Opinia, mai 1922 (Anul 18, nr. 4483-4503)

1922-05-14 / nr. 4491

Y DUMINICA 14 MAI 192* ANINCI031 fie prim«®« la toata A^entUl* de Publicitate St 1­4 OmiStRATIâ ZIARffLD] * ~~ 'lASî,— STR. fflARZiSCU 1? - I w8T*»«s8Ara weo«(u s­ud V­ Y­ URILE GENOVEZE Neliniştea generală sporeşte — Patologia socială cunoaşte un nou soi de malarie. Ea ar putea foarte bine fi numită, în sensul titlului de mai sus. Adevărul este că lumea în­treagă este în plină maladie, de pa urma celor ce se petrec la conferinţa de la Genua. O­­pinia publică, care urmăreşte cu atenţie cele ce se petrec în antica cetate italiană, este ne­liniştită şi­­sufiră, aceasta cu atât mai mult cu cât mala­dia îmbracă caracterul frigu­rilor celor­,mai rele, adică al acceselor zilnice. Fie­ce zi aduce, într’adevăr, noui accese, care indispun pu­blicul. Nemulţumirea acestuia se îndreptă, în primul loc, în potriva ziarelor, ca şi cum a­­cestea fac alt­ceva de­cât în­registrează cele ce se petrec.­­ Zi­arele n’au nici o vină şi cei mai încurcaţi sunt ziariştii care nu mai au nici o busolă şi nici un mijloc de orientare. Nu de puţine ori articole, ga ■­ta scrise, au trebuit să fie a­­runcate la coş, fiind­că tele­gramele din ultimul moment au răsturnat toate cele ce pâ­nă în u­tima clipă se socoteau ca fapte definitiv stabilite. Cine ştie dacă aceste rân­duri chiar vor mai corespunde faptelor ce opinia va înregis­tra la ultima oră! Doar nu degeaba avem a face cu un fenomen patologic, de natura frigurilor genoveze ! * Dar oricât situaţia trebue socotită tulbure şi un prog­nostic hazardat, îngăduit să-mi fie a exprima o credinţă. Socot că alarma, în ce pri­veşte eventualele consecinţe grave ale eşuărei conferinţei, nu este justificată. De fapte de arme, mai cu seamă, nime­­nia nu trebue să se teamă. Nebun cine ar încerca, în stă­rea de tenziune socială de as­tăzi, să pomenească macar de aşa ceva ! Nu este însă mai puţin a­­devărat că se prea poate ca rezultatul conferinţei de la Genua să creeze o situaţie mai proastă economiceşte, finan­ciară şi internaţională, de­cât starea de lucruri dinainte de conferinţă. Convocată cu scop de a a­­duce îndreptări economice şi a realiza apropierea între po­poare, conferinţa de la Genua poate să se sfârşească prin a creia o şi mai rea situaţie e­­conomică şi o şi mai vie şi numeroasă duşmănie între po­poare. Acesta poate fi singurul re­zultat—desigur extrem de ne­norocit în condiţiile speciale de astă­zi. Este chiar probabil că aşa va fi. Prognosticul acesta este jus­tificat pe baza situaţiei de fapt. La Genua stau faţă în faţă două sisteme ireconciabile — cel englez şi cel francez — ambele cu un substrat econo­mic peste care cele două ţări antagoniste nu pot trece. In imposibilitate de a ceda, cele două state protagoniste­­ vor încerca să-şi apropie ade­renţi şi aliaţi. De aci va rezulta că ficţiunea aşa zisei Antantă va luă sfârşit şi în chip logic vom avea noul concerta de popoare, noui creaţiuni diplo­matice. Or, aceasta înseamnă antagonisme, duşmănii, diver­sităţi de atitudini­­şi interese— deci, o sumă de condiţiuni me­nite a îngreuia viaţa economică şi internaţională. Ce vor însemna mai târziu creaţiunile diplomatice de as­tăzi, cine ar putea-o spune? Şi care ar trebui să fie drumul pe care trebuie să şi­­ croiască România, iarăş cine ar putea-o spune? Evident. Atâta timp cât problema basarabeană este în discuţia, linia de conduită a României, e trasă. Dar dacă problema se rezolvă în favoa­rea noastră, de partea cui se va declara România ca pentru tot restul problemelor în dis­cuţie ? In ce constelaţie va in­tra­ şi care va fi orbita ei de mişcare ? Al cui satelit va deveni ?* Iată atâtea probleme, care justifică neliniştea şi care ex­plică faptul că pentru noi fri­gurile genoveze au un caracter şi mai serios. Pe când justa administraţie a medicaţiei, care să curme cu accesele malarice diplomatice de astăzi ? C. Sorin ANOLXVHI-Iea No. 4491 ABONAMENTE : S.CI so® UN AS? , ŞASS LUNI — @0 TR*. LUN* y »<& ^ MiiMT®CU !? -# a a«. ©g»®»*-® ZIAR POLITIC COTIDIAN v^° a a. CATE-VA NOTE Ziarele se ocupă de un vast pro­iect de refacerea străzilor Iaşului. Se zice că autorul lui e d. ing. A. Sar. Dacă faptul relatat de ziare este e­­xact, avem adâncă convingere că lu­crările vor rămâne numai în stare de proiect. D. Sarul a fost pururea numai a­­mator de proaste nu şi de realităţi. D. dr. Demetriade a schimbat rolul de ales al Universităţii cu acel de întroducător de­­solicitatori, veniţi în audienţă la d. ministru anghelescu, D. dr. Demetriade pare chiar a se simţi mai bine în acest din urmă rol. , BLANZY România şi proble­mele de la Genua — Ultimele evenimente nemulţumitoare — Suntem, departe de situaţia mulţumitoare de dăm­aşi, când, prin ediţii speciale „Viitorul11 îl prezenta pe d. Ionel Brătianu drept paaficatorul Europei iar pentru ţară vestea fapte din cele mai îmbucurătoare. Ultimele întâmplări de la Go­mă arată lămurit că chestiunea basarabeană este din nou agitată şi pe de altă, că Anglia înţelege discuţiunea problemei minorită­ţilor, in specia­l în ce priveşte si­­tuaţia ungurilor. Desigur că avem toate motivele de a fi nemulţumiţi. In primul loc, pentru că se aduc în discu­­ţiune chestiuni de noi considerate ca definitiv tranşate, şi un al doilea loc, pentru că la Genua se supun dezbaterilor conferinţei lucruri, care nu cadrează de loc cu programul conferinţei. Nemulţumirea este cu atât mai mare şi mai neliniştitoare cu cât guvernul, atât de limbat acum căte­va zile, păstrează un mutism absolut in ultimul timp. Or, tă­cerea, in ast­fel de ocasiuni, nu-i a bine. Să sperăm insă, că in cele din urmă se va găsi mijlocul unor so­­luţiuni favorabile nouă. Calea sigură, pentru aceasta, este o po­­litică fermă unică, fără zig-za­­guri și fără compromisuri. Fană acum o atare politică, di­­riguirea noastră n’a făcut să nă­dăjduim că o va face de acum încolo. C. S­ ÎNSEMNĂRI NEDEMNI DE LUMINA! Ziarele noastre, de nunţi de­mocratică, nu pierd prilejul de de a blrma onoarea din Ded­al Spire!, supranumită „prosezul comuniştilor“, ori de câte ori se­e tâmplă vre­un fapt care atin­ge dieptul de apărare, evi­­denţiasă abasul de ia oritate sau î n j­o a e s t­e ideia de u­­mani­tate. Şi fapte de satura a­­ceasta aş astâmplă destul de des. Ziarele în chestiune amintesc de ante de ori despre puterea ideei în propăşirea societăţii despre neputinţa inutilă a mă­surilor represive faţă de cuge­tarea liberi. Tip­acul generos, secondează abnegaţiunea şi de­votamentul cu care avocaţii îţi îndeplinesc, la acest proces, mi­siunea lor nobilă, insă dinainte condamnată la sldăm ci­. Zia­rele se mai fac ecoul depoziţii­lor frumoase şi larg înţelegătoa­re ale unor martori distinşi. Dar acest uriaş torent de lu­mină omenească, la întra­ripa­­rea căr aia colaborează presa, a­­vocaţi şi martori, este şi rămâ­ne sterp. Cuvântul civismului, făgăduinţei şi Justiţiei nu poate convinge pe judecătorii impro­vizaţi şi comanditarii lor; ei nu-i Înţeleg, căci altfel n'ar co­mite crimele pe care Ie comit. Nu poate convinge nici masa publicului; ea deasemenea nu înţelege căci altfel ar porni o vas­ta mişcare de ansamb­l, căreia n’ar putea să-i reziste nimic. Dar veţi riposta ci există to­tuşi în ţara aceasta o samt de oameni care Înţeleg noţiunele de fast, libe­tate, omanie, pro­gres etc. Există, fără îndoială- Dar acest soi de mamifere este cu atât mai desgustător cu cât înţelegi«, dar rămâne In cea mai tâmpită indiferenţă. De fapt, cântam cu toţii nedemni de lu­­mină ; n’avem capacitatea a ne ridica efectiv la Învăţătura ar­gumentelor ideologice sau la In­tuiţia suferinţelor semenului... ce mult ar putea să ne trezeas­că din toropeală, durerea lovi­turilor de bici aplicate pe propria­­ne piele, așa cum Împunsătura siomagului zădărește pe câni... RENOVATUS Epilogul unei afaceri cu „Dama voalată“ Bucureşti. — Tribunalul Ilfov a admis acţiunea mi­nisterului de război şi­ a a­­nulat actul de vânzare a imobilul din dr. Cobîlcescu 4, obligând pe actualul pro­prietar d. Grig­or­iu, să res­idue ministerului, preţul in­tegral de vânzare. A se ceti în pagina III-a n­u­mite știri telegrafice și te­­fonice Puterea militară a Sovietelor 5 milioane bărbaţi şi 2 milioane femei, în caz de mobilizare - Cadrele şi instruc­ţia - Cîteva amănunte interesante Se spune că tratatul Ger­mano-Rus de la Rapollo ar as­cunde în dosul unui paravan economic, posibilitatea unei convenţii militare între Germa­nia şi Rusia sovietică. Faptul ar fi foarte impor­tant pentru bolşevicii care s’au menţinut la putere prin forţa militară, atunci când politica lor economică s’a împotmolit pe toate căile. Dar acest fapt mai presintă şi interes şi pen­tru Europa, un interes special şi poate chiar neliniştitor. Sunt în­deobşte cunoscute hărţuelile armatelor roşii cu Colceag, De­nikin, Judenici, Vranghel, şi dispariţia acestor din urmă, rând pe rând, din arena eve­nimentelor de actualitate, ca învinşi. Ori dacă armata so­vietică conta pe atunci, cu toate lipsurile, la ce valoare s‘ar putea ridica prin sprijinul Germaniei ? E întradevăr o problemă, şi cere o amănunţită examinare a chestiunii. In treacăt să amintim că, din punct de vedere al orga­nizării, forţele militare ale lui Troţchi se compun : 1) dintr’o armată permanentă, cu un efec­tiv actual de 1.370.000 oameni repartizată în 95 brigade de infanterie şi 49 de cavalerie. 2) dintr-o armată de unităţi speciale, foarte credincioasa re­gimului comunist la care se adaugă miliţiile comuniste re­­t­ratate printre membrii parti­dului comunist de ambele sen­­se, şi jandarmeria. 3) Miliţiile teritoriale care se organizează actualmente şi încă în grabă , ele , destinate ca în caz de război, să mărească efectivele armatei permanente. Vorba e să se ridice la cifra fabuloasă de 5 milioane bărbaţi şi 300 mii de femei de la vârsta de 17 la 48 ani. Numărul ar fi impunător şi-ar ţine recordul în materie. Insă numărului îi cam lip­seşte, armamentul, hrana, in­­trucţia, şi lucrul e firesc : ma­rasmul economic şi industrial s’a repercutat ş’a­­supra armatei. Şi la lipsurile enunţate mai sus să,mai adău­găm că efortul eventual de concentrare ar fi redus la mi­nim din cauza transporturilor defectoase. Aceasta criză de transporturi —foarte enervantă în caz de mo­bilizare şi război—a fost pre­întâmpinată, în parte de con­­dinei terii sovietişti, prin ma­sarea trupelor la graniţele vestice. Astfel, 20 divizii de infanterie şi 8 de cavalerie stau eşalonate la graniţele sta­telor Balcanice, Poloniei şi Ro­mâniei, afară de rezervele de pe liniile interioare, înspre a­­celeaşi direcţiuni. In legătu­r cu organizarea armatelor roşii, două lucruri se remarcă în special: Primul este, inovaţia de a se organiza un corp d­e femei. Nu e vorba de servicii sau for­maţiuni izolate, ci de o nume­roasă şi regulată organizaţiune. Prin noul proect militar al lui Trotzki, corpul voluntar al femeilor merge până la 2 mi­lioane capete. In caz de mo­bilizare, pentru serviciile­­inte­rioare şi lucrările dindărăptul liniei de luptă. Astfel că, un număr de cel puţin 5 milioane barbaţi este afectat aproape exclusiv la funcţia de pomba-(Continuarea în pagina II-a) BERLIN. — In ultimul nu­măr al „Opiniei“ sosit aci cetesc darea de seamă a constituim nouiei Societăţi de lumină din Ieşi şi apelul d-lui primar Eugen Hero­­vanu cătră presă,­­a da tot con­cursul pentru această operă. Chestia de mai sus îmi suge­rează următoarele: Agenția telegr. Wolff-Bureau comunică presei, o mare societate de construcţii din Berlin a primit însărcinarea reconstruitei Peters­­burgului. In primul rând termina­rea clădirilor publice a căror con­­strucţiuni au început înainte de război. Apor repararea uzinelor de apă, gaz, electricitate şi tramvaiu­­rilor şi repararea străzilor şi ca­nalizării. Feste câte­va săptămâni vor pleca prin Stettin cu un vapor special un mare număr de ingi­neri specialişti, mecanici şi lucră­tori, împreună cu maşinele şi u­­neltele necesare, pentru a începe lucrul şi adaug că după câte­va luni vom ceti prin ziare cum lu­crările progresează şi din ruina Petersburgului va răsări nouă viaţă şi impuls pe toate căile acestui o­­raş. Ca recompensă societatea a primit concesia a exploata pădu­rile şi mine de cărbuni. Revin la oraşul meu natal. Actul căte­va zile am avut o convorbire cu d. dr. Steiner, directorul Aktien Gesell, f. Elec­­tricitetAnlazen, o societate care a croit rvTruri şi iutr­e ţinut până acum peste 30 Uzine de Elec­tricitate în Germania şi străi­nătate. D. dr. Steiner i -­i spune următoarele : Dacă comuna, cu ajutorul guvernului central din Bucu­reşti, s’ar adresa societăţiei de mai sus, ci sa garantează că până la toamnă uzinele şi tramvaiele, cablurile şi toate accesorile vor fi reparate în modul cel mai perfect, cu mult mai eftin de cât ori­ce socie­tate franceze sau belgiană, Grecos. Comparaţia de la început cu Petersburgul a fost cam dras­tică, căci nu vreau să cred că Iaşii să fie ajuns în b­alul Pe­­tersburgului, dar repet e timp a se începe cât de curând cu tratativele cu una din marile Societăţi germane, care sunt singure în stare a îndeplini marele reforme în edilitatea Iaşului. Acelaş lucru îl voi propune cu reorganizarea corpului de Pompieri. Intr’un alt articol voi des­­volta reformele ^absolut nece­sare pentru siguranţa în caz de incendiu. TV. INTERESE IEŞENE Problema Uzinelor electrice — Proiectul nouei societăţi. — Oferta germană. — O propunere ce nu trebuieşte nesocotită.­­ . — Convorbire cu ti­rul steiner. — — De la corespondentul nostru din BERLIN. — Cunosc valoarea d-lui Herovanu. E momentul să ia o hotărâre de­cisivă pentru binele Iaşilor. Pre­ţurile tuturor materialelor se urcă zilnic. Orice lună de întârziere dăunează finanţele Iaşilor cu mi­lioane. Detailurile s’ar putea contracta printr’o conferenţă în Berlin din moment ce un d­­egat al comunei Iaşi ar veni încoace. Societatea de mai sus e o fun­daţie a lui Deutsche Bank şi po­sedă un capital de o sută mili­oane. Nil e necesar a face re­clamă prin ziar unei asemenea întreprinderi dar aci e vorba de oropsitul oraş Iaşi, spre a se rea­liza îmbunătăţirile de atâta timp promise dar amânate ad Calendas Femei celibatare. —­lătt'O administraţie pub­leă din Franţa funcţionarele necăsătorite au setat să se scrie, pe orice hâr­tie, alături de numele lor, „fe­mei celibatare“. Faptul apare foarte logic, tot loc de a fi denumite fete (cuvânt prea echi­voc) sau Ute bătrâne (cuvăut Insultător), sună mai frumos, mai măgulitor şi mai respectos „femei celibatare“; şi apoi, a­­ceastă adăogire la carta de vi­zită sugerează toate probabili­­tăţile şi toate evocaţiunile de olăr­ sentimental. Nu vi se pare ? Şi de­oarece în ordinea firească a lucrurilor există cla­sarea finteior în mod toeiăl şi omenesc, ni se pare evident de dreaptă cererea celor tăreia funti­onare suflete delicate, ră­masa fără an tovarăș of tetal. De acea am sfătui ca cererea să fie generală, la toate insti­­tutlanii de stat prl aie, de pretutindeni. Ar fi un nou pro­gres în drumul spre egalatea sexelor Femei sau barbari au deopotri­v dreptul să-şi păstreze libertatea rămânând necăsăto­riţi egalitatea trebue să existe oriunde. ACTUALITATI DIN AFARA Acord între Rusia şi Vatican Bucureşti.— Ziarul „Tri­buna“ din Roma află că un acord a fost încheiat între Cicain şi delegatul Sfatului Scaun. Rusia se obligă a lăsa libertatea cultului şi a pro­­tegui misiunile catolice din Buda. Iar Vaticanul renun­ţă a mai face vre­o obiec­­ţiune privitor la confiscarea bunurilor eclesiastce. NOUA LEGE A CHIRIILOR Ulti­mele observaţiini de d. C. M. CLIMESCU avocat fost membru la Curtea de Apel O importantă excepţiune la dreptul de evacuare al chiria­şilor îl face legea pentru pro­prietarul care, având mai mul­te imobile înainte de 23 Apri­lie 1916, şi-a vândut sau închi­riat unele din ele după aceas­tă dată, imobile în care ar fi putut locui, râmânându-i nu­mai imobilul din care ar voi astăzi să evacueze pe chiriaşi. Aceşti proprietari nu benefici­ază de dreptul de a evacua pe chiriaş. Dispoziţia aceasta a legii e­­ste cam încâlcită şi merită oare-care atenţiune. Mai întâiu, în ce priveşte faptul de a fi vândut un alt imobil din localitate, după 23 Aprilie 1916, în care ar fi pu­tut locui, situaţia este lmpede. In atare caz nu va putea eva­cua pe chiriaşul imobilului ce i-a rămas nevândut. Chestiunea este mai puţin limpede, pen­tru cazul când ar fi închiriat un alt imobil după data ară­tată de lege. Aceasta presu­pune că proprietarul avea cel puţin două imobile în locali­tate, pe care le-a închiriat pe amândouă. Dacă închirierea u­­nuia din ele este anterioară lui 23 Aprilie 1916, iar cea de a doua este posterioară, pro­prietarul nu va putea evacua pe chiriaşul anterior, pentru motivul că intră în excepţia legii: acela da a fi închiriat un alt imobil după 23 Aprilie 1916. Dar pe chiriaşul poste­rior, adică pe acela căruia i-a închiriat după 23 aprilie 1916? Pe acesta îl va putea evacua ? Socotim că da, căci acest chi­riaş nu-i va putea opune pro­prietarului excepţia din lege. Celălalt imobil al proprietaru­lui fiind închiriat înainte de 23 Aprilie 1916, el nu intră în cadrul dispoziţiei excepţio­nale a legii. Chestiunea devine şi mai a­­nevoioasă pentru cazul când ambele imobile ale proprieta­rului au fost închiriate după 23 Aprilie 1916. Aci ambii chi­riaşi ar putea opune proprie­tarului excepţia: „nu mă poţi „evacua, căci mai ai un alt „imobil, în care ai fi putut lo­ „cui, şi totuş l’ai închiriat du­­­pa 23 Aprilie 1916. Aşa zice „legea“. Nu credem că aceasta să fi fost intenţia legiuitorului. In atare caz, socotim că trebue făcută aceiaş distincţiune ca în cazul când unul din imo­bile ar fi fost închiriat înain­te de 1916. Adică, chiriaşul posterior va putea fi evacuat, cel anterior nu­ înţelegem pos­terior şi anterior unul faţă de celalt, adică ambele contracte fiind încheiate după­­23 Apri­­lie 1918, unul este mai vechiu de­cât altul. Şi raţiunea pen­tru care susţinem aceasta este că numai chiriaşul mai vechi ar putea ţine proprietarului Continuarea in pag. II­a fanţi. Ba chiar, printre femei sunt şi batalioane de asalt. In al doilea rând, se remarcă împărţirea cadrelor ofiţereşti pe clase sociale, din punctul de vedere al provenienţei. Din totalul ofiţerilor, 12 la sută sunt recrutaţi dintre munci­torii orăşeneşti, şi 68 la sută dintre ţărani, ceia ce dovedeşte că spiritul comunist a pătruns la sat», cel puţin în direcţia politică, dacă nu în acea eco­nomică. Instrucţia militară a cadrelor ofiţereşti este şi ea apreciabilă, considerând după faptul că 10 la sută din ofiţeri sunt formaţi în şcolile mili­tare roşii, 13 la sută sunt a­­vansaţi din front, 22 la sută sunt aleşi dintre acei care au fost numiţi în armata ţaristă în timpul marelui război, şi 5 la sută sunt vechi­­ofiţeri dinainte de 1914. Numai 6 la sută din­ 1­0 .

Next