Opinia, iulie 1926 (Anul 22, nr. 5726-5751)

1926-07-22 / nr. 5743

*"1***W6»*' ANU­­l XXÎI No. 5T43 ABONAMENTE Lei 600 . . pe un «ai , 320 . . . , 6 luni m 160 ... „ 3 luni ■J'OCo xaasm CEA MAI NOUA INVENŢIE AVERESCANA ÎNLĂTURAREA JUSTIŢIEI PENALE Ziarele aduc ştirea ului­toare că Justiţia (în speţă, parchetul Corpului II arma­tă) a decis închiderea do­sarului în afacerea Milco­­veanu-Davila, întrucât inci­dentul „a fost violat pe cale pe duel“. Dacă faptul se adevereş­te, înseamnă că instanţele noastre judiciare inventează proceduri şi dau cu mătura peste legi, chiar şi în cele mai importante cauze de or­dine publică. Fostul prefect de Dolj,­­ colonel Milcoveanu, a lovit cu pândire pe deputatul Da­vila în localul Camerei, pen­tru cuvinte exprimate de la tribuna Adunării. Actul co­lonelului Milcoveanu nu este însă o simplă lovire, ci un atentat la prerogativele re­­prezintanţilor naţiunii şi o ştirbire a prestigiului parla­mentar. Pentru acest delict grav, legea prevede pedeap­sa închisorii de la 3 la 5 ani Preşedintele Adunării a sezisat imediat justiţia. Dar aceasta a căutat din capul locului să tragă colţurile muşamalei. S’a obiectat întru’ntăi că parlamentul... nu-i parla­ment, fiindcă nu s’au termi­nat validările ! Se ştie însă că, prin Constituţie, un par­­lament are fiinţă de la data convocării (indiferent de va­lidări), după cum chiar şi un parlament dizolvat poate avea fiinţă­­pentru chestiuni dintre cele mai importante în viaţa Statului (art. 79 Const.). A trebuit deci să se re­nunţe la obiecţia parlamen­tului... neparlament. Dar ve­dem că s’a ajuns la un sistem mult mai ciudat :i se atribue unui delict (duelul) puterea de a suspenda ur­mărirea penală! Duelul este un delict sanc­ţionat de legea noastră, in genere însă legea este elu­dată în această materie. Foarte mulţi cavaleri me­dievali de-ai noştri se bat în duel, nesupăraţi de ni­meni. Şi este o regulă a aşa zisului „cod al onoarei“ ca persoana care a folosit alte căi pentru a-şi apăra onoarea, să nu mai poată recurge la duel. Dar să inversezi situaţia şi să invoci duelul, pentru a suspenda mersul normal al justiţiei, înseamnă a proclama anarhia de sus în jos. Această procedură unică în analele justiţiei, duce în mod logic la înlăturarea le­gilor şi a organizării judi­ciare. In baza precedentului creat, un duel între hoţ şi păgubaş, sau duelul între un asasin şi ruda victimei, ar înlătura amestecul societăţii prin aparatul justiţiei. Şi astfel s’ar surpa însăşi te­melia de organizare a socie­tăţii civilizate. Nici o ilegalitate, nici un abuz, din câte se petrec zil­nic, n’ajunsese tipul acestui ultim caz pe care l-a putut născoci ţara lui Hübsch sub regimul averesean ! C. R. Ghiulea Din toata lumea Un oraş fericit. — Orăşelul Saint-Helens din insula Wight (Anglia), e într’adevăr fericit. De mai mult timp a fost cu totul suprimat serviciul de poliţie din oraş, şi toată lumea este mul­ţumită. Nu se pomeneşte vre-un act de violenţă sau vre-o ilega­litate. Petrol. — In insula franceză Martinica (în apele Americei cen­trale) săpându-se o fîntînă, s’a dat de petrol la o adâncime de 70 metri. S’au î mcerit sondaje sistematice, 13-Incruc.:»!^-! de animale.— La Saint-Étenne (­­. ţa) s’au încrucişat cani cu vulpi, şi au ieşit nişte animale foarte drăguţe, dar cu urechi uriaşe. E un ade­vărat tip nou, cum n’a mai cu­noscut pământul. * Construcţie nemţească pentru Fra­nţa.— In şantierele din Hamburg s’a construit un doc plutitor, de 25.000 tone, care fusese comandat de portul francez Bordeaux.­ ­ * I Otrăvire cu îngheţată. — In cartierul Poplar din Londra, peste 200 persoane s’au otrăvit cu îngheţată, de la o singură cofetărie. sa**- «*• tp ,«• * Sinucideri? fantastică. — Cetățeanul Ardiî din Lyon, în etate de 55 ani, tată a 3 copii, suferind de neurastenie, şi-a pus capăt zilelor. Nefericitul s’a si­nucis într’un fel cu desăvârșire original, a făcut să-i explodeze în gură un cartuș de dinamită. Corpul i-a fost interalinente rupt în bucăți care au zburat până la 300 metri depărtare. ,Bioteca UiH VQ rsi, ‘Mâța g ^fiP A­"" LUPTELE DIN MAROC Capitularea lui Abd-el-Krim n’a pus capăt războiului din Maroc. Unele triburi rifane con­tinuă a lupta cu îndârjire, atât contra spaniolilor cât şi contra francezilor. Actualmente, francezii desfă­şură o mare ofensivă la Taza. Rezistenţa rifană este foarte bine organizată, aşa că luptele sânt deosebit de sângeroase. Pentru a termina cu acest război prea lung, francezii au angajat in luptă o armată respectabilă, compusă din 40 batalioane de infanterie, numeroase escadrile de aviaţie, care de asalt etc. sub comanda mai multor gene­rali. Se speră că de data aceasta operațiile militare vor fi defini­tiv sfârșite. VINDECAREA CANCERULUI ŞI TUBERCULOZEI O declaraţie oficială in camera engleză După o statistică oficială, cancerul a atins proporţii în­spăimântătoare în Anglia. In anul trecut s’au înregistrat 50.000 de cazuri. Socotind po­pulaţia de la vrâsta de 30 ani în sus, o persoană din şapte, murea de cancer. Ministrul englez al higienei a declarat în Camera comunelor ca metoda de vindecare sigură a cancerului este aproape des­coperită, și în curând va fi pusă in aplicare în Anglia. Acelaş ministru a mai decla­rat că tuberculoza a devenit una din bolile care se pot lesne vindeca. ' ■ JJfe *­y 2 LEI NUMĂRUL DF 22 KZUE T926 ANDNCIUK3 se primesc la­ toate Agenţiile de Publicitate şi la INI Administraţia ziarului Iaşi —Str. Ch. Marzescu 17 ZIAR POLITIC COTIDIAN CONGRESUL POLIŢIŞTILOR Dacă pe lângă celelalte ştiinţe juridice s’a statornicit şi orga­nizarea penitenciarelor cu toate chestiunile cari se leagă de ea, ca o ştiinţă, nu trebue să apară nimănui surprinzător că şi po­liţia poate fi privită dintr'un punct de vedere ştiinţific. Descoperirea şi urmărirea infractorilor presupune şi cere un complex de cunoştinţe mai cu seamă astăzi când operaţiu­nile făcătorilor de rele se înde­plinesc cu ajutorul tuturor in­venţiunilor. In marile centre ale lumii lupta între hoţi şi poli­ţişti se dă pe terenul inteligen­ţei unită cu o profundă cu­noaştere a sufletului omenesc. Poliţistul francez, german en­glez sau american, este un om cultivat, civilizat şi abil; acolo cadrele poliţieneşti se recrutea­ză din licenţiaţi ai universităţi­lor şi nu din drojdia cafenelelor. Astfel se explică necontestata valoare a comisarului de pe lângă po­lţia judiciară pariziană, Faran­g, ale cărui cercetări în afacerile cele mai complicate au fost totdeauna încoronate de succes şi este privit în întreaga Franţă ca unul din cei mai de­săvârşit magistraţi. La Berlin va avea loc la un congres internaţional de poliţie urmat de o expoziţie , se vor discuta sistemele de instrumen­tare, tratamentul arestaţilor şi alte chestiuni în legătură cu profesia de poliţist şi se vor expune planşe, statistici şi o­­biecte sau aparate (cătuşe sis­tematice de pildă) necesare poliţistului. Nu ştim dacă de la noi va participa cineva la congres. Socotim însă că ar fi extrem de utilă vizitarea congresului de către poliţiştii noştri ; vor afla că înjurăturile­­şi bătaia sălba­tică nu sânt absolut necesare pentru aflarea adevărului; că vinele de bou, frânghiile ude, ouăle răscoapte, acele înroşite înfipte sub unghii, sfărâmarea coastelor şi alte asemenea ins­trumente şi torturi nu fac parte din cadrul poliţismului modern. Desigur că dacă ar participa şi poliţia română la expoziţia din Berlin şi ar expune acolo instrumentele întrebuinţate la „cercetările îndeaproape“, pavi­lionul nostru ar fi cel mai vizi­tat, după cum dacă ar contribui cu statistica celor bătuţi şi mal­trataţi în beciurile comisariatelor sau ale brigăzilor de siguranţă, am fi dat cel mai important ma­terial studiului poliţismului în statele balcanice. Se poate să nu plece nimeni la Berlin, se prea poate însă ca vreo două inspectori să obţină valuta forte necesară unui voiaj în Germania. Avem convingerea că nu vor învăţa nimic de la colegii, lor civilizaţi din congres, după cum niei Cernat care lua­se parte la congresul internaţio­nal al penitenciarelor n’a învă­ţat nimic , întorcându-se de la Londra a prădat şi mai mult pe bieţii deţinuţi până când i-a ASPECTE Strada Lascar Catargi de as­tăzi, odinioară strada Română, număra pe vremuri numeroase clădiri vechi, ocupate de vechii ieşeni, unii dispăruţi de mult dintre noi. Pe când oamenii politici din Capitală făceau politică şi în alte oraşe, Lascar Catargi bă­trânul moldovan, om politic al ţării şi fost şef de guvern, o­­bişnuia să-şi pue candidatura în alegerile de deputaţi sau se­natori, şi la Iaşi. Şi de câte ori venea în oraşul nostru, trăgea în gazdă la Leon Bogdan, ca­­re-şi avea casele sale frumoase în strada Lascar Catargi, foastă Română, astăzi proprietatea d-lui 1) Din partea doua care va apare J. Lewin. Parcă î l văd şi astăz apărând în balconul casei lui Leon Bogdan, mulţumind ieşe­nilor pentru concursul ce i Pan dat în una din alegerile de se­nator.­in amintirea acestui bun mol­­dovan, care în pli­a Cameră, ca şef de guvern, trântea scurt deodată cu moldoveneasca lui : —„aiasta nu se poate, oameni buni“, sau—„mai bine- hodinsi­­vă decât să vorbiţi ce vorbiţi“, în amintirea fostului locotenent domnesc şi al întemeietoru­lui partidului conservator, care a vizitat foarte des laşul, s’a dat foastei străzi Română, numele lui Foasta stradă Română era considerată pe vremuri ca cea mai liniştită şi retrasă stradă a laşilor noştri. Cum urcai, în partea stângă, erau foastele case Gherghel, cumpărate mai târziu de către preotul Possa. Aici a fost şi şcoala primară de sub direcţia d-nei Profira Giurcăneanu, mama d-nei Ma­ria S. Zăhărescu. Mai târziu a fost și institutul Rang, iar ceva stat în susul străzii, tot în ca­sele Possa, multă vreme a fost institutul Schenk. In locul actua­lelor case ale d-lui dr. Possa, erau mai demult nişte case mici locuite de către fostul perceptor tesinschi. Mai sus, veneau vechie case clădite de către preotul Andrei Panuş. Eram copii, când întâl­nind pe stradă pe părintele Pa­nuş, ne ţineam de dânsul, atât ne impresiona pe atunci omul acela înalt, bătrân şi totuşi voi­nic şi având ceva orginal în întreaga sa făptură, au fo­st vândute mai In Iașul de altă dată 1) De-alungul străzii Română , de Rudolf Suţu Felul cum funcţio­nează Şcoala şi rezultatele examene­lor de bacalaureat in legătură cu discuţiile în chestia bacalaureatului, un func­ţionar ceferist din Huşi ne tri­mite o interesantă scrisoare din care extragem . E adevărat că sunt unele e­­leve care se ţin de baluri şi de modă, nemai având timp să în­veţe şi carte. Dar sunt şi co­pile sărace, care se mulţumesc cu un şorţ şi cu o pereche de ghete scâlciate, voind cu tot dinadinsul să înveţe. Dar, din nefericire, tocmai şcoala nu le oferă condiţiile prielnice. Pot cita un caz de la liceul „Elena Doamna“ din Huşi, unde am copile la învăţătură. In cursul anului expirat, la catedra de limba română din cl. VIII, profesorii s’a­u schimbat de 7 ori : 1) d. Buşilă, 2) d. Ra­­coviţă, 3) d. Vasiliu, 4) iarăşi d. Racoviţă, 5) d. Sălceanu, 6) iarăşi d. Vasiliu 7) şi abia la urmă d. C. Holban, profesorul titular. Fiecare profesor venea cu metoda lui, şi rezultatul e că e­­levele îşi pierd orientarea. Când s’a prezintat profesorul titular, a constatat că aşamiei s’a învă­ţat româna încât a fost nevoe de ore suplimentare, doar-doar s’a drege ceva... La catedra de limba latină a funcţionat un profesor care mai bine de 10 ani fusese funcţio­nar la pr­­fim­e de unde ieşise la pensie. Imi închipui că acest profe­sor nu mai avea destulă abilitate didactică. Cel puţin, aceasta a fost părerea inspectorului Paul Constantinescu din Bârlad... La unele obiecte de studiu sânt suplinitori nelicenţiaţi. In asemenea împrejurări, din 5 absolvente prezintate la baca­laureat, abia au trecut două ! Ce mai pot face părinţii ? ! Celor săraci nu le dă mâna să-şi mai prepare copiii în par­ticular. Şcoala trebue să-şi în­­deplinească misiunea pentru care este creiată. Ministrul instrucţiei publice are datoria să vegheze atent la funcţionarea normală şi serioasă a învăţământului. Prelungirea decla­raţiilor pentru depozitarii de spirtoase Ministerul de finanţe a prelun­git termenul pentru depunerea declaraţiunilor de băuturi alcoo­lice (spirt, ţuică, rachiuri ,etc.) aflate în depozit, până în seara zilei de 23 iulie, venit rândul să experimenteze pe cont propriu regimul peni­tenciar pe care n’a vrut să-l modifice pentru că nu avea pre­gătirea să facă parte dintre ci­vilizații membrii ai congresului din Londra... G. SPINA •O. Herriot, noul prim -ministru francez, ieșind de la Elizeu Femeia duelistă Un sport nou.— Ce urmări întrevăd moraliştii Rând pe rând, sexul frumos câştigă toate brevetele de viri­­bilitate: costumul strict, părul scurtat, ţigara, smokingul, bas­tonul şi permisul de şofeur. A­­cum e vorba să i se mai dea o jucărie, care părea că rămâne un apanaj exclusiv bărbătesc: spada. In occidentul Europei si in A­­merica, femeile au inceput să frecventeze cu mare râvnă să­lile de arme. Nu mai sunt spa­dasini, dar in schimb se for­­mează strălucite echipe de mâ­nuitoare a floretei, spadei şi chiar a săbiei. Ca să fie com­plect transformată, femeia ar avea nevoe numai de o pereche de mustăţi sub nas. Dar să nu disperăm , poate cu timpul, a­­vând în vedere anumite legi biologice, poate vom vedea şi această ultimă cucerire a femi­nismului.* Revistele speciale de scrimă salută intrarea femeilor în a­­renă şi văd deschizându-se pen­tru maiştrii de scrimă perspec­tive fericite şi câştiguri apre­ciabile. Se observă că femeile nu se specializează in jocul elegant şi convenţional al floretei. Ele pre­feră spada. Această armă e mânuită cu voluptatate de Eva modernă. Profesionişt­i explică această anomalie ciudată. Ei cred că in asaltul cu spada, se cer calităţi pe care femeia le are în cel mai mare grad: vic­lenie, prudenţă şi sânge rece. Femeia înarmată cu o spadă simte o satisfacţie particulară să neutralizeze prin calităţile ei de fineţe, zdrobitoarea putere fizică a eternului său duşman. Din nenorocire femeile nu sunt destul de perseverente. Eie se satură degrabă de sforţăriie pe care i le cere scrima. Plăcerile pe care le găseşte într’însa se epuisează repede. Poate cauza e lipsa unui costum special, care să pună sportul scrimei între cele mai rafinate elegante. In ziua, când marii croitori se vor uni cu maiştrii de arme, avântul spor­tiv al frumoaselor cortiste nu va mai seca.* Toate cele de mai r .­s, pro­­mit să aducă o schimbare des­tul de interesantă în moravuri, în raporturile sociale și în ti­­monăzile literare. Duelurile între femei poate vor eşi din dormniul reprezen­taţiilor de revistă, pentru a in­tra în practica curentă. De alt­fel în momentul când se fac sforţări de a înlătura acest o­­biceiu la bărbaţi, este natural ca femeile să simtă o ispită irezistibilă de a gusta din acest fruct oprit. „Garsoanele“ vor ieşi mâne pe teren pentru a-şi disputa un logodnic timid sau a-şi răzbuna onoarea străpun­gând o rivală îndrăzneaţă. Legile­c­ologice ne duc la această inversare a rolurilor. Lupta ancestrală între bărbaţi pentru cucerirea soţiei, nu mai are raţiuni de a exista, acum când sunt prea multe femei pe pământ, pentru prea puţini soţi. Şi se vor găsi destui moralişti care să ne dovedească, că a­­ceastă evoluţie va avea exce­lente rezultate morale şi că fe­meia, practicând duelul, îşi va forma un sentiment mai în­alt al onoarei şi va renunţa să se servească în lupta zilnică de armele jerfide şi de obiceiul trădării care-i dăduse până a­­cum atâtea victorii periculo­ase, târziu d-rului Russo juniorului „Papa Russ“ cum i se spunea de către colegii săi medici şi studenţii de la medicină. Alături erau casele clădite de către fos­tul consilier de cu­te Meleghi şi moştenite de către d-nei dr. Hurmuzescu, apoi trecute d nei maior Văleanu, iar astă-., apar­ţinând d-lui Wachtel. Urmau : casele Trim d­ii­, foaste ale unei d-ne Carp ; Iu­sele­ Cervinov, donate epitropiei casei Sf. Spiridon, de la care le-a cumpărat d-ra dr. Maca­­rovici, astăzi fiind proprietatea d-lui inginer Hurmuzescu , ca­sele foaste a Anicăi Borș, apoi ...........■" - ■ ...... (Continuarea in pag. IV-a)

Next