Opinia, ianuarie 1922 (Anul 18, nr. 4390-4411)

1922-01-14 / nr. 4399

ANUL ft! XY2I-left No. 43»« 1 Leu NUMĂRUL ‘*4*? .^N ANAB°^^U REDACTIA iSl. - STR. HARZESCU 17 -TELOPOfl No* SOOc3 ZIAR POLITIC COTIDIAN SAnbătă 14 IANUARIE 1922 ANUNCIURI Se primesc la toate Agenţiile de Publicitate 61 LA ADHIBISTRAŢIA ZIARULUI * IAŞI, — STR. MARZESCU 17 -«N NUM­Ar VECHIU s lei Din moştenirea Regelui Carol I — Logodna princiară şi legăturile cu Serbia — Alianţa familiilor domnitoa­re română şi iugoslavă, iasă din cadrul faptelor Însemnata ale vieţei, pentru a intra in categoria evenimentelor isto­rice ca mari şi fericite urmări. Oamenii noştrii politici sânt astăzi a animi la a recunoaş­te că legăturile prieteneşti sta­bilite pentru decanii [şi secole între vecini—cum ar fi Intre România şi­­Iugoslavia—uşu­rează, In cazul cel mai puţin favorabil, greutăţile vieţei u­­nui popor'; 'iar In caz mai fe­ricit, fi ajută puternic dezvol­­terea. Aşa gândesse chiar şi acei dintre diriguitorii noştrii pen­tru care conducerea unui stat este un simplu sport. Lacra­­e cu atât mai remarcabil cu cât mulţi dintre aceşti oameni politici au crezut totdeauna, şi mai cred şi astăzi, că con­­ducerea unui stat e l­oru prea banal dacă nu-ţi poţi arăta, dacă nu zilnic, dar măcar la intervale! pumnul tău la toţi vecinii, sau macar le unii din­­tr’inşii. Căsătoria unei­­princese din familia noastră regală, ca re­gele Iugoslaviei, cimentează o legătură de prietenie care este deja istorică. Nu lungimea du­ratei—căci prietenia româno- sârbă n’are de ’cât o viaţâ de 10 ani—dar greutăţile învinse I In comun pentru legarea aces­tei prietenii, fac dintr’Insa un fenomen politic de însemnăta­te istorică. Această situaţiune, cu care se împăunează astăzi mulţi oameni politici, a fost preiată prin spiritul de prevedere şi simţul de om de stat al de­functului Rege Carol I, şi In parte, de Regele Ferdinand. Cunoaştem împrejurările is­­torice in care s'a făcut ligâ­­­tura româno-sârbă, va consti-­­tui o învăţătură şi va stabili­ un adevăr. Popoarelor care n’au­­ ajuns la maturitatea simţului­­ politic, trebue să aibă institu-­ ţiuni­ permanente, cu o dura-l tă foarte lungă, care să facă­ posibilă o conducere cu con-1 tinuitate pentru io lungă peri-1 oadă. Nu se poate ,'orâdi ceva solid pe terenul mişcător al I opiniei publice, mai ales când această opinie publică im su-I gestionată de oameni politici, I care pretind că sunt conduşi­ de interesele permanente alei neamului, dar care In realitate­­ sunt stupăniţi de micile lori vanităţi—când nu sunt „con- j duşi pur şi simplu de interese I grosolane. Legenda spune că defunc-l tul rege Carol avea obicaiul | de a nota faptele importante! din fiecare zi, in care dânsa­! fusese actor, și că aceste note! le destina arhivei ministerului | de externe, pentru a deveni | documente istorice. Este sigur | că regele Carol a redactat o | astfel da notă ( pentru iatâm-|: plările din Octombrie 1912, in 11 legătură cu evenimentul zilei. I! Și până ce această notă se va­­ găsi la îndemâna publicului, I * credem interesant a arăta— 11 ca participant—cele ce s’au Is petrecut in Consiliul de Co­ h roană din 11 Octombre 1912. M Cele patru­­state balcanice I­I se înțeleseră să se emancipeze 11 de orice jug şi să reducă Turc I cia la cea mai simplă expre-11 sie, impărţindu-şi o bună par- 11 te din moştenire. îşi stabili-10 seră legături solide, asupra a­­n cestei întreprinderi, nu numai cu Rusia, dar şi cu puterile centrale. Noi, deşi nu eram stat bal­canic, aveam interese mari peste Dunăre, anume : Dobro­­gea, aromânii din Macedonia, românii din valea Timocului. Dar conducătorii ‘’noştri poli­tiei de toate nuanţele, in pri­mul semestru al anului 1912, adică tocmai in timpul când se pregăteau mari evenimente peste Dunărea, erau absorbiţi de „chestia tramvaelor*. Ches­tiile externe, le cunoaşteau ca diletanţi, din conversaţiile sa­loanelor diplomatice, şi din aruncarea ochilor— din când in când—pe ziarul ,Le Temps‘. Regele Carol insă veghea In primăvara anului 1912, du­pă o prealabilă înţelegere a­supra politicei externe, dăduse lui Titu Maiorescu sarcina de a forma guvernul. In Octom­bre, situaţia din Balcani a­junsese deja la un punct care ne obliga şi pe noi să luăm atitudine. Regele Carol a sfă­tuit pe Maiorescu să-şi rema­nieze guvernul prin elemente cu autoritate in opinia publi­că. S*a format atunci guver­nul Maiorescu—Take loneanu A doua zi după depunerea jurământului, noului guvern fost convocat la Palat un con­siliu de coroană, prezidat de Rege asistat de prinţul moş­tenitor. S’a pus chestiunea atitudi­­nei României faţă de eveni­mentele din Balcani. Membrii marcanţi din­­guvern au cerut, ca România să ia opoziţie con­tra statelor balcanice şi, la nevoe, să meargă la o coope­rare armată cu Turcia. Maio­rescu şi Take Ionescu au sus­ţinut, cu moliciune, părerea contrară. Regele Carol a fost nevoit să se ridice cu energie contra unei acţiuni pe care dânsul o aprecia ca o aven­tură primejdioasă : —„Eu nu merg la o aseme­nea acţiune. Dacă credeţi ca ea va folosi ţărei, luaţi vă răspunderea şi cercaţi cu prin­ţul Ferdinand*. Prinţul Ferdinand ripostă i­­mediat: —„Sunt de acord cu M. S. Regele. Nu merg nici eu la o asemenea aventură“ In acel mormnt au fost create legăturile noastre­­cu statele balcanice. Grandomania bulgară a determinat inter­venţia noastră armată, alatu­rea de sîrbi şi greci. In vara lui 1913, după ce d. Take Io­nescu Încercase imposibilul : o Înţelegere cu Bulgaria. Ziua de astăzi a decura foarte natural, din cele stabi­lite în trecutul apropiat. A. A. BADAREU CALENDARUL I.0. V. — Lămuriri rare se impun — Toate instituţiufu­­e, care de­­­ piltd tât de cât de supraveghe­rea administrativă şi poliţie­­­nească au primit ordinul să se aprovizioneze cu calendarul de­­ părere I. 0. V., urmând a plăti­­ in schimb suma de 25 de iei de exemplar. Astfel dar un nou impozit, fără deosebită însemnătate dar desigur un impozit, de la care­­ pomeniţii nu se pot sustrage. Evident, că o instituţie de­­ caritate, cum ar trebuii si * fie i- 6. V­, ar merita jertfe,­­ să fie sprijinită şi publicul nu s’ar da înlături de la jertfe. Dar este o mare deosebire în­tre ceea ce este şi ce ar tre­bui să fie această instituţiune. "Nu de puţine ori au strebă­­tut în presa cuvints ajerbe In legătură cu societatea 1.0. V. Oamenii serioşi, presupuşi că nu se lasă influenţaţi de re­­sentimente, vorbesc mereu de mm nereguli ce s’ar fi petre­cut acolo. Nu ştim care este adevărul — dar cert este că publicul are dreptul să fie lămurit. A­st­fel, el va avea motive puternice de a se desinteresa de o instituţie care trebuie să folosească victimele teribilului războiu, iar în fapt foloseşte celor ce au ştiut să tragă fo­loase personale de pe urma —X — IN LOC DE CATfiVAINOTE Excomunicarea şi blasftmarea lui Trotil» Ziarul „Daily Express“ primeşte ur­mătoarea d­are de samă despre modul cum a decurs excomunicarea şi blasfemarea lui Trotzki de cătră însuşi bătrânul său tată: In mica sinagogă din „Ecaterinos­­lav, un bătrăn cu barba albă şi orb, îmbrăcat într’un caftan lung s’a a­­propiat In sfârşitul slujbei religioase cătră altar şi cu voace trem­urândă strigă: „Acuz peLewBronstain (Trotzki), membru al Comunitătei!“ „De ce îl acuzi?“ îi răspunse ra­binul. „11 acuz că a păcătuit contra le-ïjilor. 11 acuz ca un duşman al evrei­­er şi duşman al omenirei.“ „Acuzaţiuni grave, zice rabinul. „Adă-ne dovezi.“ „Fie­care din asistenţă e martorul meu, toată Rusia, lumea întreagă !“ „Ce pedeapsă ceri,“ întreabă ra­binul. „Lew Bronstain să fie blăstămat, să fie pus între duşmanii lui D-zeu pentru cari nu există izbăvire nici pe pământ nici în cer, nici în iad , să fie isgonit din comunitatea noastră în vecii vecilor. La aceste cuvinte un ţipet străba­te sinagoga. O femee cade leşinată —mama lui Trotzki. Provizoratul C­­atalstraţia in provincie — Cazar Gh. Lascar- Borcea — Vom avea ocazie să revenim asupra marelui neajuns ce re­zultă pentru ţară din faptul că provizoratul de la guvern nu mai ia sfârşit. Pentru moment voim să subliniem răspunsul în ce priveşte administraţia din provincie. Pilda de la Iaşi este edifi­­catorie• In fruntea comunei avem as­­tă­zi un bun gospodar, care se lasă insă sugestionat de cele ce se petrec la centru şi vor­beşte de stabilire de răspunderi pentru anumite gestiuni. La cen­tru lucrat se mai înţelege. Mo­tivul şi scopul e lesne de ghicit. In provincie şi in materie de administraţie insă lucrul nu ser­veşte la nimica. Această însă, numai ca o pa­ranteză , revenim la chestia provizoratului. Pe baza lui, într’adevăr, avem diverginţa dintre primar şi primul său ajutor, înregistrată cu zgo­mot de ziare. D. Mihail Bor­cea se ridică împotriva faptului că primarul a crezut de cuviinţă să aibe conversaţiuni financiare şi tehnice în afara de primărie şi fără ca­ primul ajutor să fi fost consultat. In loc de treabă, polemică a discuţie — de altfel cât se poate de naturală. D. Borcea se ştie provizor, cu parata limitată înlăuntrul termenului căruia nu va putea face lucruri, pentru care să râmâie în istoria Iaşu­lui. Atunci, de ce dar să nu facă declaraţii, care să-l consacre ca devotat cauzei comunei, or-cât aceste declaraţii strică armoniei din sânul comisiunei interimare- Provizoratul face ravagii, pâ­nă şi la cei din fruntea inst­ru­­ţiunelor. Cât despre funcţionarii subalterni descompunerea e ge­nerală. De aceia se impune, cu o oră mai curând, sfârşitul aces­tei pacoste şi insituirea unui guvern definitiv. De alt­fel lupta se anunţă interesantă— căci averescanii nu Înţeleg să tacă. La­­rândul lor ei sunt dezişi să vorbească şi să dea pe faţă tot ce ştiu In privinţa operaţiilor de la min­iterul de finanţe, pe timpul căt d. Take Ionaşcu a ţinut interimatul acestui minister. Cumetrii s'au luat­­­ la luptă —şi avem motive să credem că ambii sunt bine documentaţi şi că ambii au dreptate. Numai de ar da ambele părţi totul pe faţă. Ţara are de câş­tigat de pe urma acestui duel, care la primul loc va dovedi că regimul averespan­takist a fost cel mai nefast regim din câte a cunoscut această ţară. „Hoţii la“puşcărie“ Coroane şi Ruble —Atfiunaa d iul Cămărăşescu. —Lupta Intra tem­­ferl — cu to|ii sunt bine inarm»]!. — Nu ştim ce o fi adevărat din zvonul că d. Cămărăşescu are de gând să părăsească­ minis­terul de interne, chiar dacă guvernul nu se prăbuşeşte la 17 Ianuarie. Fapt este Insă, că d. Cămărăşescu, din motive ce nu vor întărzia a fi cunoscute s’a decis la o acţiune de pe­depsire a neregalelor averes­­cane. Ceva mai mult. D-sa voieşte ca pilda să plece de sus de tot, dacă nu de la mi­niştri, cel puţin de la subse­­cretarii de Stat. Opinia a dat, In numărul său da ieri, inte­resante amănunte In această privinţă. D-nii Jenică Atanasiu şi Popovici-Taşcă sunt ame­ninţaţi si se vază citaţi la ju­decătorul de­­instrucţie. Să fie vorba de o acţiune personali a actualului minis­tru de Interne sau o măsură de guvern? Nu ştim—deşi nu lipsesc indicii că regimul Ta­ke Ionescu Înţelege să facă şi presiuni de asemenea natură. Or-cum, armonile judecăto­reşti par inevitabile. Deslflul ci­uritil­irua fă­cută du un 8»v«nn Take lonescu — cere pini Ieri era In colaboram cu par­idul avorescan —este lipsită de autoritatea mo­rală. Scopul rizomnărel e ovidon!. Eih, In adevăr, Inad­misivi că miniștri demo­­nep M n» fl cunoscul din timp actele pentru care se cere astă­zi urmărirea, și daci da — cum se face ci cel ce declamă astă­zi .Molii la pușcăria* nu s'au desolidarizat, d­i­n vreme, n'au cerut la timp sancțiuni ! Adică d. Take lonescu nu știa ce se pe­trece la aprovizionare şi ia comisia de unificare ! Adică democraţii nu ştiau ce s’a patresut ia minis­terul pe războiu IO. TI* tulassu nu şi-a luat oare sarcina si cea m­ale lu­cruri pe fa|ă ! Problema bonurilor sa tezaur n’a fost pasm pusă dud. k» djyearu Z in tot intervalul de timp In care d. Take lonescu putea fi ministre numai prin d. gene­ral Avar­escu nu s’a șoptit un cuvânt, iar presa oficioasă apară deopotrivă și opera|iile su schimbul coroanelor ftici.e da aprovizionare. că au lest hetit­e evi­dent. că este drept ca «ie să fie pedepsite este Is­­răil avideni. Par­tiu n­­kiștii au drept««! is s@ a* rate stands Izail sl io facă pe •rmiritorii e, care pâni Ieri au foit se lideri cu toate tică­osiiie regimului Averessu .Un comitet compus­­din oa­meni de litere și­­intelectuali, a hotărât editarea unei reviste („Comoara Tinerimii“) și a u­nei biblioteci pentru copii. Pri­mul volum apărut în această bibliotecă este: „întâmplările unui școlar american" de Tho­mas Bailey Aldrich, într-o bună traducere a d-nei E dr. Cazacu. Copiii prea mult sunt lăsaţi în grija manualelor­­didactice care, în colaborare cu regalele rigide de aien­pUfia şi cu pah meh, scot din şcoală automate sau derbedei. Copilul n’are voe să cetească decât cărţile apro­bate de Onor, Ministerul de Instrucţie, înflorite cu timbre de diferite culori, preţul că­rora serveşte, probabil, la În­treţinerea revistei „Lamura". Cărţile literare,­­alese la In­­tîmplare şi de cele mai multe ori pline de pornografii, se ci­tesc pe fariş. Aşa zisele „cărţi *) TwhUw­ie 4­ m & lt; Qumr pentru copii*,— oferite de pă­rinţi la Crăciun sau de pro­fesori, ca premiu, la sfârşitul anului,— sunt făcute ca pen­tru creştini sau sunt brodate ca­ o morală îngustă şi cp­­cti­­sitoare de şcoală evanghelică. D. Sadoveanu,— în prefaţa „Povestirilor unui şcolar a­­merican",— spune cu drept că „o carte pentru copii, ca să fie bună, trebue să rămână bună şi când copilul ^ajunge om*. Volumul „Povestirile ţi­nut şcolar ameriosn0 , întru­neşte cu prisosinţă această condiţie. Ce ti torii de orice vrîstâ II ceteşte într’an suflet. Copilul şi adolescentul regă­sesc Intr’insul etapele su fie­tului lor, pe care ei le trăesc acum sau pe care de-abia’a-an tsfftrt. vU »* sute-1 ced una după alta. ’ Preocupă­rile copilăreşti sunt foarte bine prinse şi admirabil redate. Co­pilul se vede pe sine însuşi, la diferite'vrîste, făcând ştren­gării — cu tot sufletul pus într’un joc, cu temeri extraor­dinare, cu dureri care trec uşor. „Un umor sănătos *dă aces­tor povestiri o notă de vese­­lie, care distrează şi odihneşte. Dar nu numai micii cititori pot găsi plăcere in „Povesti­rile unui şcolar american". Cititorii maturi le urmăresc, deasemeni, cu plăcere. Fie­care își aduce aminte de zi­lele copilăriei sale. Impresii, primite, iesă [dintrodată la veală. Tablouri pe care le-a (e©s%oarea Ig pag. Uja) NOTE Şi RECENZII Iittmpturile mai scolar amencau de Thomas Bailey Aldrich *) de M. SEVASTOS B .$g 8SES5SS& JWATA P0 1ti°a Verificarea gestiu­­nei din Bucovina București.­— S’a instituit o concisiune pentru verifica­rea gestiunei administrative din Bucovina. ÎNSEMNĂRI □Arma ceizarsi Uneia exemple de cum a'ar putea aplica decretui prin care ae a ridică* cense ra­t Z­arei „Lupta“ duce o luci păţinată campanie împotriva mi­nisterului de răsboi, Iafacere* „Damel voalate*. Se a­duc acu­zaţii generalilor Rifcanu, Hei­ban şi altor ofiţeri. ”n aceatca a fi la caaari similare, cenaura ar putea interveni pe tem­ei.1 ,ata­cului contra armatei“. D-nii Mihala­che, dr. Lupu etc. fac să apară prin presă critice contra ponticei oligarhice dela noi. Au­ drum pentru cenauri, pe temeiul „atacului contra for­mei de guvern emuat“. D. Vilda execută alagerea pe liberali şi arată prin alaiul „Pa­tria“ ceia ce Corona trebue să facă­ pentru a se pune în acord real cu naţiunea, iar roit de cea­suri, pa temeiul „atacului contra Coroanei“. Prin regimul takist al ceasu­rii se dă deci putinţa unui gu­vern inchizitorial să oprească dezvăluirea prin presă a taturor tarpit îdin.ior mi#s#ierisle, a ean­­d tiameiui politic, a slab.cisnei Coroane. • lowh-pulţi-vă cs pleastă e a cea*tă no ceazurs, in even­­teal­ uiea unor ele^eri silsut, fi cuts ds ua guvern „d# paraa“, cocoţat 1« ettmi. psntru „«»­ - -­­rem |*r i“ (in■ e­ng­­. ce pa­rd, ce salvare si ce tsrl). Sa poi­­i:i«s.’i atenei z'it e a protest* ntr* *bu u; lor s brutai! a^i |assarm:tor. Imediat, c.i fic*re a it „as: contra g;mstm*, cen­­turl, i;ufc­u r • ft;. Sintemn coi n si cX gubernii tekitt nn va fo os’ dterr u d­­uu r#. Ei a fost etet c at psu­­utal viitorul«i guvern Md* t d\ ). Taka Ion sea a făcut și d dat­­ sceaita nouaai »l­itie. Re^clvatus Ira pa CUTIA CU SCRISORI — O doslușire — Primim următoartli, fi ta­­gimlntt a li ds pabWldfîl:' Mi se Impută de nuli că am lasst să se facă, să se dresgi, sșa și pe dincolo la Pr’mărie, de diferitele Comisii Interimare ce «’«a succedat de vre-o trei ani troace.­­ Mai btli, cum am spus dea­­tătea ori, ea nu fsc politică — ba Îmi repugnă această Îndelet­nicire, nu­­ ales U Comană. N'am cerut, și nici mirar n’am dat a înțelege că doresc, să fac parte din Comisiils Interimare. Dar ciad am fost solicitat, am primit, ca goad­a­oa să dau o mână de ajutor — Iașului, sl sibă pâine, să aibă căldură, lu­mini, apă, material de refacerea strlailor etc. Dacă le-a avut sta­na, la vre­me, de asta răspu­nd­ea , cam le are şi cam le fapirte — as­­ta-i treaba altora. Căci eu sânt ocapst peste cap cu nevoile Serviciului meu, ca sâ mai fi controlat şi pe alţi. Alta . Eu am foit Întotdeauna con­tra estinderea rasei oraşului, ba din contra am propus să o res­tringem şi să sa considere ca suburbii rurale mahalalele prea la depărtate de centra, căci Îmi dau seama, ce care pentru na oraş sărac şi latriţie, cai, lu­mină, apă, etc. pe aeci de kilo­metri. N’am fost ascultat şi s’a estins oraşul pe la mTr»i Culţi“, pe la „ Tj}­rau, pe dincolo de Regie şi alte locuri nesănătoase. Şi când s’a venit ca propunerea „tratÎtera/af minat minor din Cipea“, mi-am zis, dacă-i aşa, „urnit a mers mm meargă ft satu" şi mi-am ţnsaşit această propansie şi o susţin. Ba, ca să încurajez pe noii împroprietăriţi că iau lucrul la serios, am luat şi cu o parcelă ln Cartier il In­ginerilor şi studiez cher,ia reali­­zarai acesta! Cartier la cel mai higienic joc al Iaşului. Că parcelele s’au vândut prea eftin, eu am cerut motivat să se scumpească. Este cererea mea la Primărie. Că a’ar fi introdus intre cei îm­proprietăriţi persoane fără drep­turi, am c.erat să se institue o Comisie de verifi­care, care să-i radiere. Sânt cei intai să cedez parcela, dar nu şi ideia. In sfârşit la chestia Urinai E­­le Ance, avizul meu a foit ca să se facă tot posibilul a se plăti si aduca cat mat cartsd ceie 2 motoare D.ezel comandate deja om tim­pai d Lee,a, căci altfel sautem tapasi a rămânea un im­­­ic, lucru ce s *r fi intăma piat s ni i de mult iară devo­­ad­enUi s priciperia msl presus pe once jsadx a d lui Director Vo'a .h'. Pe erml se va putea aviza sl la mai mait. :f£te d slușh­l nu’niai simțit oblgat a ir da hs­mlor, ca si țt e ds ce sunt și de ce nu sunt rigpauz&tor. Isgînci, ScutarH

Next