aşază mahalagiul în clasa întăi cu toată famelia care se lăfăeşte în catife­lele vagonului şi lasă oblonul de la va­gon deschis ca să epateze pe cei ce of­tează pe peron că nu’şi pot permite lue­sul unei partide de plăcere la Ungheni. In fine trenul se pune ’n mişcare. Mă grav cam într’un vagon de clasa a doua cu opt locuri, dar peste care nă­văliseră trei­spre­zece persoane. Numă­rul acesta fatal, ajutat de ferbinţeala ne mai­pomenită ce înăduşea lumea, îmi prevesteau o nenorocire şi mă făcea să cuget la nefericita idee ce avuia de a pleca la Ungheni, sau după o zicătoare populară, de a mă sui în corabie. In rind cu mine, la colţul bănceî des­pre uşa vagonului, se aşezase o damă imensă, de o corpolenţă şi grăsime în­­spăimîntătoare. De căldură, varsa sudori şiroaie, îşi desfăcuse rochia la pept fără jenă, părul îî cădea despletit şi muiat de căldură, iar dumniata sufla ca o lo­comotivă, împrăştiind în jur aburi ce ne înăduşeau. Vis-a-vis de respectabila doam­nă, sta o altă damă tînără, dar în po­­siţie şi lingă dînsa, scumpul consort care îl făcea vînt într’una cu o batistă de matasă roşie. Apoi veneau de-a dreapta şi de-a stînga alte persoane: un copil de vre­ o 8 ani care mînca alviţă şi’n­­tindea aţele halviţeî peste hainele tutu­rora ; doi negustori din Ciurchî, groşi, graşi cu cisme de iuft care respondeau un miros îngrozitor; trei mahalagioaice mai tinere înaintea cărora perora un june­ tînăr, ţinîndu-se de o curăluşă din plafonul vagonului, iar într’un colţ un domn cu plete şi cu ochelari albaştri, supranumit de voiajori: doctorul. La un moment dat doamnei celei grase şi voluminoase îi vine rou de căl­dură şi ’ncepe a da ochii peste cap. Tînăra doamnă de vis-a-vis se sparie şi o apucă dureri de facere ; soţul speriat se repede la doctorul cu plete şi ’ncepe a striga : — Sal domle că face! — Ce este domle ? — Soţia mea are dureri prin­ pîntece şi face ! — Dă­ picături de-a lui Davila. — Ce picături domle că face deja! Conductor ! să stee trenul, strigă neno­rocitul soţ scoţînd capul pe fereastră. Panica e generală, îmi venea să sar din tren, care no­roc că tocmai atunci soseşte la Ungheni Mă reped pe uşă afară şi fug în sat unde mă aşteaptă un alt şir de surprize. Juvenal. M­­­LIHRISTI Hilinjală, murdărie. Ciuntă şi slută definiţiune; mînjală e un amestec de tărîţe (de griu sau de păpuşoi) cu urzică moartă şi niţică grăsime, ferte puţin; cu ea se unge natra (firele urzeloi) la ţe­sut pînză de cînepă mai ales. Suman, surtuc, palton. De ce adecă nu şi laibăr, tails ? Săm­enii încaltea de­finesc sumanul prin: cojoc, şi vice­versa ; apoi, căci 11 Ifi, pălărie din blană de berbece; şi aşa mai departe sute şi mii, dar se vede că nu i-a urmărit d’-l Canianu—în lecsicele lor. ibiaire, rază de lumină. Chisnovat şi aci­­zarea e un punct luminos, o stea bunăoară, un foc mic văzut noaptea din depărtare ca un cărbune aprins,—însuşi culiarul licuriciului steclind la întuneric; pe cînd raza e o fâşie de lumină, o în­tindere luminoasă: razele soarelui. Deci, şi cu definiţiunile vocabularice a insultat d. Canianu, literatura românească, ştiinţa—în fine; dar, în acelaş timp, a înşalat pe cumpărătorul operei sale, ca şi Şăinenil cu dicţionarele lor.—Atit nu­mai că, în prefaţa poemului, d-sa nu se întitulează erudit, ca Şăinenil, probînd dînşii aceasta şi prin suini de exemple ca : cincime, un lot compus din cinci; clapon, cocoş îngrăşat pentru bucătă­rie, (după Maria însă—din franţuzeşte: clsapounean­,puiă de clapon*)­, hrean, ridiche de mare; mu­scovi, ţintar; sti­hii m­­at corosiv, sin, calomel; urdă, brînză albă şi moale­, (Iar Maria—din romîneşte : urdă, fromage blanc et mou ; urzală, bătătura pînzeî­, zimbru, ve­chea stemă a Valahieî. Cetitorul e convins deja că poetul Canianu, din cite i-am­ înșirat aci, for­mează o trinitate cu Săinenii, la cites­­trei—același grad de lumină în pătrun­derea secretului limbei române poeto­­lecsică. Dacă se poate zice e’am scrutat și pe d-l Canianu, prin reprezentarea numai a cîtorva mustre din opera sa, a cărei întregime n’am putut-o enunţa nici în zece pagini de ziar,­ cetitorul’va trage­dii] acestea—încheere despre totul ope­rei. Ş’apoi doar, aceşti pseudo cărturari, cite nu îndrugă in prefeţele opurilor lor că au îmbogăţit şi îmbunătăţit li­teratura romînească, chiar în ştiinţe, a­­decă cu cele ce văzurăm şi prin relată­rile aci,pe scurt. Dar cît pentru Săi­­neiii, in ignoranţa lor de-a putea perce­pe pe valoroşii lexicografi romîni, pe sa­vanţii ca Cihac, Laurian-Maxim etc., se încumetează a spune că, unii ca aceş­tia şi-au ignorat limba—în produsele lor lecsice!! Dar ce pot bîrfi scribii, necu­­noscindu-se pe el însuşi ? La dreptul vorbind, un alt stat—chiar afară de cele cultivate, unii ca aceşti cărturari, pentru fondul şi forma lucră­­rel lor, ar fi înfundat o Insulă a Dra­cului­ cu chiuita ; la noi însă aspiră şi la deco­raţii—chiar la împămîntenire şi drepturi politice, pentru murdara lor cărturărie scoase în vileag.—Ba află, ce­­titorule, că aste murdarlîcmi au fost şi recomandate—de sus—ca premii şcola­rilor, în ţara noastră; ba, opul vecsic al limbei române de L. Şăineanu, auto­rizat între cărţile didactice, prin oficia ministerială din 11 Septembre 1896, sub formula : Văzînd cererea d-luî L. Şăi­neanu şi auzind pe consiliul permanent de instrucţiune, aprobă­m; această, sculă e şi tipărită cu cheltuiala ţerei! Iată ce mai pot cărturarii evrei—ca Şâlneanul etc., în Romînia!—Cine oare dintre demnitarii astei ţerî, şi cînd le va veni de leac unora ca aceste impeli­­ţaţi ? Aci, am început cu canianisme ş’am terminat cu săinisme. Tîrtan şi tîrtan Este o plantă—numită tîrtan ; la ră­dăcină are şi bobite ca aluneleîe, iar pe blujan are frunze ca ale petrinjelului. Se minîncă (primăvara) ca salată şi în bu­cate (cu carne). Oare­ cine e trăitor în oraş, trimeţînd sluga in piaţă spre a tîrgui de ale gă­­tirel bucatelor, i se spune să aducă şi vr’un tîrtan. Sluga însă, nouă fiind la *) Acest mehenghid de cărturar, (care scrie că plouă cu ctrmiţî), după judecata ce-l făcurăm în scrutarea lecsicului frăţini-sefi (1898), nu spune prostia cu claponul şi’n dicţionaru-î romîno-frances (1­898) , dar spune multe altele tot pre atit de gogonate. (Vezi Opinia din 6, 7­­ și 8 Noemvrie 1898). I 1). Dar nici barem a fost supuse, conform­­ legei, comisiuneî examinatoare adhoc, lucrarea s cu înșălătorul titlu: Dicționar universal al lim­­beî române.

Next