Orizont, 1991 (Anul 3, nr. 1-50)

1991-01-11 / nr. 1-2

SĂPTĂMÂNAL AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA • NR. 1-2 (1232) SI IANUARIE MÎU 4 • SERIE NOUA, ANUL II • 16 PAG. 5 LEI Actuala Lege electorală a României e plină de năzbîtii. De comunicări mai puțin evidente cînd rămînem în sfera astrală a principiilor, decît în clipa cînd coborîm la persoane. Ea prevede, între altele, că președintele țării este înlocuit, în anumite­­ cazuri, de către președin­tele senatului. Ca să fim și mai concreți, în împrejurarea că domnul Iliescu s-ar dovedi inapt să ne mai cîrmească destinele, soarta noastră ar intra pe mîinile bravului domn Bârlădeanu. Ipoteza e tragicomică și, prin con­trast, ne arată cit de nedrepți sîntem, în fond, cu domnul Iliescu. Dar să mai depanăm cîteva clipe acest scenariu terifiant. Așadar, puterea s-ar afla în posesia academicianului a cărui o­­peră strălucește, cu egală intensitate, alături de aceea a regretatei acad. dr. ing. Echivalînd țara cu senatul pe care-1 păstorește cu un zel demn de cele mai atroce coșmaruri, domnul Bârlădeanu și-ar exersa, la scara națiunii, re­flexele de-o uluitoare percutantă. Se știe, pe lângă domnul Bârlădeanu nu trece nici pasă­rea, și, în prezența domniei sale, nu bîzîie nici musca. Domnul Bârlădeanu oferă, gratuit, lecții de economie, de drept, de etică și este­tică și, la momente bine alese, lecții de patrio­tism. Și, Doamne, apără-ne, chiar de naționa­lism ! Să înverzești, nu alta, de atîta românism get-beget ! Valah de frunte, domnul Bârlădeanu nr mai avea de explicat un singur aspect, minor, ce-i drept, între atîtea chestiuni majore pe care domnul Bârlădeanu le învîrte pe degete , pro­blema cetățeniei domniei (tovărășiei) sale. Da­că dezvăluirile recente din „Români­a liberă" își vor dovedi exactitatea, înseamnă că ne a­­flăm în fața celei mai senzaționale mistificări din întreaga istorie a vieții politice românești. Probabil că, în cele din urmă, senatorul ex moscovit o va întoarce ca la Plevna. El ne va dovedi că dacă, pe de-o p­arte, este urmașul prezumtiv al domnului Iliescu, pe de alta, îm­părtășind aceleași probleme de cetățenie cu Mihai I, devine automat și urmașul acestuia. Avînd atîtea lucruri în comun cu singurii oa­meni care au argumente pentru conducerea su­premă în România, domnul Bârlădeanu va fi, neîndoios, al treilea pretendent la coroana (jil­țul) țării. Soluție ideală : ea va împăca toate contrariile vieții noastre politice, satisfăcînd in­tegral ambițiile noastre de originalitate , vom fi prima monarhie prezidențială a lumii ! Lăsînd gluma la o parte, e clar că domnul Bârlădeanu va trebui să dea dezmințirile s­­oare sau... să abdice. Speram s-o facă cu același patos cu care scotea din mîneca sena­torială dovezi în legătură cu ilegalitatea vizi­tei Monarhului în țarăr In țara noastră. E clar că înverșunarea lui Alexandru Bâr­lădeanu ascundea, fie și inconștient, ceva­­ tea­ma de propriul trecut, sentimentul, ușor psiha­nalizabil, al vinovăției, însă oricît te-ai fi înăl­țat în vremelnicele scaune ale puterii, nu scapi de să ți-e scris. Iată că și în acest caz cuvin­tele au atras realul. Cum șansele actualului președinte de a re­zista la putere par serios periclitate, e puțin probabil că vom asista la nașterea unei dinas­tii Iliescu —• Bârlădeanu­ îi recomandăm dom­nului senator, ca posibilă soluție politică, dar și pentru exotism, formula Bârlădeanu von Hohenzollern. Mircea MIHĂIEȘ

Next