Opinia, ianuarie 1916 (Anul 13, nr. 2658-2679)

1916-01-14 / nr. 2664

t­ ÁBOMAMENlli Uto rásíS pag^ 01* 50 &, Aáta»l»intr«$aat i TI*®»**»*» HL XH—No. 2§@4.-Joi iá Isnaads m« V o­f­ t Demersu! Oerian! Ştirii® « ©piaiei », publteat® la numărul nostru de ieri, »« pro­vocat o ad însă şî fffoart® justi­­­cată impresie. Faptele narate sunt perfect e­­xacte şi sziarele de sastăssi, des­pre care facem menţiune­­ in altă parte a’ numărului de faţă şi care îţi primesc inspiraţia da la oameni po­litici cu importante situaţii în partidul liberal sau în celelalte grupări politice, vin să cor afîrme în totul alegaţm­rile noastre. Nu ne vom încumeta să spunem care vor fi consecinţele acestor demersuri. Faptele­ ulterioare vor spune mai bine de­cît orice alta, ce soluţie înţelege guvernul să le dea. Ceea ce nu se poate contesta, însă, sunt faptele în sine, sunt in­tervenţiile cu caracter pronunţat care tind la clarificarea atitudi­nea Romîniei. De­sigur că un demers, chiar şi presant, sau înseamnă numai­de­cît o soluţie războinică. Diplomaţia dispune de prea multe mijloace pentru a lungi catiseriile diplo­matice şi tratativele, cît timp interesul o cere. Şi iarăşi se prea poate ca în toiul convorbirilor şi schimbului de păreri să se gă­sească formula pentru nivelarea asperităţilor, pentru o posibilita­te de acomodare. Toate aceste sunt foarte adevă­rate. Ceea ce este însă în afară de orice îndoială sunt condiţiile puţin favorabile în care ni se cere actualmente determinarea politicei noastre externe. In această privinţă toţi cei cu doi de ţară nu pot să nu recunoască că suntem departe de condiţiile pr­incioase de odinioară. Cu toţii suntem iară­ de acord că o poli­tica n­otăritoare şi corespunză­toare intereselor reale ale Romi­­niei ne ar fi adus rezultate cu to­tul altele, cu mult mai favorabile extra­ordinar de însemnate pen­tru idealul noastru Integral, de­cît politica de calcul, politica de pîndă, politică determinată nu de voinţa noastră proprie şi cores­punzătoare intereselor noastre ei determinată de mersul lucruri­lor de pe frontul de luptă, ridicăm aurari greul, au fost prin armare manta de vreme rea. Un secietar, gras, cu ochelari pe nas, le răspunde că numărul gratuiţilor sa în­mulţeşte mai mult decît al vizitatorilor cu plată şi cu vremea teatrul va ajunge o arenă romană, unde intrarea era pen­tru toţi gratuită. Şi după cum v’am arătat că gratuiţii aceştia sunt înfumuraţi, unul din ei răs­punde secietarului: — Noi nici nu discutăm cu d-ta, nu tei recunoaştem, d-ta nici nu dai pe la teatru (scriem pe la cu ortografia nouă), d-ta eşti şi nu eşti actor, d-ta eşti alt om.. Repet, noi nu vrem să am mantă de vreme rea. Actorul liniştit şi zîmbitor le răspunde. Ei da ! Aţi fost mantă de vreme rea şi acuma nu mai avem nevoe de d-voas­­tră. Şi ca dovadă că aţi fost mantale e şi faptul că dacă aţi avut bilete gra­tuite dar garderoba tot aţi plătit-o... ■».Această abolire a gratuităţei teatrale ne aduce aminte de un truc foarte ghi­­baci al unui concertist, nu însă de pri­mul rang, de a atrage lumea la concer­tele sale. Pripăşit într’un oraş mai mic din ţară, cu toate afişele mari şi pompoase, el vedea cu adînc regret că sala e mai de­şartă. Cu toata că pentru un concertist o sală deşartă are o acustică mai bună... fiindu-i vocea mai sunătoare, totuşi, tre­­bue ca şi cassa să fe mai sunătoare­­pentru că artiştii aceştia au nevoe de o viaţă somptuoasă, şampanie, stridii, etc.; aceste din urmă, probabil, ca să nu le strîdeze v®cea, Concertistul văzînd cataclizmul, că nu avea cu ce pleca din acel oraş, recurse la următorul truc. La sfârşitul concertului, el se adresează publicului, compus din­­tr’o duzină de persoane: D-lor, cred că aţi apreciat meritele mele artistice; acuma vreau să vă arăt că sunt un gentilom. Vă învit pe toţi la un supeu la marele hotel ,Belvedere, unde stau şi eu. Şi s’au dus toţi in corpore, s’a mîncat şi s’a băut şi au plecat mulţumiţi de la banchet, mai mulţumiţi ca de la concert. Cintăreţul s’a grăbit să anunţe un al doilea concert. In târg s’a răspîndit re­pede vestea că după concert acest artist original dă supeuri vizitatorilor, pe soco­teala lui. Faptul acesta a dat şi valoare artistică maistrului nostru și tvonul cir­culă că-i un cintâreţ extraordinar. E de prisos a vă mai spun* că la *1 doilea concert, aala gem­** de lume, cîn­­tăreţul gemea şi el pe scenă şi imediat după spectacol, a plecat direct la gară... Ardeo. i f­r­ eiIONICI Teatrul şi gratuiţii Am cetit, cu o deosebită plăcere, o ştire înserată în rubrica informaţiilor a tuturor ziarelor locale, şi anume că teatrul nos­tru naţional, faţă de excelentele încasări, a luat măsura a nu se mai acorda bilete de favoare. El­­ şi­­timpul. Administraţia teatrului a crezut că-şi face reclamă împrăştiind cu ghiotura bilete de intrare ; în realitate însă, foarte mulţi din acei gratuiţi, amatori de spectacole teatrale, ar fi plătit intrările lor dacă nu ar fi avut cu prisosinţă bi­lete de favoare. Şi acest număr de gratuiţi creştea, în loc să se împuţineze şi mai toată sala era la discreţia lor. Stăpîni pe locurile cele mai bune, ei au fost un fel de dic­tatori acolo. Mîndru şi orgolios, ţi se pă­rea că gratuitul pronunţa vorba regelui­­soare : Teatrul sunt eu ! Uşor se explică orgoliul acestui gratuit, pentru că el e încredinţat că fără dînsul teatrul s’ar prăbuşi — el e convins că teatrul are ab­solută nevoe de acest gratuit şi ca do­vadă pe biletul lui de intrare e imprimat doară „Bilet de invitaţie“, prin urmare el nu e simplu spectator care ’şi plăteşte biletul, ci un invitat, de aceea era atît de mîndru, sfidînd pe vizitatorii plătitori. * * * împrumuturile de vizitatori sunt ca şi alte împrumuturi: corolarul lor, dobînzile, chiltueiile, an­ăr ăciunile, etc. — la teatru stăpînirea celor mai bune locuri, moftu­rile şi marafeturile gratuiţilor, etc. — te umplu de dezgust şi te fac să recunoşti vorba romînului: Sarac şi curat. Dar gratuiţii au protestat şi un mare grup dintr’aceştia s’a prezentat mai dă­­unazi la teatru cerînd explicaţii: — Cum ? atîţia ani v’aţi servit de noi, cît timp aţi mers rău şi astăzi cînd vă merge mai bine ne alungaţi?! Noi să M8ITH ZILEI Unde dai ţi undi... Dintr’o lungă relaţie, foarte rueo-Stă, a ziarului .Naţionalul*, despre situaţia la frontieră , subliniem următorii pesagiu : Unita nemulţumii­* eare-i ratat pe soldaţii roşi­e, că nu an „rutei“, iupâ «are rin In mod fraudulo* la noi, dtod­erişi-ee ritelnd totul. Se tnttmplă caturi, cînd astfel de soldaţi ruşi sunt prinşi de grlaieerii noştri şi aduşi la pluton, iar de acolo, fiind-că no mai tom*' să se întoarcă temtadu-se de pedepsei* aspre care-i aşteaptă, sau, fiind-că nu sunt lăsaţi să ss «nai întoarsă sunt înaintaţi, treptat la Şipote. Iată într’adevăr ce însemnează o crudă ironie a soartei anti-ruseşti. Să zboare soldatul după votcă şi să se trezească la Şipotele de apă rominească. Mici Polemici In Anglia numărul căsătoriilor a cres­cut cu 40 la sută, de clii cu recrutarea celibatarilor. Aiurea femeile se văduv­esc prin răz­boia; In Anglia — se căsătoresc. * Vechiul dicton „Ta, Austria, nabe“ se va preschimba tn altul: « Ta, Anglia nube ».* In curtea hotelului Binder s’a înființat un mare depozit de vinuri. ...Ce noroc ci depozitul acesta nu exista încă in noaptea furtunosului banchet al... micului parchet ! * Anglo-francezii au ocupat pe nepusă masă și Cavala. Qreeii n’au găsit actul tocmai cava .­feresc. Englezii, nu ura lor firească pentru Dardanele le-au schimbat şi denumirea in... Dandanale.* Se anunţă la teatrul naţional, „Bujo­­re­ştii“. Până acuta Iaşul avea numai eminentul profesor şi senator Bujor şi pe publicistul socialist Bujor. Pe afişul teatral — ni se anunţă o dinastie în­treagă. * Dacă, precum se zice, regele Nikita se va adăposti la ginerele său, regele Italiei, acesta nu va putea spune, de astă dată: — « Bucuros de oaspeţi...» * Dado merge tot aşa, italianul Barzilai va ajunge „ministrul teritoriilor ocu­pate*1... de Austria ”, la Adriatica. OAMENI Ş! LUCRURI Undeva, intr’o gară... & — O v­ară. E a unu , oraş mare, a unui oraş mic ? Discrecţi.. limitează cu desăvâr­şire cercul detaliilor îngăduite. Prin ur­mare, o gară ca ori­’are alta fără vre-un calificativ, fără o particularitate de de nici un fel. De altfel toate gările fără nici-o aba­tere, au trăsături şi caracteristice comu­ne : mişcarea, varietatea, nervozitatea. Cunoaşteţi un purict in spaţiu care să prezinte un grad mari pronunţat această particularitate, a ner­vozităţii ? E şi lucru firesc să fie aşa : psihologia ori­cărei gări este specială şi uniformă , este punc­tul de întîlnire al multor emoţiuni culmi­nante, reale sau pref­ăcute, înti­lnirea mul­tor despărţiri mai lu­ngi ori ma scurte. Ca un film de cinematograf în lungă desfăşurare, se perfi,­dează, într’o verti­ginoasă succesiune­­ guri, şi scene care opresc luarea amic »i şi uneori o înlăn­ţuie cu pasiune. Pietrari şi sosiri, reve­deri şi îmbrăţişări, chemări şi esclamări, toate desfăşurate într’un tempo febril a­­gitat, pripit, iar toate la­olaltă alcătuind acea particularitate pe care o numim nervozitate. Totul e particular şi osebit. Mica şi grăbita viaţă cinematografică pare o i­­mensă cheltuială de nervi, în mijlocul că­reia apar şi dispar cele două simboluri mişcătoare şi: trenul, cu zgomotoasa lui vi­brare de fier,—­fumul cu neauzita lui iro­sire In văzduh. Iar toate aceste impresii se risipesc şi se uită curînd, de îndată ce călătorul a­­doarme în ritmul trenului, într’un morman de gazete... XtiMlon. INFORMAŢII ŞI DEMERSURILE GERMANIEI.—­n­­teresantele ştiri date de opinia ieri, cu privire la demersurile ministrului ger­man, sunt confirmate, cuvint cu cuvânt, de către ziarul Naţionalul, care, precum se ştie­­şi are izvorul informaţiilor nu numai la d. Tom­a Stellan ci şi la şefii federaliştilor. Naţionalul confirmă rostul audienţelor d-lui von dem Busche, susţine că în cursul acestor audienţa ministrul german a expus nemulţumirile guvernului său şi în cele din urmă, ziarul d-lui Tom­a Stelian susţine că se cere României o declaraţie de neutralitate definitivă şi desconcentrarea. Naţionalul, foarte bine informat despre Credinţele federaliştilor afirmă că ’n lumea noastră politică ie mare vîlvă, că d-nii Take Ionescu şi N. Filipescu s’au reîntors grăbiţi în Capitală, că miniştrii quadruplei au ţinut consfătuiri. Acelaşi ziar aleagă apoi că se prea poate ca guvernul liberal să dea garanţiile cerute de Germania, dar iarăşi ie posibilă o schimbare de regim. * Cu privire la această din urmă ches­tiune, zisul ziar publică textual: „Atunci ce e de făcut ? Chestiunea pusă astă­zi e prea mare; ea atinge prea de aproape fiinţa noastră de naţiune pentru ca să nu producă o vie emoţiune în ţară. Tom reveni de« ev ztăminţă a­­supra ei. Deocamdată, vom repeta «® am «pus ori: să nu iscălim, şi în orice caz nu aparţine guvernului liberal de a pune iscălitura sa pe un ase­menea act, de capitulare. Să vină un alt guvern şi apoi se va vedea.“ Şi Moartea lui Jean Ralet. — Şcolile din Iaşi sunt în doliu—căci s’a stîns nu numai un cetăţean de vază, un adînc iu­bitor al laşului, un om de inimă şi ca­racter, dar dispare şi un profesor dintre acei cu care s’a onorat pururea învăţă­­mîntul iaşan. loan Ralet a fost tipul profesorului, în cea mai largă accepţiune a cuvîntului. El şi a iubit catedra, a iubit şcoala, şi-a iu­bit elevii. A fost incarnaţiunea blîndeţei, a fabilităţei şi a bunătăţii. Iată de ce colegii şi elevii care îl con­duc astă­zi la locaşul de veci pling cu durere pe acel ce atît de drag le-a fost şi astă­zi nu mai este. Opinia, care înregistrînd trista veste în clipa ce i-a fost adusă, şi-a exprimat tristeţa resimţită, revine din nou ca să spuie cît de mult ia parte la durerea fa­miliei şi a tuturor celor ce l-au cunos­cut şi iubit pe acel ce a fost Ioan Ralet. * Inmormîntarea a avut loc astă­zi, la­şul cugetărei, al intelectualităţei şi al şcoalelor a participat. Discursuri, conform dorinţei exprese a decedetului, n'au fost pronunţate. Se Pare că va fi o mare lipsă la can­titatea de grâu constatată de cătră func­ţionarii administraţiilor financiare. Ir.tr’adevăr, se pare că producătorii de cereale, un scop de a putea obţine mai multe vagoane pentru export, au exagerat cu mult cantităţile de care dispun, aşa ca statisticele administra­­ţilo­r financiare sunt cu mult umflate. Se prea poate ca­ statisticele exacte, care se fac actualmente de elitre complxr­sa centrală de export, să învedereze că efec­tuindu-se vînzarea celor 27.000 grîu citră consorţiul austro-german şi­ 80 000 cătră cel englez, nu vom mai avea nici o altă cantitate de exportat. K Ştirea dată acum cîte­va zile de opinia cum că d. Wachman, directorul sucursalei din Salonic a băncei Mar­­morosch Blank­et. com., ar fi fost a­­restat de aliaţi, se confirmă. După unele informaţiuni d. Wachman ar fi fost transportat la Marsilia. 85 Ziarul L’Independance Roumaine,re­­­levind discursul pronunţat d. Martini, ministrul coloniilor italiene, la vechiul palat din Florenţa, in prezenţa d-lui Salandra, şeful guvernului italian, dis­curs care este considerat ca un discurs program, zice că acest discurs înseamnă că Italia nu va merge la Salonic şi că el a fost urmarea unui recent consiliu de rezboiu ţinut la Roma. „ D-nii generali Raşca şi Popo­­vici au sosit astăzi dimineaţă In o­­raşul nostru şi au lucrat la coman­damentul corpului IV de armată. 81 O apreciere a d lui Motru.—In ul­timul număr al Nouei Reviste Române, d. C. Rădulescu-Motru, membru fruntaş al partidului conservator-democrat şi di­rectorul revistei, publică un articol cu pri­vire la anul 1915, în care între altele, scrie : Bilanţul anului politic 1915 se încheie la noi cu un mare pasiv pentru presti­giul Aliaţilor şi pentm politica naţio­nalistă. Aliaţii, în tot cursul anului 1917, n’au făcut decit o politică de zigzac. Au pro­mis, au ameninţat, au profetizat, dar la urmă au sfîrşit prin a regreta că n’au făcut ceea ce trebuia să facă. Ministrul italian Barzilai recunoaşte această tristă experienţă, iar în ultimul său discurs trimite sincere condoleanţe, micelor po­poare cari au avut să sufere din cauza aliaţilor. Singurul avantaj al nostru, al Ro­­mânilor, este că nu sintem­ în rindul a­­­celor mici popoare cari astăzi sunt răs­plătite cu condoleanţe. 83 Ministru! de interne a înştiinţat azi telegrafic administraţia comunală, că s’au luat în întreaga ţară, şi în special în Moldova, măsuri severe pentru a împe­­deca contrabanda de vite. 38 Astă noapte a încetat subit din viaţă lucrătorul Gh. Nistor, din Ţicăul de sus. 85 CONTRABANDA DE AUR. 3­5 ştie chestiunea contrabandei de aur, des­coperită de autorităţile civilo-militare din Cernăuţi. Ambnuntele date până a­­cum de ziarele noastre find incomplecte revenim cu detalii noui şi interesante. ** Contrabanda s’a constatat prin faptul că punctul de vamă Iţcani pompa mereu dela băncile austriace mari cantităţi de aur. Se afirmă că din momentul in care statul român a introdus taxa de aur pen­tru exportul cerealelor s’a pompat de cătră băncile din Ițcani peste cinci mili­oane coroane în aur. Or, este adevărat că băncile din Viena au contractat cu unele bănci din România pentru a Ie furniza aur, cu toate aceste cantitatea colosală acaparată de Ițcani nu era justificată. O anchetă discretă a învederat că se face o mare contrabandă de aur — una din cele mai grave. Cercetările au fost întinse de la sucur­salele lui Wiener-Bank Verein şi Hy­­poteken-Bank la centralele din Viena şi Cernăuţi. Astăzi este pertinamente dovedit exis­tenţa contrabandei.* Până î n prezent au fost arestaţi co­mercianţii Helman senior şi Helman ju­nior, reprezentanţii din locauii a lui Hy­­poteken-Bar­k, Marian, un funcţionar al acestor, Friedlănăler, bancher, Peritz, mare comerciant de spirtaoase, Digé, bancher, Goldberg, bancher, Wechsler, funcţionar şi alţii In total 14 acuzaţi. Se afirmă că unii din vinovaţi s’ar fi refugiat la noi in ţară, ajutaţi fiind de cei de aci in folosul şi in tovărăşia că­rora făceau contrabandă. 8. Taxele de export în aur au produs în ultimele zece zile ale lunei Decembrie 1915, suma de 2,612,000 lei. Dela 1 Aprilie 1915 pînă la 1 Ianuarie 1916, încasările totale din taxele de ex­port în aur, s’au ridicat la 30,717,000 lei. 28 La tribunal s. I-a s’au terminat dez­baterile în procesul dintre d. Vasile Di­­mitriu, avocat, și principe e Sturdza. Tribunalul se va pronunţa la 16 ia­­nuari . 88 Aseară­­. Al. Andriescu, contabilul moşiei Bivolari, curăţind o puşcă, aceasta s’a descărcat şi glontele a lovit pe ne­norocitul în abdomen, omorîndu-l pe loc 58 Sindicatul agricol din localitate a înştiinţat azi pe primarul oraşului, că a vîridut d-lui Rosenberg, pentru export 750 vagoane făină şi aci a repartizat la trei mori măcinişul griului necesar pentru sus arătata cantitate de făină. S3 Viitorul număr al „Vieţei Romîneşti“ va fi deasemenea triplu şi­­va cuprinde 20 de coaie de tipar. Apare peste vreo 8 zile. S3 Se crede că Opera romînă, actual­mente anunţată pentru 5 reprezentaţii, va mai da încă 3 reprezentaţii suplimentare. 38 D. dr. M. Thenen, fost rabin pre­dicator al comunităţei izraelite­­din Iaşi, a fost angajat rabin al comunităţei izraelite din Craiova, unde s’a strămutat. 53 Se fac insistenţe, pe lîngă autorii spiritualei reviste „Mai la ziuă!“ să re­prezinte acea excelentă producţiune şi în oraşul nostru. S3 Congresul farmaciştilor. — In sala Camerei de comerţ a avut loc aseară congresul farmaciştilor din regiunea de sus a Moldovei. Sunt de faţă d-nii far­macişti Konya, Verner, Jelea, dr. Căpă­­ţînă, Em. Lupu, Viorel, Fait, dr. Scârbu­, Filipescu, Adace, Deker, Margulies, Rot­bart, Ferderber, Dembinski, dr. Răicanu, Vasiliu, Guguianu, Stoica, Mitilineanu şi alţii. Asistă şi d. G. G. Mîrzescu, pri­marul oraşului. D. dr. Konya deschide congresul, ară­­tînd scopul pentru care a fost convocat. D. Th. Jeilea, într’o "cuvîntare docu­mentată, arată cauzele lipsei de medica­mente şi insistenţele făcute"de farmaciştii din Iaşi, pe toate căile, însă fără nici un rezultat. Azi situaţia e aşa fel, încit pînă nu­­ cel mai tîrziu două luni, farma­ciile din Iaşi şi din Moldova vor trebui să fie închise din lipsa de medicamente. Crede că este de datoria statului a se ingriji de sănătatea populaţiei orăşeneşti. D. dr. Căpăţină arată pe larg toate încercările făcute de farmaciştii ieşeni.„ Orice farmacist cinstit va fi nevoită dacă nu li se vine în ajutor, ca peste două luni să închidă farmacia. D-sa propune o acţiu­ne energică, care se rezumă în apel la concursul primarului, la acel al parla­mentarilor la presă și în fine obliga-

Next