Opinia, noiembrie 1928 (Anul 24, nr. 6439-6463)

1928-11-25 / nr. 6460

A . Cel de al doilea partid de­­ guvernământ Ne aflăm, fără îndoială, la o importantă răspântie a vieţii noastre politice. De felul în care noul guvern va şti să se achite de obligaţiunile pe care şi le-a luat, în timpul celor zece ani de opoz­ţie, se leagă întreaga struc­tură viitoare a vieţii politice ro­mâneşti. Raţiunea nu joacă, fireşte, de­cât un rol cu totul neînsemnat în manifestările acestei vieţi. For­ţele colective caracteristice evo­­luţiunei democratice, care cele de mai multe ori predomină viaţa publică a popoarelor, su­nt oarbe şi neastâmpărate. Aceste forţe sunt mai ales greu de stăpânit, la popoarele că­rora le lipseşte acea solidă expe­rienţă pe care o procură un lung trecut de libertăţi cetăţeneşti,o experienţă care lim­tează oscila­ţiunile manifestării poftelor şi a dorinţei maselor. La popoarele lipsite de tradi­ţie politică, oscilaţiunile acestor manifestaţii nu ating uneo­i în­semnate amplitudini. La aceste popoare, formulele magice ca : ,,legalitate", „cinstită administra­ţie", „oameni noi în conducere" etc. rezumă suprema cuminţenie în conducerea ţării. La astfel de popoare, votul re­­flecteaza nu opinia, ci nemulţu­mirea alegătorului , iar conduce­­rea o au nu elitele intelectuale şi morale, ci agenţii electorali, politicianii timpurilor de faţă. La aceste popoare coexistenţa unei imunităţi de grupări politice, gata a se întrece în promisiuni, pentru a capta voturile alegăto­rilor, constitue o adevărată fază critică a vieţii lor. Închegarea a două mari par­tide politice, care să alterneze la conducerea ţării, rămâne din a­­ceastă cauză pentru aceste po­poare singura soluţie capabilă a nu ascunde mulţimei adevăratul ei interes.* Fără a avea pretenţia de a ceti în cartea destinului, putem totuşi afirma de pe acum, că actuala guvernare naţional-ţără­­nistă nu va duce la o lămurire a situaţiunei noastre politice, din acest punct de vedere. Decepţie, pe care o va aduce a­castă guvernare, în rândurile ce­or ce au aşteptat de la guver­nul d-lui Maniu suprema le­cuire a tuturor suferinţelor, nu numai din cauza imposibilităţii în care se va găsi acest guvern de a soluţiona gravele probleme a­l guvernării de astăzi, dar şi din cauza conflictului care se intervede clar de pe acum că va izbucni între cele două mentali­tăţi, care stăpânesc partidul d-lui Alaniu : acea ţărănistă şi acea spec­fică ardeleano-takistă,— nu va fi de sigur de natură a în­drepta masele electorale înspre două partide puternice . Decep­ţia guvernărei naţional-ţărăniste va ţine trează încă multă vreme în mintea mulţimei, iluzia că sal­­varea va veni tot de la acei ce n'au guvernat niciodată. Diferitele grupări politice, ac­­­tuale sau viitoare, vor continua a exista şi încrederea maselor se va îndrepta către acele grupări care vor şti să închidă într o formulă suficient de simbolică pentru a satisface misticismul i­­nerent firei simpliste a săteanu­lul­ui nostru, întregul lor crez politic. Jurămintele pe steaguri şi pe cruci vor ajunge să joace în viitor un important rol în viaţa noastră politică. Ele nu vor d­e­­cărea şi se poate întâmpla că tocmai acele minorităţi, care au avut mai mult de suferit de pe urma acestor jurăminte, să aibă i se căi cele dintăi, de încrede­­ea pe care unele pături ar vrea să o acorde astăzi guvernului vlan­u. M. A. BADARBU vcu Zi AK PO uric COTIDIAN nnnmicA zs hoefibrien­^ lb AHUNOIURI ■e primesc la toate Agenţiile de Publicitate ai la Administraţia ilarului taţi—Btr. Ch. Maraeaou 17 1 an de la moartea lui Ion I. C. Bratianu S’a împlinit un an dela moar­tea marelui barbat de stat Ion I. C. Bratianu. Pentru faptele Iul nationale, (ara li va păstra o amintire veș­nică. ^ AsFzî, în toate* orașele Ro­mânei se oficiază servicii reli­gioase pentru odihna sufletului marelui colaborator al Regelui Ferdinand. ASPECTE Jos legea Mîrzescu ! Un comunicat al Comisiei lo­cale a sind­catelor p­otestează împotriva unui abuz poliţienesc : s’a confiscat m­nifestul muncito­rilor de la R. M. S. prin care cereau îmbunătăţirea soartei lor şi se plângeau de unele ned­ep­­tăţi. Nu ştim cine e autorul con­fscării, dar aşteptăm ca prefec­tura poliţiei ieşene să revie nein­tîrziat asupra acestei măsuri sa­mavolnice şi să sancţioneze dras­tic pe funcţionarul care a păstrat încă apucăturile şi mentalitatea de sub regimul arbitrarului şi la­şităţii liberale. Muncitorimea a suferit întot­­deauna din partea ol­garhiei şi este o datorie primă a guver­nului actual, care afirmă că es­te al democraţiei, să nu tole­reze continuarea practicelor de altădată pe care membrii chiar şi guvernului le-au experimen­tat adesea personal cînd erau o opoziţie. Dar, cu acest prilej, e locul să facem o cerere dreaptă : să se abroge legea Mârzescu zisă pentru reprimarea unor infrac­ţiuni la ordinea publică ; libe­ralii cari au urmărit întotdeau­a cu ură şi înverşunare mun­citorimea, la un moment dat au găsit de cuviinţă să com­­plecteze codul penal cu o lege scelerată făcută numai contra clasei muncitoare şi apl cată îndeobşte numai ei. Această lege nu poate rămîne în vi­oare ,• codul penal are su­ficiente sancţiuni pentru orice delict, el garantează cu priso­­sinţă posibilitatea de menţinere a ordinei în stat, ca să mai fie ne­­voe de legea Mârzescu elaborată intenţionat în scopu de a perse­cuta muncitorimea. Desigur că poliţistul care a confiscat manifestul lucrătorilor de la R.M.S., a făcut acest gest bazat pe textul legei Mîrzescu ; ori, această lege contrazice în mod flagrant di­poziţiile Consti­tuţiei, ea conţinînd o lungă se­rie de atentate la libertatea indi­­vidua­l, a scrisului, a dreptului de întrunire, toate garantate de pactul nostru fundamental. Legea Mârzescu este copiată după leghe infame ale regimu­lui fascist, ea este o lege de măsuri excepţionale care trebuia suprimată odată cu cenzura şi sta­­ra de asediu, printre cele din­tii acte ale parlamentului, trebue să fie abrogarea acestei legi ti­căloase care a dat posibilitate organelor poliţieneşti să suprime or­ce revendicare a proletaria­tului, să înăbuşe orice manifes­tare a democraţiei. Actul poliţistului care a con­fiscat manifestul muncitorilor de la R. M. S.,—a doua zi după desfiinţarea stărei de asediu şi a cenzurei—dovedeşte că au ră­mas încă multe lacu­e în nor­malizarea vieţii noastre publice ; una din marile scune poate fi îndepărtată prin abrogarea Io­gei scelerate a răposatu­­i Mârzescu. Așteptăm un răspuns autori­zat la această cerere justificată. G. SPINA Din toată lumea ! Pe stradă, în costumul lui Adam.­— Un caz nostim s’a în­tâmplat de curând la Viena. Fă­când baie, un detectiv a zărit în apă pe un cunoscut pungaş Anron Czuder, urmărit de mult timp de poliţia austriacă. Detec­ivul a încercat să dea alarma. Dar banditul a sărit d­e apă şi a început să fugă pa străzi la costumul sumar al strămoşului biblic. Poliţistul, în acelaş cos­tum simplist, s­a d­at după pun­gaş. Lumea de pe stradă credea că sunt doi nebuni ara­taţi din ospiciu. Femeile ruşinate se refugiau în localuri, crezând că e vorba de vreo dramă conjugală, soţul urmurîndu-l pe amant. Dar la sfârșit, lucrurile s’au lămurit. De­­tctivul l-a prins pe pungașul Czuder; în­­schimb însă a pu­mit o pedeapsă morală, fiindcă s’a dovedit nedibaei, prov­­ând un spectacol public împotriva bunelor moravuri. * Moda maaculină.—Cizmarii din America au lansat pentru bărbaţi moda pantofului colorat a fel cu haina. Astfel la o haină verde, bărbaţii poartă ghete verzi. Şi sclavii modei se supun cu plăcere... Bacteria frigurilor gal­bene.-r-Din B­rii , se anunţa că p­poreaorul dr. K­iczynski a des­coperit microbul frigurilor gal­­b­ne. Profesorul, fiind el însuşi bolnav în ultimul timp de friguri, putut cerceta cauzele malad­ei cu meticulozitate şi atenţie. Astfel doctoru Kuczynsk a­rată că microbul frigurilor grd­bene este o bacterie, care deabea urmeazâ a fi studiată in amă­nunţime. ♦ Fecioară la 84...ani. — La Brroa (Congo belgun) a murit de curând o femeie îa vras­ă de 84 ani. Moartea părând suspectă, autoritățile belgiene au ordonat autopsia. Cu acest prilej s’a constatat că bătrâna Elise Fre­tick era fecioară. Un miracol al secolului nostru. * Pentru libertatea fumata­uii. — La Paris a avut loc un congres organ­zat de­­Liga pen­tru apărarea fumătorilor“. S’a discutat In special despre liber­tatea fumatului in salite de spec­tacol. Antrepenorii de cinema­­­grafe au cerut cu energ­e să se respecte obiceiul de a­­ fuma ber in sală, căci altfel esen­da cinematografelor se reduce a jumătate. intr'adevăr, omul pătim­e de ttun, cu greu se poate lipsi de țigară într’un ceas de spectaco 99OPINIAr er artistica Cum ajungi scriitor... Ai citit câteva ziare străne, ai consultat câteva cărţi franceze şi nu şt­ii cum, simţi apci pulsând în tine un neînfrânat talent de scriitor ! Te aşezi deci la masa de scris şi începi un mare articol, fără si ştii ce va conţ­ie şi cum se va sfârşi. E suficient doar să scri că ea ne afirma aşa, Tolstoi credea aşa, Shakespeare gând­i cutare şi La Rochefoucauld spunea cutare (sânt muite cărţi cu maximele autorilor cei bun, de mare folo­s în ace­l scop). Odată articolul apărut într’o pu­blicaţie, cititorii rămân extaziaţi de cutiur­a ta. Astfel prinzi curaj şi ti­păreşti imediat un volum, din care bine­înţeles nu trebuie să lipsească la sfârşit o vastă bibliog­af­e. Apoi cerşeşti recenzii pe la toţi cronica­rii ziarelor, te lansezi repede şi te crezi un scriitor însemnat al timpu­lui. Prin politică şi fuste poţi fi chiar numit profesor universitar, priv­iti lumea de sus, dai sfaturi s dire,Lve tuturora. Intr’un cuvânt ai aiues o personalitate.­ ­ b. (Continuarea In pag. IV-a) FAPTE Enescu în Polonia. Maestrul George Enescu a dat zilele trecute câteva con­certe în Polo­­s, la oraşele Var­şovia, Cracovia şi Posnan. Ma­rele violonist remin a fascinat publicul polonez. Z­arde de a­­colo îi consacră coloane Întregi cu articole extrem de elogioase semnate de personalități din lu­mea muzicală. Actualităţi politice Iarăşi carlismul La clubul liberal din Piteşti, d. Vintilă Brătianu a făcut un expozeu politic. Intre altele, d. Brătianu a t­rei să constate că partidul naţ­onal-ţ rănesc a rămas un „echivoc'' în chestia constituţio­nală, fiin­dcă n’a înfierat ultima aventură a exprinţului Carol. Din această pricină, d. V. Bră­tianu crede că şefii naţional ţârăuşti pă­trează încă leg­­­ri­e cu fostul prinţ, şi de­­„eia par­­dul liberal trebue să stea strajă ca să apere ord­iea di­nastică stabilită. Noi credem că tema dlu Vintilă Brătianu este cel puţin prematură. Numai după ce vor că ea in opozi­­e şi vor posti un timp mai lunguşor, naţional­­ţărăniş­i se vor gîndi la ceva carlism. Se ştie că partidele noastre sînt , revo­lţ­onare" numai n opoziţie. Te pomeneşti că înşişi liberalii ar deveni caiişti, dacă s'ar pre­lungi prea mult actuala guv­r­­nare a d-lui Maniu. Durata guvernării Tot la Pit­şti. d. Vintilă Bră­tianu şi-a exprimat îndoiala da­că guvernul Maniu va trăi pînă la Paşti. Chiar atât de puţin ? Nu i posibil. Trebue să treacă macar ser­bările alipirei Ardealului care vor avea loc abia la 10 M­ai.. .. Pâigărirea Bisericii 1. P. S.S. M­tropolitul Pimea Odată cu febra electorală, a cuprins pa unii buni creştin, dar şi mai buni şi fără scrupule politician), o dragoste sub­tă , suspectă pentru Biserică. Pornesc în propagandă elec­torală. Nimic de zs. E dreptul lor, mai ales că prop gândi e li eră. Dar, vedeţi, libertatea aceasta trebuie să fie condusă şi de pu­ţin bun simţ. In­­-şi citesc că au hotărât fruntaşii politici să nu se atingă de Şcoală. Admi­rabil, în unele jad ţe insă, priv.­­tra cari se numără şi jud. Făl­­i cent, aces bun simţ Ie-a lipsi­t totdeauna unor politiciani. Ei se slujesc de Biserică pentru pro­paganda lor. Ţin predici. Ştiu că în Biserica ortodoxă numai preotul are dreptul să ţină predici. E lăudabil când şi cărturarii o fac, dar e pro­fund reprobabil când o fac în timpul şi cu prilejul campaniei ele­ctorale şi numai atunci. Ce să mai creadă ţaranul des­pre Biserică, predică şi preot ? Şi înalţii Chiriarhi se mai miră de răspândirea sectelor ? Şi se mai plâng ? Să intervină şi să interzică I. P. S. S. Mi­tropolitul ţin­tea orcărei predici in B­serică In timpul campaniei electorale. Măcar atâta să nu mai pângărească învechţii poli­ticiani 1 Prof- Virgil Tempeanu Fălticeni Pentru Centenarul lui Schubert Pelerinajul la monumentul din Viena al marelui muzician Fr. Schubert cu prilejul împlini­rii a o sută ani de la moar­e (18 Noembre 1828). CRONICA DRAMATIC­A de Wratislavius (Continuarea in part. IV-a) Sala Elisabeta: Jaiul Teatrului de Artă din Moscova „Sărăcia nu-i ruşine" (Ostrowski) „Cadavrul viu“ (Tolstoi) „Azilul de noapte“ (Gorki) In colindarea ce-o face de o bucata de vreme Ansamblul Teatrului de Artă din Moscova, arifi ţăriie Europei, unde fără excepţia a înregistrat mari şi neobişnuite succese, în această colindare a intrat şi ţara noas­tră. Cum de-au putut obţine bolşevicii, aceştia permisiunea v­a călca hotarul României­­,­lari înainte de-a fi fost re­luate... relaţiile diplomatice, ră­­mâne pentru noi o enigmă, pe care francamente vorbind deci nu ne batem capul s’o dezle­găm. Cel mult, să mulţumim de aci „puternicilor* care îngădu nd artiştilor dela­­Teatrul de Artă din Moscova" s­ă vină în ară la noi, ne-au oferit şi nouă prii jul de a ne îmbogăţi sufle­tul cu o colecţiune de im­pre­­siuni artistice da cea mai rară calitate. Pentru aceasta acordăm toată gratitudinea aceluia­­sau ace­l oraş care ar fi putut să puie b­ţe în roate grupului de actori veniţi cu dăsagh plini de­­ne mai văzut“. Am subliniat cuvântul, deşi este vorba de piese cunoscute , răscunoscute. Da pildă: «A­zilul de noapte“. Cine nu l’a văzut, reprezentat pe scena noas­­tr‘ ? Şi cine n’a văzut Cada­vrul viu", pe care afară de Ma­no­les­cu l’a mai prezentat şi o­­rricui, neîntrecutul Moissi. Deci —cum am spus, lucrări foarte cunoscute. Atunci, cum rămâne cu afirmaţia de „nemai văzut“ ? Aici este marea taină şi aici ab­i începem să ne apropiem de arta oaspeţilor, care au stat trei zile în mijlocul nostru. Mai întâi, o remarcă: in ultimii ani, în perioada de după război, literatura rusă a căpătat predominanţa în toa­tă lumea. Un fel de compensa­ţie pentru destrămarea com­plectă şi continua frământare ce dăinueşte încă în împărăţia vecină. 9 Literatura dramatică rusă, o­­cupă un mare loc în repertorul tuturor teatrelor de calitate. U­­nele din aceste teatre au îns­crise multe lucrări de valoare » înainte de premieră Cyrano de BergeracŞi Câteva amănunte asupra piesei. — O întâmplare a lui Rostand.— Ce ne spune interpretul principal. Pentru Luni 26 Noem, scana noastră ieşană pregăteşte pre­miera piesei „Cyrano de Ber­gerac“ ce de câţiva ani e în­scrisă în repertoriul teatrului şi din lipsă de fonduri nu s’a putut juca încă. Pe lângă cheltuelila ce ne­cesită montarea,­ pres­a mai are nevoie de extrem de multe re­petiţii, pentru a putea fi pusă la punct. Numai printr’o muncă încordată, artiştii noştri au reu­şit ca în minimum de timp sa realizeze un spectacol, ce se spera­­că va face cinste scenei noastre. Piesa e atât de cunoscută publicului, încât e de prisos de a mai vorbi despre ea. Ne vom mărgini doar să dăm câteva amănunte, ce vor interesa pe cetitori.* Piesa s'a jucat pentru întâia oară in 1897 la Teatru Porte Saint Martin, din capitala Fran­ţei. A fost cel mai mare succes ca l’a cunoscut Paris­ul. La premieră însuşi Rostand s'a î­mbrăcat şi a condus figu­­raţia. Când s’a aflat acest lucru, a fost o adevărată senzaţe. In 1912, piesa s’a reluat cu Le Bargy, dar a fost o cădere atât de mare pentru secietarul comediei Franceze încât a fost elit să piece pentru un lung turneu în America. La noi în ţară a fost jucată pentru întâia dată de către un ansamblu francez sub conduce­rea artistului D’Aragon. Inaime de război. Direcţia Teatrului din Bucureşti a insti­tuit un premiu pentru cea mai bună traducere a piesei „Cyra­no“. Natural că acel care a tradus, „Martira“ şi „Prinţesa ’ndepărtată“, era indicat sa de câştigătorul premiului. După o muncă încordată de ani, poetul M. Codreanu, a îm­bogăţit literatura noastră cu măiastră traducere a lui „Cy­rano“. De vorbă cu interpretul principal) —„Luni seara îmi voiu îm­plini visul...— ne spune d. A. Ghițescu.— Visul în regei mele cariere artistice. Da și așa ani de zile port acest rol în sufl­e­tul meu... L’am plimbat pretu­tindeni. Am văzut piesa la Paris. Am asistat la mai multe spec­tacole, să-mi pot lua note. E cel mai amplu rol. N’are mar­gini şi oferă unui artist cel mai va t câmp ••• E rolul ce n'ad­­mite o linie mijlocie. Ori tej îna­ţi, ori cazi... Iţi închipui e­­m­oţia ti s-o am... © Pa lângă că voia interpreta rolul principal, Direcţia mi-a­­m credinţat şi direcţia da scenă. f Actorii noştri n’au ajuns pa'­ tru enorma distribute, așa ci (Continuare in pag. IV-?..

Next