Opinia, octombrie 1950 (Anul 42, nr. 1227-1252)

1950-10-14 / nr. 1238

*N& ________fit*; 1231 ” ABONAMENTE Lei 360 . .7« ...... 3 luni Lei 5000 întreprinderi, Autorități % pe un art Atelierele tipografice FASI Str. ȘTEFAN CEL MARE 50-52 4 PAGINI 4 LEI ZIAR POPULAR COTIDIAN Sâmbătă 14 Octombrie 1950 Redacția |A§L Str. Cuza Vodă 1 (eta])' (R 3ffllfiistrația­­ 1?A§I, str. Cuza Vodă.. 1 TELEFOANE REDACŢIA Nr. 1209 ADMINISTRAŢIA Nr. 20­ 2 TIPOGRAFIA Nr. 1210 Un sprijin în munca de cercetare I • * I »P* V/ ştiinţifica Creind premisele econo­­silice necesare unei rodnice activităţi ştiinţifice în ţara noastră, Partidul Munci­­toresc Român a iniţiat re­voluţia culturală necesară entru făurirea unei noi .•tiinti socialiste. In acest sens a fost re­structurată Academia, a f­ost revoluţionat întreg avăţământul, devenind de stat, având caracter obli­gator în ceea ce priveşte învăţământul elementar şi deschizându-se toate căile pre învăţământul superior oamenilor muncii, în sco­pul de a se putea ridica o nouă intelectualitate munc­ositorească. Deasemeni, Academia u­. P. R. combătând cu vehemenţă atitudinea gre­­u­ă a unor oameni de ştiinţă şi a unor publicaţii româneşti, de ploconire faţă de „cultura“ apusului, a trecut la organizarea diferitelor societăţi ştiin­ţifice, care au ca sarcină combaterea cosmopolitis­mului, reconsiderarea moş­tenirii ştiinţifice şi făuri­rea unei ştiinţi socialiste în ţara noastră. Pentru a veni în ajuto­­rul desvoltării acestor so­cietăţi ştiinţifice, Acade­mia R. P. R. a înfiinţat deasem­eni şi Institutul de studii româno-sovietic, că­ruia i s’a dat rolul de a fi „un sprijin al muncii de cercetare ştiinţifică ce se desfăşoară în sânul în­­stilutelor nou înfiinţate sau reorganizate ale Aca­demiei R. P. R., ca şi al m­uncii de studiu şi răs­pândirea ştiinţei, care se duce de către noile societ­aţi ştiinţifice“, cum este arătat şi în Planul de muncă pe 1950 al Acade­miei. Astfel, Filiala din Iaşi a Institutului de studii ro­­mâno-sovietic a trecut la îndeplinirea cu succes a acestor sarcini, atât prin efectuarea traducerilor din textele necesare pentru buna desfăşurare a activit­ăţii Institu­­lul Filialei Iaşi a Academiei R. P. R., cât şi prin furnizarea tra­ducerilor necesare filiale­­ior ieşene ale diferitelor societăţi ştiinţifice Deasemeni, Filiala din Iaşi a Institutului de stu­dii româno-sovietic sprij­jină efectiv activitatea u­­niversitară, atât prin fur­­nizarea revistelor sovietice­­ a textelor de traduceri le care au nevoie biblio­tecile seminariilor şi labo­ratoarelor, cât şi prin pu­­nerea la dispoziţia studen­­ilor a bibliotecii Institu­­t­ului. Referitor la problema traducerilor, ele sunt efec­tuate acum de către spe­cialişti şi sut stilizate , astfel că sunt cu totul su­perioare faţă de cele făcute în anul trecut, când din dorinţa de a satisface cât mai multe nevoi, s-au di­­fuzat de către Institut „traduceri brute“, neveri­ficate, ceea ce a permis răspândirea unor texte a­­desea confuze, ba chiar cu totul greşite*, cum s’a re­cunoscut in raportul de ac­tivitate pe anul 1949. Astăzi efectuarea tradu­­cerilor se face după crite­rii riguros ştiinţifice. Ast­fel, materialul ştiinţific care urmează a fi tradus este cercetat de referenţi competenţi, pentru a fi selecţionat după urgenţa lucrării şi importanţa ei. Deasemeni după traducere materialul este din nou riguros cercetat, ur­mând apoi a fi stilizat de către un specialist. In felul acesta, Filiala din Iaşi a Institutului de stud­i româno sovietic a pus la dispoziţia institute­­lor Academiei material bo­­gat şi divers pe speciali­tăţi. Printre cele mai im­portante lucrări traduse sunt: „Vitaminele“ de Deviatin, „Angina“ de Man­­eovschi, „Maladiile sânge­lui“ de Casirschi, „Electro­­cardiografia clinică“ de Fogsison, „Teoria literatu­rii“ de Timofeev, „Litera­­tura şi problema lingvis­­ticii“ de Tarascencov „Te­oria formelor exterioare“ de Fialcov, „Teoria corpu­rilor convexe“ de Alexan­drov, „Mecanica neliniară“ de Ivrîiov, „Ţăranii şi re­­forma lui Kiseleff“ de Drujiniu, „Sem­icoxificarea turbei“, de Bogdanov şi „Vâscozitatea celulozei“ de Arhipov. O importanţă deosebită o prezintă deasemeni fap­­tul că Filiala din Iaşi a luat iniţiativa organizăr­ii unor şedinţe în cadrul că­rora se vor face cunoscute metodele sovietice din di­­ferite sectoare de activi­­tate, venindu-se astfel în sprijinul vieţii sanitare, edilitare şi culturale. In acest sens se vor discuta probleme legate de organi­­zarea vieţii sanitare a ora­şului, de viaţa urbanistică de activitatea bibliotecară şi culturală etc. Prin activitatea pe care o desfăşoară Filiala din Iaşi a Institutului de stu­dii româno sovietic este de un ajutor preţios în munca de ridicare a omu­­lui nostru din toate punc­­tele de vedere industrial, urbanistic, sanitar şi cul­­tural, şi este totodată un factor activ în lupta pen­tru făurirea unei ştiinţi socialiste în Republica noastră Populară. S. TUDOR Sub titlul „Ce reprezintă clica lui Tito revista „Timpuri Noi“ publica r s»­punsul la scrisoarea unui tiitor australian, William M Matthews, care a cerut red­racţiei revistei o serie de ămuriri In legătură cu si­­uaţia din Iugoslavia. In răspuns se spune printre altele : întrebările d-tale în le­gătură cu clica lui Tito pot­­ reduse la următoarele trei întrebări principale : 1. Deta întrebi: Care sunt adevăratele biografii poli­tice ale lui Tito şi compli­cilor săi ? Cum­ a reuşit a­­ceastă clică să acapareze conducerea Partidului Co­munist din Iugoslavia ? Şeful bandei de la Belgrad, Iosif Broz (Tito) a fost ca­poral In armata austro-un­­gară, a luptat împotriva Rusiei şi a căzut prizonier. Intorcându-se în 1926 în Iugoslavia, el a activat în diferite organizaţii sindi­cale. In această perioadă, în conducerea Partidului Comunist din Iugoslavia ac­tivau agenţi secreţi ai po­liţiei. Pe măsură ce comu­niştii iugoslavi demascau pe trădători şi îi izgoneau din rândurile Partidului, po­liţia recruta noi agenţi. In 1937, Tito şi principalii săi complici au reuşit să se strecoare în conducerea Partidului Comunist din Iu­­goslavia, Tito a adus la conducere şi pe Kardeîj, Rankovici şi Djilas. In 1941, când Iugoslavia a fost co­tropită de ocupanţii ger­­mano-fascişti, ac­st gru­p de agenţi imperialişti a reuşit să acapareze principalele posturi de conducere în Co­mitetul Central al Partidu­lui Comunist. Popo­arele iubitoare de pace ale Iugoslaviei nu s’au putut împăca cu desmem­­brarea şi ocuparea ţării. In întreaga ţară au luat fiinţă centre de rezistenţa împo­triva ocupanţilor fascişti, a început să se coacă răs­coala întregului popor, care a izbucnit după atacul Ger­maniei hitleriste împotriva Uniunii Sovietice. In frun­tea celor răsculaţi se aflau fiii credincioşi ai poporului — comuniştii Jurovici, Mi­­lutinovici, Liumovici şi alţii. Unde erau în acest timp Tito şi complicii lui ? In prezent se ştie că în cursul întregii veri a anu­lui 1941, când în Iugoslavia domnea teroarea gestapou­lui, Tito, Rankovici şi unii dintre complicii lor trăiau la Belgrad şi duceau o viaţă de lux. „Şedinţa istorică" Titoiştii strigă acum din răsputeri că ei ar fi cei „Ce reprezinte clica lui Tito ?1“ Răspunsul revistei „Timpuri Noi“ la scrisoarea lui William Matthews In cinstea alegerilor din 3 Decembrie Muncitorii de lot fabrica „Ţesătura" obţin însemnate succese Alegerile pentru deputaţi în Sfaturile Populare sunt aşteptate cu deosebit inte­­res de către oamenii muncii din întreprinderile şi insti­­tuţiile oraşului nostru. în ziua de 3 Decembrie vor fi aleşi pentru a con­duce treburile obşteşti, cei mai buni, cei mai dârzi lup­tători pentru cauza clasei muncitoare. De acela şi de data aceasta muncitorii ie­șeni vor întâmpina acest e­­veniment tot ca pe o mare sărbătoare cu noi succese în producţie. Astfel la fabrica Ţesătura se dă toată atenţia alegeri­lor din 3 Decembrie, mun­citorii ştind că prin Sfatu­­rile Populare ce vor fi a­­lese atunci dintre reprezen­tanţii clasei muncitoare se va întări şi mai mult regi­mul nostru de democraţie populară prin contribuţia maselor muncitoare la re­zolvarea treburilor obşteşti, întrecerile socialiste iau un avânt sporit Pentru a cinsti cum se cuvine ziua de 3 Decembrie, ca pe o mare sărbătoare a poporului muncitor, muncip­­torii de la fabrica „Ţesătura“, îndrumaţi şi sprijin­ţi de că­tre organizaţia de Partid şi de sindicat au hotârît să întâmpine această zi cu noi realizări în producţie spo­­rind numărul întrecerilor socialiste. In prezent sunt antrenaţi în întreceri un nu­­măr de 1020 muncitori. Datorită faptului ca rezul­tatul întrecerilor depinde de modul cum sunt organi­zate, atât sindicatul cât şi conducerea întreprinderii, de data aceasta a organizat temeinic întrecerile. Aceasta se poate constata după faptul că ele au por­nit de jos din iniţiativa mun­citorilor în urma şedinţelor ţinute cu grupele sindicale. Pe lângă întrecerile indivi­duale şi grupele sindicale s-au chemat la întrecere în­tre ele, astfel că sunt 40 întreceri pe grupe. Pentru ca rezultatele în­trecerii să poată fi din cele mai bune şi pentru a sti­mula pe muncitorii din secţii şi s­himburi, atât secţii , cât şi schimburile s’au che­mat la întrecere între ele, fiind în prezent 4 întreceri pe secţii şi două întreceri pe schimburi. Pentru a putea înde­plini obiectivele în­trecerii Ţinând seama că obiecti­vele principale ale între­cerii sunt: mărirea produc­ţiei şi productivităţii mun­cii, îmbunătăţirea calităţ­i produselor şi realizarea u­­nui procent cât mai mare de economii, muncitorii de la fabrica Ţesătura s’au or­ganizat in 6 brigăzi de e­­conomii şi 6 brigăzi de ca­litate. Tineretul din fabrică dea­semeni nu s’a lăsat mai prejos, ci pentru a putea a­­tinge și chiar depăşi obiec­­tivele întrecerii, s’au con­stituit în 4 brigăzi U. T. M-iste-Datorită întrecerilor noi fruntaşe în muncă Avântul întrecerlor cu­prinzând aproape toţi muri­torii din fa­brică, a f cut posibil de a se ridice noi fruntaşe in producţie. Popu­larizarea fruntaşelor fiind un stimulent pentru ceilalţi muncitori, numeroase lu­­crătoare care îna­nte dea- AL. RADU (continuare în pag­ina ) Printre muncitorii - elevi LA ŞCOALA SPECIALA DE DOI ANI Nu sunt nici două săp­­tămâni de când au înce­put cursurile şcolii speci­ale de doi ani — şcoală cu totul nouă, prin con­ţinutul şi­­forma ei — şi rezultate dintre cele mai fructuoase se şi înregis­­trează. Tineri şi vârstnici, femei şi bărbaţi, care au lucrat o parte însemnată a vieţii lor în fabrici şi u­­zine şi care n’au avut nici când contact cu viaţa de Şcoală, cu matematecile, muzica, naturalele, fizico­­chimice ori elemente de limba română, au păşit astăzi, cu drag, pe băn­cile acestei şcoli, părăsind strungul sau războiul de ţesut, spre a învăţa cu sârg despre toate, pentru a putea deveni elemente utile, cadre tehnice folo­sitoare în procesul de pro­ducţie, pentru a căpăta o pregătire corespunzătoare cerinţelor unui bun teh­nician sau inginer de tip nou, ieşit din rândurile oamenilor muncii. Şcoala specială de doi ani, care funcţionează în localul Liceului de Băeţi No­i este, de aceia, o nouă şi importantă reali­zare a regimului nostru de democraţie populară. Cei ISO elevi care frec­ventează cursurile şcolii sunt tot atâţia oameni sim­pli setoşi de cultură şi lu­mină, cărora li se oferă — datorită Partidului — posibilitatea de a pătrun­de ştiinţa şi cultura, altă­dată adevărate «taine» pentru ei. La şcoală Şcoala are — după cum am subliniat mai sus — 180 elevi. Zîtele acestea a avut loc un nou examen de ad­mitere la care s’a prezentat un număr de 77 de o­a­meni al muncii, astfel că în cel mai scurt timp şcoala va avea 250 e­lvi. Elevii sunt împărţiţi pe seminarii.­Există 7 seminarii, fiecare cu câte 28-30 elevi. După or.-Ie­ri ni­­e re curs şi se­minar, elev­i la trei ore de studiu individual sub supra­vegerea unui profesor sau a re­petabilului de semi­nar. De remarcat că, deocam­dată, nu s­­pun note şi că, pentru a­profund­irei mate­riei, du­r ora de curs, lec­ţia se adânceşte, a doua zi, la seminar. Toţi elevii sunt interni. S­e ia s’i îogr jit de procu­rarea rechizi­ţior, urmând ca întreprinderile respective să pună la dispoziţia elevi­lor pe care iu repartizat la cursuri, manualele nece­sare. Pentru asigurarea condi­­ţiilor optime de studiu şi de cazare, în momentul de faţă se lucrează la amena­jarea sufrageriei, a spălă­toarelor şi la pavoazarea sil­­or şi utilarea lor cu ma­terialul didactic corespun­zător. „Vreau si devin medic“ Intr’o recreație, am stat de vorbă cu muncitorii-elevi I. STIRU (continuare în p­ag 3 a ) care au organizat mişcarea de rezistenţă. Ei afirmă chiar că a d­ua zi după s­­tocarea Uniunii Sovietice ce că­re Germania hitle­rista, ei ar fi hotărât să „intensifice lupta împotriva cotropitorilor*. Falsitatea u­­nor asemenea afirmaţii este dovedită chiar şi de faptul, recunoscut de titoişti, că aşa numita „şedinţă isto­rică“ ţinută de ei a avut loc la vila cunoscutului ca­pitalist iugoslav, proprietar al ziarului „Politika“ din Belgrad, Vladislav Ribnikar, care a semnat tocmai In a­­cele zile un apel adresat poporului sârb, în care îl îndemna să sa supună co­tropitorilor. In perioada răz­boiului de eliberare națio­­n- [(continuare în pag. 2-a). _ Sfaturile Populare vor munci pentru interesele poporului muncitor Am­­ arătat In numărul trecut al ziarului ce au în­semnat fostele consilii co­munale şi judeţene, farsa pe care burghezia o însce­nase în dorinţa ei de ex­ploatare şi de înrobire a po­porului muncitor. Nu există cartier muncitoresc In ora­şul nostru unde să nu în­tâlnim urmele adânci a ce­­ea ce a însemnat guverna­rea burghezo-moşierească, mărturii elocvente a „grijii" pentru oamenii muncii. Case nsalubre, străzi nepavate, lipsa şcolilor, mii de anal­fabeţi.—un tablou sumbru, 0 realitate mizeră moşte­­n­tă dela acei care nu ur­­m­ăre­au decât binele lor, jâcmănind munca celor ce trudeau. Puteau oare edilii bur­h­zi — trepăduși mai mari sau mai mici al par­­t­ealor burgheze— să se n­­tereseze de nevoile munci­torilor, de cartierele în care biruiau oamenii muncii? Ni i vorbă. Ce Ie păsa lor de i Himericul în care erau lasaţi muncitorii ? Din con­­tră, această situaţie le con­venea şi o adânceau me­reu, pentru a putea exp­oata cât mai în voie. A trecut un an şi câteva luni dela instalarea Comi­tetelor Provizorii şi aspec­tul centrelor trun’toreşti din întreaga ţară s’a s­him­bat cu totul. Şi in oraşul nostru s’a produs aceiaşi tran formare. Cartierul „Tie Pintilie“, ,Dr. ''arhon“, C pou ş'jC - lei.itt- au căpătat o infâţi­­cu *o ui nouă. Numii în acest scurt răstimp de eme sute şase zeci de zi e s*au nreg strat reali'z r p 1 c re burghezia nu s -a f­« cut in zeci de ani de gu­vernare. S­ub noi au apărut în ca­tierel­e muncitoreşti Ilie­rin ti­e, Păcurari, Tătăraşi, e­c. Zeci de centre de alfa-1­­vizare him­opoz* np neş­tiutorii de carte iar în fier* care cartier au luat fiinţă cămine culturale. Numeroase sunt străzile din aceste cartiere unde a fost instalată lumina şi ca­­nalizarea. Şi mai mult încă. In cartierul Ilie Pintilie s’au luat măsuri de radioficare a tuturor străzilor, astăzi fiecare cetăţean din acest cartier putând să se bucure de acest bun al civiliza­ţiei, radioul. Iar în ceea ce priveşte asistenţa medicală, asigurarea sănătăţii celor ce muncesc, numeroase su­nt realizările. Policlinic­i uc carter, dispensării, no cir­cumscripţii sanitare, m­etre de lapte, cămine de etc. etc. Puteau fi realizit u.n­a acestea în trecut ? H rit, nul Aceste înfăptuiri u fost posibile numai asta.C ând Partidul de avantgard­­ al clasei muncitoare este forţa conducătoare la noi în ţ­ră, când organele puterii d­e Stat sunt Comitetele Provi­zorii, comitete constituite din oameni care cunosc nevoile şi năzuinţele celor ce mun­cesc. In curând poporul mun­citor va păşi înaintea urne*­lor pentru a alege pe de­putaţii Sfaturilor Popu'f *\ organe ale puterii lo­ a e -c Stat. Deputaţii Sfaturilor Toptr lare aleşi de oamenii mu­c­i, în care vor intra cel ma buni dintre ei, vor v­ou» t nua să adâncească şi să extindă munca desfăşurată de Comitetele Provizorii. Ei vor p tea face aceasta pen­­tru că vor avea sprijinul larg al mas­elor de cetăţeni, con­st­ruiţi în active şi comit­­e cetâţeneşti. Câtă deosebire între ce­ea ce erau consiliile comu­nale şi judeţene şi între ceea ce vor fi Sfaturi e Popu- V. Lt. (continuare în pag 3­a )] Departe de-a fi un oraş­­ conges-t­onat, căruia să-i ne­­cesit posturi speciale de semnalizare, cu jocuri sem­­nifi­ative de lumini colo­rate, cu mii de maşini şi sute de tramvaie, totuşi şi or­aşul nostru ridică o seamă de probleme importante de circulaţie, atât pentru pie­toni cât şi pentru v­oicole şi organete de control. Dacă acum câtva timp, datorită unor instrucţiuni mai mult sau mai puţin res­­pectate, nu existau acci­dente prea mari de circu­laţ­e, astăzi însă, când un regulament serios în această direcţie lipseşte în oraş, sau dacă totuşi sporadic un a-­semenea regulament este alc­ătuit el nu e luat in sea­mă, se impune a atrage tenţia şi pe această cale a­­supra diferitor probleme de acest fel adeseori sesizate, cu revolta justificată de către cititorii ziarului nos­­tru. Şi să începem cu vehicu­lele, cu şoferii şi vatmanii. Nu rareori, traversând o stradă sau coborând din­­tr’un tramvai, cu toate că în apropierea ta nu vezi nici o primejdie, te trezeşti totuşi spulberat de viteza nebună a unei maşini, în care şo­ferul, satisfăcut poate de e­­moţia ce ţi-a provocat-o, îşi continuă cu aceiaşi dra­goste iureşul printre trecă­torii speriaţi.1 .­ Dacă scapi numai cu frica, aceasta depinde de măestria stăpânului de volan, căci a­tfel maşina lui se urcă chiar pe trotuar, iar după ce test­iveşte s­ub roţi, şo­fe­rul se refugiază gr­ăbit a d­e pe unda desigur a mai tre­cut, la o cârciumă lătural­nică. Cazuri variate de acci­dente am putea să dăm po­­menind şi despre tramvaie şi vatmani, despre v­i­ză neobişnuită şi neatenţ­e, des­pre unele „stimulente“ de la capătul liniilor de tramvai, unde cele câteva minute de repaus sunt adeseori tre­cute în tovărăşia păhărele­lor, şi despre multe altele. Scopul nostru însă este altul. In primul rând dorim să sesizăm Serviciul de c­icu­­laţie de pe lângă Miliţia locală, de necesitatea unui regulament de circulaţie care să fie afişat vizibil, regulament care să­­ prin­dă îndatoririle pietonilor şi a vehicolelor, care să sanc­ţioneze cât mai sever pe cai vinovaţi. Să se reglementeze în acelaş timp accesul vehico­­lelor pe anumite străzi. Cu această ocazie amintim că prin Piaţa Republicei, pe strada Cuza Vodă, şi altele, poţi vedea orice fel de ve­­hicole : căruţe supra­încăr­cate, care cu boi, maşini, tramvaie, etc. etc.C. ILIE [(continuare în pag 2­a )[ Problame de circulați­e Despre vehicole și pietoni

Next