Opinia, iunie 1913 (Anul 10, nr. 1892-1917)
1913-06-11 / nr. 1899
• ABONAMENTE ANUNŢURI Redacţia şi Admin.: Iaşi, str. Gh. Mîrzescu 25 Sub direcţiunea unui Comitet Anul X No. 1899 -Marţivpl Iunie 1913 EH POLITICE De peste graniţe bate vînt îiaiştitor. Bulgarii şi Serbii care erau gata să se încaere, se vor împăca. Va fi da sigur o împăcare şchioapă, dar va fi. Aşa au hotărît împăraţii şi Regii strânşi zilele din urmă la Berlin, cu ocaziunea unui eveniment familiar. Dacă stai un moment şi te gîndeşti, găseşti că samavolniciile acestea au şi partea lor bună. Pe lingă urîtul şi fistul spectacol ce l’ar fi dat aliaţii ’ da ieri, cari astăzi se iau de păr, ei ar fi pus foc Europei întregi. Consecinţele crizei economice provocate tot de dînşii nu s’au isprăvit Încă, şi am fi avut de adăugat o recrudescenţă a ei, mai periculoasă poate decît cea care a fost. Dar dacă politica externă actuală, cea din Balcani cel puţin, se conduce după ukaze, cum se compoarta cea internă a noastră ? Cînd observi starea chaotică a acesteia, cînd consideri nestatornicia politicianilor şi de multe ori chiar aceia a partidelor, cari tn motive de ordin neînsemnat ori tn capriciu găsesc pretexte a nu se ţine de unele angajamente, îţi vine parcă să zici că n’ar fi rău dacă printr’un nkaz s'ar putea aduce oare care rînduială şi In această ordine de lucruri. Suntem însă, din acest punct de vedere, întru’un timp cînd, din fericire, asemenea lucru nu se mai poate întîmpla. Mai bine negreşit, să ne plîngem de excesul de libertate, decît de lipsa ei. Cei amărlţi de nedreptăţile politice de astăzi, cum de exemplu, izolatul de la Ţibăceşti, găsesc vina acestei stări de lucruri în lipsa de caractere, lipsa de învăţătură. Să ne întrebăm atunci cu toţii, ce am făcut pănă acum pentru ca aceste neajunsuri să dispară ? Şi răspunsul n’ar putea fi decit că am făcut prea puţin sau chiar nimie. Astăzi culegem roadele acelei nepăsări din fecut. De aceia dacă ne putem plinge că un loc de partide politice închegate pe idei şi aspiraţiuni avem mai multe clientele politice, în schimb trebue să recunoaştem că vina pentru aceasta este tot a noastră. De altfel trebue să recunoaştem că iu bvălmăşala politică prin care trecem, tot se găsesc cîteva capete echilibrate, cari ştiu de unde pleacă şi încotro merg. Şi cum organizaţiunea politică a Statului nostru se sprijineşte pe existenţa partidelor, iar de altă parte nu se poate să existe partid fără partizani, tot e un bine că cei echilibraţi, cei superiori în judecată, au putut stringe un mănunchiu mai mult sau mai puţin mare de individualităţi în jurul lor. Clnd privim starea lucrurilor la noi, dăm de partidul liberal. Acestea are pretenţiunea de a fi cel mai numeros şi cel mai bine organizat. D. P. P. Carp în interview', pe care 1 a dat Adevărului a arătat pe ce se sprijineşte tăria acestui partid. Chiar dacă apreciarea sa e pornită din oarecari resentimente personale, n avem totuşi dreptul a ne îndoi că d. P. P. Carp la viaţa sa politică de peste 40 ani n’a putut cunoaşte de fel, dar de fel, ce este acest partid, şi deci să nu luăm în samă observaţiile sale. Nu e mai puţin adevărat însă, că cel puţin acum în opoziţie partidul liberal se arată a fi mai compact. Trebue să observăm însă că acest fapt e comun tuturor opoziţiilor. In opoziţie şi partidul conservator era string unit înjurai şefului său d. P. P. Carp. Atunci nici o defecţiune, nici o recriminare. La venirea partidului liberal la putere vom asista desigur la aceleaşi scene ca şi în alte partide, scene care-l vor sfişia. Partidul liberal are pentru dînsul avantajul mare de a fi stat mai mult la putere, de a sta atunci cînd vine la putere un număr mai mare de ani.De aceea astăzi parte din tinerime, care se încălzeştemai mult de idealuri utilitare, îţi zice: „mă înscriu la liberali. Ei dacă vin la putere au şansa de a sta cel puţin patru ani, şansa pe care nu o are nici unul din celelalte partide“. Am auzit aceste vorbe si de aceia le repet aici. Dar evident este, că dacă in acest partid vor intra mulţi care nu văd partea utilitară a lucrurilor, se va urma şi la sinul lui un proces de desfacere. In împrejurările politice externe prin cari am trecut, partidul liberal a avut cuvîntul său. Luarea Silistrei se datoreşte, după cum ştie toată lumea, campaniei dusă prin presă şi întrunirilor acelui partid... Cu aceasta nu se satisfac revendicările la cari avea drept ţara noastră e evident. Partidul liberal care ştie bine împrejurările de toate felurile prin cari a trecut această chestiune, şi are convingerea că de ar fi fost la putere, n’ar fi putut obţine mai mult, ar trebui să protesteze şi mai puţin contra acţiunei diplomatice a guvernului. In faţa liberalilor stau cele două partide, care în colaborare conduc destinele ţării. Dacă o chestiune grea, cum era chestiunea externă, a adus această formă de guvernare, nu se poate susţine că numai şi numai acea chestiune trebuia să intre în cadrul preocupărilor sale. Guvernul trebue să guverneze. Negreşit în acţiunea guvernativă se pot Întîmpla unele atingeri de susceptibilităţi. Se vor găsi persoane cari să nu convină cu o asemenea acţiune, acestea însă sunt întîmplări de care au suferit toate partidele, chiar cel mai compact, partidul liberal, cînd guverna. Prezicerile în politică sunt cele mai greu de făcut. Desigur mulţi se întreabă asupra soartei ce o va avea colaborarea. Dar se poate spune ceva ? După cum sunt unii care speculează asupra desfacerei ei, sunt mulţi cari văd venirea unor legături mai intime intre cei ce fac parte din familia conservatoare. Şi negreşit este de dorit că în faţa partidului liberal, care cu toate pacatele lui, reprezintă o forţă, să stea un partid conservator de aceiaşi tărie cu el. Dar cu toţi îşi dau samă că întărirea unui partid conservator, unificarea lui nu se va putea face fără sacrificiu de persoană mai ales. Apoi iarăşi cu toţii ştim că adversarii adică liberalii, n’au interes a vedea pe toţi conservatorii strînşi la loc în jurul unui aceluiaşi steag. Şi cînd pedici de felul acesta stau in drumul lui ce s’ar putea prezice despre viitorul acestui partid ? V. I. Radu NOTA ZILEI „Cuvîntul“ a luat-o razna spre Ţibăneşti, ca să dea fostului om politic o lecţie. Da, o lecţie şi încă una prea severă. Intr’un singur articol, cu titlul: „Spre Ţibăneşti“ ziarul Iaşan sermonează astfel pe pustnicul ţibăneştean : „...Petre Carp trebue să se ridice ca un uriaş... „Numai impetuositatea unui astfel de gest va putea opri nămolul de nemulţumiri provocate de politica unor senilii „Ţibăneştii vor trebui să rămâe şi de acum înainte obiectivul pelerinilor ce vor voi să se inspire de la simbolul caracterului şi ruîndriei naţionale, iar nici de cum locul de odihnă a celor ce se descurajează în lupta pentru ţară“. , O somaţiune în toată regula ! P. P. Carp să se ridice, uriaş, la 76 de ani. P. P. Carp taxat de senil, de amator de odihnă—şi de cine ? de un filfison anonim de la „Cuvintul*. Iată ce întrece măsura permisă chiar unui ziar sub pseudo-direcția unui om peste măsură de... lung. MICI POLEMICI Bogdan Văcăreşti, din închisoare, moraliza pe ministrul de justiţie : „Pe ministeriatul Dv va râmînea vecinie pata coi aţi permis în persoana mea acest monstruos atentat....“ Curat vorba: „pe cine nu laşi ca să moară, nu te lasă să trăieşti . Se pare că şantagistul internaţional pretindea să fie „per tu“ ca d. Mişu Cantacuzino, cari ii scria de aceste. , Altele erau speranţele pe care le puneam in persoana Dv. „...d-ta erai pentru noi o nădejde şi o garanţie“. In adevăr ministrul de justiţie ar fi trebuit să dea şi... cei 4000 lei garanţie pentru eliberarea escrocului. De cînd „Cuvintul* face morală d-lui P. P. Carp, că a făcut Ţibăneştii un loc de odihnă,—ex şeful a luat decizia să plece să se odihnească... in Tirol. * „Al. Bogdan Piteşti e un om călit in luptă*. De aceea a pă...călit pe atît de mulţi. * Pină şi A. C. Cuza, aderind la acţiunea „Cuvintului*, îşi îndreaptă speranţele către băneşti. Nu e mult de cînd „vifera“ pe P. Carp, ca filosemit şi-i dădea cu .. ţibă . * Şapte oraşe pretindeau pe Homer. Pe bogdan Văcăreşti V au expulzat pînă acum vr'o 7 oraşe şi ţări. * Directorul „Serei“ scrie : „Poziţia, tezaurele lui de frumuseţi arhitectonice, dacă n’ar fi o temniţă, ar face din castelul de la Văcăreşti un rai*. Cum se cunoaşte că a avut pînă acum 44 de condamnări !... Omul sfinţeşte locul... * Ce insamnă eliberarea pe cauţiune a Apaşului Bogdan-Piteşti ?. Insamnă un avertisment pentru public : Pre... cauţiune !. ECOURI Se comunică din Paris o cucerire ştiinţifică importantă, ale cărei consecinţe vor fi foarte însemnate atît din punctul de vedere comercial cît şi din cel politic. Biuroul longitudinilor din Paris a fost înştiinţat că comisiunea franceză trimeasă în America a putut să primească,in staţiunea de la Washington, semnalele de telegrafie fără fir trimese din turnul Eifel. Corespondenţa între cele două principale şi cele mai puternice staţiuni de telegrafie fără fir, a putut, fără întrerupţiuni şi fără perturbări, să se urmeze o noapte întreagă. Distanţa dintre aceste două stațiuni e de 6 mii de chiloraetri. Şanta al „Serei“ Sub acest titlu cetim în „Viitorul“ . După cum am anunţat d. judecător de instrucţie Glogoveanu, care instrueşte afacerea şantagiului „Seara“, considerîndu-şi certările aproape terminate, a dispus punerea în libertate, pe cauţiune, a lui Bogdan Piteşti şi a complicelui său Davidescu. Această punere în libertate are avantajul de a degaja opera justiţiei de elementele unei discuţii contradictorii, şi anume: dacă autorul şantajului contra Băncei Marmorosch Black of Cie. trebue sau nu ţinut în arest preventiv. Pentru moment justiţia nu mai e chemată să se pronunţe, dacă delictul săvîrşit de directorul ziarului „Seara“ , e un delict de presă sau un delict de drept comun. Azi justiţia are o singură misiune : să dea la iveală toate elementele şantajului şi să dea vinovatului sau vinovaţilor pedeapsa meritată. Şantajul săvîrşit de Bogdan-Piteşti nu e din categoria şantajelor de presă de cari justiţia noastră a avut a se ocupa pînă acum. Pînă azi ministerul public a fost sezizat de delicte neînsemnate de şantaj, de mici presiuni exercitate de elemente obscure ale presei române. Nu acesta e cazul Bogdan-Piteşti. Fără a fi ziarist, d. Bogdan-Piteşti, care are tot felul de meserii inavuabile, s’a improvizat director al unei foi zilnice şi, ca atare, a înscenat o afacere de şantaj care întrece în importanţă pe toate celelalte de pînă acum. D. Bogdan-Piteşti nu s’a mulţumit numai să ameninţe ca să stoarcă bani, ci şi-a executat ameninţările ca să obţină o sumă mai însemnată. In aşa condiţiuni vina d-lui Bogdan Piteşti, e şi mai mare, iar oprobiul pe care fapta d-sale îl aruncă asupra presei fără a o atinge pe aceasta, e cu atît mai reprobabil. De aceia aşteptăm de la judecători pedepsirea aspră a vinovaţilor. Morala publică şi prestigiul presei române cer o pedeapsă exemplară. 1 OAMENI ŞI LUCRURI In anii lui Dina Milan „Serbarea de revedere“, care a adunat eri. In oraşul nostru una din legiunile — am putea spune din generaţiunile — iaşane risipite, ne a dat şi nouă cîtorva membri ai „Asociaţiunii presei“ bunul prilej de a avea în mijlocul nostru, la o masă colegială, pe iniţiatorul nouei organizaţii, pe d. Constantin Miile. Nu ca director al „Adevărului“, nici ca unul dintre conducătorii Asociaţiei, l-am revăzut eri. Ci pe scriitorul lui Dinu Milian, pe poetul duios—deşi uneori violent, pentru că tinereţea uneşte duioşia, vigoarea şi impetuositatea—scriitorul sutelor de pagini literare, eloquente, ce alcătuesc acea veche şi caracteristică lucrare a epocei.—Dinu Milian. In anii din urmă oraşul nostru a avut parte de numeroase evocări literare. Dinu. Anghel în proza delicioasă a schiţelor sale ; Dimitrie Patraşcanu în minunatele Amintiri ale lui Cassian, d-na Ella Negruzzi în pagini destul de reuşite din revista jubilară a Educatoarelor Române, au reîmprospătat epizode vii,parfumate şi suggestive ecouri ale celor din urmă două decenii din viaţa tineritului universitar iaşan. Dar o scriere completă, un roman propriu zis al laşului dinainte de 1880, avem doară în cartea lui Constantin Miile, unde se regăsesc nu numai scene şcolare, întîmplări familiare, mici drame emoţionante, dar însăşi imaginea laşului intelectual şi social din acei ani, pe cînd foarte tinarul Milian se găsia pe băncile Institutului Academic, căruia s’a închinat ori „serbarea de revedere“. Iar noi am avut mulţumirea de a revedea pe Constantin Molle, care este nu numai directorul nostru al tuturor,—patronul acelora cari, de două decenii încoace, au debutat şi au rămas statornici în publicistică; este nu numai unicul director de ziar în ţară pe deplin identificat cu ziarele sale, în care trăeşte şi vibrează întreg,—dar este şi se cuvine să aplaudăm în el pe cintăreţul „Caeţului roşu“ —plin de idealizm şi de elan tineresc,— este autorul lui „Dinu Milian“. D-sa—constatăm cu plăcere—a supravieţuit Împrejurărilor şi frămintărilor, rîdicîndu-se şi menţinîndu-se ca un luptător cu discernămtntul clarvăzător—un temperament de o rezistenţă nebănuită, o personalitate de o voinţă fermă şi pe care n’au abătut-o din drum nici sinceritatea excesivă, nici gentileţea şi bunătatea înnăscute, nici spontaneitatea rară,—atîtea... neajunsuri pe cari i le-au putut cunoaşte lui Constantin Miile toţi acei cari au avut plăcerea de fi colaboratorii acestui mare optimist ce se ascunde sub aparentele unui deziluzionist... Rodion invitilarei d-lui Dr. Riegler — La Inaugurarea noului palat al „Maternităţai“ — Doamnelor şi Domnilor, Daţi-mi voe ca să schiţez, cu ocazia inaugurărei pavilioanelor „Institutului „Gregore Ghica Vodă“ istoricul acestui mare aşezămînt umanitar. Prin hrisovul, pe care II găsim şi in manualul administrativ al principatului Moldovei pe anii 1832—1855 Vodă Grigore Ghica înfiinţează la 1 Ianuarie 1852 Institutul care poartă şi va trebui să poarte în cursul veacurilor numele lui. Instituţia la început nu avea decit 14 paturi instalate In casa care se află In faţa noastră. Gr. Ghica Vodă a dăruit această casă precum şi 15000 de galbeni pentru instalare şi a pus întreaga instituţie sub administraţia Casei sft. Spiridon cu îndatorirea de a acoperi neajunsul cheltuelilor trebuitoare. In hrisov se spune „că scopul instituţiei este de a primi prunci părăsiţi de căutarea părintească, de a scuti fiinţa lor de neajunsurile morale şi sociale şi deşi casa nu este destinată pentru prunci născuţi din căsătorie legitimă, ea va hărăzi şi acestora adăpostire şi ajutor, cînd părinţii lor, opriţi de boale sau alte piedici, de a îngriji de soarta lor, cînd vîrsta pruncilor ar fi prea crudă şi secţia va avea locuri vacante. Tot la hrisov se zice că nu se vor primi orice prunci, născuţi afară de căsătorie, ci mai cu samă acei născuţi în şcoala de moşii, a căror împrejurări ar reclama acest ajutor, drept care sfera secţiei nu se va întinde decît foarte rar peste cercul capitalei, căci obştiile tîrgurilor şi ale satelor sunt datoare a se îngriji de prunci părăsiţi. Preoţii fiecărui popor sunt chemaţi de a umbri cu prietenească îngrijire de soarta lor şi iubirea de miluire a persoanelor private, nu poate afla prilej de jertfă mai plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor, decît hărăzind ajutor acestor fiinţe nenorocite, cari au cea mai mare nevoe de sprijin şi cari fără de a lor vină sunt cei mai părăsiţi din toate creaturile lamei“. Din aceste rînduri extrase din hrisov reesă caracterul nobil, sufletul mare şi patriotismul neîntrecut al lui Vodă Ghica şi în aceste clipe cînd inaugurăm noile pavilioane se cuvine să îndreptăm gîndul nostru la acel suflet mare care, sunt acuma peste 60 de ani, a înzestrat laşul ca această mare şi umanitară instituţiune. In cursul acestor 60 de ani, Epitropia casei sft. Spiridon mereu a fost încărcată cu prunci aruncaţi, găsiţi, lepădaţi şi lăsaţi la grija casei. Iacă In anul trecut am făcut o statistică relativă la numărul acestor copii. Din această statistică rezultă că în ultimii 5 ani de la 1908—1912 au trecut prin acest institut 2447 de copii şi au murit .425 cea ce dă o mortalitate de aproape 20% şi aceasta Încă este un progres faţă cu anii anteriori. In ziua de 15 Mai a. c. au rămas în îngrijirea casei sft. Spiridon 355 de copii orfani. Cu drept cuvint aveţi să întrebaţi ce devin aceste fiinţe părăsite şi totuşi capabile de a deveni cetăţeni folositori ţărei ? Un mare număr din aceşti prunci născuţi şi lepădaţi în institut mor din cauza sistemei actuale de îngrijire. Sugarii se dau spre creştere femeilor din satele învecinate şi pentru aceasta sunt retribuite cu 10 lei lunar. Aceste femei în mare parte lipsite de sentimente umanitare, sărace, de multe ori foarte vicioase nu pot îngriji de nenorociţii copii cari şi mor din această cauză. Numărul relativ mic de copii cari scapă din ghiarele morţei, în stare actuală de organizaţiune, nu se pot creşte astfel lucit se devină cetăţeni folositori societăţei. De problema creşterei orfanilor m’am ocupat foarte mult. Am studiat organizaţiunea diferitelor orfelinate şi din toate rezultă că rolul cel mai important 11 are femeea care în orice împrejurare este menită se uşureze şi să afineze durerile morale şi fizice ale mizeriei umane. Din acest punct de vedere am fost favorizaţi de soartă. Mai multe doamne distinse din societatea noastră au exprimat dorinţa că vor da din tot ajutorul Epitropiei pentru creşterea şi educarea trupească şi sufletească a orfanilor noştri. Am primit cu o adîncă mulţumire această gentilă şi nobilă propunere. Dar ce folos ? Frumoasele intenţiuni ale doamnelor, dragostea şi zelul lor pentru a contribui la salvarea altor fiinţe nevinovate de soarta lor, s’au lovit de o stincă formidabilă, lipsa de mijloace pentru realizarea unei opere atît de înălţătoare şi umanitare. Bugetul casei noastre pentru orfanii Epitropiei este relativ, mic 36 000 lei, iar apelul doamnelor la generozitatea publicului a rămas fără efect. Totuşi această nereuşită nu ne-a descurajat. Avînd ferma convingere că în pieptul marilor familii bate o inimă românească, am apelat la sentimentele naţionale, patriotice şi umanitare ale unei mare romnnce,ale princesei Olga Sturdza ale cărei calităţi sufleteşti am avut ocaziunea să le pătrund în calitate de medicul seu curant. Apelul meu a fost ascultat; princesa Olga Sturza iatr’o scrisoare frumoasă îmi face cunoscut, că cu o vie plăcere aprobă cererea mea şi dărueşte palatul ei de la Miroslava pe care la iubit foarte mult regretatul ei părinte Alexandru Mavrocordat, casei Sf. Spiridon pentru adăpostirea nevinovaţilor orfani. Prin aceasta frumoasă donaţiune problema „orfanilor Sft. Spiridon* se poate rezolvi şi profit de ocaziunea solemnă de