Opinia, august 1899 (Anul 3, nr. 74-98)
1899-08-05 / nr. 77
Număr nn 10 Bani ABONAMENTELE încep la 1 şi IE ale fiecărei luni şi se plutesc totd’auna Înainte In Iaşi la Casa Administraţiei njudeţi şi seninătate prin mandate poştle Un anunţar-30 lei, în streinitate V lei Şase luni 15 „ „ „ 80 » MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA No 49.titrada dol lel -No. 4» Număr si 10 Bani AKllVCIURILE Ia Iaşi şi judeţe ss primes? mynai la^. Administraţie x'aNIA V/ .* i s a ci 4 *-■ .A vi X 4* m l j'v .-7 a a* .At M I A:I. .U m mm In străinătate, direct la dâirfitâ s&Qţit şi toate păețile da pul/mutata!' Aau pe iur! la pag. IV . , linia III Inserţiile şi reclamele LJn MSâiîîiâr ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN No. £. '50 V ; rzvccîilț ao^Afll -____ \€'f * \ RHIDACTIA ''££S’tT&* i 49— Strada Gtolieî —No. 4S Criză în Romînia ? In Ianuarie, un ziar din Capitala intervieva toate somităţile financiare din ţara asupra crizei comerciale, și cu toate că fiecare îi răspundea neschimbat : „nu e criză comerciala“, a continuat ancheta pentru a putea scrie cu litere groase în fruntea ziarului: „Criza comerciala“ — „Ancheta noastră“. Dacă în interesul prosperitatei gazetei se putea discuta o criză comercială in Ianuarie 1899, atunci cînd ţara era în nişte condiţiunî economice din cele mai fericite, cînd exportul producţiunel din anul trecut era în toiul lui, cînd semănăturile pentru anul acesta se arătau în condiţiunî minunate, acum cînd lipsa ploilor din Mal a compromis recolta griului nostru, îşi închipue oricine ce mană de reflecţiuni nu izvorăşte din mintea unora dintre gazetarii cari se îngrijesc de nenorocirile ce ameninţa ţara, de foamete, de falimentul Romîniei ? ! E drept ca în ţara noastră, unde agricultura formează principalul izvor de bogăţie şi unde nu s’a ajuns încă la perfecţiunea industrializărei solului, lipsa de ploaie poate să nimicească într’o lună toate iluziile unei excelente recolte. E drept că angajamentele de plată sunt contractate în lunile cînd nu se ştie cum va fi rezultatul producţiunei agricole. E drept că în ţara noastră s’au adus cantităţi de mărfuri, în speranţa că ele vor fi plătite cu creanţele noastre asupra străinătate!, rezultate din vînzarea cerealelor. Ca o consecinţa a tuturor acestor consideraţiuni este o jenă care se va mai agrava pînă la o altă recoltă, aceasta jena va avea ca efect aparent şi falimente în piaţa comercială a ţârei, poate şi greutăţi în mersul regulat al finanţelor ţârei. Am spus efect aparent pentru că altele sunt cauzele ce produc falimentele şi criza comercială nu e decît un pretext.—Voi studia tocmai aceste cauze. Economiştii aseamănă perturbările, care strică mersul regulat al afacerilor, cu criza din limbajul medical. Vom reproduce definiţiunea pe care Littré o dă crizei în dicţionarul de medicina, car ne va servi în discuţiunele noastre : „Schimbarea ce se produceîn cursul unei boale şi se anunţă „prin oarecare fenomene particulare; „criza e perfectă cînd ea aduce bolnavul imediat în stare de convalescenţă, imperfecta cînd ea produce numai o uşurare ; ea este salutară ori fatală după rezultat.“ Situaţiunea ţarei noastre, cu toată lipsa de recolta din anul acesta, este excelenta. S’ar putea vorbi de criză atunci cînd ar fi perturbări în tîrgul nostru monetar ; s’ar putea face aluziuni la încurcături financiare atunci cînd cheltuielele bugetare ar fi amenințate de a remîne în întîrziere, dar în starea actuală de lucruri nu sunt temeri de acestea. D. Raffalovich, distinsul mare financiar, ne spune că în cazuri de criză există o parte de imaginaţie şi o parte de adevăr.Noi ne propunem a studia aceste părţi ale pretinsei crize comerciale. M. Block, î - Telegrame —Serviciul particular al OPINIEI — Rennes, 3 August. Preşedintele consiliului de resboit pen■ tru a evita reînceperea manifestaţiilor a hotărît să excludă din sală orice persoană care ar da semn de aprobare sau de desaprobare. Niş 3 August. Cu ocazia aniversării naşterei Regelui Alexandru, un Te-deum a fost celebrat la catedrală. In urmă a avut loc o revistă a trupelor în presenţa celor două Regi, a miniştrilor, a corpului consular şi a ataşaţilor militari. Oficialul publică o scrisoare a Regelui Alexandru, adresată d-lui Georgevici, în care enumeră progresele realizate de la 1897 încoace şi menţionează manifestaţiile de realitate care îî sînt adresate ca o probă de simţimînt de iubire a poporului pentru tronul Obrenovicilor. Scrisoarea declară că Serbia a probat cu această ocazie că va exista întot d’auna ca un Stat independent şi sfirşeşte spunînd că Regele îşi va conserva viaţa binelui patriei, execuţiei programului, sprijinindu-se pe guvern şi pe patriotismul representăreî naţionale. Constantinopole 3 August 1 O convenţie, regulînd plata datoriilor întîrziate ale Rumeliei, a fost iscălită între Bulgaria şi administraţia datoriei publice. ,, Bulgaria plăteşte o mie de lire turceşti în momentul iscăliturii, restul aproape şase sute de mii de lire în bonuri, plătibile în luna lui Ianuarie. Paris 3 August Astăzi a avut loc un consiliu de miniştri. Ministrul de externe Delcassé, deşte socoteală despre călătoria sa la Petersburg. El arătă primirea călduroasă ce i se făcu acolo. El tăcu istoricul toastelor schimbate la prînzul ce i s’a oferit de contele Murawiev, cancelarul rus, care sunt o manifestaţiune a strînselor legături de prietenie, ce spre binele Franţei şi Rusiei, leagă aceste două ţări. Paris, 3 August. Faţă cu atitudinea lui Guérin şi a partizanilor săi, prefectul poliţiei a hotărît să menţie statul quo pănă la un nou ordin. Rennes 3 August. D. Labori a petrecut o noapte fără somn. Suferă mult, însă n’are friguri. De eii nu s’a publicat nici un buletin medical. Cu toate că starea rănitului nu este mai rea, tot există temere. Nici o ştire, încă, asupra asasinului. Paris 3 August. Măsuri riguroase de ordine au fost luate în strada Chabrol, împrejurul locuinţei d-luî Guérin. Strada întreagă e păzită de agenţi şi de guarzi municipali. D. Guérin a bătut deasupra casei, un stindard tricolor, cu inscripţia: „Franţa a Francezilor.“ Paris, 3 August. O grupă de antisemiţi, se afla erî seara, pe str. de Valenciennes. Un trecător, probabil un anarhist, strigînd : „Jos Jesuiţiî", a fost ameninţat de antisemiţi. El a tras atunci mai multe focuri de revolver, rănind pe trei persoane, dintre care pe una mai grav. Individul a fost arestat şi dus la comisariat. Paris 3 August Astăzi a avut loc banchetul anual al partidului bonapartist. Colonelul în retragere Mignot, preşedintele, a citit o telegramă a principelui Victor, prin care acesta zice că se bazează pe energia comitetelor plebiscitare în împrejurările actuale. Un alt banchet a fost organizat de tinerimea regalistă, cu prilejul serbătorei patronimice a ducesei de Orleans. Discursuri prin care se protestează în contra măsurilor guvernului, au fost ţinute. A fost votată o adresă către ducele şi ducesa de Orleans. Nu s’a produs nici un incident. EDIŢIA DE SEARA IAŞI — JOI 5 AUGUST ms) Rennes 3 August Starea d-lui Labori, e cît se poate de satisfăcătoare; nu s’a produs nici o complicaţie. E probabil că la deschiderea şedinţei de mine d. Demange va cere, în numele lui Dreyfus, amînarea procesului pînă ce d. Labori va fi vindecat. Chirurgii cred că desbaterile vor putea urma Luni. Autorul atentatului n’a fost încă găsit. Rennes 3 August Multe scrisori şi telegrame primite de d. Labori, regretă atentatul şi îi doresc o grabnică vindecare. Adincimea ranei n’a fost încă explorată. Dacă nu va interveni nici o complicaţie, d. Labori va intra in convalescenţă peste opt zile. Deseară sau mine se va căuta drumul glontelui, prin radiografie şi se va vedea dacă nu trebue extras. Ştim din ţară . Contrar zvonurilor răspindite, mişcarea în magistatura înaltă, adică la Curţi, nu se va face decit în primele zile ale lunei Septembrie. Examenele pentru admiterea in şcoala de agricultură de la Stirhareţ, s’au terminat. Toţi candidaţii au fostprimiţi în şcoală. Instrucţiunea ucigaşului Ion Pipa este aproape terminată. Judecătorul de instrucţiune, mai aşteaptă numai sosirea unor acte de pe la diferite autorităţi, spre a începe coordonarea materiilor în vederea redactărei ordonanţei. Actul de acuzaţiune va fi foarte mare, deoarece toate isprăvile precocelui criminal vor fi descrise în mod foarte amănunţit . Consiliul de revizie permanent al armatei va judeca tot mai multe procese impiotipile, printre cari se află şi recursul locotenentului Carp, condamnată de consiliul de razboiu din Iaşi la 5 luni şi destituire,şi recursul căpit. de miliţii T.Udrea, reformat. Ambii recurenţi vor fi apăraţi de d. avocat lt. Teodorescu. Consiliul de revizie va fi prezidat de d. general Macarovici. Reforma procedurei civile, pe care d. Disescu, ministru al justiţiei, a anunţat-o încă în Mal prin o circulară trimisă tuturor tribunalelor şi curţilor, este pe cale de a se realiza în curînd. Materialul bogat ce s’a adunat într’un timp relativ foarte scurt, privitor la această reformă, este deja în mare parte studiat, aşa că d. ministru a izbutit să fixeze deja nu numai iconomia reformei, dar şi mai multe principii de mare importanţă. D. ministru de domenii, a dispus ca lemnele uscate în picioare şi căzute pe jos din pădurile Statului, în caz cînd nu s’ar putea vinde prin licitaţie, să se pună în formă de stînjin, iar lucrul acesta să fie plătit oamenilor in natură, adică cedîndu-li-se parte din stînjenii făcuţi de el. Proporţia să fie aşa încît să reprezinte exact banii ce ar fi trebuit să se plătească. Prin această lăudabilă dispoziţiune a d-lui ministru se va mări mult venitul ramurei silvice. Anul trecut, din cauza numeroaselor licitaţiuni ce se ţineau, acele lemne ajungeau de ’şi perdeau valoarea pe loc. Cu noul fel d’a procede, acest mare inconvenient s’a înlăturat. D. comisar special al Expoziţiuneî de la Paris, a înaintat d-luî Fleva, ministrul domeniilor, un raport amănunţit asupra mersului, în cursul luneî Iulie, a lucrărilor preparatorii pentru participarea Romîniei la Expoziţiunea universală din 1900. In acest raport se spune că s’a imprimat un catalog in care cei 5358 declaranţi de a expune au fost înscrişi pe judeţe, grupe şi clase. I S’a întocmit şi s’a litografiat planul pavilionului român cu împărţirea lui în compartimente destinate expoziţiunilor colective a diferitelor grupe şi clase. Se arată apoi că declaranţii de a ex- pune au fost împărţiţi în clase spre a putea mai bine studia modul de expu- nere. I D. Cucu menţionează apoi instrucţiile ce a dat agenţilor regionali ai expoziţiei D. Ollănescu a mai obţinut definitiv noul locuri, despre care am vorbit deja în ziarul nostru. Clădirile pavilionului şi restaurantului sunt azi înălţate în construcţiune brută, pînă aproape de acoperămînt. O partidă de plăcere ! Nu fusesem niciodată la Ungheni, şi n’aveam nici o idee despre această mult reputată staţie balneară, despre care populaţia laterală a oraşului vorbeşte, cum ar vorbi highful despre Aix-les-bains, Spa, Ostende sau Trouville. In Iaşi, pentru multă lume, Unghenia a ajuns un fel de furie; duminica este, mai cu deosebire, aşteptată cu nerăbdare. Dumnealui, cu consoarta, copiii, o cumnată, două nepoţele şi cu cumătrul, fac cu două trei zile înainte, pregătiri pentru escursia de plăcere de la Ungheni. Duminică, în zori de ziuă, se adun la punctul de intilnire şi înarmaţi cu proviziuni, panere bine garnisite cu virtuale şi clondiraşe de vin, compania porneşte cu paşi repezi spre gară ca să nu scape trenul. Cei cari nu se pot scula destul de dimineaţă, sau ajung prea tirziu la gară —şi dintr’aceştiia sunt foarte mulţi —remin pentru trenul de 12 ore jum, cînd pe o căldură tropicală, alerg, cu sudori cît bobul pe frunte, la gară, spre a ajunge mai înainte şi a se asigura de locuri în vagoanele ticsite deja de lume, cu un ceas înainte de plecarea trenului. Mai toată această lume ia bilete de clasa a treia, şi mulţi nu se suie decît cînd sună a doua oară, şi cînd, vagoanele de clasa a treia fiind deja arhipline, reclamă cu insistenţă să i se deie loc, ceea ce pune pe conductor în necesitate de a face reclamanţilor loc de clasa a doua sau chiar întâia. Se aşază mahalagiul în clasa întăi cu toată famelia care se lăfăeşte în catifelele vagonului şi lasă oblonul de la vagon deschis ca să epateze pe cei ce oftează pe peron că nu’şi pot permite luesul unei partide de plăcere la Ungheni. In fine trenul se pune ’n mişcare. Mă grav cam într’un vagon de clasa a doua cu opt locuri, dar peste care năvăliseră treisprezece persoane. Numărul acesta fatal, ajutat de ferbinţeala ne maipomenită ce înăduşea lumea, îmi prevesteau o nenorocire şi mă făcea să cuget la nefericita idee ce avuia de a pleca la Ungheni, sau după o zicătoare populară, de a mă sui în corabie. In rind cu mine, la colţul bănceî despre uşa vagonului, se aşezase o damă imensă, de o corpolenţă şi grăsime înspăimîntătoare. De căldură, varsa sudori şiroaie, îşi desfăcuse rochia la pept fără jenă, părul îî cădea despletit şi muiat de căldură, iar dumniata sufla ca o locomotivă, împrăştiind în jur aburi ce ne înăduşeau. Vis-a-vis de respectabila doamnă, sta o altă damă tînără, dar în posiţie şi lingă dînsa, scumpul consort care îl făcea vînt într’una cu o batistă de matasă roşie. Apoi veneau de-a dreapta şi de-a stînga alte persoane: un copil de vre o 8 ani care mînca alviţă şi’ntindea aţele halviţeî peste hainele tuturora ; doi negustori din Ciurchî, groşi, graşi cu cisme de iuft care respondeau un miros îngrozitor; trei mahalagioaice mai tinere înaintea cărora perora un june tînăr, ţinîndu-se de o curăluşă din plafonul vagonului, iar într’un colţ un domn cu plete şi cu ochelari albaştri, supranumit de voiajori: doctorul. La un moment dat doamnei celei grase şi voluminoase îi vine rou de căldură şi ’ncepe a da ochii peste cap. Tînăra doamnă de vis-a-vis se sparie şi o apucă dureri de facere ; soţul speriat se repede la doctorul cu plete şi ’ncepe a striga : — Sal domle că face! — Ce este domle ? — Soţia mea are dureri prin pîntece şi face ! — Dă picături de-a lui Davila. — Ce picături domle că face deja! Conductor ! să stee trenul, strigă nenorocitul soţ scoţînd capul pe fereastră. Panica e generală, îmi venea să sar din tren, care noroc că tocmai atunci soseşte la Ungheni Mă reped pe uşă afară şi fug în sat unde mă aşteaptă un alt şir de surprize. Juvenal. MLIHRISTI Hilinjală, murdărie. Ciuntă şi slută definiţiune; mînjală e un amestec de tărîţe (de griu sau de păpuşoi) cu urzică moartă şi niţică grăsime, ferte puţin; cu ea se unge natra (firele urzeloi) la ţesut pînză de cînepă mai ales. Suman, surtuc, palton. De ce adecă nu şi laibăr, tails ? Sămenii încaltea definesc sumanul prin: cojoc, şi viceversa ; apoi, căci 11 Ifi, pălărie din blană de berbece; şi aşa mai departe sute şi mii, dar se vede că nu i-a urmărit d’-l Canianu—în lecsicele lor. ibiaire, rază de lumină. Chisnovat şi acizarea e un punct luminos, o stea bunăoară, un foc mic văzut noaptea din depărtare ca un cărbune aprins,—însuşi culiarul licuriciului steclind la întuneric; pe cînd raza e o fâşie de lumină, o întindere luminoasă: razele soarelui. Deci, şi cu definiţiunile vocabularice a insultat d. Canianu, literatura românească, ştiinţa—în fine; dar, în acelaş timp, a înşalat pe cumpărătorul operei sale, ca şi Şăinenil cu dicţionarele lor.—Atit numai că, în prefaţa poemului, d-sa nu se întitulează erudit, ca Şăinenil, probînd dînşii aceasta şi prin suini de exemple ca : cincime, un lot compus din cinci; clapon, cocoş îngrăşat pentru bucătărie, (după Maria însă—din franţuzeşte: clsapounean,puiă de clapon*), hrean, ridiche de mare; muscovi, ţintar; stihii mat corosiv, sin, calomel; urdă, brînză albă şi moale, (Iar Maria—din romîneşte : urdă, fromage blanc et mou ; urzală, bătătura pînzeî, zimbru, vechea stemă a Valahieî. Cetitorul e convins deja că poetul Canianu, din cite i-am înșirat aci, formează o trinitate cu Săinenii, la citestrei—același grad de lumină în pătrunderea secretului limbei române poetolecsică. Dacă se poate zice e’am scrutat și pe d-l Canianu, prin reprezentarea numai a cîtorva mustre din opera sa, a cărei întregime n’am putut-o enunţa nici în zece pagini de ziar, cetitorul’va tragedii] acestea—încheere despre totul operei. Ş’apoi doar, aceşti pseudo cărturari, cite nu îndrugă in prefeţele opurilor lor că au îmbogăţit şi îmbunătăţit literatura romînească, chiar în ştiinţe, adecă cu cele ce văzurăm şi prin relatările aci,pe scurt. Dar cît pentru Săineiii, in ignoranţa lor de-a putea percepe pe valoroşii lexicografi romîni, pe savanţii ca Cihac, Laurian-Maxim etc., se încumetează a spune că, unii ca aceştia şi-au ignorat limba—în produsele lor lecsice!! Dar ce pot bîrfi scribii, necunoscindu-se pe el însuşi ? La dreptul vorbind, un alt stat—chiar afară de cele cultivate, unii ca aceşti cărturari, pentru fondul şi forma lucrărel lor, ar fi înfundat o Insulă a Dracului cu chiuita ; la noi însă aspiră şi la decoraţii—chiar la împămîntenire şi drepturi politice, pentru murdara lor cărturărie scoase în vileag.—Ba află, cetitorule, că aste murdarlîcmi au fost şi recomandate—de sus—ca premii şcolarilor, în ţara noastră; ba, opul vecsic al limbei române de L. Şăineanu, autorizat între cărţile didactice, prin oficia ministerială din 11 Septembre 1896, sub formula : Văzînd cererea d-luî L. Şăineanu şi auzind pe consiliul permanent de instrucţiune, aprobăm; această, sculă e şi tipărită cu cheltuiala ţerei! Iată ce mai pot cărturarii evrei—ca Şâlneanul etc., în Romînia!—Cine oare dintre demnitarii astei ţerî, şi cînd le va veni de leac unora ca aceste impeliţaţi ? Aci, am început cu canianisme ş’am terminat cu săinisme. Tîrtan şi tîrtan Este o plantă—numită tîrtan ; la rădăcină are şi bobite ca aluneleîe, iar pe blujan are frunze ca ale petrinjelului. Se minîncă (primăvara) ca salată şi în bucate (cu carne). Oare cine e trăitor în oraş, trimeţînd sluga in piaţă spre a tîrgui de ale gătirel bucatelor, i se spune să aducă şi vr’un tîrtan. Sluga însă, nouă fiind la *) Acest mehenghid de cărturar, (care scrie că plouă cu ctrmiţî), după judecata ce-l făcurăm în scrutarea lecsicului frăţini-sefi (1898), nu spune prostia cu claponul şi’n dicţionaru-î romîno-frances (1898) , dar spune multe altele tot pre atit de gogonate. (Vezi Opinia din 6, 7 și 8 Noemvrie 1898). I 1). Dar nici barem a fost supuse, conform legei, comisiuneî examinatoare adhoc, lucrarea s cu înșălătorul titlu: Dicționar universal al limbeî române.