Opinia, noiembrie 1899 (Anul 3, nr. 148-171)
1899-11-25 / nr. 167
ANUL III No. 167 EDIŢIA DE SEARA IAŞI -JOI 25 NOEMBRIE 1899 Numărul 10 Banî ABOXAME IIELE încep *la 1 şi 15 ale fiecăreî luni şi se plătesc totd’auna înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 „ MANUSCRISELE Nu SE INAFOIAZA ADMINISTRAŢIA Sp. 17.— Strada Primăriei— Ap 17. ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Numărul 10 Bani AXENDIURILE In Işi şi judeţe te primesc numai la Administraţie In strainătate direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . h linia . ......................HI • . Xlkvm Inserţiile şi reclamele . yfoSQ „ q, ------- /e. Un număr vechii* 30 bani redacţia Xo. 17-Srada Primăriei—Xo. 17 Candidatul partidului Conservator pentru alegerea colegiului Iude deputaţi ce va avea loc la 16 Decembrie, este : D. Dr. LEON SCULY. Legendă Liberală De patruzeci de ani mai bine, colectiviştii năzuesc să buimăcească lumea cu o palavră, pre cit de ridicolă pre atît şi de resuflată. Ei pretind că existenţa statului român, lor se datoreşte, şi că tot ei au creat Romînia modernă. Cu alte cuvinte, fără d-nii Pallady şi Stoicescu et comp. ţara românească nici n’ar avea fiinţă, căci poate de mult ar fi fost ştearsă de pe faţa Iniriei. Patrioţii îşi atribuie personal, Unirea, Domnul străin, Constituţia şi ’n cele din urmă, gloria armatei române chiar. Fără aflarea lor în 1877 la putere, răsboiul ruso-turc nici n’ar fi avut loc. In fine, puţin lipseşte ca în anii cînd se face recoltă bună în ţară, colectiviştii să pretindă că aceasta tot lor se datoreşte. Cu modul acesta de a argumenta, sau mai bine de a momi lumea burta verde remîne de sigur cu gura cascată, iar mitocanul, cetind palavrele scribilor colectivişti, clatină cu siguranţă din cap şi eselamă, nicelarii şireacii, tot ei mai prima!.... Prin palavre şi minciuni fără ruşine, s’a creat în unele pături populare falsa legendă că partidul acelor ce s’aîî constituit în asociaţie colectivă ca să exploateze ţara, este partidul care a contribuit mai mult la desvoltarea poporului. Astăzi încă, patrioţii, ca să nu piardă obiceiul, au obrăznicia să arunce în public neruşinata afirmaţie că prin venirea partidului conservator la putere, munca de mai bine de o jumătate de veac pentru aşezarea şi propăşirea ţerei, e spulberată în toate direcţiunele. Şi aceasta o spune Voinţa de azi, .... cătră sfîrşitu! secolului al XIX! Mai întăi, să ne’nţelegem, a cui muncă ? Munca excluzivă a Valentinenilor, a Fundeştilor, şi a Caradulelor de tot felul ? Dar aceşti oameni n’au făcut de cit să exploateze poporul, să’i sucească crierii, să’î falsifice judecata, şi să adune bani din meseria lor !... Cum ? Catargiii, Costaforii, Filipeştii, Manolaki-Kostakiî, Ghicii, Sturzii, şi mulţi alţi bătrînî ai ţărei, n’au jucat nici un rol şi n’au contribuit cu nimic la înălţarea neamului român ? Pe lingă mincinoşi, colectiviştii sunt deci şi obraznici. Momeala se prindea poate cu patruzeci de ani în urmă, astăzi însă, cînd toată lumea ştie ceti şi scrie, cînd spiritul public e desvoltat, panglicăriile colectiviste nu mai au nici un rost, şi aşa se explică pentru ce patrioţii au căzut atît de jos în opinia publică a ţărei. pi orlif o r\A ai* /I am r» viuuiiiii mişuLi îţi uuua" turare a adevărului, legenda liberală a trăit atît, cît a trebuit poporului să se deştepte puţin ,—să se instruiască , la cele întăi raze luminoase, la cea întăi licărire a flăcărilor instrucţiune! în popor, această legendă a fost spulberată. Şi nu va mai reînvia!... VORBE Sufletul orb. «Mă întrebi ce mă face să sufăr, ce nenorocire a dat peste mine, de mi-am perdut firea. Ei bine, îţi voi mărturisi-o; adu-ţî aminte că ai vrut-o. «Imî era sufletul cu totul îndurerat; Ia orî-ce tînguire auzită, o lume întreagă de gînduri mă napftdiau. Trecuse peste fiinţami nenorocirea şi-mi sfîrtecase şi-mi zdrobise toate ascunsele cute ale mele.—Ea, de asemeni, era cu totul în umbră. O împresurase din toate părţile; omul, în care îşi pusese toate iluziile şi toate speranţele, îi fusese răpit de Nemilostiva şi acum lacrimi ferbinţi curgeaţi pe pămîntul răscolit. «Cînd am zărit-o, buzele-mî îi spuseră vorbe de alinare, iar ea tresări: se mira că se găseşte în lume un om, care s’o înţeleagă şi s’o compătimească. Un imens val de recunoştinţă îi umplu sufletul. .. . Trecură lunile, iar recunoştinţa se schimbă în iubire. Eu, în care domnia o linişte de isprăvire, mă lăsăi, cuprins de înduioşare, să mă plutesc în voea soarteî. «Trecură ani. Inaintînd zi cu zi, legătura aceasta ocupă o mare parte din viaţa-mi. Nu era frumoasă, nici nu avea virata, în care trupul e pe pragul d’între copilărie şi deplina desvoltare femeească. N’avea măcar acea rafiinată eleganţă, pe care o dă averea. Totuşi, din cauza iubirei eî, din pricina bunătăţei, care părea în fiinţa eî, o legătură, din ce în ce mai trainică, îmi legă soarta de a eî. O, dar sufletul pare că e orb ! încet, ea să îndepărtă de mine, cătînd aiurea, nu iubirea, pe care n’o mai putea găsi acolo, ci o nehotărîtă plăcere,—voluptatea problematică a schimbărei. Ce-i păşea de trecut, de lumina duioasă, în care vroiam s’o învălui ! Un stupid îndrugător de vorbe, cu graţii ridicole de babă cochetă, un advocăţel care umblă pe potecele fără sfîrşit ale procedure!, a cărei faţă roşcată e par’că muiată în sîngele atîtor nenorociţi, ce vorba lui cleioasă şi dulceagă îi osîndise să piară de foame, îi luă minţile.... O, sfîntă artă, iartămă ! . . . Acum, totul s’a sfîrşit şi sufletul iar mi-i liniştit». E oare aşa de orb, acest suflet, căci numai unei cecităţi se poate atribui schimbări ca acestea ? In acest caz carnea putea fi mulţumită, iar mintea, înaripată de cel ce iscălise scrisoarea de mai sus. De ce dar soarta dă vieţei atît de ruşinoase meniri ! De ce, cînd norocul atinge fruntea cuiva, fiinţa aceea să nu-î poată cuprinde aripele cu mînele, ci să-l lese a fugi către cerul lui, în care domneşte istrovirea . O pofte bizare ascunse în suflet, o femeie, copil nătâng şi fantase, cîntat atît de atiţi poeţi, ce rău fără samăn faceţi omenirei ! Voi puneţi tină în albastrul gândului, voi rupeţi aripele înălţătoare, voi atrageţi către mocirlă dorurile cu avînt vulturesc, orbi copii ai fatalităţei şi totuşi, voi robiţi omenirea. Faust. Atragem deosebita atenţiune a cetitorilor noştri asupra proiectului de modificare a legei timbrului, a cărui continuare o vor găsi în foiletonul paginei a lî-a. ................................M—■—Mii ■ I I ’,MBâi La Iaşti. Sau la Crăciun, de n’a fi la sf. Treime. Un isteţ confrate din capitală publică următoarea ştire politică de maximă sensaţie, menită să revoluţioneze spiritele modernilor noştri barbaţi de stat de la Capşa şi din cluburile liberale (pe unde mai există): „Se asigură că d. Dissescu ar fi „declarat cîtorva intimi că, pensii» moment, va renunţa la orice „altă reformă, afară de acea a „codului de procedură... După o „versiune, d-nii Dissescu și Istra„te se vor retrage din cabinet, imediat după ce primul va fi fă„cut să se voteze proiectul seu de „lege asupra procedurei civile, şi la organizarea corpului portăreilor şi al doilea, după ce vor fi „votate proiectele sale de legi asupra căilor ferate de interes „privat, a căilor de comunicaţie „şi a regimului apelor. Bien que sa. Nimic mai clar şi mai lămurit: d-nii Istrate şi Dissescu se vor retrage din minister...... la Paşti, la Crăciun, la Sfinta Treime sau după ...ani. E X T lV li N E Importantul discurs ce contele de Goluchowski Ta ţinut d’Inaintea delegaţiunilor ungare, merită se oprească atenţiunea oricărui om luminat, şi se recomandă studiului politicianilor noştri. De mult timp Europa nu a avut ocaziunea de a auzi un discurs de o atare importanţă, şi mai cu seamă, rostit de o persoană atât de adine cunoscătoare a oamenilor şi a împrejurărilor, despre cari se ocupă. In genere, eram deprinşi de a asculta discursuri rostite de oameni de stat englezi, germani şi francezi ; cuvîntările lor, deşi foarte însemnate, se ocupă insă de alte chestiuni. S’ar spune că omul de stat francez, german şi englez s’au specializat în cîte o ordine de idei anumită din care nu poate eşi : cel d’intăî în chestiunile sociale, economice, cei-l’alţ! doî în politica extra europeană. Şi lucrul e explicabil, fiecare avînd mai ales în vedere chestiunile mai delicate şi maî arzătoare cari interesează mai direct patria sa. Contele Goluchowski a avut meritul de a vorbi despre politica ţărei sale, şi această politică ne interesează direct pe noi, pe Romînî. Serviciul Telegrafic — al OPINIEI — Răsboiul anglo-transwalian Londra 28 Noembrie. Se scrie din Ladysmith ziarului Morning Post cu data de 25 Noembrie s. n. că regimentul Liverpol şi acela care rămîne din regimentul Gloucester, are 11 morţi şi rîniţî. Maî mulţi civili şi cîţiva oameni aî poliţiei din Náthai au fost de asemenea omorîţî şi răniţi. Forţele Binilor sunt evaluate la 10000 oameni. Lorenzo-Marquez 23 Noembrie. Ziarul Standard-Jrigger-News din 29 Noembrie s. n. află că piedestalele pentru tunurile de calibru mare ale Burilor au fost trimise pe teatrul resboiului. Berlin 23 Noembrie. O depeșă particulară adresată din Londra la Deutsche-Zeitung zice că Olandejiî districtului situat între Orangeriver, Starmberg și Barklecast s’au revoltat. Se zice că numărul Olandejilor trecuţi D Buri sau aceea care au întrat în luptă pe socoteala lor proprie se rîdică la 8000 de oameni. Londra 23 Noembrie. Sa scrie din Ladysmith ziarului Morning Post cu data de 23 Noembrie că bombardarea a cauzat în oraş, zilele acestea din urmă, mai multe stricăciuni ca înainte. Estcourt 23 Noembrie. Un englez pus în libertate de Buri, la 30 Noembrie st. n., spune că numărul Burilor cari se află înaintea lui Colenso se rîdică la 15000 oameni cu 15 tunuri în nişte posiţiuni foarte puternice. Generalul Joubert comandă în persoa-na. Lorenzo-Marquez 23 Noembrie. Ultimele ştiri din Mafeking pînă la 21 Noembrie st. n. zic că bombardarea continuă, cauzînd perderî considerabile în oraş. Nimeni nu a fost omorît. Garnizoana crede că se va putea menţine cu siguranţă. Belfast 23 Noembrie. Se scrie din Dublin ziarului Belfast- News-Letter că toate posturile cazărmilor au fost dublate în urma descoperire! unui complot avînd de scop de a îndoi ajutoarele în argint pentru Buri prin ameninţări de atentat cu dinamită. Paris 23 Noembrie. Camera Deputaţilor Cu ocazia discuţiunea budgetului ministerului de interne, camera a respins în urma cererei d-luî Waldeck Rousseau cu 312 voturi contra 207 un amendament socialist tinzînd a suprima fondurile secrete. Senatul Senatul ţine adunare azi în întrunire legislativă pentru a discuta oare-cari credite. Londra 23 Noembrie. Se scrie din New-York ziarului Times că foarte rar discursul unui ministru englez americanofil nu a ridicat în Anglia diverginţe de păreri aşa de mari ca discursul pronunţat la Leicester de d. Chamberlain. Nimeni nu apără inreflexiunile d-lui Chamberlain, oferind o alianţă ce nimeni nu o crede posibilă, fiind dat cadrul politicei americane. MAFIA Aţî auzit de groaznica sectă din Sicilia ? In tainică legătură stau ţăranii cu nobilii, cerşetorii cu descendenţii Serpionilor, tâlharii cu poliţiştii, lazaronii cu milionarii. O misterioasă credinţă îi leagă pe toţi: fură, ucid, omoară, totul li-a permis, totul faptuesc, căci unde e procurorul, care să se lege de dînşii, unde e jandarmul, care să îndrăsnească a pune mina pe gîtul unuia din răufăcători ? Acel îndrăsneţ a doua zi ar fi mort. O, e teribilă şi medievală, asociaţia aceasta. Nu vă pare că avem şi noi în Romînia o „colectivitate“, care ar putea disputa cu succes titlurile luide glorie Mafioţilor? Şi ei au locaşuri tainice de adunări,—beciurile unei anumite bănci. Şi acolo ţăranii,—de carnaval, nu-i vorbă,—stau în legătură cu nobilii,— de contrabandă, e adevărat.— Şi acolo foştii pomanagii în haine de dril întind mina descendenţilor foştilor domni. — Şi acolo Maicanii au stat cot la cot cu poliţiştii,—nu-i vorbă, aceştia se numiau Radu Mihai. Şi acolo calicii stau lingă milionari,— iarăşi just că milionarii şi-au agonisit averile prin „hoţii şi asasinate tolerate“.—Şi pe aceştia îi leagă o misterioasă dorinţă: pofta de a se îmbogăţi. O singură deosebire însă : procurorii şi poliţiştii noştri sînt, cîteodată, mai inimoşi decît carabinerii imortalizaţi de Offenbach. MARCIAL. ----------------------------------- Dureri şi patimi Nuvelă In duhoarea de rachiu şi tutun, In mirosul greu de sudoare, în norul acela de aburi şi fum, lîngă tejgheaua ochii de parale. Iosi sin Beer, stăpînul adevărat al crîşmei, picura de somn muindu-şi din vreme în vreme nasul în paharele de rachiu. Ochii lui bolnăvicioşi lăcrămaţi din cînd în cînd, iar în barba lui roşie şi încâlcită, cîteva coji de seminţe de bostan îşi găsise adăpostul. In odaia din dosul crîşmei, Ruhla, nevasta lui Iosi, visa acum de-al doilea cu cele 5 odrasle ale ei, ale căror capete norlioni af o ci nlîno rlo mii »XnXnnnK J*« vi»«»*«.*-y*. vtv pwij lupaioau umtre chilotele moi şi calde. Mort beat, cu nasul roş, cu ochii înjectaţi în singe, cu respirația îngreuiată,să silea, Toader, să mai dea de duşcă o singeră de rachiu, ce-o trunchise cu Maranda cea mai rea femee a sătului. „Fă Mărandă, cît om hi ş’om trăi să tot bem, hai ? Noroc fă....“ ... Şi, o dete pe git fără zăbavă. — „Jupîn Iosi, ia maaî dă-nl o o litrişoară da a di cel maî tăărişor“. —„Dă întîî purali ş’apoi ţ’ul da şi iu“. — „Daa ghini, nu ţ’am plăătit ş’o răămas la a mata cusu suru.“ —„Ci cîsur, ci cisur, di cînd tot bel, ai cruzut ci nu mal pi purali aceli am sucîtit. Şî hi sînîtos, cî mal am la dîmîta badi ş’un sac di fuină.“ —„Draacu sî ti eie jupînie cu socooteală cu toot. Sî ştii cî’n crîşma tta n’am să mai vin.“ —Cini te-a crede badi, ca dîmita sînii, da undi-i mergi cînd am sî ti pîlesti poftă di buut. Foticnindu-se abia țînîndu-se pe picioare, Toader luă pe bîjbîite drumul spre casă. Măranda chicotind de somn, picase sub masă, Toader își simţea capul greu și răsuflarea îndesată. Urechile-î vîjiiad, el însă mergea înainte pe calea bătută a satului, împleticindu-se şi cotigind drumul cînd la dreapta cînd la stînga. Dar.... iată, se rostogoleşte pe margina drumului. Un ufil... dureros, adînc şi cordul încetează pentru totdeauna mersul său cadenţat. Pe gură, pe nări şi pe urechi sbucnesc valuri de singe, ce înroşesc paele de iarbă plecate sub greutatea trupului sau nemişcat. Un moment se mai sgîrceşte apoi; liniştea veşnică se Întinde din creştet pînă’n tălpi. La casa de pe margina lacului, pe geana hornului, cucuvaia boceşte jalnic Şi biata mamă, cu ochii înroşiţi de prinsele, cu inima strînsă de durere aţipise, în zorii zilei, îngenunchiată înaintea albiuţei în care micuţul înger zîmbea fraţilor luî din certurî. Din cînd în cînd cîte un oftat dureros îi năduşia resuflarea. înainte de-a o cuprinde somnul uitător de toate, se rugase cu căldură maicei Preciste şi acum, prin somn, buzele ei ingraau cuvinte de rugăciune. Dinspre răsărit goana de lumină începe a se desprinde. Pe suprafaţa liniştită a lacului se oglindesce casa lui Toader şi cerul cel mai senin al unui revărsat de ziuă. Bălan, cânele credincios al casei, pare că nu ia în samă mişcarea de veselie a naturei ce se trezeşte din întunerecul nopţei. El urlă, urlă a pustiu cu ochii ţinta’n lungul drumului. Buimăcită cu obrajii supţi şi galbeni, cu ochii umflaţi de prins şi oboseală se trezeşte în urletul cânelui—navasta lui Toader. îndurerată, ea caută cu groază în juru-i. „Maică sfîntă ! încă n’o venit! Ce-o fi făcînd pîn’acum ? De-aseară-i dus şi,—cât l’am rugat să stee acasă—Blăstămata de Marania i-o întors minţile.—Doamne păzește-mă să nu întru în păcat, — dă-mi Doamne răbdare.... Să ştiă ca m’oi face de vorba satului, da mă duc să-l cat şi’n piatra sacă. Aşezat între perinuţe, rămîne micuţul mozolind, între ginginele lui fragede, o bucată de covrig. Pe calea ce ducea spre crîşmă, sărmana luî mamă trecea în fuga mare, iar Bălan mirosia prin iarbă şi întînzînd gîtul urlă fioros. „Taci haită nu mi mai cobi a jăle, că mi-i destul de amărit sufletul.“ Cu privirea painjinită de oboseală, de mînie, maî că era să treacă pe lîngă Toader, ce aproape nu se vedea din iarba mare. Cinele mirosind se răpede întins la dînsul—urlă—sare în jurul mortului—îl apucă de haină ca şi cum ar vrea să-l scoale.... rîcă el pămîntul cu ghiarele. ....“ Omule ! Omule ! Tu eşti, păcatele mele ! ?Scoală, hai scoală şi zaci la casa ta, nu pe drumuri cam cîne!... Uite un’te-o adus beţia şi blăstămăţiile...... ....Dar rămîne cu ochii holbaţi, cu răsuflarea înecată, cu muşchii feţei contractaţi de groază... Trupul ud de rouă dimineţei şi pătat de singe rămînea nemişcat la tot siuciumul ai, la toate mustrările..... Vai de mine ! Fai de mine, Toader al meu I ţapăn ! Toderică, Toderică, moartea te-a tras din