Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)

1914-01-14 / nr. 2078

BANS ABONAMENTE Un an 6 îuni 20 îeî 10 îei ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT ANUNŢURI Un rând pag. HI» CT b. » » » IV. 4€ » BANI Anu­i XI—No. 2078.—Marţi 14 Ianuar 1914 POLITICE TIn succes al laşului In numărul «le ori ziarul guver­namental «Viitorul» ne aduce ştirea, că şcoala «le agenţi sani­tari «lin Iaşi, nu va mai fi desfi­inţată. Cităm textual «lin ziarul pomenit. «...«Direcţ ia serviciului sanitar inter­venind^ la minister ş­i minis­terul supunînd cazul, s’a putut căpătă suma neet»sară pentru pastrarea şcoalei pînă la sfîrşi­­tul anului şcolar, fie altfel «­irec­­ţia serviciului sanitar a si «lat or­din telegrafic pentru continuarea stud­iilor». E de prisos să mai atragem lu­area^ aminte‘asupra stilului echi­voc în cart*­e concepută notiţa de mai sus. Două zile după instalarea sa, d-rul Sion, noul director­ general al serviciului sanitar, dă ordin te­­legrafic să se suspende cursurile, să "se înceteze cu confecţiona­rea mobilierului—«Ieşi e terminat, mobilierul şi predat"şcoalei mai de mult. Iar «lupă alte două zile, acelaşi director general «inter­vine» la minister, cazul se «su­pune»—cui ?—şi fondurile nece­sare ies ca «lin pămînt, iar ordi­ne telegrafice contrarii se dau la Iaşi. E adevărat că, «după informa­ţiile ce­­posedăm, telegraful a mers de astă dată foarte încet şi nu ştim ca «­irecţia şcoalei să­­fi primit pînă în momentul cînd scriem rîndurile aceste contra* ordinul de care pomeneşte «Vii­torul». Dar să credem că‘«la şi să înre­gistrăm limrurile aşa cum com­­portă mersul lor ciurdat,începîn«­ cu acea fulgerătoare şi neînţelea­să grabă a direcţiunii­ serviciului sanitar de a suprima o instituţiu­­ne pentru care, repetăm s’a chel­tuit, energie, s’a depus bună voin­­ță «­in partea unor a«­evărați pri­eteni ai laşului. Că rău voitorii n’au putut per­sista în reaua lor voință, că hotă­rî­r­ea lor s’a lovit ca de 'un zid­ pu­ternic de protestarea unanimă a laşului — aceasta nu micşorează şi nu atenuează întru nimic pă­cătui ce şi-au atras faţă de ora­şul nostru năpăstuit,căruia aşa de rar şi «le greu îi se acordă îmbu­nată­­ri şi căruia, «le zeci şi zeci «le ani îi s’a luat‘şi­ i se iea ne­contenit.­l poate într’un singur punct n’am avut pe «leplin dreptate făcîndu­­ne, în «Opinia», ecoul protestă­rii,—anume cînd am insistat, mai puţin asupra acţiunii revoltătoa­re «din partea noului regim insta­lat la crimă şi în sinul căruia n’a trezit nici-o revoltă prima şi pri­pita lovitură pusă la cale împo­triva laşului. Fără aprobarea mi­nistrului «le interne — a «1­ lui Va­sile Morţun, impulsivul director al serviciului sanitar n’ar fi cute­zat, ori n’ar fi izbutit, să-şi execute tentativa «lîn«l ordinul de suspen­dare a şcoalei. De aceea chemăm încă o«lată vigilenţa cetăţenilor asupra in­terniţ­iunilor de­­care se arată însu­fleţit guvernul nou venit, faţă de­ oraşul nostru. La rîndul nostru vom veghia să nu se ştirbească nimic din avan­­tagiile anevoie cîştigate de către a doua Capitală. «Opinia» consacră primul şi modestul succes al opiniei publi­ce iaşane, în sinul căreia a găsit și va­ găsi totdeauna răsunet cu­ Vîntul ei calei, sismer și energic. Ex-tribanul a găsit formata, sau tru­cul : nu trece el la liberali, ci... liberalii trec la el. Ca fin cu tot­i , Prințul de Wied nu-și iea in primire Tronul Albaniei, ne avind fondurile ne­cesare. Cam s’ar zice : vid în cassetă... * Albanii au tot pentru noul lor prinț ; le lipsesc numai... banii. * Conservatorii locali n'au mai reservat un al 6 lea loc d-lui Caza, cum fusese vorba. Locul s’a dat d-lui Mihai Negruzzi, zis si­­barba lui lo’ga.. . * Erupţia vulcanului din Japonia a pro­dus efecte si la noi : o mulţime de... spăr­turi intre liberali.* Ziarele rid de poetul Minulescu, că nu­ i s’a împlinit dorinţa de a fi şef de ca­binet : e o „romanţă pentru mai tirziu...“ Fericit candidat la colegiul b­d. Costachi Negruzzi ! De fond­uri n’are nici-o grijă, — le oferă din bilșag co­legul său, d-rul Ri­gler, de o galantomie proverbială. * S’a revoltat ex-tribunal Fleva că­ i s’a pus numele pe un afiș de concert. Lumea confundă chant&gîul cu cintatul... * Un accident de aviaţie a suferit foasta metresă a Regelui Leopold. A îmbătrînit se vede şi nu mai e des­tul de. . uşoară, ca să zboare. * Ni se atrage atenţia că „Evenimentul sub pretext de a publica lista membrilor unei loji filantropice corceşti, îşi publică o listă de.. abonaţi, între cari o mulţime de morţi. Fostul prefect de poliţie abonase întreg cimitirul evreesc...* Mi-au pierdut iluziile despre Iser. E artistul cel mai... vîndut. Stabilitate Partidul naţional-liberal, partidul marelor­ reforme,—al reformelor me­nite să întroneze dreptatea şi ega­litatea desăvârşită, — partidul acela care deplîngînd soarta celor obidiţi, sfidează vremurile care n’au sosit încă pentru înfăptuirea reformelor ce trîmbiţează, — pare a fi numai partidul programului-reclamă. Şi că este astfel, o dovedesc acele mă­suri care tind a face trecerea teo­riei în practică. In adevăr tînărul partid ocărmui­­tor, îşi inaugurează seria reformelor —cel puţin în acest oraş al nostru — printr’un şir de măsuri menite să aducă... O! să nu credeţi vre-un oare­care belşug, un bine oarecare... ci tocmai potrivnicul, mizeria, în rîndurile acelora care, neavînd alt mijloc de trai de­cît istovitoarele slujbe bi­rocratice, se văd pe mică, pe ceas, zvârliţi pe drumuri, în plină iarnă, şi aproape fără nici o nădejde pentru ziua de mîni. Era o vreme cînd înlocuirea func­ţionarilor—şi nu vorbesc de slujbele înnalte, de acele posturi de încre­dere, de directivă oare­cum, ci de hamalii, de maşinile istovite, de funcţionarii aceia mici, obscuri, cari sub ori­ce guvern, sub ocărmuirea oricui, sunt elemente pur active, nici cînd reflesive,—zic era o vreme în care premenirea funcţionarilor era prima grijă a oricărui guvern. De un timp păreri noi par a fi emise şi în privinţa acestei catego­rii de oameni: stabilitatea. Şi, dacă nu ne înşălăm, partidul liberal e acela care-şi înscrisese între titlurile de revendicat şi această reformă,­ pe care azi, la trecerea în practică, pare a o încălca şi nesocoti. Nu e vremea şi nici locul să in­sistăm asupra acestui rău, fie din punct de vedere social, fie din a­­cel moral, fie din punctul de ve­dere a bunului mers administrativ, —şi mai ales al celui din urmă a­­supra căruia vom reveni cît de cu­­rînd. Facem o constatare, o simplă con­statare, care —dacă ni-e îngăduit s-o luăm drept măsură în raport cu re­formele enunţate—ne dă o icoană, fie­ cît de slabă, de cele ce se zic şi acele ce se vor face. De multe ori—dacă nu totdeauna —proverbul romînesc pare a fi în­dreptăţit : socoteala din tîrg nu se potriveşte cu cea de-acasă,—şi do­rim să nu fie locul — spre binele neamului nostru, dar ne vine să cre­dem că teoriile formulate în pacea— relativă — a cluburilor, se vor izbi vecinie de interesele private, de în­­datoriri și de îndeplinit, de credinţi cari cer să fie răsplătite, — ceea ce va înlătura pururea nu numai sta­bilitatea îndeletnicirilor — ceea ce-i firesc—dar chiar stabilitatea prin­cipiilor, ceea ce, departe de a fi firesc, se dovedeşte—pe zi ce trece, ca tot mai practice. iSTIt­IILE! Noroace... latre midia anunciuri ale an­ui ziar de dimineaţă cetim: PENTRU o rudă a mea, moşier fo­arte bogat, viitor deputat, distins, plăcut, etatea 35 ani, caut o doamnă sau d-şoară cultă, drăguţă şi serioasă spre căsătorie. Nu pretinde avere. Răs­pund numai la oferte neanonime cu marcă pen­tru «Noroc» 1914 Post-restante. Partida fiind excelentă,“îi f. era bo­ti­ros reclama meritată. Avem numai­ o mi­rare: c­e titlu o fi acela de „viitor depu­­tat“. Băgaţi da seamă ,viitor*—lu „foit* Se pare că odată cu venirea regi malmi non,—al exproprierei,—moși mii e atît de sigur de situaţie, Incit îşi tipăreşte cărţi de vizită ,viitor deputat*. În asemenea noroioase oferte şi mo­ravuri, vorba poetului Bon­ticeanu : Viitor de aur ţara noastră are Şi prevăd prin veacuri a ei înălţare. ..» t«, ,wnw... ELECTORALE Fuziunea grecenisto-cuvintîstă este pe cale de a provoca o dezîdenţă conserva­toare la Iaşi. Intr-adevăr foarte mulţi conservatori i­şeni, în număr de aproape trei seci, sunt foarte nemulţumiţi de faptul că minuscula grupare de la Cuvîntul a fost primită cu ail­a alaiu şi i s’au dat atîtea locuri pe lista candidaţilor la alegerile generale. Este aproape sigur că dizidenta va a­­vea cel puțin un candidat la fiecare co­legiu. D. dr. Ilie Stroici va candida, în această calitate, la Colegiul I de Cameră. * Mişcarea s’a grăbit să dezmintă, pen­tru motive lesne de înţeles, desfiinţarea şcoalei de a­genfi sanitari din Ieşi. N’ar face rău dacă ar căuta să se pue de acord cu Viitorul asup­a acestei ches­tiuni. Intr’adevăr, pe cînd ziarul liberal ie­­şan anunţă că şcoala va fi menţinută, cel din capitală spune că s’au găsit fon­durile necesare, ca şcoala să funcţioneze pînă la sfîrşitul anului. Se desfiinţează sau se menţine şcoala. Se desfiinţează acum sau la vară . Răs­­punderi­i lor de la Mişcare­. Alegatorii ieşeni vor să ştie ceva­­precis. „ D. dr. Bogdan, corifeu junimist, a ma­nifestat dorinţa de a se înscrie în par­tidul liberal, dacă... îi se pune candida­tura pe lista guvernului. Se asigură că d. Stere a răspuns că primeşte în partid pe oricine... care vine fără condiţii. * Este vorba ca d. P.Kiu­lamandi să fie numit medicul desinfectorilor la Iaşi. Aceasta pentru a face dovadă că d-l dr. Sion înţelege serviciu înainte de toate. Intr’adevăr este pare posibil un servi­ciu mai conştiincios de­cît medic de plasă cu reşedinţa la Tg. Frumos şi medic co­munal cu reşedinţa la Iaşi . Suprimarea Prestaţiilor la noi ş­ în Franţa Ziarele franceze ne aduc amă­nunte foarte interesante cu privire la chestiunea prestaţiilor în Franţa. Credem util de a reda nota zia­relor franceze, menţionînd că a­tuncea cînd d. Al. A .Badareu, fos­tul ministru al lucrărilor publice, a propus suprimarea prestaţiilor şi s’a obiectat de cătră d­oii Jean Lahovary şi Mişu Antonescu, că noi avem pretenţia de a fi mai îna­ iitaţi de­cît chiar francezii, la care mai există prestaţiile. Să sperăm că, în viitor, cînd a­cest principiu democratic va fi din nou pus în discuţie, nu se va ma găsi niminea care să combată prin­cipiile sănătoase preconizate la noi de fostul ministru al lucrărilor publice. Iată acum şi nota în chestie a ziarelor franceze. D. Joseph Can­laux, ministru de finanţe al Franţei şi d. Raoul Petret, sub­secre­tar de Stat la Ministerul de interne, au fost ascultaţi in una din zilele acestei săptâmîni de cătră comisiunea lucrărilor publice asupra propunerei relativă la su­primarea prestaţiilor în legătură cu discu­­ţiunea începută la Cameră. Comisiunea, după o lungă discuţiune a adoptat principial naui amendament propus de d. Judet şi conceput în modul următor : »Prestaţia actuală va fi transformată In centime generale asupra celor 4 contri­­buţiuni directe pînă la concurenţă a­­7 centime. Suma astfel redusă va fi împărţită în­tre departamente aşa fel ca să pună la dispoziţia lor suma reprezentativă a părţii imprimate din prestaţia lor ori care ar fi în fie­care din ele, produsul impunerei celor 7 centime. In departamente, același procedeu de repartițiune va fi aplicat între comune. OAMENI ŞI JOCR­Uî Despre un artist Aveam intenţia de a consacra notele de astăzi unor oaspeţi străini. Dar ni s’a părut mai­­delicat a presupune că numele poetului Auguste Dorchain—lansat în li­rica franceză acum două decenii cu un volum recomendat de Sully Prudhomme— este cunoscut în rîndurile iaşanilor. Ne rezervăm dară a vorbi despre efectul con­ferinţei soţilor Dorch­in, după ce va fi avut loc. ...Am fi fost datori, fără îndoială, să rezervăm micul spaţiu dup’amiezei de ori din aula Universităţii,­datorittă tot ini­ţiativei „Cercului Analelor“ din Iaşi. Cite n’ar fi de spus despre evoluţia lirizmului nostru dela N. Gane la Codreanu, ori a satirei noastre dela „Povestea Vulpei“, d-lui A. Naum pînă la G. Topîrceanu! Dar obstacole de nebiruit nu ne mai îngăduie paza oarelor fixe şi iată-ne, pen­tru recreare duminecală, în sala unei alte manifestări de artă—accesibilă în ori­ce oară da zi: expoziţia lui Iser. In sala lui poţi petrece un mic mari­nea calm, fără prea multe întreruperi, laşul nu supără din cale afară mult ca vizitele pa pictori, nici chiar Dumineca... Aşa­dar la Iser, In saloanele expozi­ţiei temporare, pe care originalul artist a găsit ca cale s’o deschidă pentru opt zile în oraşul nostru, acum cînd alegerile bat la uşă cu cortegiul lor de întîmplări pa­sionante,—înlocuiri, numiri, mutări şi su­primări... Revăd pe acelaşi artist în alte nume­roase producţiuni. Fiindcă nici o singură lucrare din acele expuse în Iaşi acum 5 ani—şi despre cari am vorbit aci pe larg —ori acele expuse demn 3 ani la Slăni­­cul Moldovei, nu mai figurează în expo­ziţia de acum. Arta lui Iasă a rămas neschimbată,—pentru acei cari, de-atunci în pace, sub influenţa vremei, nu şi vor fi modificat criteriul, la înţelesul de a se fi apropiat de el cu comprehensiunea, ori cu „gustat“. E adevărat că în acea expoziţie o mare parte a tablourilor aparţinea unui dome­niu exotic. Adusese multe din ele de pe malurile Senei; culesese multe feţe şi aspecte în acel mediu brutal şi sensual, unde viaţa ies formele acute ale dorinţei, într’un decor sîngeros, ca amurgul unei zile de desfrin. Ca astă dată suntem mai între noi, mai aproape de noi. Fără a vorbi de nu­meroasele tipuri, portrete şi compoziţii din care pictore! şi-a format şi galeria celor 50 de „figuri contemporane* ilus­trate de... proza d-lui Locusteanu în recen­tul volum, — amintim de cele două gru­puri distincte, pe cari le-am numi­t viaţa de... plajă*—plaja noastră naţională Ma­maia— şi viaţa de campanie care a ins­pirat mobilizatului Iser, pururi artistul Iser o serie de palpitante lucrări culese în 2—3 localităţi ale Cadillaterului, lucrări de inspiraţie adeseori, de compoziţie de multe ori, dar vii, proaspete, palpitînd de viaţă, cu toată aparenţa de tristeţe a unui mediu unde a bîntuit nenorocirea, pustii­rea şi moartea. Vom stărui asupra cîtorva din ele, su­bliniind elementul de noutate şi de ori­ginalitate. Pînă atunci însă îndemnăm pe conce­tăţenii noştri să profite de bunul prilej de a vedea opera unui artist, vizitînd ex­poziţia şi privind-o cu luare aminte. E mijlocul cel mai ban ca să înţeleagă şi ■ă admire expoziţia lui... viitoare, fără îpdsmnri şi suggestiuni din partea cri­ticei. E un artist care are timp să aştepte. Timp şi răbdare... ? Rodion P­­f­ Cln®vf fe cTMde fin la „Eveni­­mentul , atrăgînd luarea aminte asupra laudelor cu care am vorbit aci despre discursul de recepţie rostit la Academia Romînă de câtre d. Dr. I. Simionescu. La adresa acestui talentat scriitor am mai sens, aci şi aiurea, de multe ori, cu laude bine meritate. Mai curios este că în „Evenimentul“, acum cîteva zile şi îndată după numirea non ui secretar general a apărut un ar­ticol ditirambic. Autorul articolului pro­­^ «Itele că d. Dr. Simionescu n a fost făcut ministru, iar pe d. Duca îl indica drept un ban secretar general. Iată în adevăr ce e curios din partea unui ziar de principii ca „Evenimentul*. R. Chestiuni cultu­rale iMc i'ispgip Este titlul sub care apare periodic o listă, cu un mic rezumat al operelor pe­dagogice ce se publi­c în cursul unui an numai în cele trei limbi principale: fran­ceza, germana și engleza. Zilele acestea a apărut volumul al II a aerăm de care r­e ocupăm cuprinzlnd anului^1 gPedagogice publicate în cursul Lucrarea apare sub îngrijirea profeso­rilor L. Celierier şi L. Dugas, cu colabo­rarea mai multor profesori din ţările cu limbele pomenite, c&­i au trebuit să ci­tească şi să rezume, mai pe larg sau mai pe scurt, 2729 da cărţi, broşuri sau articole mai mari de prin diferite reviste pedagogice. Volumul I care cuprinde lis­ta lucrărilor aparente la 1911, cuprinde 2502 titluri de cărţi şi rezumate. Scopul publicaţiei, după cum se vede, este de a înlesni ort­dini problemelor pe­­dagogice. Cine vrea să studieze o chesti­une pedagogică găseşte, la capitolul res­pectiv, în aceste două volume apărute o bogată bibliografie. Ca şi lucrarea din anul trecut, şi cea prezentă cuprinde cîte­va articole de o mare însemnătate pentru educaţie şi a­­nume : Şcoala şi naţiunea în Franţa, de Ferdinand Buisson ; Educaţia voinţei de L. Cellérier ; Învăţămîntul şi în special invăţămîntul moral în Franţa ca servi­­ciu dg" Stat de L. Dugas ; Literatura cri­minală de L. Cellérier şi Un tip de edu­caţie intelectuala de L. Dugas. In articolul penultim profesoral L. Ce­­llerier vorbeşte despre însemnătatea edu­cativă şi instructivă a cinematograf­ului. »Un tratat de morală este un slab aju­­î*.* Bd,a.Cfttîa anei copii. Dacă vrem să învăţăm bina, să ne păzim de a predica. Faptele singure trebue să vorbească; de discursurile noastre copiii se plictisesc şi dorm, pe clnd faptele ii fac să judece şi-i ţin freji*. Aşa că cinematograful este menit să ,f*;rI fraenttd C01 mai puternic de în­­văţămînt. Toată geografia se va învăţa intuitiv, cu adevărat intuitiv. Vor defila pe dinaintea ochilor copiiilor peisaje e­­xotice, voiaj­, exploataţii tehnice, vizite In mine, industria de toate felurile, re­colta şi transformarea productelor, func­ţionarea maşinelor, a corăbiilor, a diri­­grabilelor etc. Ştiinţele naturale se vor sprijini foarte mult pe cine­matograf; el va prezenta pe lina micro-organisme, procese fiziologice, ■ase exotice da animale, fenomene geo­­ogice, etc. Tot ce va mişcă sau trăeşte în univers poate fi prezentat pe pînza ci­nematografului. In acest chip viitorul său este imens; el va revoluţiona de sigur metodele de nvăţămînt. Să-şi închipue cineva un în­­văţăcnlnt numai prin aspect, fără vorbe. * In sfîrșit, asupra acestei chestiuni de­venită şi la noi la ordinea zilei, se gă­sește o foarte bogată bibliografie, care

Next