Orizont, 1974 (Anul 25, nr. 1-52)

1974-01-03 / nr. 1

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA­I 9 • SAPTAMÎNAL POLITIC-SOCIAL ȘI LITERAR-ARTISTIC ф SERIE NOUA , ANUL XXV TIMIȘOARA ф VINERI, 4 IANUARIE 1974 ф NR. 1 (306) ф 16 PAGINI 1 LEU« жмттт [UNK]тттттт тттмттттт [UNK] [UNK] [UNK]т [UNK]тттта [UNK]... гл шт [UNK]т­а [UNK]м DIODOR DURE : „Constructorii" Cîuităs Literatura în grai Ca un mijloc de comunicare efectiv, graiurile șvăbești sînt folosite de cercuri foarte largi și nu numai în me­diul rural. Folosesc pluralul, întrucît nu se poate vorbi de un singur dialect sau grai al șvabilor bănățeni, limba vorbită prezentînd de la sat la sat pregnante particulari­tăți lexicale și fonetice. Literatura în grai și presa încearcă să folosească un limbaj care constituie, am putea spune, o sinteză a aces­tor forme particulare ale dialectului șvăbesc. Cercetătorii literari vor reuși poate mai încolo să elucideze cauzele fenomenului pe care noi îl trăim astăzi, și anume că li­teratura în grai șvăbesc cunoaște realmente un reviri­ment. Sînt elocvente în acest sens cîteva date : Volume­le editate în ultimii ani în acest limbaj popular — popu­lar în multiplul sens al cuvîntului — au fost difuzate în­­tr-un tiraj de peste 30.000 de exemplare și epuizate, în de­curs de cîteva săptămîni. Piesele în grai, în număr de patru, puse în scenă de Teatrul german de stat din Ti­mișoara, au văzut lumina rampei de peste 350 de ori, una dintre ele realizlnd chiar un record absolut al casei de 152 de reprezentații. Viabilitatea dialectului populației germane din Ba­nat, utilizarea lui în grai viu și în scris, dincolo de a fi numai expresia unei recunoștințe pioase față de moșteniri străbune, este un atribut definitoriu al acestei populații, o recunoaștere a forței expresive a acestui grai, înviorat mereu de prospețimea unor imagini inedite. Renașterea scrisului în grai poate fi și o replică la scepticismul uno­ra vis a vis de capacitatea dialectului de a înregistra și a exprima realitatea obiectivă în procesul ei de transfor­mare. Experiența a dovedit însă că graiul popular notează ca un seismograf sensibil toate schimbările din mediul social și într-un mod mai inventiv chiar decît limba lite­rară. Plasticitatea lui și imagistica lui specifică îl pun în­deosebi, dar nu exclusiv, la îndemîna umorului. Nu întîm­­plător majoritatea lucrărilor apărute aparțin acestui gen. Savoarea umorului în grai rămîne și în continuare neîntrecută, cîștigînd, se pare, și pe plan internațional, din ce în ce mai mult teren. Ar fi însă greșit de a expe­dia graiul popular doar la genuri minore. Dialectul s-a dovedit a fi suficient de încăpător și pentru un conținut de idei majore. Rădăcinile adînci pe care le are literatu­ra dialectală în rîndurile poporului îi conferă longevitate, îndreptățindu-ne la prezumția că acest gen de scrieri va dăinui încă mult timp, cel puțin atît timp cît graiul con­stituie un mijloc de comunicare indispensabil. NIKOLAUS BERWANGER ч tuenВ! ANUL XXX Am pășit în anul 30. An de referință în istoria țării, an al sărbătorii aniversare a eliberării și, semnificativ, al Congresului al XI-lea al Partidului Comunist Român An în care, ne vom măsura din nou reperelor parcurse și celor viitoare prin bilan­țuri care devansează timpul. In accepția ritmului lui de pină acum, făcîndu-ne contemporanii celor mai inalte aspirații umane. Treizeci de ani de țară liberă care cumulează truda unui popor pentru refacere și construcție. Ochii copiilor păstrează azi rouă senină a unui timp de pace. Treizeci de ani care înseamnă nașterea și dezvoltarea unei industrii noi, fundamentale pentru evoluția unui popor, edifica­rea unei puternice baze energetice și a unei agriculturi socia­liste. Școlarul crede azi in război ca într-o poveste uitată in car­tea de istorie. Treizeci de ani sînt : naționalizare, electrificare, cooperativi­zare. Pentru omul crescut în acești ani LUPTA, acest act inerțial al progresului, își modifică sensurile amplificindu-se pe coordo­natele conștiinței ca autodepășire, ca întrecere pașnică, socia­listă, sub semnul echității și democrației. Și mai sînt, acești treizeci de ani, un nume de prestigiu, Ro­mânia, recunoscut și apreciat pe toate meridianele lumii pentru o spectaculoasă evoluție, pentru înțeleaptă politică externă, pen­tru efortul de pace și apropiere între popoare. Păstrăm în noi istoria vie a celor treizeci de ani parcurși, încrezători în forțele noastre și in viitorul națiunii noastre so­cialiste. Intrăm in noul an, în anul 30, cu sentimentul că, în dome­niul culturii, al spiritualității, al creației, al conștiinței, neclintite, comuniste, verbul nostru, menit să vadă lumina tiparului în a­­ceastă revistă bănățeană, mai are încă lucruri demne de realizat. Nu numai fiindcă 30 de ani presupun și un bilanț glorios, dar mai ales fiindcă scrisul nostru, de orice fel, trebuie să pri­vească înainte, ne propunem și noi, de la această tribună, să aducem, in discuție publică, cele mai arzătoare idei și proble­matici din domeniile politicii, artei, literaturii, filozofiei, esteticii. Țintim, în anul care s-a deschis odată cu apariția acestui prim număr, țintim să intrăm mai adinc și mai uman în fromîntul vie­ții sociale, să arătăm eroul demn al acestor zile fierbinți, ca și atitudinile reprobabile, stagnante, in manifestările de conștiință ale celor slabi, spre ai îndruma. Vrem ca anchetele și reporta­jele noastre, poeziile și prozele, eseurile și articolele de analiză să rezume atitudini­, cele mai elevate ale spiritului civic, dăruirii, ale creației, spre a servi la investirea omului cu are un ideal măreț. Pornim încă din aceste prime zile ale lui 1974 cu sigu­ranța că o revistă de cultură, care vede lumina tiparului din șapte în șapte zile, trebuie să poarte în nervii și sîngele său no­bila menire de a fi un îndreptar și un luminător al spiritualității comuniste, al luptei ideologice și al ideii în acțiune. Dorim să lă­săm pe hîrtie aceste litere scrise duși de conștiința supremă că ele vor servi la zidirea unei noi spiritualități românești, la atinge­rea unui ideal comun, spre care partidul nostru, perpetuu, ne îndrumă și ne dă convingerea certă că ii vom atinge. ORIZONT ‘-'«■a MASA ROTUNDA „O adevărata istorie dar și un pas în istoria filozofiei" De curînd, la Universitatea din Timișoara a avut loc o dezbatere interdiscipli­­nară, din inițiativa catedrei de filozofie, pe marginea tratatului de Istoria filozofiei românești volumul I. Au participat catedrele de socialism științific, economie politică, istorie, pedagogie, limbi germanice, literatură română și comparată din cadrul Uni­versității. Au mai participat cadre de la Cabinetul județean Timiș al P.C.R., Școala interjudețeană de partid, Centrul de științe sociale al Academiei — filiala Timișoara și Inspectoratul școlar al județului Timiș. Redăm textul prescurtat al acestei dezbateri. Prof. Dr. I. CORNEA (care a condus dezbaterea) : Din informațiile de care dispunem, primul volum al „Istoriei filozofiei românești" n-a fost discutat și re­cenzat până la această dată (1 decembrie 1973 — n.r.). Aș dori să subliniez importanța deosebită a tratatului pentru dezvoltarea contemporană a culturii noastre și rolul pozitiv al dezbaterilor pe marginea sa. Tratatul dovedește maturitatea culturii noastre filozo­fice și atingerea unui nivel înalt in cercetările de pro­fil. Cînd intr-o cultură încep să apară dicționare pa specialități și probleme și cînd frecvența tipăririi tra­tatelor sistematice și sintetice crește, este evident un semn al maturității acelei culturi care își sporește exi­gențele față de ea însăși și care își sporește aportul la cultura universală. La acest nivel considerăm a fi Dezbatere consemnată de ROMULUS DABU și PAUL EUGEN BANCIU (Continuare in pag. 6)

Next